Elev : Alexevici Cătălin

Profesor coordonator: Oanea Călin

Maghiran Roberto 1
CUPRINS

1. MATRICI …………………………………………………………………………pg. 1
1.1. Despre matrici
1.2. Operaţii cu matrici
1.2.1. Egalitatea a două matrici
1.2.2. Adunarea matricilor
1.2.3. Înmulţirea cu scalari a matricilor
1.2.4. Înmulţirea matricilor
2. DETERMINANŢI ………………………………………………………………. pg. 5
2.1. Definiţia determinantului de ordin n≤4
2.2. Definiţia determinantului de ordin n
2.3. Proprietăţile determinanţilor
2.4. Calculul inversei unei matrici
2.5. Ecuaţii matriciale
3. APLICAŢII ……………………………………………………………………pg. 12

Adresă de e-mail: alexey@mail2grandpa.com

Copyright C 2003 Alexey

Maghiran Roberto 2
 MATRICI ŞI DETERMINANŢI

1. MATRICI

1.1. Despre matrici

Acest concept l-am întalnit înca din primul an de liceu, atunci când s-a pus problema
ax + by = c
rexolvarii unui sistem de două ecuaţii cu două necunoscute x, y, de forma a' x + b' y = c' .

Acestui sistem i-am asociat un teblou pătratic, care conţine coeficienţii necunoscutelor (în
prima linie sunt coeficienţii lui x, y din prima ecuaţie, iar in a doua linie figurează coeficienţii lui x,
a b 
y din ecuaţia a doua): a' b' .

Am numit acest tablou matrice pătratică (sau matricea sistemului). Pe cele două coloane ale
matricei figurează coeficienţii lui x (pe prima coloană a,a' ) şi respectiv coeficienţii lui y (pe a doua
coloană b, b' ).

Definiţie. Se numeşte matrice cu m linii şi n coloane (sau de tip m×n ) un tablou cu m linii
şi n coloane

a11 a12 ... a1n 
a21 a22 ... a2n 
 
... ... ... ... 


am1 am2 ... amn 
ale cărui elemente aij sunt numere complexe.

Uneori această matrice se notează şi A = (ai j ) undei =1,m şi j =1,n . Pentru elementul aij , indicele
i arată linia pe care se află elementul, iar al doilea indice j indică pe ce coloană este situat.

Mulţimea matricilor de tip m×n cu elemente numere reale se notează prin Μm,n (R).

Aceleaşi semnificaţii au şi mulţimile Μm,n ( ),Μm,n ( ),Μm,n ( ).

Z Q C

Cazuri particulare
Maghiran Roberto 3
1) O matrice de tipul 1×n (deci cu o linie şi n coloane) se numeşte matrice linie şi are forma
=
A (a1 a2 ... an ).
2) O matrice de tipul m×1(cu m linii şi o coloană) se numeşte matrice coloană şi are forma
a1 
 

 a 
B =  a ...2m .

3) O matrice de tipm×n se numeşte nulă (zero) dacă toate elementele ei sunt zero. Se notează cu O
0 0 ... 0
 


O =  ...00 ...00 ......... ...00.

4) Dacă numărul de linii este egal cu numărul de coloane, atunci matricea se numeşte pătratică.
a11 a12 ... a1n 
 


A =  aa ...n211 aa...n222 ......... aa...2nnn .

Sistemul de elemente (a11 a22 ... ann ) reprezintă diagonala principală a matricii A, iar
n
=
suma acestor elemente a11 + a22 + ... + ann se numeşte urma matricii A notată Tr(A) ∑a .
ii
i=1

Sistemul de elemente (a1n a2 n−1 ... an1 ) reprezintă diagonala secundară a matricii A.

Mulţimea acestor matrici se noteazăΜn (C). Printre aceste matrici una este foarte importantă
aceasta fiind
1 0 ... 0
 


In =  ...00 ...10 ......... ...01

Maghiran Roberto 4
şi se numeşte matricea unitate (pe diagonala principală are toate elementele egale cu 1, iar în rest
sunt egale cu 0).

1.2. Operaţii cu matrici

1.2.1. Egalitatea a două matrici

=
Definiţie. Fie A (a ), B = (b )∈Μ (C). Spunem că matricile A, B sunt egale şi scriem
ij ij m,n

, ∀
A = B dacă ai j =bi j ( ) i =1,m ,(∀) j =1,n .
Exemplu: Să se determine numerele reale x, y astfel încăt să avem egalitatea de matrici
(x +1 x + y )2 − x −1
( 0 x − 2y) = 0 9 − 2x .
R. Matricile sunt egale dacă elementele corespunzătoare sunt egale, adică:
x +1= 2

x + y = −x
−1

0 = 0 Rezolvând acest sistem găsim soluţia x = 1, y = -3.


x − 2y = 9 − 2x.

1.2.2. Adunarea matricilor

=
Definiţie. Fie A (a ), B = (b ),C = (c )∈Μ (C). Matricea C se numeşte suma
ij ij ij m,n

, ∀
matricilor A, B dacă: ci j =ai j +bi j ( ) i =1,m ,(∀) j =1,n .

Observaţii
1) Două matrici se pot aduna dacă sunt de acelaşi tip, adică dacă au acelaşi număr de linii şi acelaşi
număr de coloane, deci A, B ∈Μ m,n ( ).
C

2) Explicit adunarea matricilor A, B înseamnă:

a11 a12 ... a1n  b11 b12 ... b1n  a11 + b11 a12 + b12 ... a1n + b1n 
   
a21 a22 ... a2n  b21 b22 ... b2n  a21 + b21 a22 + b22 ... a2n + b2n 

 ...m1 ...m 2 ... ...mn  +b ...m1 b...m2 ...... b...mn

=a m1 ...+ bm1 a m2...+ bm2 ...... amn...+ bmn  .

