Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Societăţile agrare îşi au originea în acelaşi timp cu cele pastorale 3, iar grupurile de
vânători au început să cultive pământul, având drept consecinţă aşezarea acestora. 4
În timp, aceste grupuri şi-au dezvoltat culturi proprii, iar diversitatea culturii umane este
complexă. Tipurile de comportament variază de la o cultură la alta, uneori fiind opuse.
Grupurile mici se caracterizeată prin faptul că au tendinţa de a fi uniforme din punct de
vedere cultural, dar societăţile industrializate sunt ele însele diverse, având subculturi diferite.
Exemplul oraşelor moderne ce au comunităţi diferite. 6
Elementul fundamental al societăţii este individul, deoarece el este o fiinţă socială care
interacţionează cu semenii săi, comunică fie într-un cadru organizat, aderând la diferite
organizaţii ce au caracter politic, cultural, profesioanl, etc, fie în cadrul unor grupuri.7
1
Ioan Alexandru, Administraţia publică-Teorii. Realităţi. Perspective, Ediţia a IV-a revăzută
şi adăugiă., Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pp. 42-49
2
Andrei Roth, Modernitate şi modernizare socială, Editura Polirom, Iaşi, 2002, pp.11-15
3
Aceste societăţi se caracterizează prin existenţa unor grupuri care aveau drept ocupaţie
creşterea animalelor
4
Anthony Giddens, Sociologie, Editura All CEU, Bucureşti, 2001, pp. 59-61
5
Andrei Roth, op.cit., pp.11-15
6
Anthony Giddens, op.cit., pp. 30-33
7
Ioan Alexandru, op.cit., pp. 42-43
Aristotel raporteză individul la genul său animal, precizând că acesta este un animal
raţional, care gândeşte, trăieşte în societate, este cel care participă la viaţa cetăţii (zoon
politikon). Omul depinde de aparteneţa sa la un anumit grup, familie, comună, regiune, formă
de guvernământ, etc, fiind parte din societate. Deci, societatea înseamnă totalitatea relaţiilor
individului cu alţi indivizi. Aceste relaţii se bazează pe nevoile individului. Exemplu: prima
formă de interacţiune socială este cea dintre copil şi părinţi. 8
Statul este cel care creează dreptul, deoarece dispune de mijloace şi structuri pentru a crea
norme cu valoare juridică, pentru că ordinea socială poate fi păstrată doar prin intermediul
dreptului. La rândul său dreptul limitează statul evitându-se abuzul de putere şi încălcarea
drepturilor.11
Din punct de vedere juridic, statul reprezintă un ansamblu organizat de organe (autorități),
el este alcătuit din legislativ, executiv și organe judecătorești, forțele armate, ordine publică,
etc. În aceste organe își desfășoară activitatea demnitari, funcționari publici, persoane care au
o anumită calitate, etc. Cu ajutorul acestor elemente, statul este perceput și acceptat.
Democratic sau autoritar, statul se impune, deoarece el presupune ordine și organizare.12
Statul este definit de cei mai mulți autori ca o formă de organizare politică a societății
aflată pe diferite trepte de dezvoltare, iar elementele care îi condiționează existența sunt:
teritoriul, populația și caracterul de organizare politică.13
8
Denis Collin, Marile Noţiuni filosofice-Societatea. Putere., Statul, Editura Institutul
European, Iaşi, 1999, pp. 15-19
9
Ioan Alexandru, op.cit., pp. 42-43
10
Ibidem
11
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Actami, Bucureşti, 1998, pp.98-112
12
Ioan Muraru, Drept constituțional și instituții politice, Editura Actami, București, 1998, p. 9
13
Călin Vâslan şi colaboratorii, Politologie, Editura Academiei de Studii Economice, p. 73
Apariția statului a fost determinată de o serie de factori:14
Statul, ca instituție politică cea mai importantă a societății, are o serie de trăsături:16
14
Idem, p. 74
15
Nicolae Popa, op. cit., p. 100, pentru detalii a se vedea Hegel, Principiile filosofiei
dreptului, Editura Academiei, București, 1969, p. 291
16
Călin Vâslan şi colaboratorii, op. cit., pp. 78-79
17
Ioan Alexandru, op. cit., p.43
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, egalitatea indivizilor în faţa legii,
delimitarea clară dintre stat şi partidele politice, etc. 18
Orice sistem este un subsitem al unuia mai bogat şi pentru că sistemele sociale au un
cracter multifuncţional este imposibil să se calculeze influenţa fiecăruia. Realizarea
scopurilor se face de către stat şi de către structurile acestuia. Scopul final al oricărui studiu
din ştiinţa administraţiei este de a construi un model pe baza căruia administraţia ca sistem să
fie înţeles ca proces evolutiv. Din acest motiv, în administraţia publică se regăsesc o serie de
relaţii, cum ar fi21:
a) relaţii de autoritate:
- relaţii ierarhice determinate de structura ierarhică;
- relaţii funcţionale determinate de competenţa specifică, realizându-se cu ajutorul
primelor;
b) relaţii de cooperare:
- relaţii formalizate - obligatorii prin acte normative;
- relaţii facultative – neformalizate;
c) relaţii de reprezentare – acestea iau naştere în raport cu elementele exterioare
sistemului autorităţilor administraţiei publice;
d) relaţii de control – sunt determinate de delegare, adică sunt consecinţa subordonării
ierarhice sau funcţionale;
e) relaţii de prestări servicii – sunt relaţiile ce apar în raport cu cetăţenii.
Aceste relaţii sunt necesare pentru a asigura coeziunea sistemului, din acest motiv s-a
ajuns şi la dezvoltarea unor mecanisme cum ar fi administraţia publică şi dezvoltarea acestuia
pentru a face faţă necesităţilor societăţii ce apar în permanenţă. Societatea umană este în
continuă dezvoltare, realitățile sociale se modifică de la o epocă la alta, iar adaptarea
18
Călin Vâslan şi colaboratorii, Politologie, Editura Academiei de Studii Economice, pp. 80-
85
19
Nicolae Popa, op. cit., p. 106
20
Ibidem
21
Ioan Alexandru, Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, vol. I, Editura Sylvi,
Bucureşti,1996, pp. 99-105
structurilor organizate ale statului la aceste schimbări, este necesară, deoarece realizarea
interesului general, al nevoilor indivizilor, reprezintă scopul existenței statului.
Teme:
Identificaţi principalele puteri în stat şi stabiliţi atribuţiile acestora, potrivit
Constituţiei României
În ce constă legitimitatea puterii?