Tema eseu: FENOMENUL DE FRAUDĂ

Încercând să definim termenul de fraudă putem spune că frauda reprezintă fapta de

înșelăciune realizată în mod intenționat sau actul de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei
pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia, în mod direct sau indirect.
Frauda și corupția reprezintă o amenințare gravă la adresa securității și intereselor
financiare ale Uniunii Europene. Protejarea acestor interese reprezintă o prioritate pentru
instituțiile UE, atât pentru a utiliza cât mai bine banii contribuabililor, cât și pentru a combate
criminalitatea organizată și terorismul, pentru care corupția oferă un teren fertil.
Lumea se află într-o continuă schimbare, iar schimbările socio-economice își pun
amprenta asupra modului în care se desfășoară tranzacțiile, se încheie afacerile și se dezvoltă
economia.
Există, atât la nivel național, cât și la nivel internațional organisme profesionale care
au ca scop combaterea fraudei prin investigarea operațiunilor și tranzacțiilor economice prin
investigarea operațiunilor și tranzacțiilor economice. ( DLAF, DNA, OLAF). Efortul acestor
organisme este uriaș dar nu suficient întrucât fraudele continuă să se desfășoare nestingherit.
Inventivitatea omului împreună cu tehnologiile de ultimă oră pe care le are la dispoziție
favorizează activitățile frauduloase.
În România au fost puse la punct tot felul de inginerii prin care sunt ”căpușate”
fonduri europene nerambursabile. Unele sunt descoperite de instituțiile abilitate, însă altele
funcționează nestingherit.
Consider că sărăcia și decalajele dintre mediul rural și cel urban, precum și dintre
regiunile mai dezvoltate economic și cele subdezvoltate încurajează corupția de la structurile
centrale ale puterii politice la cele locale.
Deturnarea de fonduri europene este una din rețetele cele mai numeroase pe care le
folosesc falsificatorii proiectelor de finanțare. 
Sunt de părere că prevenirea și nu descoperirea ulterioară a activităților frauduloase ar
duce la stoparea acestor activității de fraudare.
Pe măsură ce noul coronavirus continuă să se răspândească pe tot globul, măsurile
impuse de autorități și organele competente ale fiecărui stat pentru ai încetini efectele și a
minimiza potențialele daune prezintă diverse forme și abordări. Atunci când aceste măsuri vin
pe fondul recesiunii de mult anticipate, confruntarea cu o criză financiară în era COVID-19
era inevitabilă.
 În timp ce economiile intra în declin și rata ocupării forței de muncă scade drastic,
cazurile de fraudă cresc.
În contextul actual, s-a extins frauda cibernetică datorită exploatării mediului on-line
la maximum.
Odată cu izbucnirea pandemiei de Covid-19, care a generat expansiunea utilizării
internetului la nivel global, frecvenţa cumpărăturilor online a crescut. Această schimbare a
comportamentului online este exploatată de infractorii cibernetici(hackeri), ceea ce a condus
și la o creştere a activităţii de phishing.
Există în prezent o serie de metode folosite de diverși indivizi pentru a păcăli sau
pentru a sustrage sume mari de bani sau alte foloase materiale de la persoanele credule (furtul
datelor de identitate, clonarea cardurilor, crearea unor pagini web false).
O altă modalitate de a frauda este constituită de înregistrările fictive în actele
contabile, pentru a se sustrage de la plata taxelor fiscale ceea ce prejudiciază bugetele
naționale, bugetele europene, astfel serviciile publice fie ele sociale, fie de sănătate nu pot fi
asigurate la standardele necesare.
Odată cu apariția taxelor si impozitelor și-a facut apariția și fenomenul evitare a
acestora. Egoismul ce face parte din natura umană, determină individul să pună interesul
propriu deasupra interesului colectiv, făcându-l pe acesta să perceapă impozitele ca pe un rău
necesar dând astfel naștere unui comportament de evitare, sau în cel mai bun caz, de
diminuare a impozitelor. Răspândirea acestui fenomen este la nivel mondial, regăsindu-se, în
proporții diferite, în toate statele lumii, practicat de la individ până la marile corporații, fiind
favorizat de lacunele legislative, uneori fiind chiar favorizat de către legislaţie care este făcută
şi votată tot de către oameni.
Efectul principal al fraudării fondurilor publice constă în diminuarea bugetului de stat.
Prin diminuarea veniturilor bugetare, se determină luarea unor măsuri din partea
guvernanților, iar ca soluție imediată este modificarea legislației fiscale prin adăugarea de noi
taxe și impozite.
În aceste condiții sarcina fiscală devine împovărătoare pentru contribuabili,
nemulțumirea acestora crește, iar rezultatul imediat este sporirea fenomenului evazionist, de
fraudare.
În România cele mai multe fraude sunt efectuate cu fonduri europene unde s-au
deturnat fonduri europene pentru diverse obiecte de activitate. De exemplu, au fost alocate
fonduri pentru ferme de acvacultură în zone unde nu există apă, fonduri europene pentru
prevenirea incendiilor de pădure sau fonduri pentru managementul apelor uzate, pentru
agricultură, etc.

1
 Ca o consecință a fraudării fondurilor europene o reprezintă accesarea mai anevoioasă
a unor astfel de fonduri nerambursabile de către persoanele de bună credință.
O altă modalitate de fraudare o constituie înțelegerile între concurenți la procedurile de
achiziție.
Fenomenul de fraudă apare în toate domeniile de activitate, de la mediul academic prin
plagiat (fraudă intelectuală), în mediul de afaceri al antreprenorilor prin înregistrarea fictivă în
documentele contabile a unor achiziții, bunuri, materiale, crearea de firme fantomă interpuse,
în domeniul asigurărilor prin simularea accidentelor, în mediul online prin folosirea datelor
personale, etc.
 
Concluzii
Identificarea riscului de fraudă este un element semnificativ al serviciilor de asigurare
și necesită un model care să reflecte gândirea curentă în jurul evenimentului de fraudă. Pentru
a ne îmbunătăți înțelegerea motivațiilor fraudatorului și pentru a îmbunătăți comunitatea
antifraudă ne poate dezvolta capacitatea de a preveni, descuraja, detecta, investiga și remedia
frauda.
Cooperarea judiciară în domeniul investigării fraudelor presupune conlucrarea între
mai multe instituții publice, cooperare ce se face în baza legii și cu respectarea competenţelor
materiale specifice fiecărei structuri.
Măsurile legislative trebuiesc și ele adapatate contextului actual pentru a descuraja
inițierea activităților de fraudare, accentul să se pună mai mult pe prevenire.
Deși există o multitudine de acte normative, strategii anticorupție, directive,
fenomenul de fraudare ia amploare, unele activități de fraudare identificate fiind investigate
de organele, oficiile competente, dar sunt și altele care nu au fost descoperite.