Sunteți pe pagina 1din 2

Rezistența este capacitatea de a susține un efort, in cadrul acestei definiții se

înțelege pe de o parte capacitatea mușchiului de a executa un Exercițiu sau o activitate


pe o perioada prelungita de timp iar pe de alta parte capacitatea mușchiului de a
susține o contracție.
Rezistența musculară este in funcție de mai multi factori:
1. Forța musculară
2. Valoarea circulației musculare
3. Integritatea metabolismului muscular
4. Un complex de factori greu de definit ce tin de sistemul nervos central(
motivatie, Starea de excitație, inhibiție corticale dar si de starea generală sau echilibrul
neurovegetativ sau endocrin)
Rezistența la efort este proprietatea musculară de baza utilizată in timpul
procesului muncii mult mai importantă decat forța musculară . Sunt rare muncile de
astăzi chiar si cele fizice manuale care necesita valori ale forței foarte mari, de aceea
este necesar mai ales in kinetologia de recuperare sa se testeze nu numai forța ci si
rezistența musculară.
In primul rand se testează capacitatea de menținere a unei contracții, spre
exemplu daca utilizam o greutate sub 15 la suta din forța maxima aceasta poate fi
menținută un timp foarte lung, la 50% din forța maxima a grupului muscular respectiv
greutatea poate fi menținută aproximativ un minut iar la 90-95% poate fi menținută cel
mult 6 secunde.
De obicei testarea se face cu greutăți între 20 si 40 la suta din greutatea maxima
cronometranduse timpul de menținere al contracției de asemenea se poate evalua
rezistența si executând o activitate simpla, calculând nr de repetari posibile la o anumită
greutate si la un ritm metronom precizat.
Urmărind pacientul observam la un moment dat ca el continua exercițiul cu prețul
unui efort exteriorizat, ne gasim in faza oboselii compensate la scurt timp subiectul intra
in faza oboselii decompensate adica nu mai este in stare sa efectueze exercițiul. In
acest experiment ne intereseaza strict rezistența musculară a unor grupe musculare
determinante care au suferit scăderi patologice de forța si rezistența la efort pentru
obținerea rezistentei principiul metodologic il reprezintă creșterea duratei exercițiului, de
aceea se realizează la intensități mai joase de efort dar prelungite in timp in general se
utilizează exerciții dinamice cu rezistența in care aceasta reprezintă 20 40 la suta din
rezistența maxima se urmărește atingerea oboselii prin creșterea duratei exercițiului,
putem folosi exerciții active cu rezistența dar si terapie Ocupațională si sport terapeutic,
acestea metode au o larga aplicabilitate pentru realizarea obiectivului urmărit si anume
creșterea rezistentei musculare

Antrenamentul la efort
Bolnavii cardio-respiratorii sau cei ce au trecut printr-o perioada lunga de
imobilizare totala sau parțiala ca si un nr mare de persoana sănătoasă dar cu o viața
sedentara au dificultăți mai mult sau mai putin serioase in performarea unui efort
considerat in limitele intensității obișnuite toleranta la efort este principala măsura
pentru aprecierea capacitatii de munca a unui bolnav, toleranta scăzută la efort
determina o stare de dependența a bolnavului ceea ce atrage schimbări majore chiar si
in personalitatea acestora.
In cadrul kinetoterapiei antrenamentul la efort este un obiectiv deosebit de important pe
care il regăsim si in cadrul kinetoprofilaxiei . Antrenarea forței musculare si a rezistentei
musculare nu atrag automat si creterea capacității de efort aceasta fiiun un rezultat al
adaptării specifice a întregului organism la acest complex excitant care se cheamă efort
fizic.
Exista patru categorii de subiecți care beneficiază de antrenarea la efort:
1. Bolnavii cardiovasculari mai ales coronarien Dupa infarctul miocardic
2. Bolnavii respiratori mai ales cu bronhopneumonie sau cu obstrucții cronice
3. Sechelarii unor afecțiuni ale aparatului locomotor care au avut limitate in
mișcare
4. Subiecții care au pierdut capacitatea fizica de performare a efortului fizic
printro greșita conduita de viața devenim ceeea ce astăzi numim sedentar.
Între aceste 4 categorii dar si in cadrul fiecăreia in parte exista diferențe notabile
sub raportul tolerantei la efort fizic de la care trebuie reantrenat subiectul aceasta ridica
întrebări legitime ei anume ce înseamnă efort fizic?.
Teoretic efortul fizic s-ar putea defini ca starea contrara repausului fizic. Practic însă
consideram drept efort fizic la care trebuie sa antrenam un Bolnav acel nivel al activității
fizice la care parametrii cardiorespiratori nu se pot adapta rapid si corespunzător
valoric. Acești parametri au fost standardizați pe baza testării a mii de oameni de vârste
sexe gr de antrenamente diferite
Efortul fizic reprezintă un stres complex pentru organismul care nu se mai poate
adapta la ele. Pentru unii bolnavi începem reantrenarea la efort cu ridicarea din pat si
așezarea într-un scaun pentru alții cu mersul pe jos, pentru alții cu alergatul distante tot
msi lungi in timp tot mai scurt.
Deci in cadrul reantrenarii la efort este important sa stii de unde plecam ca nivel de
efort si aceasta se precizează prin testări de laborator sau prin simpla reacție a
pacientului la activități uzuale, unde se poate ajunge cel putin teoretic ținând seama de
starea patonomorfofunctionala.
Ce mijloace de antrenament fizic sunt posibile de aplicat la pacientul respectiv.

S-ar putea să vă placă și