Sunteți pe pagina 1din 162

Charlie şi fabrica de ciocolată

Roald Dahl s-a născut în 1916, în Ţara Galilor. După ce


şi-a desâvîrşit studiile în Anglia, a plecat în Africa, unde a
lucrat la Compania Shell. A început să scrie în urma unui acci-
dent suferit în al Doilea Război Mondial, în care a luptat ca
pilot. Este considerat astăzi unul dintre cei mai populari scri-
itori pentru copii. Dintre lucrările sale amintim: Vrăjitoarele,
Matilda, Uriaşul Cel Prietenos etc. în 1983 a primit premiul
Whitbread. A murit în 1990, la vîrsta de 74 de ani.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
DAHL, ROALD
Charlie şi Fabrica de Ciocolata / Roald Dani;
trad.: Cristina Iliescu. — Bucureşti
RAO International Publishing Company, 2005
ISBN 973-576-844-5
I. Iliescu, Cristina (trad.)
821.111-31=135.1

Cuprins

RAO International Publishing Company


Grupul Editorial RAO 1.Faceţi cunoştinţă cu Charlie / 7
Str. Turda nr. 117-119, Bucureşti, România
2.Fabrica domnului Willy Wonka / 16
ROALD DAHL
Charlie and the Chocolate Factory 3.Domnul Wonka şi prinţul indian / 23
© 1964 by Roald Dahl
4.Muncitorii misterioşi / 26
Ilustraţii
© Quentin Blake, 1998 5.Biletele Aurii / 33
AII rights reserved.
6.Primii doi norocoşi / 36
Traducere din limba engleza
CRISTINA ILIESCU 7.Ziua lui Charlie / 44
) RAO International Publishing Company, 2005 8.Se mai găsesc două bilete / 49
pentru versiunea în limba româna
9.Bunicuţul Joe îşi încearcă norocul / 56
Tiparul executat de
ALFOLDI NYOMDA AG
Debrecen, Ungaria
10.Familia începe să flămînzeascâ / 60
11.Minunea / 68
septembrie 2005 ISBN
12.Ce scria pe Biletul Auriu / 74
973-576-844-5
13.A sosit ziua cea mare / 84
14.Domnul Willy Wonka / 89
15.Camera de Ciocolata / 98
16.Umpa-Lumpa / 103
17.Augustus Gloop se duce pe ţeava / 111
18.Călătorie pe Rîul de Ciocolată / 124
19.Camera Invenţiilor - Gobstoppers
şiHairToffe / 134
I
faceţi cHM0$tfnţX ctt (kftilfe
20. Minunata maşină de făcut gumă de
mestecat / 141
21.La revedere, Violet! / 145
22.Pe coridor / 158
23.Bomboane pătrate, care privesc
rotund / 165
24.Veruca în Camera Alunelor / 170
25.Marele Lift de Sticlă / 184
26.Camera cu Televizorul
de Ciocolată / 194
27. Mike Teavee e trimis cu
televizorul / 203
28.A rămas doar Charlie / 221 Aceste două persoane foarte în vîrstă sînt
29.Ceilalţi copii se întorc acasă / 229 tatăl şi mama domnului Bucket. Numele lor
sînt bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine.
30.Fabrica de Ciocolată a lui Charlie / 234
Iar aceste persoane foarte în vîrstâ sînt
tatăl şi mama doamnei Bucket. Ei se
numesc bunicuţul George şi bunicuţa
Georgina.

Domnul şi doamna Bucket au un băieţel


pe nume Charlie Bucket.
El e Charlie.
Ce mai faceţi? Bine, dar tu? Bine,
Acesta este domnul Bucket. Aceasta mulţumesc.
este doamna Bucket. E încîntat să vă cunoască.
10 KCMLP &AHI Ouitlfe ţi fabric* «le (iocol«&
întreaga familie - cei şase adulţi Bunicuţul Joe şi bunicuţa
(numâraţi-i) şi micuţul Charlie Josephine la un capăt, bunicuţul
Bucket -trăieşte într-o căsuţă din George şi bunicuţa Georgina la
lemn, aflată la marginea unui mare capătul celălalt.
Domnul şi doamna Bucket,
împreună cu micuţul Charlie
Bucket, dormeau în camera
învecinată, pe nişte saltele aşezate
pe duşumea.
Pe timpul verii, asta nu era aşa
de rău, însă iarna, curenţi reci ca
gheaţa măturau podeaua cît era
noaptea de lungă, şi era ceva
groaznic.
Nici vorbă sâ îşi poată permite
să cumpere o casă mai de Doamne-
ajută - nici măcar un pat în plus.
Erau mult prea săraci.
Domnul Bucket era singurul din
oraş. familie care avea o slujbă. Lucra
> - • ->" într-o fabrică de pastă de dinţi,
Casa nu era nici pe departe unde stătea toată ziulica la o masă
îndeajuns de spaţioasa pentru şi înşuruba căpâcelele în capul
atîţia oameni, care trăiau extrem tuburilor, după ce fuseseră umplute.
de înghesuiţi. Nu erau decît două Numai că o persoană care
camere, cu totul, şi un singur pat. înşurubează capacele nu e plătită
Acesta fusese dat spre folosinţa cine ştie ce, şi bietul domn Bucket,
bunicilor, care erau atît de bătrîni oricît de mult ar fi muncit şi oricît
şi de obosiţi. Atît erau de obosiţi, de repede ar fi înşurubat
că nu se dădeau niciodată jos din căpâcelele, nu izbutea niciodată sâ
el. strîngă destui bani ca să cumpere
măcar jumătate din lucrurile de
care are nevoie o familie atît de
numeroasă. Nu erau nici măcar
destui bani ca sâ
.
|a
R04.LD &MU (karlie ii fabrica «le (i'ocolfttM
cumpere mîncare pentru toţi. Singurele 13
alimente pe care şi le puteau permite erau
pîine cu margarina la micul dejun, cartofi holbeze la ele, cu nasul lipit de geam,
fierţi şi varză la prînz şi ciorbă de varză la simţind cum îi lasă gura apă de poftă. De
masa de seară. Duminica era niţeluş mai mai multe ori pe zi, vedea cum alţi copii
bine. Aşteptau cu toţii nerăbdători să vină scoteau din buzunare batoane cu cremă, pe
duminica, fiindcă atunci, chiar dacă aveau care le mestecau lacomi, iar asta, desigur,
exact aceleaşi feluri de mîncare, fiecare din era tortură pură.
ei avea voie să mai mânînce o porţie. O dată pe an doar, de ziua lui, apuca şi
Fireşte, familia Bucket nu murea de foa- Charlie Bucket să guste o fărîmâ de
me, dar absolut toţi - cei doi bunicuţi, cele ciocolată. Toţi membrii familiei puneau
două bunicuţe, tatăl lui Charlie, mama lui, bănuţi deoparte pentru această ocazie
dar, mai ales, micuţul Charlie - trăiau de specială, iar, cînd sosea ziua cea mare,
dimineaţa pînă seara cu o senzaţie oribilă Charlie era întotdeauna cadorisit cu un
de gol în stomâcele. baton mititel de ciocolată doar al lui. Şi, de
Charlie suferea cel mai tare. Şi, cu toate fiecare dată cînd îl primea, în acele
că deseori tatăl şi mama lui renunţau la dimineţi miraculoase cînd era ziua lui, îl
porţiile lor de la cină sau de la prînz ca să i punea cu grijă într-o cutiuţă de lemn, care îi
le dea lui, tot nu era suficient pentru un aparţinea, şi îl preţuia de parcă ar fi fost aur
băieţel în creştere. El îşi dorea cu disperare curat; apoi, în zilele următoare, nu îşi
ceva mai sâţios şi mai bun decît varza sau permitea decît să îl privească, fără să îl
ciorba de varză. Lucrul după care tînjea atingă. Cînd, în cele din urmă, nu mai
mai mult decît orice pe lume era... rezista, desfăcea o bucăţică minusculă de
CIOCOLATA.
ambalaj, într-un colţ, care scotea la iveală o
Dimineaţa, în drum spre şcoală, Charlie bucăţică minusculă de ciocolată, din care,
vedea tablete imense de ciocolata în lua o bucăţică minusculă - doar cît să
vitrinele magazinelor şi se oprea să se permită gustului încîntător de dulce să i se
împrăştie încet pe limbă. în ziua următoare,
mai ronţăia un picuţ, şi tot aşa. în felul ăsta,
,+ RP4LP ^>AHt (tartie (( fabric* «le (focoUtâ ls