Maghiran Roberto 5
 a a ... a  

Exemplu: Să se calculeze A + B pentru:

1 −1 2  0 5 −3
1. A = 3 0 1 , B = 10 1 5 ;

 1 1 0 1
2. A = −1 1 , B = 1 0.

R. 1. Avem
1 −1 2  0 5 −3  1+ 0 -1+ 5 2-3   1 4 −1
A+ B = 3 0 1 + 10 1 5  = 3+10 0 +1 1+
5 = 13 1 6
2. Avem
 1 1 0 1 1+ 0 1+1  1 2
A+ B = −1 1 + 1 0. =
−1+1 1+ 0 = 0
1. 

Proprietăţi ale adunării matricilor

A1 (Asociativitatea adunării). Adunarea matricilor este asociativă, adică:

(A + B)+ C = A+ (B + C), (∀)A, B, C ∈Μ (C). m,n

A2 (Comutativitatea adunării). Adunarea matricilor este comutativă, adică:

∀
A+ B = B + A , ( )A, B∈ Μ (C). m,n

A3 (Element neutru). Adunarea matricilor admite matricea nulă ca element neutru, adică ∃
, ∀
Om,n ∈ Μ m,n ( )astfel încât ( )A∈ Μ (C).
C
A +Om,n = A m,n

A4 (Elemente opuse). Orice matrice A∈ Μ m,n ( ) are un opus, notat− A, astfel încât
C

+
A (− A) = O m,n .

1.2.3. Înmulţirea cu scalari a matricilor

Definiţie.Fie λ∈C şi A =(ai j )∈ Μ m,n (C). Se numeşte produsul dintre scalarul λ∈C şi matricea
A, matricea notată λA∈ Μ m,n (C) definită prin λA =(λai j ).
Obs.: A înmulţi o matrice cu un scalar revine la a înmulţi toate elementele matricii cu acest scalar.

λa11 λa12 ... λa1n 

 

Maghiran Roberto 6
 
Deci λA = λλ ...aa21m 1 ...λλ aa22m...2 ... ...λa2mnn .

... λa 

 12 −23 5. Atunci 6A = 30 −184 306 .

Exemplu Fie A =
0 1 
 3 

Proprietăţi ale înmulţirii matricilor cu scalari

S1 λ(µA) = (λµ)A, (∀)λ, µ∈C,(∀) A∈ Μ m,n (C);

S2 λ(A+ B) =λA+λB ,(∀)λ∈C,(∀) A, B∈ Μ m,n (C);

S3 (λ+µ)A =λA+µA,(∀)λ, µ∈C,(∀) A∈ Μ m,n (C);

∀
S4 1⋅ A = A,1∈C,( ) A∈ Μ (C); m,n

1.2.4. Înmulţirea matricilor

Definiţie. Fie A
=
(a )∈ Μ (R), B =(b )∈ Μ (R). Produsul dintre matricile A şi B
ki m,n ij n,p

(în aceasta ordine), notat AB este matricea C

=
(c )∈ Μ (R) definită prin
kj m,p

, ,
ck j = ∑n ak i bi j (∀) k =1,m (∀) j =1,n .
i=1

Observaţii

1) Produsul AB a două matrici nu se poate efectua întotdeauna decât dacă A∈Μ m,n (R), B∈ Μ
n,p (R), adică numărul de coloane ale lui A este egal cu numărul de linii ale lui B, când se obţine o
matrice C = AB∈ Μ m,p ( ).
R

2) Dacă matricile sunt pătratice A, B∈Μn (R) atunci are sens întotdeauna atât AB cât şi BA, iar,
în general, AB≠ BA adică înmulţirea matricilor nu este comutativă.

Proprietăţi ale înmulţirii matricilor

I1 (Asociativitatea înmulţirii). Înmulţirea matricilor este asociativă, adică

(AB)C = A(BC),(∀)A∈Μ (C),(∀)B∈ Μ (C),(∀)C∈ Μ (C).

m,n n,p p,s

Maghiran Roberto 7
 I2 (Distributivitatea înmulţirii în raport cu adunarea). Înmulţirea matricilor este distributivă
în raport cu adunarea matricilor, adică
∀
(A + B)C = AC + BC, C(A+ B) = CA+ CB, ( )A, B, C matrici pentru care au sens operaţiile de
adunare şi înmulţire.

I3 Dacă In ∈Μn (C) este matricea unitate, atunci

In A = AIn = A, (∀)A∈Μn (C).
Se spune că In este element neutru în raport cu operaţia de înmulţire a matricilor.

1.2.5. Puterile unei matrici

∀
Definiţie. Fie A∈Μn (C). Atunci A1 = A, A2 = A⋅ A, A3 = A2 ⋅ A, …, An = An−1 ⋅ A,( ) n∈ N *.
(Convenim A0 = I 2 ).

TEOREMA Cayley – Hamilton. Orice matrice A∈Μn (C) îşi verifică polinomul caracteristic
det(A−λI) = 0 . Pentru n = 2.
a b a b
 
A =  c d   ⇒ det A = c d = ad −bc

a b 1 0 a −λ b
A−λI = c d  −λ0 1 =  c d −λ.


a −λ b(a −λ)(d −λ)−bc = 0 ⇒ ad − (a + d)λ+λ2 −bc = 0

⇒
det A −λI = 0 ⇔= 0 ⇔
c d −λ

⇒λ2 − (a + d)λ+ ad −bc = 0

polinom caracteristic

Generalizat.

An − (TrA)⋅ An−1 + (det A)⋅I n= 0

2. DETERMINANŢI

2.1. Definiţia determinantului de ordin n≤4

Maghiran Roberto 8
 Fie A=(ai j )∈Μn (C) o matrice pătratică. Vom asocia acestei matrici un număr notat det(A) numit
determinantul matricii A.

