Calatoriile lui Guliver

De Jonathan Swift

,,Călătoriile lui Gulliver”, de Jonathan Swift, se află pe locul trei în lista noastră cu cele mai bune
romane scrise în limba engleză.”
             Robert McCrum (The Guardian, topul cele mai bune 100 de romane)
     JONATHAN SWIFT (1667-1745) este un prozator și poet englez de origine irlandeză, unul dintre
marii scriitori satirici ai literaturii engleze și universale
 A scris pamflete de mare virulență satirică, în care face o critică acerbă a realităților contemporane
lui
 ,,Povestea unui poloboc”
 ,,Bătălia cărților”
 ,,Meditație asupra unei cozi de mătură”
 ,,Argument împotriva abolirii Creștinismului”
 ,,Scrisorile postăvarului”
 ,,O modestă propunere”- considerată cea mai vehementă satiră a întregii literaturi engleze
 ,,Candenus și Vanessa”- versuri burlești ș.a.

 Capodopera sa rămâne, fără îndoială, romanul:

 ,,Călătoriile lui Gulliver” (titlul complet: 
,, Călătoriile lui Lemuel Gulliver în mai multe națiuni îndepărtate ale lumii”-1726)

,,Călătoriile lui Gulliver” romanul scriitorului    Jonathan Swift, publicat în anul 1726, este considerat
capodopera sa, care i-a adus faima universală, impunându-l drept unul dintre cei mai mari scriitori satirici
ai tuturor timpurilor 
Satira sa este neiertătoare, deși titlul trimite la ideea că este un roman de aventuri
Dar autorul urmărește, ca și Rabelais în romanul său, ,,Gargantua și Pantagruel”, să deghizeze, sub
aparența fantasticului și exoticului, satira la adresa societății engleze
Cartea este structurată în patru părți și relatează extraordinarele aventuri ale lui Gulliver, pe parcursul
fantasticelor călătorii în țara liliputanilor, de zece ori mai mici decât el, apoi a uriașilor, de zece ori mai
mari decât el, în Laputa (și alte insule) și în țara cailor înțelepți
Toate aceste aventuri ascund o satiră virulentă la adresa instituțiilor social-politice ale Angliei, dar și la
adresa întregii societăți contemporane lui

Autorul folosește alegoria, simbolul și ironia, ca modalități și procedee stilistice

În țara piticilor, insula Lilliput, totul este mic, de la înălțimea oamenilor (șase inches) și a lucrurilor, până
la  caracterele și sentimentelor lor, iar meschinăria lor impresionează cititorul
Regele, care se autoproclamă ,,stăpânul universului”, este mai înalt cu ,,un lat de unghie decât oricare
dintre curtenii săi”, autorul ironizând, astfel, modul în care se crede superior celorlalți
În Lilliput, există partide politice, ai căror reprezentanți se deosebesc între ei, prin faptul că poartă tocuri
înalte și tocuri joase (simbol al partidelor politice din Anglia)
Ironizând politicienii, autorul arată că  miniștrii sunt aleși dacă posedă aptitudini acrobatice: cel care sare
cel mai sus primește cea mai înaltă funcție. Mai aflăm că liliputanii scriu  oblic, de la un colț al hârtiei la
altul
Își îngroapă morții cu capul în jos ,,după credința lor, morții vor învia după unsprezece mii de luni, în
care timp pământul (turtit în concepția lor) se va întoarce cu susul în jos și, astfel, în ziua învierii , ei
se vor trezi stând în picioare ”
Imaginea justiției este înfățișată de o statuie cu șase ochi, doi în față, doi la spate și câte unul în părțile
laterale, simbolizând ,,prevederea”, iar în mâna dreaptă ține deschis un săculeț cu aur și în stânga o sabie
vârâtă în teacă, ,,pentru a arăta că e gata mai curând să răsplătească decât să pedepsească”
Despre educație, liliputanii au un principiu: ,,părinții sunt ultimii cărora ar trebui să li se încredințeze
educația copiilor lor și, de aceea, în fiecare oraș ei au crescătorii de copii, unde toți părinții sunt
obligați să-și trimită copiii”
Conflictul dintre Lilliput și Blefuscu simbolizează conflictul dintre Anglia și Franța (controversa de
nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouăle - să se înceapă de la partea mai largă sau de
la cea mai ascuțită - este o aluzie la disputele religioase dintre anglicani și catolici)
Aceasta este, de fapt, societatea engleză cu moravurile ei, exagerate de autor până la caricatural/grotesc