Charlie făcea ca batonul lui de ciocolată de Iar dincolo de ziduri, pe o distanţă de un


zece cenţi să îl ţină mai bine de o lună. kilometru de jur împrejurul ei, aerul era
Dar încă nu v-am spus ce lucru îl parfumat cu mirosul pregnant, îmbătător de
chinuia pe Charlie, iubitorul de ciocolată, ciocolată topită!
mai mult decît orice altceva. Acest lucru, De două ori pe zi, în drum spre şcoală,
pentru el, era mult, mult mai rău decît să micuţul Charlie Bucket era nevoit să trea-
vadă tabletele de ciocolată în vitrine sau pe că chiar prin faţa porţilor fabricii. Şi, de
ceilalţi copii molfâind batoane cu cremă fiecare dată cînd se apropia, începea să
chiar în faţa lui. Era cea mai groaznică păşească foarte, foarte încet, să-şi ridice
tortură pe care v-o puteţi imagina, şi nasul cît putea de sus şi să tragă adînc în
anume: piept mirosul fantastic de ciocolată din
Chiar în acel oraş de fapt, chiar în faţa jurul lui.
casei în care locuia Charlie, se afla o Oh, cît de mult îndrăgea acel miros!
IMENSA FABRICA DE CIOCOLATA! Şi, vai, cît de tare îşi dorea să poată intra
Ia închipuiţi-vâ aşa ceva! în fabrică, să vadă cu ochii lui cum e
Şi nu era vorba, pur şi simplu, de o înăuntru!
fabrica enormă oarecare de ciocolată. Era
cea mai mare şi mai faimoasă din lume!
Era FABRICA WONKA, proprietatea unui domn
pe nume Willy Wonka, cel mai mare
inventator şi fabricant de ciocolată care a
existat vreodată pe faţa pămîntului. Şi ce
minunată şi imensă era fabrica! Avea porţi
uriaşe, de fier, şi era împrejmuită de un zid
înalt, şi coloane de fum suiau pe coşuri, iar
dinăuntru se auzeau sunete şi zbîrnîituri ciu-
date, ce păreau să vină din străfundurile ei.
Omilie tf fabric* Ai '7
(i'ocoUtft

treacă vremea,
%
fiindcă nu aveau
friric* nimic altceva de
făcut. însă, de
AotttHtUttf cum auzeau uşa
WflUj deschizîndu-se şi
pe Charlie zicînd:
WoMkA „Bună seara,
bunicuţule Joe,
fcunicuţo
Seara, după ce
Josephine,
mînca repede bunicuţule
ciorba subţire de George şi
varză de la cină,
Charlie se ducea
întotdeauna în
odaia celor patru
bunici, să le
asculte poveştile,
după care le
spunea noapte
bună.
Toţi cei patru
bâtrînei trecuseră
de nouăzeci de
ani. Erau zbîrciţi
ca nişte prune
uscate şi ciolanoşi
ca nişte schelete
şi, cît era ziulica
de lungă, pînâ să
îşi facă Charlie
apariţia, zăceau
claie peste
grămada în patul
comun, cîte doi la
fiecare capăt, cu
scufiile în cap, ca
să le ţină de cald,
moţâind ca să le
bunicuţo bunicii, le zise:
Georgina", se -Chiar e
ridicau cîteşipatru adevărat că
în capul oaselor, Fabrica de
cu feţele bătrîne şi Ciocolată
încreţite, luminate Wonka e cea
de zîmbete de mai mare din
bucurie - şi lume?
începea discuţia. -Adevărat?
Fiindcă toţi îl strigară cei
iubeau pe băieţel. patru într-un
Era lumina vieţii singur glas.
lor, iar vizitele lui Bineînţeles că-i
din fiecare seară adevărat!
erau aşteptate cu Dumnezeule,
nerăbdare întreaga chiar nu ştiai
zi. Adesea, tatăl şi una ca asta? E
mama lui Charlie de aproape
li se alăturau şi ei, cincizeci de ori
lîngâ uşă, să mai mare decît
asculte poveştile oricare alta!
celor bâtrîni; şi -Şi domnul
astfel, pentru, să Willy Wonka e
zicem, o jumătate de-adevâ-
de oră, în fiecare ratelea cel mai
seară, odaia deştept
aceasta se fabricant de
transforma într-un ciocolată din
palat fericit şi toţi lume?
membrii familiei -Dragul meu
uitau cît erau de băiat, spuse
flămînzi şi de bunicuţul Joe,
amărîţi. ridicîndu-se
într-o seară, niţeluş pe
cînd Charlie se pernă. Domnul
duse să îşi vadă
,| R04LD i>AlU (tarife \\ f AbrfcA «le (tVoUt* l9