Definiţie. Dacă A=(a11 )∈Μn (C) este o matrice pătratică

de ordinul întâi, atunci det(A) =a11 .

a11 a12 
 
Definiţie. Determinantul matricii A = a21 a22  este numărul

det(A) = a11a22 − a12a21 =a11

a12
a21 a22
şi se numeşte determinant de ordin 2. Termenii a11a22 , a12a21 se numesc termenii dezvoltării
determinantului de ordin 2.
Definiţie. Determinantul matricii
a11 a12 a13 
 
A = a21 a22 a23este numărul

a31 a32 a33 

det(A) = a11a22a33 + a13a21a32 + a12a23a31 − a13a22a31 − a12a21a33 − a11a23a32

şi se numeşte determinant de ordin 3. Termenii care apar în formulă se numesc termenii
dezvoltării determinantului.

Pentru calculul determinantului de ordin trei se utilizează trei tehnici simple:

Regula lui Sarrus

Fie determinantul de ordin 3, d = ai j i, j=1,3. Pentru a calcula un astfel de determinant se
utilizează tabelul de mai jos.

(am scris sub determinant

a11 a12 a13 a21 primele două linii)
a22 a23 a31
a32 a33
a11 a12 a13
a21 a22 a23

Maghiran Roberto 9
 Se face produsul elementelor de pe diagonale. Produsul elementelor de pe o diagonală descendentă
este cu semnul plus. Avem trei astfel de produse: a11a22a33, a13a21a32, a12a23a31. Produsul elementelor
de pe o diagonală ascendentă este cu semnul minus. Avem trei astfel de produse: − a13a22a31, −
a12a21a33, − a11a23a32 .
Suma celor şase produse dă valoarea determinantului d de ordin 3. Acest procedeu de calcul se
numeşte „regula lui Sarrus”.

Regula triunghiului
Am văzut că determinantul de ordin trei are în dezvoltarea sa şase termeni, trei cu semnul plus şi
alţi trei cu semnul minus.
Primul termen cu plus se găseşte înmulţind elementele de pe diagonala principală, iar ceilalţi doi,
înmulţind elementele situate în vârfurile celor două triunghiuri care au o latură paralelă cu cu
diagonala principală. După aceeaşi regulă, referitoare la diagonala secundară, se obţin termenii cu
minus.
Obs.: Atât „regula lui Sarrus” cât şi „regula triunghiului” se aplică numai determinanţilor de ordin 3.

Exemplu. Să se calculeze prin cele două metode de mai sus determinantul

−3 0 1
d= 0 2 −1
3 1 0
R. Regula lui Sarrus.

d = −3⋅2⋅0 + 0⋅1⋅1+ 3⋅0⋅(−1) −[3⋅2⋅1+ (−3)⋅1⋅(−1) + 0⋅0⋅0]= 0 + 0 + 0 − (6 + 3+ 0) = −9

Regula triunghiului

d = −3⋅2⋅0 + 0⋅(−1)⋅3+ 0⋅1⋅1−[3⋅2⋅1+ (−3)⋅1⋅(−1) + 0⋅0⋅0]= 0 + 0 + 0 − (6 + 3+ 0) = −9

Recurent (sau dezvoltare după o linie sau o coloană)

Determinantul de ordin 3 are 6 ( = 3!) termeni dintre care trei sunt cu semnul plus, iar ceilalţi cu
semnul minus.
Are loc următoarea proprietate:

1+1
a11 a22 a23+ (−1)1+2a12 a21a23 + (−1)1+3a13 a21a22 , (1)
det(A) = (−1)
a32 a33a31a33 a31a32

a a
1+1 11 22 a23+ (−1)2+1a21 a12a13 + (−1)3+1a31 a12a13 . (2)
= (−1)
a32 a33a32a33 a22a23
Observaţii
1) Egalitatea (1) se mai numeşte dezvoltarea determinantului după elementele liniei întâi,
iar egalitatea (2) se numeşte dezvoltarea determinantului după elementele coloanei întâi.
2) Formulele (1) şi (2) sunt relaţii de recurenţă, deoarece determinantul de ordin 3 se exprimă
cu ajutorul unor deteminanţi de ordin inferior (2).

2.2. Definiţia determinantului de ordin n

Maghiran Roberto 10
 Voi defini în continuare determinantul de ordin n prin recurenţă cu ajutorul determinanţilor de
ordin n – 1. Pentru aceasta sunt necesare unele precizări.

Fie A=(ai j )∈Μn (C).

Definiţie1. Se numeşte minor asociat elementului ai j determinantul matricii pătratice Ai j de ordin
n – 1 obţinut prin suprimarea liniei i şi coloanei j din matricea A. Se notează acest minor prin det(Ai

j ) sau D ij .

Definiţie2. Se numeşte complement algebric al elementului ai j numărul (−1)i+ j det(Ai j ).

Exponentul i + j al lui (–1) este suma dintre numărul liniei i şi coloanei j pe care se află ai j .

Definiţie. Determinantul matricii A=(ai j )de ordin n este suma produselor elementelor din prima

linie cu complemenţii lor algebrici adică det(A) = a11D11 − a12 D12 + a13D13 +...+ (−1)n+1 a1n D1n .
Observaţii
1) Elementelor, liniilor şi coloanelor matricii A le vom spune de asemenea elementele, liniile şi
coloanele determinantului
a11 a12 ... a1n
a21 a22 ... a2n det(A) =.

... ... ... ...

an1 an2 ... ann
2) Formula din definiţie spunem că reprezintă dezvoltarea determinantului de ordin n după
elementele primei linii.
3) Definiţia determinantului de mai sus este încă puţin eficientă (o voi ilustra mai jos pentru n = 4).
De aceea se impune stabilirea unor proprietăţi ale determinanţilor care să fie comode atât din
punct de vedere al teoriei şi din punct de vedere calculatoriu. Aceste proprietăţi le prezint în
paragraful următor.