 Rătăcit cu nava sa, ,,Aventura”, în Țara uriașilor, Brobdingnag, unde este abandonat, aventurierul ne
prezintă monarhia luminată, ideal al  iluminiștilor (ca idealul din ,,Țiganiada”)
  Locuitorii din această țară, nu sunt doar mari de statură, ci îi întrec pe liliputani, prin puterea rațiunii
Monarhul e înțelept și drept, iar legile asigură libertatea și bunăstarea cetățenilor, de care el se îngrijește,
ca un bun conducător 

Călătoria în insula plutitoare, Laputa, (și alte țări, nu neapărat imaginare - așa cum este călătoria în
Japonia) este o satiră la adresa oamenilor de știință, care se irosesc în cercetări aberante (toți cercetează
muzica și matematica, fără a le folosi în ceva practic) și în invenții nefolositoare, precum savantul din
Balinbarbi care nu face altceva decât să lucreze la un proiect (de opt ani de zile) pentru extragerea razelor
de soare din castraveți sau constructorul care încearcă să elaboreze o metodă de construire a caselor,
începând cu acoperișul și sfârșind cu temelia
Ironizat este și savantul care încearcă  să-i facă pe orbi să distingă culorile după miros 
Această parte vizează, de fapt, activitatea Societății Regale de Știință din Londra

În ultima parte a romanului, călătoria în Țara oamenilor-cai (Houyhnhnmilor), autorul zugrăvește o

societate în care locuiesc două populații
Yahoo-ii sunt niște creaturi înapoiate, lipsite de inteligență, care trăiesc precum animalele, fiind cruzi,
sălbatici, idioți, pofticioși, dominați de instincte
Cel mai rău și diform dintre ei este regele
Această populație sintetizează și simbolizează moravurile, viciile omenești: lăcomia, răutatea, invidia
Cealaltă populație este cea a cailor înțelepți, Houyhnhnmilor, (superiori yahoo-ilor violenți) care trăiesc
patriarhal, duc o viață cumpătată, în deplină egalitate, fără viciile și nedreptățile lumilor descrise în
primele părți ale romanului, dar sunt lipsiți de emoții
Inferior acestora, (caii înțelepți îl consideră pe protagonist tot un Yahoo ceva mai evoluat) Gulliver va fi
alungat printr-o hotărâre a Adunării Generale, dar, salvat de o corabie portugheză, se va întoarce acasă, în
Anglia și va deveni mizantrop, preferând compania cailor 

Eroul acestui roman alegoric și fantastic, cu elemente de virulentă satiră morală și social-politică, este
Mr. Lemuel Gulliver, care străbate diferite țări imaginare, având ocazia să observe, critic și grotesc,
caricatural, moravurile, obiceiurile, rânduielile sociale și politice viciate, care sunt aluzii evidente la
situațiile din Anglia acelei epoci, parodiată permanent
Numele său reflectă natura sa, naivitatea sa, el fiind prototipul omului simplu, nefiind un model demn de
urmat (în engleză adj. ,,gullible”, asemănător prenumelui Gulliver, însemnând fraier, ușor de păcălit)
După ce trece printr-o serie de aventuri, întors acasă, în Anglia, se schimbă și nu mai suportă compania
nici măcar a soției și a copiilor, ,,m-am simțit năpădit de ură, dezgust și dispreț”, preferând-o pe cea a
cailor cumpărați după călătorie: ,,Caii mei mă înțeleg destul de bine; stau cu ei de vorbă cel puțin patru
ceasuri pe zi”
La fel de vanitos ca personajele pe care le prezintă în  călătoria sa, în lumea cailor, se consideră superior
celorlalți, deși nu recunoaște, dar îi numește pe ceilalți ,,Yahoo englezi” și nu vrea să-i aibă în preajma sa
decât pe cei lipsiți de orgolii, iar pe ceilalți îi sfătuiește: ,,să nu cuteze să se arate în fața ochilor mei”

Stilul scriitorului este marcat de ironie și umor, (wit), de asociațiile de idei și de imaginația extraordinară,
iar succesul romanului său a fost răsunător, spre deosebire de alte opere din literatura universală, care au
fost trecute cu vederea la vremea apariției lor.

A inspirat alți scriitori, precum Voltaire și George Orwell, ,,Ferma de animale”

,,Scriu”, încheie el, „pentru cel mai nobil scop, să informez și să instruiesc omenirea ... Scriu fără niciun
fel de profit sau de laudă. Nu sufăr niciodată să treacă un cuvânt care ar putea oferi cea mai mică ofensă,
chiar și celor care sunt mai gata să o ia. Așa că sper să mă pot declara cu dreptate un autor perfect fără
cusur ... ”