Willy Wonka e cel mai uimitor, cel mai ani şi jumătate, adică aproape vîrsta
fantastic, mai extraordinar fabricant de maximă la care poate ajunge cineva. Ca
ciocolată de pe lume! Credeam că toata toate persoanele extrem de bătrîne, era de-
lumea ştie asta! licat şi slăbit şi, pe tot parcursul zilei,
-Ştiam că e faimos, bunicuţule Joe, şi vorbea foarte puţin. Seara însă, cînd
ştiam că e foarte deştept... Charlie, nepoţelul lui iubit, venea în odaie,
-Deştept! strigă batrînelul. E mai mult părea, în mod miraculos, să întinerească.
decît atît! E un magician al ciocolatei! Toată oboseala îl părăsea şi bătrînul de-
Poate să facă orice - absolut orice îşi venea energic şi înflăcărat ca un puşti.
pu-ne-n cap! Nu-i aşa, dragii mei? -Oh, ce om e domnul Willy Wonka!
Ceilalţi trei bâtrînei dădură aprobator strigă bunicuţul Joe. Ştiai, bunăoară, că
din cap şi ziseră: a inventat el singur mai mult de două
- Absolut adevărat. Pe cît se poate de sute de sortimente de batoane de
ciocolată, fiecare cu o altă umplutură,
adevărat.
fiecare de departe mai dulce, mai
- Vrei să spui că nu ţi-am povestit nici
cremos şi mai delicios decît orice
odată despre domnul Willy Wonka şi
produs al oricărei alte fabrici?!
despre fabrica lui? se miră bunicuţul Joe. -Perfect adevărat! exclamă bunicuţa
-Niciodată, îi răspunse micuţul Charlie. Josephine. Şi le trimite în toate cele
-Dumnezeule mare din ceruri! Nu ştiu patru colţuri ale lumii! Nu-i aşa,
ce-i cu mine! bunicuţule Joe?
-îmi povesteşti acum, te rog, bunicuţule -Aşa-i, draga mea, aşa-i. Şi la toţi regii
Joe? şi preşedinţii de pe pămînt. Dar nu face
-Bineînţeles că-ţi povestesc. Aşeazâ-te doar batoane de ciocolată. Vai de mine,
lîngâ mine, pe pat, scumpule, şi ascultă nu! Are nişte invenţii de-a dreptul fan-
cu tastice în mînecâ, domnul Willy Wonka
atenţie! al nostru! Ştiai că a inventat o
Bunicuţul Joe era cel mai în vîrstâ dintre modalitate de a fabrica îngheţata în aşa
cei patru bunici. Avea nouăzeci şi şase de fel încît să râmînâ rece ore în şir, fără
să stea în lada
frigorifică? Poţi s-o laşi în soare toată Ouulie ii fabrica de (i'ocoUtii U
dimineaţa, pe arşiţa cea mai mare, că nu se facă bezele cu gust de violete, şi caramele
topeşte! savuroase, care-şi schimbă culoarea din
-Dar asta e imposibil! spuse micuţul zece în zece secunde, în timp ce le sugi, şi
Charlie, făcînd ochii mari la bunicul dulciuri pufoase, care se topesc de cum ţi-
lui. ai atins buzele de ele. Poate sâ facă gumă
-Sigur că e imposibil! exclamă bu- de mestecat care nu-şi pierde gustul
nicuţul Joe. E complet absurd! Dar niciodată şi baloane dulci, pe care le umfli
domnul Willy Wonka a reuşit s-o facă! la dimensiuni enorme, înainte sâ le înţepi
-Chiar aşa! îl susţinură ceilalţi, dînd din cu un ac şi sâ le spargi. Şi, printr-o metodă
cap ca să-i întărească spusele. Domnul secretă, poate să facă ouă de sturz cu
Wonka a reuşit. picăţele negre pe ele şi, cînd le bagi în
- Şi apoi, continuă bunicuţul Joe, gură, se fac din ce în ce mai mici, pînâ ce,
vorbind foarte rar, ca Charlie să nu piardă dintr-odatâ, te trezeşti că n-ai mai rămas
nici un cuvinţel, domnul Willy decît cu un puişor din zahăr roz, pe vîrful
Wonka poate sâ limbii.
ta. HP4LV &MU
Bunicuţul Pondicherr
Joe luă o y1? întrebă
pauză, ca sâ-şi bunicuţul
treacă, încet, Joe,
vîrful limbii izbucnind
peste buze. în rîs.
-îmi lasă -Complet
gura apă ţicnit!
aprecie
doar cînd
bunicuţul
mă gîndesc, George.
mărturisi el. - însă
-Şi mie, i se foarte
alătură bogat,
micuţul completă
Charlie. bunicuţa
Dar zi mai Georgina.
departe, te - Dar ce-a
rog! făcut?
în timp ce întrebă,
vorbeau, nerăbdător,
domnul şi Charlie.
doamna - Ascultă,
Bucket, îi spuse
părinţii lui bunicuţul
Charlie, Joe, şi-o
intraseră pe să afli.
nesimţite în
odaie, iar
acum şedeau
amîndoi în
pragul uşii şi
1
Cireş de
baltă (trad.
ascultau. aprox.) (n.tr.)
-

Povesteşte-i lui
Charlie de
prinţul ne
bun din India!
sugera
bunicuţa
Josephine.
I-ar plăcea
povestea.
-Vrei să
spui, prinţul
3 Avea o sută
de camere, şi
totMHKl
totul era
WoMfcft U
făcut din
frfllfttl
(H«tf*M ciocolată
neagră sau
albă!
-Prinţul Cărămizile
Pondicherry erau din
i-a scris o ciocolată, şi
scrisoare cimentul
domnului care le lega
Willy era tot
Wonka, ciocolată, şi
începu ferestrele
bunicuţul erau din cio-
Joe, în care îl colată, şi toţi
ruga să vină pereţii şi
pînă în India tavanele erau
şi sâ-i tot din
construiască ciocolată, la
un palat fel şi
colosal, covoarele, şi
numai şi tablourile, şi
numai din mobilierul,
ciocolată. şi paturile;
-Şi domnul iar cînd
Wonka 1-a deschi-deai
construit, robinetele la
bunicuţule? baie, pe-
-Fireşte că 1- acolo curgea
a construit. ciocolată
Şi ce palat! fierbinte.
(fuulie (i fabrica de (tocoUtâ

- Cînd 1-a terminat, domnul Wonka i-a 2.;

spus prinţului Pondicherry: „Te previn că n- -Şi să vă mai spun ceva adevărat, îi
o să ţină foarte mult, aşa c-ai face bine să te- ademeni bunicuţul Joe, de data asta
apuci sâ-1 mănînci cît mai repede". aple-cîndu-se mai mult către Charlie şi
„Prostii!" a strigat prinţul. „N-o să m-apuc coborînd glasul pînâ ce ajunse să
să-mi mănînc palatul! N-am să ronţăi nici şoptească tainic. Nimeni... nu iese...
măcar scările, şi nici n-am să ling pereţii! niciodată!
Am să locuiesc în el!" Numai că domnul -De unde? întrebă Charlie.
Wonka a avut dreptate, fireşte, fiindcă, la -Şi... nimeni... nu intră... niciodată!
scurt timp după asta, a sosit o zi toridă, cu -Unde să intre?
un soare ucigător, şi tot palatul a început să -In Fabrica lui Wonka, fireşte!
se topească, după care s-a prăbuşit încet la -Bunicuţule, ce vrei să spui?
pâmînt, aşa că prinţul cel ţăcănit, care -Vorbesc de muncitori, Charlie.
moţăia în camera de zi în momentul acela,
-Muncitori?
s-a trezit înotînd într-un lac imens şi
-Toate fabricile, îi explică bunicuţul Joe,
lipicios de ciocolată.
au muncitori care intră şi ies pe porţi
Micuţul Charlie stătea foarte cuminte pe
dimineaţa şi seara - cu excepţia celei a
marginea patului, cu ochii cît cepele la
lui Wonka! Ai văzut tu vreodată pe
bunicul lui. Faţa i se luminase şi căscase
cineva care să intre în locul acela - sau să
aşa tare ochii, că i se vedea numai albul de
iasă de-acolo?
pe margini.
Micuţul Charlie se uită cu atenţie la
-Şi povestea asta e adevărată? vru el să
fiecare din cele patru feţe îmbătrînite, şi
afle. Sau mă luaţi peste picior?
ele îl priviră la rîndul lor. Erau nişte feţe
-E adevărată! strigară într-un glas cei
prietenoase şi zîmbitoare, dar, în acelaşi
patru bătrînei. Bineînţeles că e
timp, serioase. Nu se citea nici urmă de
adevărată! întreabă pe cine vrei tu!
glumă sau de luat peste picior pe nici una
dintre ele.
- Ei! Ai văzut? insistă bunicuţul Joe.
u
R04LP I*Mlt