4) Continuând cu explicitarea determinanţilor de ordin n – 1 din definiţie (D11,D12 ,...,D1n ) se obţine

pentru det(A) o sumă de produse de elemente din determinant, fiecare produs conţinând elemente
situate pe linii şi coloane diferite.

5) Determinantul este o funcţie det : Μn (C)→ C .

Exemplu Să se calculeze determinantul de ordin 4:

1 0 −1 2
1 −2 0 0 d =.
0 1 1 −1
1 −1 0 0
R. Aplicăm definiţia dată mai sus pentru n = 4 şi dezvoltăm determinantul după elementele liniei
întâi. Avem:

Maghiran Roberto 11
 − 2 0 0 1 0 01 −2 01 − 2 0

d =1⋅ 1 1 −1 − 0⋅ 0 1 −1+ (−1)⋅ 0 1 −1 − 2⋅ 0 1 1=

−1 0 0 1 0 01 −1 01 −1 0
=0 − 0 −1+ 2 =1,
unde determinanţii de ordin 3 i-am calculat prin una din metodele prezentate la determinanţii de
ordin 3.

2.3. Proprietăţile determinanţilor

P1. Determinantul unei matrici coincide cu determinantul matricii transpuse, adică dacă

A∈Μn (C), atunci det(A) = det(t A).

a b t a c 
Demonstraţie. Fie A = c d  şi A = b d .


Atunci det(A) = ad −bc , iar det(t A)= ad −bc. Prin urmare det(A) = det(t A).

P 2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci determinantul
matricii este nul.
0 0 0 b
Demonstraţie. Avem = 0⋅d − 0⋅c = 0 şi = 0⋅d − 0⋅b = 0.
c d 0 d

P 3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii (sau două coloane) între ele obţinem o matrice care
are determinantul egal cu opusul determinantului matricii iniţiale.
c d a b
Demonstraţie. Prin schimbarea liniilor să arăt că avem egalitatea = . a b c d Avem evident bc −
−
ad = (ad −bc).

P 4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice, atunci determinantul său este nul.
Demonstraţie. Verific pentru linii (şi tot odată pentru coloane). Avem:
a b
= a⋅b − a⋅b = 0 .
a b

P5. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) ale unei matrici sunt înmulţite cu un număr α,
obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu α înmulţit cu determinantul matricii iniţiale.
Demonstraţie. Verificăm pentru linii proprietatea.

a b
α ⋅a α ⋅b(ad −bc) =α .
=α ⋅a⋅d −α ⋅b⋅c =α
c dc d

Maghiran Roberto 12
 P 6. Dacă elementele a două linii (sau coloane) ale unei matrici sunt proporţionale, atunci
determinantul este nul.
Demonstraţie. Verificăm pentru linii.

a b a b (ab − ab) = 0.
=λ =λ
λa λb a b

P 7. Dacă linia i a unei matrici A este suma a doi vectori, atunci determinantul ei este egal cu suma
a doi determinanţi corespunzători matricelor care au aceleaşi linii ca A, cu excepţia liniei i unde au
câte unul din cei doi vectori.
a11 ... a1n ... ... ... ... ... ...
... ... ... = ai1 ... ain + bi1 ... bin.
ai1 + bi1 ... ain + bin ... ... ... ... ...
... ... an1 ... ann an1 ...
... ... ann
an1 ... ann a11 ... a1n
a11 ... a1n
Demonstraţie. Am de arătat că:
a + a' b + b' a b a' b'
= + .
c d c d c d

Într-adevăr membrul stâng este egal cu (a + a')d − c(b + b')= ad + a'd −bc −b'c. Membrul drept
este ad −bc + a'd −b'c şi egalitatea se verifică.
Obs.: O proprietate analogă are loc şi pentru coloane.

P 8. Dacă o linie (o coloană) a unei matrici pătratice este o combinaţie liniară de celelalte linii
(coloane), atunci determinantul matricii este zero.

P 9. Dacă la o linie (o coloană) a matricii A adunăm elementele altei linii (coloane) înmulţite cu
acelaşi număr, atunci această matrice are acelaşi determinant ca şi matricea A.
Demonstraţie. Voi aduna la linia întâiL1 linia a doua înmulţită cu λ. Vom nota acest fapt prin L1
+λL2 . Avem:

a +λa1 b +λb1 a b + λa1 λb1 P6 a b+0=a b.

P7
a1 b1 a1 b1 a1 b1 a1 b1 a1 b1

P10. det(In ) =1

Maghiran Roberto 13
 P11. det(λA) =λn det(A), A∈Μn (C).

P12. Dacă A=(ai j ) este o matrice triunghiulară (sau diagonală), atunci det(A) = a11a22...ann .
(Valoarea determinantului este egală cu produsul elementelor de pe diagonala principală).

P13. Dacă A, B∈Μn (C), atunci det(AB) = det(A)⋅det(B) (Determinantul produsului a două

matrici pătratice este egal cu produsul determinanţilor acelor matrici). În particular det(An )=
(det(A)) , n∈ N .
n *

Teoremă. Determinantul unei matrici A∈Μn (C) este egal cu suma produselor dintre

( )
elementele unei linii Li i =1,n şi complemenţii lor algebrici, adică det (A) =

ai1(−1)i+1Di1 − ai2(−1)i+2 Di2 + ai3(−1)i+3Di3 +...+ ain (−1)i+n Din .

(Formula lui det(A) dă dezvoltarea determinantului după elementele liniei i).

Această teoremă permite să calculăm determinantul unei matrici după oricare linie. Se va alege
acea linie care are mai multe zerouri sau pe care se pot realiza (cât mai uşor) mai multe zerouri.
Observaţie: Ţinând seama de proprietatea P 1 teorema precedentă are loc şi pentru coloane sub
forma: det(A) = a1j (−1)1+ j D1j − a2 j (−1)2+ j D2 j + a3 j (−1)3+ j D3 j +...+ anj (−1)n+ j Dnj .
2.4. Calculul inversei unei matrici

Definiţie. Fie A∈Μn (C). Matricea A se numeşte inversabilă dacă există matricea B∈Μn (C) cu
proprietatea că A⋅ B = B⋅ A = In , In fiind matricea unitate.
Matricea B din definiţie se numeşte inversa matricii A şi se notează B = A−1. Deci
A⋅ A−1 = A−1 ⋅ A = In .

Teoremă. Matricea A∈Μn (C) este inversabilă dacă şi numai dacă det(A) ≠ 0. O astfel de
matrice se numeşte nesingulară.

Construcţia lui A−1 presupune următorii paşi:

Pasul 1. (Construcţia transpusei)


a11 a12 ... a1n 


Dacă A =  aa ...21n1 aa...n222 ......... aa...2nnn ,

Maghiran Roberto 14
 
a11 a12 ... an1 

atunci construim transpusa lui A t A = a ...12 a...22 ...... a...n2 .

a1n a2n ... ann 

Pasul 2. (Construcţia adjunctei)

 (−1)1+1D11 (−1)1+2D12 ... (−1)1+n D1n 


Matricea A*=  (−1)2+1D21 (−1)2+2D22 ... (−1)2+n D2n 
 ... ... ... ... 

 (−1)n+1Dn1 (−1)n+2Dn2 ... (−1)n+n Dnn 

obţinută din t
A, inlocuin fiecare element cu complementul său algebric se numeşte adjuncta
matricii A.

Pasul 3. (Construcţia inversei) Se ţine cont de teorema precedentă şi se găseşte că:

 d 0 0 ... 0 
 

A* ⋅ A = A⋅ A* = ... 0 ...d ...0 ...... ...0 , iar de aici  d1 A*A
= A d1 A* = In.

 0 0 0 ... d

1
Ultimele egalităţi arată că A −1 = ⋅ A*
det ()A

2.5. Ecuaţii matriciale

Voi prezenta în continuare o tehnică de rezolvare a unor ecuaţii de forma AX = C , XA = C ,

AXB = C , unde A, B, C sunt matrici cunoscute, iar X este matricea de aflat. Astfel de ecuaţii se
numesc ecuaţii matriciale.
Astfel de ecuaţii se pot rezolva numai atunci când A, B sunt matrici pătratice inversabile.

Pentru rezolvarea ecuaţiei AX = C înmulţim la stânga egalitatea cu A−1 şi avem:

A−1(AX ) = A−1C ⇔ (A−1A)X = A−1C ⇔ IX = A−1C ⇔ X = A−1C .

Deci soluţia ecuaţiei date este X = A−1C .
Maghiran Roberto 15
Pentru determinarea soluţiei ecuaţiei XA = C vom înmulţi la dreapta cu A−1 şi analog vom găsi X =
CA−1, soluţia ecuaţiei matriciale.

Pentru găsirea soluţiei ecuaţiei AXB = C înmulţim egalitatea la stanga cu A−1 şi la dreapta cu B−1 şi
obţinem X = A−1CB−1.

Maghiran Roberto 16
 APLICAŢII

1. Manual

pg. 67 Să se determine numerele reale x, y, z astfel încât să aibă loc egalitatea de matrici, în
cazurile
 1 2x −3y  1 y − x −11
1)   =  
− 7x + 6y 0  19 0 
1=1


2x −3y = y − x −11⇒ 3x = 4y −11⇒ x = 4y −11

 4y
⇒ − 7x + 6y =19 ⇒ −7⋅ −11 + 6y =19 ⇒ 77 3− 28y +18y = 57 ⇒10y = 20 ⇒ y =
2
 3

0 = 0

x= 4y3−11⇒ x = 8−11 ⇒ x =

−1 dar y = 2  3

 2x 3x + y  y + 3 8− y 
2) x − 7y 2x =  −5 4y

2x = y + 3 ⇒ 2⋅2y = y + 3 ⇒ 3y = 3 ⇒ y =1

3x + y = 8− y
⇒x − 7y = −5

Maghiran Roberto 17
 2x = 4y ⇒ x
= 2y x = 2y

=1⇒ x = 2
dar y

 =
 x
3)   y + 33x y −− 1  x2 +31 −61

y + 3x = x2 +1⇒ 6 + x + 3x = x2 +1⇒ x2 − 4x −5 = 0

−1= −1
⇒
3 = 3
y − x = 6 ⇒ y = 6 + x
x2 − 4x −5 = 0 ⇒ x2 −5x + x −5 = 0 ⇒ x(x −5)+ (x −5) = 0 ⇒ (x −5)(x +1) = 0 ⇒ x1 = 5
⇒ x2 = −1
I. dacă x = 5, atunci y =11
II. dacă x = −1, atunci y = 5

 xy 0 − xz −5 0
4)  yz + yx zx −3 =  4 − zy  

xy = −xz −5 ⇒ x(y + z)+5 = 0


0 = 0

⇒  3  
yz + yx = 4 ⇒ y(x + z)− 4 = 0 ⇒ y x + x + y   = 4 ⇒ y 
x2 + xy +3
x + y  = 4 ⇒ x2 y + y 2 x +3y = 4x + 4y
 

 (x + y)−3 = 0 ⇒ z = 3
zx −3 = −zy ⇒ z
 x+y

pg. 71 1. Să se calculeze A+ B în cazurile:

1 −3  2 4
1) A = 0 4, B = −5 −3 .
Maghiran Roberto 18
 
 1+ 2 −3+ 4   3 1
A+ B = 0 + (−5) 4 + (−3)⇒ A+ B = −5 1


1+ i −i 3i −1−3i 2+i 1

A=   ,B=  
2)   0 −1−i i   i 1+ i −i 
1+ i + (−1−3i) −i + 2 + i 3i +1 − 2i 2 3i +1 
A+ B =   ⇒ A+ B =  
 0+i −1−i +1+ i i + (−i)   i 0

0 

2. Se consideră matricile
2 m − 2 2  n m 1 −1  −1 − 4 −1 1
     
A = 4 −1 2m 5 , B = − 4 0 6 −3, C =  0 −1 − m 2.
     