-Păi... nu prea ştiu, bunicuţule, se bîlbîi


Charlie. De cîte ori trec eu pe lîngâ
fabrică, porţile par să fie închise.
-Exact! exclama bunicuţul Joe.
- Dar trebuie să existe oameni care să
lucreze acolo...
- Nu oameni, Charlie. Nu oameni +
obişnuiţi, în orice caz. Hmicftorff wffterfojf
-Atunci, cine? strigă Charlie.
-A-ha... Vezi tu, asta e... Asta e încă o
dovadă a deşteptăciunii domnului In seara următoare, bunicuţul Joe îşi
Willy reluă firul poveştii.
Wonka. -Vezi tu, Charlie, nu cu mult timp în
-Charlie, scumpule, îl strigă doamna urmă, mii de oameni lucrau în Fabrica
Bucket din locul în care stătea, lîngâ domnului Willy Wonka. După care,
uşă, e timpul să te duci la culcare. într-o bună zi, pe neaşteptate, domnul
Ajunge pentru seara asta! Wonka le-a cerut absolut tuturor să
-Dar, mamă, trebuie să aud... plece, să se ducă la ei acasă şi să nu mai
-Mîine, scumpule... vină niciodată.
-Aşa-i, aprobă bunicuţul Joe. O să-ţi -Dar de ce? întrebă Charlie.
povestesc restul mîine-searâ. -Din cauza spionilor.
-A spionilor?
-Da. Vezi tu, toţi ceilalţi fabricanţi de
ciocolată începuseră să invidieze
dulciurile minunate ale domnului
Wonka şi se apucaseră să trimită
spioni, să fure reţetele secrete. Spionii
se angajau la Fabrica Wonka,
prefâcîndu-se că sînt muncitori
jj R04LP ^AlU (hulie K Fabrica «le (i'ocolatX t,
obişnuiţi, şi, în timp ce erau acolo, aflau din - Ba da, a făcut. Le-a spus tuturor
sursă sigură cum se face un anumit muncitorilor că regretă, însă trebuie sâ-i
produs. trimită acasă. Apoi, a închis porţile prin-
- Şi se duceau înapoi la fabricile lor şi cipale şi le-a legat cu un lanţ. Dintr-odatâ,
povesteau? întrebă Charlie. gigantica Fabrică de Ciocolată Wonka a
- Trebuie să fi făcut aşa, răspunse devenit tăcută şi pustie. Coşurile au încetat
bunicuţul Joe, pentru că, la scurt timp după să mai scoată fum, maşinile şi-au oprit
aceea, fabrica lui Fickelgruber1 s-a pornit bîzîitul şi, de atunci, nu s-a mai fabricat
să facă o îngheţată care nu se topea nici nici măcar o ciocolată sau o bomboană. Nu
odată, nici sub soarele cel mai dogoritor. se zărea nici un suflet de om care să intre
După asta, fabrica domnului Prodnose2 a sau să iasă, şi pînâ şi domnul Willy Wonka
scos pe piaţă o gumă de mestecat care nu îşi dispăruse cu desâvîrşire. Lunile treceau
pierdea niciodată aroma, indiferent cît una după alta, continuă bunicuţul Joe, şi
mestecai la ea. Şi, după asta, fabrica dom fabrica rămînea tot închisă. Toată lumea
nului Slugworth3 a început să facă baloane zicea: „Săracu' domnu' Wonka. Era aşa de
de zahăr pe care le umflai la dimensiuni cumsecade. Şi făcea nişte lucruri aşa de
urieşeşti, înainte să le înţepi cu acul şi să le bune. Dar acum e la pămînt. S-a terminat
spargi. Şi povestea se repeta şi la alte fa cu el." Apoi, s-a petrecut ceva uimitor,
brici. Domnul Willy Wonka ajunsese să îşi într-o buna zi, dis-de-dimineaţă, coloane
smulgă barba şi să strige: „Ce îngrozitor! subţirele de fum au început să fie văzute
Voi fi ruinat! Sînt spioni peste tot! Va trebui ieşind din vîrful coşurilor înalte ale
să închid fabrica!" fabricii! Lumea din oraş se oprea să caşte
ochii. „Ce se-ntîmplă?" strigau. „Cineva a
- Doar n-a făcut una ca asta! se revoltă
aprins cuptoarele! Domnul Wonka des-
Charlie. chide din nou fabrica!" Au alergat la porţi,
1
Neseriosul (trad. aprox.) (n.tr.) aşteptîndu-se să le vadă larg deschise şi pe
2
Bâgâciosul (trad. aprox) (n.tr.) domnul Wonka stînd acolo, să îşi
3
Trîndavul (trad. aprox) (n.tr.)
J0
RCMLD -&AH4 CiAtlie ţi Fabric* «le ((ocoUtiî
primească iarăşi muncitorii. Dar n-a fost
3,
aşa! Imensele porţi de fier erau tot încuiate
şi legate la fel de sigur ca mai înainte, iar -Asta voiau să afle cu toţii. „Clădirea e
domnul Wonka nu era de văzut nicăieri. plină de muncitori! strigau oamenii. Da'
„Dar în fabrică se lucrează!" strigau nimeni n-a intrat! Porţile sînt încuiate!
oamenii. „Ascultaţi! Se aud maşinile! E-o nebunie! Şi nici nu iese nimeni!"
Zbîrnîie din nou! Şi se simte mirosul de Numai că nu mai era nici o îndoială,
ciocolată în aer!" continuă bunicuţul Joe, că fabrica
Bunicuţul Joe se aplecă în faţă şi puse funcţiona. Şi de-atunci nu şi-a mai oprit
un deget lung şi subţire pe genunchiul lui activitatea, de zece ani. Mai mult,
Charlie, spunîndu-i încet: ciocolatele şi dulciurile s-au făcut şi mai
-Dar misterul cel mai mare, Charlie, fantastice şi mai delicioase. Şi, fireşte,
erau umbrele de la ferestrele fabricii. acum, cînd domnul Wonka inventează
Lumea care stătea afară, în stradă, a vreo acadea nemaipomenită, nici
văzut umbre întunecate care se mişcau domnul Fickelgruber, nici domnul
în spatele ferestrelor mate. Prodnose, nici domnul Slugworth, nici
-Umbrele cui? întrebă iute Charlie. nimeni altcineva nu mai e în stare să o
copieze. Nici un spion nu mai poate să
intre în fabrică, să afle reţeta.
-Dar, bunicuţule, strigă Charlie, pe cine
a angajat domnul Wonka să lucreze în
fabrică?
-Nimeni nu ştie, Charlie.
-Dar e absurd! Nu 1-a întrebat nimeni
pe domnul Wonka?
-Nimeni nu îl vede. Nu iese niciodată.
Singurele lucruri care ies din locul
acela sînt ciocolatele şi dulciurile. Ies
printr-o trapă specială din perete,
ambalate şi cu
adresele scrise pe ele, şi sînt ridicate, în
fiecare zi, de camioanele poştei.
-Dar, bunicuţule, ce fel de oameni sînt
cei care lucrează acolo?
-Dragul meu, zise bunicul Joe, ăsta e
unul dintre marile mistere ale lumii
fabricanţilor de ciocolată. Ştim un
S
singur lucru despre ei: sînt foarte micuţi. tfletele Atfrff
Umbrele firave ce apar uneori în spatele
geamurilor, mai cu seamă noaptea, tîrziu,
cînd sînt aprinse luminile, sînt ale unor -Adică oamenii o să poată să intre în
oameni mărunţei de tot, care mi-ar fabrică? ţipă bunicuţul Joe. Citeşte-ne
ajunge cam pînâ la genunchi... ce zice - iute!
- Nu există asemenea oameni, comentă -Bine, se învoi domnul Bucket, nete-
Charlie. zind ziarul. Ascultaţi:
Chiar în clipa aceea, domnul Bucket,
tatăl lui Charlie, intră în odaie. Se întorsese %Sitlettttttl fre 3eat?ă
de la fabrica de pasta de dinţi şi flutura
Domnul Willy Wonka, geniul
entuziasmat ziarul de seară.
fabricant de dulciuri, pe care nu la
- Aţi aflat vestea cea mare? strigă el, mai văzut nimeni în ultimii zece ani,
tinînd ziarul astfel încît să poată vedea cu nea trimis azi următoarea înştiinţare:
toţii titlul uriaş. Acesta spunea:
Eu, Willy Wonka, m-am hotărît sâ
F A B R IC A W O N K A S E V A permit la cinci copii - doar cinci, luaţi
aminte, nu mai mulţi - să îmi viziteze
DESCHIDE fabrica anul acesta. Cei cinci norocoşi
ÎN S F ÎR Ş IT P E N T R U vor face un tur al cărui ghid voi fi chiar