2 10 −12 1   −1 −5 6 0   p 5 −6 1 
Să se determine m, n, p astfel încât A+ B = C .

2 + n = −1⇒ n = −3

m + m = −4 ⇒ 2m = −4 ⇒ m = −2
⇒ 2m + 6 = −m .

2 −1= p ⇒ p =1
n = −3
 = −2
Deci m

p =1

pg. 75 1. Se consideră matricile A,B ∈Μ 2,3 (C) .

1 i −1 −i 1 0
A = 0 2 3i, B =
 1 i i +1. 
Să se calculeze: 3A− 2iB, iA+ 2B .

1 i −1 −i 1 0 3 3i −3  − 2 − 2i 0  1 i −3 

Maghiran Roberto 19
3A− 2iB = 30 2 3i − 2i 1 i i +1 = 0 6 9i +
− 2i 2 2 − 2i = − 2i 8 7i + 2

1 i −1 −i 1 0 i −1 −i  − 2i 2 0  −i 1 −i 

iA+ 2B = i0 2 3i + 2 1 i i +1 = 0 2i −3 + 
2 2i 2i + 2 =  2 4i 2i −1

pg. 87 1. Calculaţi produsele de matrici A⋅ B, unde

3 1
2 1 1  

a) A=3 0 1 şi B = 12 10

6 + 2 +1 2 +1+ 0  9 3
AB = 9 + 0 +13+ 0 + 0 = 10 3

2

b) A=1 şi B = (1 2 3)
3
2 4 6
 
AB = 1 2 3
3 6 9

1 i =0i −13i

c) A =−2i 0 şi B 

 1⋅i + i⋅0 −3i⋅1+ i⋅1  i − 2i

AB = − 2i⋅i + 0⋅0− 2i⋅(−3i)+ 0⋅1 = 2 − 6 



4 2 −1  2 
d) A=3 −4 6  şi B = − 4

5 2 −7  5 

Maghiran Roberto 20
  −5 
 
AB= 52 
−33

3 4 9  5 6 4 


e) A=5 −1 6 şi B= 8 9 7
   
5 3 5  −4 −5 −3 

 11 9 13 
 −27 
AB=−22 32 −17
 26
29

 

2. Să se calculeze f (A), dacă:

1 −1 2

A = 2 1 ; f (X) = X−5X + 7I 2



2 1 −1 1 −1 −1 − 2

A = A⋅ A = 2 1⋅2 1 =  4 −1 

−1 − 2 1 −1 1 0
f (A) =  4 −1  −52
1 + 70 1
=
−1 − 2  −5 5  7 0
=  4 −1  + −10 −5 + 0 7 =

− 6 3 7 0
= − 6 − 6 + 0 7 =

 1 3
= − 6 1


Maghiran Roberto 21
 1 1 n *

 
3. Fie A = 0 1  . Să se calculeze A , n∈ N .


2 1 1  1 1  1 2
A = A⋅ A = 0
1⋅0
1 = 0
1 
3 2 1 2 1 1 1 3
A = A ⋅ A = 0 1⋅0 1 = 0 1

n 1 n
A = 0 1

Inducţie matematică P(k) → P(k +1)

n+1 = 10 n +11

A

A
n+1 = An ⋅ A = 10 n1⋅10
11 = 10 n +11 (A)

1 n
n

Deci A = 0 1.

pg. 120 1. Calculaţi determinanţii de ordinul doi:

1 −1
1) =1⋅3− (−1)⋅2 = 3+ 2 = 5
2 3
−1 1
2) = (−1)⋅(−2) −1⋅3 = 2 −3 = −1
3 −2
3 1

3) = ( )
3 ⋅ − 3 − (−3)⋅1= −3+ 3 = 0
−3 − 3

2. Calculaţi determinanţii de ordinul trei:

Maghiran Roberto 22
 2
−1 − 2

1) 6 −1 1= 2⋅(−1)⋅3+ (−1)⋅1⋅4 + 6⋅5⋅(−2) −[(−2)⋅(−1)⋅4 + 2⋅1⋅5+ (−1)⋅6⋅3] =

4 5 3

= −6 − 4 − 60 −[8 +10 −18] =

= −70

2 0 −5

2) 5 3 3= 2⋅3⋅6 + 0⋅3⋅0 + 5⋅4⋅(−5) −[(−5)⋅3⋅0 + 2⋅3⋅4 + 0⋅5⋅6]=

0 4 6
= 36 + 0 −100 −[0 + 24 + 0] =
= −64 − 24 =
= −88
1 2 −3

3) 3 −1 2=1⋅(−1)⋅1+ 2⋅2⋅(−2) + 3⋅3⋅(−3) −[(−1)⋅(−2)⋅(−3) +1⋅2⋅3+1⋅2⋅3]=

−2 3 1
= −1−8− 27 −[−6 + 6 + 6] =
= −36 − 6 =
= −42

3. Calculaţi determinanţii următori: a + d b + d c +

d a b cd d d a b c1 1 1
1) a b c = a b c + a b c = a b c + d a b c = 0 + d ⋅0 = 0
1 1 11 1 11 1 11 1 1
1 1 1
a+b b−a ba −a bb b ba a bb b
b
2) b + c c −b c = b −b c + c c c = −1b b c + c c c = −1⋅0 + 0 = 0 c + a
a−c ac −c aa a ac c aa a a

4. Să se rezolve ecuaţiile:
1 x x
1)x 1 x = 0
x x 1

1+1
1 x + x⋅(−1)1+2 x x + x⋅(−1)1+3 x 1 = 0 ⇔ 1 x − x x x + x x 1 = 0 ⇔
1⋅(−1) x 1 x 1 x x x 1 x 1 x x
⇔1−x2 −x(x−x2)+x(x2 −x)=0⇔1−x 2 −x2 + x3 + x3 − x2 = 0 ⇔ 2x3 −3x2 +1 = 0 ⇔

Maghiran Roberto 23
⇔ 2x3 − 2x2 − x2 +1 = 0 ⇔ 2x2 (x −1) − (x2 −1) = 0 ⇔ 2x2 (x −1) − (x −1)(x +1) = 0 ⇒
⇒ (x−1)(2x2 − x−1) = 0 ⇒ (x−1) = 0 ⇒ x1 =1
⇒ 2x2 − x −1= 0 ⇒ ∆ =1+8 = 9 ⇒ x2 =1

⇒ x3 = −

 1 
Deci x∈ − ,1 .
2

5. Să se rezolve ecuaţiile:
0 1 1 x
x 0 1 1
1) = 0
1 x 0 1
1 1 x 0
0 1 1x 1 1x 0 1x 0 1
0⋅(−1)1+1 x 0 1 +1⋅(−1)1+21 0
1+1⋅(−1)1+31 x 1+ x⋅(−1) 1 x 0= 0 ⇔
1+4

1 x 01 x 01 1 01 1 x x 1 1 x 0 1x 0 1
⇔ 0 −1 0 1 + 1 x 1 − x1 x 0=
0⇔1 x 01 1 01 1 x

⇔0−[(x⋅0⋅0+1⋅1⋅1+1⋅x⋅1)−(1⋅0⋅1+1⋅0⋅1+x⋅1⋅x)]+[x⋅0⋅x+0⋅1⋅1+1⋅1⋅1−(1⋅x⋅1+1⋅x⋅1+0⋅0⋅1)]−

− x[(x⋅ x⋅ x + 0⋅0⋅1+1⋅1⋅1) − (1⋅ x⋅1+1⋅0⋅ x +1⋅0⋅ x)]= 0 ⇔

⇔ −(x +1− x2 ) + (1− 2x) − x(x3 +1− x) = 0 ⇔
⇔ x2 − x −1− 2x +1− x4 − x + x2 = 0 ⇔
⇔ −x4 + 2x2 − 4x = 0 ⇔ x4 − 2x2 + 4 = 0 ⇔
⇔ x(x3 − 2x + 4) = 0 ⇒ x1 = 0

⇒ x3 − 2x + 4 = 0

6. Fie A,B∈Μ3 ( )R pentru care det(A) = det(B) = det(A+ B) = det(A− B) = 0. Să se arate că

det(xA+ yB) = 0 , (∀) x, y ∈ R .

det(xA+ yB) = P(x, y) = λ1x3 +λ2 x2 y +λ3 xy 2 +λ4 y 4 = 0

Pentru x = 0 şi y = 1
P(0,1) = det(B) = 0 ⇒λ4 = 0
Pentru x = 1 şi y = 0
P(1,0) = det(A) = 0 ⇒λ1 = 0
Pentru x = 1 şi y = 1
Maghiran Roberto 24
 P(1,1) = det(A+ B) = 0 ⇒λ2 +λ3 = 0
Pentru x = 1 şi y= −1
P(1,−1) = det(A− B) = 0 ⇒λ2 −λ3 = 0
⇒λ2 =λ3 = 0
Deci det(xA+ yB) = 0

2. Bacalaureat

pg. 94 1. Să se determine matricea X din ecuaţia

 2 −3  1 3  −3 6
    
3X + −1 2  = 2⋅ 7 4  + −9 3
     
 2 −3  − 2 6   3 0 
 2 6 −3 6  2 −3
   
3X =  14 8  + −9 3 −−1 2 
     
− 4 12   3 0   2 −3 
−1 12 − 2 3 
  
3X =  5 11  +  1 − 2
   
−1 12  − 2 3 
−3 15  −1 5
   
3X =  6 9 ⇒ X =  2 3
   
−3 15  −1 5 

2. a) Găsiţi matricea X∈Μ 2 (R) astfel încât

1 2 − 2 1 1 2
X0 1 +
 3 −3 =
3 1 
b) Să se determine m∈ R astfel încât sistemul următor să fie compatibil şi apoi
rezolvaţi-l:
x + y =1

 − 2y = −1
x

3x + y = m

Maghiran Roberto 25
 1 2 − 2 1 1 2
a) X0 1 +  3 −3 = 3 1

1 2 1 2 − 2 1 1 2 1 2  2 −1
⇒ X0 1 = 3 1 − 3 −3⇒

X0 1 = 3 1 + −3 3⇒ 1

2 3 1

X     
⇒  0 1  =  0x y4  ⇒ 2x⋅⋅1z++yt⋅⋅00

xz⋅⋅22++yt⋅⋅11 = 30 41 ⇔ 2 xz 22xz++yt

 = 30 41⇒ X = z t

x = 3

2z = 0 ⇒ z = 0
⇒
2x + y =1⇒ 6 + y =1⇒ y = −5
2z + t = 4 ⇒ t = 4
3 −5
Deci X = 0 4.