C ÎŢ IV A N O R O C O Ş I
(dorite S\ Fabriai 4e (tocoUtâ Jy

eu, în persoana, şi vor fi lăsaţi să vadă găsească unul dintre ele! O să aibă vînzări
toate secretele şi lucrurile magice din mai mari ca niciodată! O, ce minunat ar fi să
fabrica mea. Apoi, la sfîrşitul vizitei, ca găseşti unul!
un cadou special, vor primi cu toţii -Şi toată ciocolata şi bomboanele pe care
destule ciocolate şi acadele cît să le le poţi mînca pentru tot restul vieţii
ajungă tot restul vieţii! Aşadar, căutaţi -gratis! observă bunicuţul George. Ia gîn-
Biletele Aurii! Cinci Bilete Aurii au fost diţi-vâ cum ar fi!
tipărite pe hîrtie aurită, şi aceste cinci -Ar fi nevoiţi să le livreze într-un camion!
Bilete Aurii au fost ascunse sub
comentă bunicuţa Georgina.
ambalajul obişnuit a cinci batoane
obişnuite. Aceste cinci batoane se pot -îmi vine râu şi numai cînd mă gîndesc la
găsi oriunde - în orice magazin de pe asta, zise bunicuţa Josephine.
oricare strada din orice oraş al oricărei -Prostii! strigă bunicuţul Joe. Ce-ar fi,
ţări din lume -, pe orice tejghea unde se Charlie, să desfaci un baton de ciocolată şi
vînd dulciuri Wonka. Iar cei cinci să vezi că înăuntru sclipeşte un Bilet
norocoşi care găsesc aceste cinci Bilete Auriu!
Aurii sînt singurele persoane cărora li -Ar fi ceva, bunicuţule. Dar n-am nici o
se va permite să viziteze fabrica mea şi speranţă, spuse cu tristeţe Charlie. Eu
să vadă cum e acum înăuntru! Mult primesc doar unul pe an.
succes tuturor şi vînâtoare plăcuta!
-Nu se ştie niciodată, scumpule, îl încuraja
(Semnat Willy Wonka.)
bunicuţa Georgina. Săptămîna viitoare e
ziua ta. Ai la fel de multe şanse ca oricare
- Omul s-a ţicnit! murmură bunicuţa
alt copil.
Josephine. -Mă tem că asta nu-i adevărat, zise
- Ba e genial! strigă bunicuţul Joe. E un
bunicuţul George. Copiii care o să
magician! Ia închipuiţi-vâ ce-o să se
găsească Biletele Aurii sînt cei care îşi
întîmple acum! Toată lumea o să caute
permit să cumpere dulciuri în fiecare zi.
Biletele acelea Aurii! Toată lumea o să
Charlie al nostru nu primeşte decît o dată
cumpere batoane Wonka, sperînd să
pe an. N-are nici o şansă.
Omilie K Fabric* «U ((ocoUtS
Î7

frC tn (( 4 o în pragul nebuniei


f n o ro co K de succesul eroului
lor. Steaguri
fluturau la toate
Chiar în ziua ferestrele, copiilor
următoare se găsi li se
primul Bilet Auriu.
Găsitorul era un
băiat pe nume
Augustus Gloop, şi
ediţia de seară a
ziarului domnului
Bucket avea, pe
prima pagină, o
fotografie mare cu
el. Aceasta înfăţişa
un băiat de nouă ani,
atît de gras, de parcă
ar fi fost umflat cu
pompa. Falduri
uriaşe, fleşcăite, de
grăsime i se
lăbărţau în toate
părţile corpului, iar
faţa băiatului
semăna cu o minge
monstruoasă de
aluat, cu două
stafide micuţe şi
pofticioase în loc de
ochi, cu care cerceta
lumea. Oraşul în
care locuia
Augustus Gloop, se
spunea în ziar, era
entuziasmat pînă
dăduse liber de la Totuşi, e mai bine
şcoală şi o paradă decît să fie un
era organizată în huligan
cinstea faimosului
june.
„Ştiam că
Augustus o să
găsească un Bilet
Auriu", le
mărturisise
ziariştilor mama
acestuia. „Mânîncâ
atît de multe
dulciuri în fiecare
zi, că era aproape
imposibil să nu
găsească unul.
Mîncarea e hobby-
ul lui, ştiţi. Doar
asta îl interesează.
KP4LV J>\nt (tuirlie tf F*brfm ii (i<xoUt« 39

şi să tragă cu puşca sau mai într-un oraş, un gangster


ştiu eu ce să facă în timpul celebru a jefuit o bancă şi a
liber, nu? Şi eu întotdeauna luat cinci mii de dolari pe care
am considerat, nu-i aşa, că n- i-a cheltuit pe dulciuri, în
ar mînca, tot timpul, dacă n-ar aceeaşi dupâ-a-miază. Cînd
avea nevoie să se alimenteze. poliţiştii au intrat în casa
Sînt doar vitamine, oricum. acestuia să îl aresteze, l-au
Ce senzaţional va fi să găsit pe jos, în mijlocul unor
viziteze fabrica minunată a munţi de dulciuri, despicînd
domnului Wonka! Nu ne mai ambalajele cu tăişul unui
încăpem în piele de mîndrie!" pumnal lung. în îndepărtata
- Ce femeie revoltătoare, Rusie, o femeie pe nume
Charlotte Russe a pretins că a
comentă
găsit cel de-al doilea bilet, însă
bunicuţa Josephine. s-a dovedit că acesta era un
- Şi ce băiat nesuferit, fals destul de reuşit. în Anglia,
adăugă bunicuţa un renumit om de ştiinţă,
Georgina. profesorul Foulbody, a inventat
- Au mai rămas doar patru o maşină care îţi poate spune
Bilete Aurii, imediat, fără să fie nevoie să
constată bunicuţul George. desfaci ambalajul, dacă sub el
Mă întreb se ascunde sau nu un Bilet
cine-o să le capete pe acelea. Auriu. Instrumentul avea un
Şi acum, întreaga ţară, ba braţ mecanic ce se lansa cu o
nu, chiar întreaga lume părea forţă teribilă şi înhăţa orice
să se fi prins, deodată, în conţinea o bucăţică de aur,
nebunia cumpărării de oricît de mică ar fi fost. Pentru
dulciuri, fiecare căutînd cu moment, părea să se fi găsit
frenezie acele preţioase bilete răspunsul la toate întrebările.
rămase. Femei în toată firea Din nefericire însă, în timp ce
erau văzute intrînd în profesorul arăta maşinăria
magazinele cu dulciuri şi cum- publicului larg de la raionul de
părînd pe loc cîte zece batoane dulciuri al unui mare magazin,
de ciocolata Wonka, apoi braţul mecanic a ţîşnit şi a
rupîndu-le imediat ambalajul înhăţat plomba de aur din
şi uitîndu-se nerăbdătoare măseaua unei ducese care
după sclipirea vreunei hîrtii stătea în apropierea lui. A ur-
aurite. Copiii îşi spărgeau cu mat o scenă urîtă, şi
ciocanele puşculiţele-purceluş instrumentul a fost făcut
şi dădeau fuguţa la magazin cu bucăţele de către mulţime.
pumnii plini de bani.
^ ROILP DAM (kurlie fi fabric* *e (focoUtâ
Brusc, cu o zi înainte de aniversarea lui 41
Charlie, ziarele anunţară găsirea celui de-al
doilea Bilet Auriu. Norocoasa era o fetiţă să vă opriţi din descojitu' arahidelor şi să
numită Veruca Salt, care locuia împreună v-apucaţi să desfaceţi ambalajele de la dul-
cu părinţii într-o metropolă îndepărtată. ciurile astea!» Şi-aşa au făcut. Absolut
Din nou, ziarul de seară al domnului toate muncitoarele smulgeau hîrtiile de pe
Bucket avea o fotografie uriaşă a noro- batoanele alea de ciocolată, la viteză ma-
coasei. Fetiţa stătea între tatăl şi mama ei, ximă, de dimineaţă pînâ seara.
ambii radiind de bucurie, în camera de zi, şi Dar au trecut trei zile, şi nimic. Oh, a
flutura Biletul Auriu deasupra capului, fost groaznic! Micuţa mea Veruca se în-
rînjind cu gura pînâ la urechi. trista tot mai tare şi, cum ajungeam acasă,
Tatăl Verucâi, domnul Salt, fusese zbiera la mine: «Unde mi-e Biletul Auriu?
bucuros să le explice în amănunt ziariştilor Vreau Biletul meu Auriu!» Şi zăcea ore în
cum fusese găsit biletul: „Vedeţi, băieţi, şir pe podea, dînd din picioare şi urlînd de
începuse el, de cum mi-a spus fetiţa mea că, ţi se făcea pielea de găină. Ei bine,
pur şi simplu, trebuie să aibă unul dintre domnilor, nu suportam să-mi văd fetiţa aşa
Biletele Aurii, m-am dus în oraş şi am nefericită, aşa că m-am jurat c-o să continui
cumpărat toate dulciurile Wonka pe care le- căutarea, pînâ o să obţin ce-şi dorea. Şi-apoi,
am găsit. Mii, probabil că am luat. Sute de deodată... în seara celei de-a patra zile, una
mii! După asta, le-am încărcat în dintre muncitoare a strigat: «L-am găsit!
camioane şi le-am trimis direct la fabrica Un Bilet Auriu!» Şi i-am zis: «Dă-1 încoa'
mea. Fac afaceri cu arahide, înţelegeţi, şi iute!», şi mi 1-a dat, şi m-am dus în goană
am vreo sută de femei care lucrează pentru acasă şi i l-am dat iubitei mele Veruca, şi
mine, adică descojesc arahidele, ca să fie acum e din nou zîmbitoare, şi avem iar o
apoi prăjite şi sărate. Asta fac toată ziulica familie fericită."
femeile alea, stau şi descojesc arahide. Aşa -E chiar mai rea decît grăsanul, aprecie
că le zisei: «Gata, fetelor, de-acu' puteţi bunicuţa Josephine.
-îi trebuie o bătaie bună, fu de părere
bunicuţa Georgina.
Omrtît ff f Abrfoi it
(i'ocoUt*
+3
-Da, dragul meu, confirmă mama lui.
Bineînţeles.
-Oh, ce minunat ar fi să găsesc înăuntru cel
de-al treilea Bilet Auriu! spuse Charlie.
-Adu încoace cadoul, cînd îl primeşti, îl rugă
bunicuţul Joe. Atunci, o să putem să ne
uităm cu toţii cînd îi desfaci ambalajul.

N
u

c
r
e
d

c
a

t
a
t
ă
l

f
e
t
e
i

p
r
o
c
e
d
a
t

c
o
r
e
c
t
,

b
u
n
i
c
u
ţ
u
l
e
,

t
u

c
e

z
i
c
i
?

m
u
r
m
u
r
ă
C
h
a
r
l
i
e
.
-
O

r
ă
s
f
a
ţ
ă
,

s
p
u
s
e

b
u
n
i
c
u
ţ
u
l

J
o
e
.

Ş
i
n
u

i
e
s
e

n
i
m
i
c

b
u
n

d
a
c
ă

r
ă
s
f
e
ţ
i

a
ş
a

u
n

c
o
p
i
l
,

C
h
a
r
l
i
e
,

a
s
c
u
l
t
â
-
m
â

p
e

m
i
n
e
.
-
H
a
i

l
a

c
u
l
c
a
r
e
,

s
c
u
m
p
u
l
e
!