x + y =1


b) x − 2y = −1

3x + y =
m x + y =1⇒ x
=1− y
x − 2y = −1⇒1− y − 2y = −1⇒ −3y = −2 ⇒ y =

x =1− y =1− ⇒ x =

3x + y = m ⇒ m ⇒ m =1+ ⇒ m =

1 a 2 3

Maghiran Roberto 26
  
3. a) Fie matricea A∈Μ 2 (R); A = 0 1 , a ≠ 0. Să se calculeze A şi A şi


apoi să se determine A , n∈ N în funcţie de n.
n *

b) Să se afle x, y,u,v, numere reale astfel încât

1 1x y 1 0
0 1u v  = 1 1 

2 1 a 1 a 1⋅1+ a⋅0 a⋅1+ a⋅1 1 2a

a) A = A⋅ A = 0 1⋅0 1 = 0⋅1+ 0⋅1 1⋅1+ 0⋅a = 0
1

3 2 1 2a 1 a 1⋅1+ 2a⋅0 a⋅1+ 2a⋅1 1 3a

A = A ⋅ A = 0 1⋅0 1 =  0⋅1+ 0⋅1 1⋅1+ 0⋅a  =
0 1

n 1 na
A = 0 1

Inducţie matematică P(k) → P(k +1)

n+1 = 10 (n + 1)1a

A

A
n+1= An ⋅ A = 10 na1⋅10 a1 = 1
0⋅1⋅+1+na0⋅⋅01 a1⋅1⋅1++na0⋅⋅1a = 10 (n +1) a1
(A)

1 na n

Deci A = 0 1.



x + u =1⇒ x = 0

1 1x y 1 0x + u y + v 1 0 y + v = 0 ⇒ y = −1
b) 0 1u v  = 1 1⇒ u v  = 1
1⇒u =1

Maghiran Roberto 27
 v =1
x y 0
−1 Deci u v  =
1 1.

4. a) Să se determine x, y,u,v, astfel încât:

 − x y  y x  −3
1 u +1 v  −3v 1− 2u =
−8 2
b) Să se detrmine matricea A astfel încât:
4 10 −5  7 −1 11 1 5 2
2A+ 6 12 −3 =
12 1 15 + 4
21 4. 

 − x y  y x  −3 1   − x y  − y − x −3 1 
a) u +1 v  −3v 1− 2u = −8 2 ⇔
u +1 v  + −3v 2u −1 = −8 2 ⇔

− (x + y) = −3 ⇒ x + y = 3

 −x−y y − x  −3 1   y − x =1
⇔ u +1−3v v + 2u −1 = −8 2⇒u −3v +1 = −8

2u + v −1= 2
x = 3− y x = 3− y 2y = 4 y = 2
⇒y − x =1 ⇔ y + y −3 =1⇔ x = 3− y ⇔ x =1

u −3v +1= −8 u = 3v −9 v = 3
⇒ ⇔ ⇔
2u + v −1= 2 2(3v −9) + v = 3 ⇒ 7v = 21 u = 0

4 10 −5  7 −1 11 1 5 2
b) 2A+ 6 12 −3 = 12 1 15 + 4 21 4
 
 8 4 13 4 10 −5  8 4 13 − 4 −10 5
⇒ 2A = 16 22 19 −6 12 −3⇒ 2A = 16 22 19 +
− 6 −12 3 ⇔

 4 − 6 18  2 −3 9
Maghiran Roberto 28
⇔ 2A = 10 10 22 ⇒ A =
5 5 11 . 

pg. 147 1. Să se rezolve ecuaţia:

x a a a
a x a a
=0

a a x
aa a
a x

x a a ax − a 0 0 0 a a a ax − a 0 0 0
a x a a 0 x−a 0 0 a a a a 0 x−a 0 0
= 0 ⇔+= 0 ⇔= 0 ⇔
a a x a 0 0 x−a 0 a a a a 0 0 x−a
0a a a x 0 0 0 x−a a a a a 0 0 0 x−ax−a
0 0

⇔ (x − a)⋅(−1)1+1 0 x−a [ ]
0 = 0 ⇒ (x − a) ( x − a)3 − 0 = 0 ⇒ (x − a)4 = 0 ⇒ x1,2,3,4 = a
0 0 x−a

2. Dacă x1,x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 − 2x2 + 2x +17 = 0 să se calculeze

x1 x2 x3
determinantul d =x2
x3 x1.
x3 x1 x2

x1 + x2 + x3 = 2


x3 − 2x2 + 2x +17 = 0 ⇒ x1x2 + x1x3 + x2 x3 = 2
x1x2 x3 = −17
x1 x2 x3
x2 x3 x1= 3x1x2 x3 − (x13 +

x23 + x33 ) x3 x1 x2

x13 − 2x12 + 2x1 +17 = 0

x23 − 2x22 + 2x2 +17 = 0

x33 − 2x32 + 2x3 +17 = 0 (+)

Maghiran Roberto 29
x132 + x232 + x332 = 2(x12 + x22 + x23−2)2(−x2(1xx21++xx12x+3 +x3x)2−x351) 
⇒ x13 + x23 +
x33 = 2(2 − 2) − 2⋅2 −51⇒ 
x1 + x2 + x3 = (x1 + x2 + x3) ⇒ x13 + x23 + x33 = −55 d =
3x1x2x3 − (x13 + x23 + x33) = 3⋅(−17) + 55 ⇒ d = 4

BIBLIOGRAFIE

1. Mircea Ganga, Manual de Matematică, Elemente de Algebră

liniară, şi
geometrie analitică, clasa a XI-a, Editura Mathpress, 2003
2. Gh. Andrei, D. Bărbosu, Gh. Boroica, Admiterea în
învăţământul superior, Editura Gil, 2001
3. Dan Brânzei, Sorin Ulmeanu, Matematica în concursurile
şcolare, Editura Paralela 45, 2000
4. C. Năstăsescu, C. Niţă, Culegere de probleme pentru liceu,
Algebra, Editura
Rotech Pro, 1999
5. Caiet de notiţe

Maghiran Roberto 30