î
i

z
i
s
e

m
a
m
a

l
u
i

C
h
a
r
l
i
e
.

M
î
i
n
e

z
i
u
a

t
a
,

n
u

u
i
t
a
,

a
ş
a

c
ă

s
p
e
r

s
ă

t
e

t
r
e
z
e
ş
t
i

d
e
v
r
e
m
e

c
a

s
ă
-
ţ
i

d
e
s
c
h
i
z
i
cadoul.
-

c
i
o
c
o
l
a
t
ă

W
o
n
k
a
!

e
x
c
l
a
m
ă

C
h
a
r
l
i
e
.

c
i
o
c
o
l
a
t
ă
W
o
n
k
a
,

n
u
-
i

a
ş
a
?
Ouuiie (i F<ibKm «U (iVoUtă +f

7 cu ochii la
Charlie.
1
Fondantâ de
ciocolată straşnic de
- La mulţi ani! fină (trad. aprox.)
strigară cei patru (n.tr.)
bunici cînd Charlie
îşi făcu apariţia în
odaia lor, a doua zi
dimineaţă.
Charlie zîmbi
nervos şi se aşeză
pe marginea
patului. Ţinea
cadoul, unicul său
cadou, cu mare
grijă, cu amîndouâ
mîinile. Pe
ambalaj scria:
WONKA'S

WHIPPLE-
SCRUMPTIOUS
FUDGEMALLOW
DELIGHT1.
Cei patru
bâtrînei, doi la un
capăt, şi doi la
celălalt capăt al
patului, se proptiră
pe perne şi fixară
cu ochi neliniştiţi
batonul de
ciocolată din mîna
lui Charlie.
Domnul şi
doamna Bucket
intrară şi ei şi
veniră lîngâ pat,
în odaie se făcu nimic.
linişte. Cu toţii îl -La urma
aşteptau acum pe urmelor, adăugă
Charlie să îşi bunicuţa
desfacă darul. Josephine, în
Charlie se uită la lumea întreagă
batonul de nu mai sînt decît
ciocolată. îşi trei bilete
plimbă degetele ramase de
încet pe toată descoperit.
lungimea lui, -Ce trebuie să
mîngîindu-1 cu nu uiţi, îi zise
dragoste, şi hîrtia bunicuţa
sclipitoare foşni Georgina, e că,
discret în camera orice s-ar
cufundată în tăcere. întîmpla, rămîi
Atunci, doamna cu batonul de
Bucket spuse cu ciocolată.
blîndeţe: -Wonka's
- Scumpul meu, Whipple-
să nu fii prea Scrumptious
dezamăgit Fudge-mallow
dacă nu găseşti Delight! strigă
ceea ce cauţi sub bunicuţul
ambalaj. George. E cea
Nu poţi să te mai bună dintre
aştepţi să ai atîta toate! Iţi va
noroc. plăcea la
- Are dreptate, nebunie!
zise şi domnul -Da, şopti
Bucket. Charlie. Ştiu.
Charlie nu spuse
^ RCHI.D AMU Ouirtîe ii f Abrfoi 4e (i'ocoUtf +7
- Nu te mai gin di la Biletele Aurii şi Foarte încet, degetele lui Charlie înce-
savurează ciocolata, îl sfătui bunicuţul Joe. pură să rupă un colţişor din ambalaj.
Ce-ar fi să faci asta? Bătrîneii din pat se aplecară cu toţii în
Ştiau cu toţii că era ridicol să se aştepte faţă, lungindu-şi girurile firave.
ca acel unic baton de ciocolată să conţină Apoi, brusc, ca şi cînd n-ar mai fî putut
un bilet magic, aşa că se străduiau, cît se suporta tensiunea momentului, Charlie
poate de blînd şi de delicat, să îl pre- rupse ambalajul exact pe mijloc... şi în
gătească pe Charlie să înfrunte dezamă- poala lui căzu... un baton de ciocolată de
girea. Numai că adulţii mai ştiau un lucru, culoare crem.
şi anume că, oricît de mică era şansa de a
cîştiga, acea şansă exista.
Şansa trebuia să existe.
Acel baton de ciocolată avea la fel de
multe şanse ca oricare altul să conţină un
Bilet Auriu.
Şi, din această cauză, toţi bunicii şi
părinţii din încăpere erau, de fapt, la fel de
tensionaţi şi de nerăbdători ca Charlie, cu
toate că se prefăceau a fi foarte calmi. Nici urmă de Bilet Auriu pe nicăieri.
-Ar fi bine sâ-1 deschizi, altfel întîrzii la - Ei - asta el rosti vesel bunicuţul Joe.
E aşa cum ne aşteptam.
şcoală, zise bunicuţul Joe.
Charlie îşi ridică privirea de la ciocolată.
-Poţi să termini cu emoţiile, completă Patru feţe bâtrîne şi blajine îl priveau de
bunicuţul George. pe pat. Le zîmbi şi el, trist, după care ridi-
-Desfâ-1, dragul meu, îl încuraja buni- că din umeri şi luă batonul şi i-1 întinse
cuţa Georgina. Te rog să-1 desfaci. Mă mamei lui, spunînd:
faci să tremur de emoţie.
-Mamă, ia şi tu o bucăţică. O să-1 îm-
pârţim. Vreau să guste toată lumea din
el.
-Nici să nu te gîndeşti! refuză mama.
-Nu, nu! strigară şi ceilalţi. Nici prin
gînd nu ne trece! E doar al tău!
- Vă rog, îi imploră Charlie, întorcîn- t
du-se să i-1 ofere bunicuţului Joe. Se m*i ţXfefc AotfX Klete
însă nici el, nici nimeni altcineva nu vru
să ia nici măcar un colţişor.
- E vremea să te duci la şcoală, scumpule, In aceeaşi seară, ziarul domnului Bucket
anunţă găsirea nu doar a celui de-al treilea
spuse doamna Bucket, înconjurînd umerii
Bilet Auriu, ci chiar şi pe a celui de-al
slăbuţi ai lui Charlie cu braţul. Haide, altfel
patrulea, „AZI S-AU GÂSIT DOUA BILETE", urlau
întîrzii. ziarele, „A MAI RÂMAS UNUL SINGUR".
- Bine, spuse bunicuţul Joe, cînd
întreaga familie se strînse în odăiţa
bâtrînilor, după cină. Hai să vedem cine
le-a gâsit.
„Cel de-al treilea Bilet Auriu, citi
domnul Bucket, ţinînd ziarul aproape de el,
fiindcă avea vederea slabă şi nu îşi
permitea sâ-şi cumpere ochelari, cel de-al
treilea Bilet a fost gâsit de domnişoara
Violet Beauregarde. Era mare agitaţie în
casa familiei Beauregarde, cînd a ajuns
reporterul nostru, să îi ia un interviu
y0 RCMLp J>Mll Ouiriie ţi FrtbriM <U (locoUttii st

norocoasei domnişoare - aparatele nu mai şi m-am apucat de ciocolata, în speranţa că


pridideau cu pozele, bliţurile te orbeau şi voi avea noroc. Acum, fireşte, m-am întors
lumea se împingea şi se înghiontea, în la gumă. Pur şi simplu ador guma. N-aş
încercarea de a ajunge cît mai aproape de putea trăi fără ea. Mestec toată ziua, mai
noua celebritate. Şi faimoasa domnişoară puţin cele cîteva minute în care mănînc, dar
stătea în sufragerie, urcată-n picioare pe un atunci mi-o pun după ureche, la loc sigur.
scaun, şi flutura nebuneşte Biletul Auriu, de Să vă spun cinstit, pur şi simplu nu m-aş
parcă ar fi vrut să cheme taxiul. Vorbea simţi bine dacă nu aş avea o fârîmiţă de
foarte repede şi foarte tare cu toată lumea, gumă să mestec în fiecare moment al zilei;
însă nu era uşor de înţeles ce spunea, pentru pur şi simplu, n-aş rezista. Mama zice că o
că, în acelaşi timp, mesteca feroce o gumă. doamnă nu face aşa ceva şi câ-i urît să vezi
«Sînt o fană a gumei, normal, strigă ea, dar, fălcile unei fete cum se tot mişcă, aşa ca ale
cînd am auzit de biletele astea ale domnului mele, dar nu-mi pasă. Şi, oricum, cine-i ea
Wonka, am lăsat deoparte guma să mă critice, că, dacă mă-ntrebaţi pe mine,
pot să vă spun că fălcile ei se mişcă aproape
la fel de mult ca ale mele, cînd tot zbiară la
mine şi nu mă slăbeşte nici o secundă.»
«Hei, Violet, vezi ce spui», o atenţiona
doamna Beauregarde din colţul celălalt al
camerei, unde se urcase pe pian, ca să nu
fie călcată în picioare de gloată.
«Gata, mamă, nu te ambala! ţipă
domnişoara Beauregarde. Şi-acum, con-
tinuă ea, întorcîndu-se către reporteri, poate
vă interesează să aflaţi că bucata asta de
gumă pe care o mestec în clipa asta am
început-o acum trei Juni. E un record, să
(tarife U fabric* dt (f<xol*tâ yJ

ştiţi. Am bătut recordul deţinut de prietena - Oribila! întări bunicuţa Georgina.


mea cea mai bună, domnişoara Cornelia O sâ-şi prindă ea gîtul în guma aia lipi
cioasă într-o bună zi, ascultaţi-mă pe mine.
Prinzmetel. Şi era o ţăcănită! E cel mai
-Şi cine-a luat cel de-al patrulea Bilet
preţios lucru pe care-1 am acum, bucăţica
Auriu, tăticule? se interesă Charlie.
asta de gumă. Seara, doar o lipesc de picio- -Stai să vedem, zise domnul Bucket,
rul patului, şi dimineaţa e la fel de bună -un cercetînd din nou ziarul. A, da, uite
picuţ cam tare, la început, dar se înmoaie iar aici. „Cel de-al patrulea Bilet Auriu, citi
după ce o mestec zdravăn de cîteva ori. el, a fost găsit de un băiat pe nume
înainte să m-apuc să mestec pentru a bate Mike Teavee."
recordul mondial, îmi schimbam guma în -Altă pramatie, pun rămăşag, mormăi
fiecare zi. Făceam asta în lift, cînd mâ- bunicuţa Josephine.
ntorceam de la şcoală. De ce în lift? Pentru -Nu-1 întrerupe, buni, o rugă doamna
Bucket.
că-mi plăcea să lipesc guma folosită pe
„Casa familiei Teavee, îşi reluă domnul
unul din butoanele liftului. După aia, Bucket lectura, era înţesată, ca şi în ce-
persoana care venea şi apăsa pe buton se lelalte cazuri, de vizitatori entuziasmaţi, în
trezea cu guma mea veche în vîrful momentul cînd a apărut reporterul nostru,
degetului. Ha-ha! Şi ce scandal monstru însă tînârul Mike Teavee, fericitul cîş-
făceau unii! Cele mai bune rezultate le ai tigâtor, părea extrem de enervat de întreaga
cu femeile care poartă mănuşi scumpe. Oh, afacere. «Nu vedeţi că mă uit la televizor,
da, abia aştept să vizitez Fabrica domnului proştilor?, rosti el furios. Nu mă mai
Wonka. Şi-am înţeles că, apoi, o să-mi dea întrerupeţi!»
gumă să-mi ajungă o viaţă. Iuhu! Uraaa!»" Băiatul de nouă ani stătea în faţa unui
televizor enorm, cu ochii lipiţi de ecran, şi
- îngrozitoare fată! zise bunicuţa
se uita la un film în care o bandă de
Josephine. gangsteri trăgea cu mitralierele într-o altă
■RCMIP «Liniş
y+ bandă te!, strigă
de el, cînd
gangsteri. cineva
Mike încercă
Teavee să îi pună
avea el o
însuşi nu întrebare.
mai puţin Nu v-am
de zis să nu
optspreze mă
ce întrerupeţ
pistoale i? Filmu'
de âsta-i
jucărie, marfă!
de Beton!
diferite Mă uit în
mărimi, fiecare
atîrnate zi. Mă uit
de la toate,
curelele în fiecare
zi, pînâ şi
strînse pe
la
corp, şi,
porcăriile
din cînd
alea fără
în cînd,
împuş-
sărea în cături.
picioare Cel mai
şi trăgea mult îmi
cîte şase plac
focuri cu gangsteri
una din i. Sînt
arme." marfă
gangsteri
i ăia! Mai
ales cînd
Ouulie fi de azi -
Fabrfc* & y
ca
(lotoUrtX
răsfăţaţi
încep sâ-şi i ăştia
pompeze de care
plumb am tot
unul în auzit?
altul, sau -Fireşte
să-şi că nu, o
fulgere linişti
stiletele domnul
vechi, sau Bucket,
cînd fac zîmbin
figura aia d spre
un-doi-trei bâtrîna
cu placa doamnă
metalică de pe
de pe
pat.
degete!
Sigur,
Măiculiţă,
unii aşa
ce n-aş da
fac. De
să fiu în
fapt,
locul lor!
sînt
Asta da
viaţă, vă destul
zic eu! E de
marfă!»" mulţi
care se
-De-
poartă
ajuns! se
aşa.
răţoi
Dar nu
bunicuţa
toţi.
Josephin
-Şi-
e. Nu acum
mai n-a mai
suport rămas
să ascult decît
chestia un
asta! bilet!
-Nici eu, spuse
i se bunicuţ
alătură ul
George
bunicuţa .
Georgin -Chiar
a. Aşa aşa,
se pufni
poartă bunicuţ
toţi a
copiii Georgi
din ziua na. Şi,
la fel de aşa
sigur biletul
cum ăla o s-
avem ajungă
noi la vreo
ciorbă bestie
de mică,
varză care
mîine la nu-1
cină, tot merită!
Ouiilîe (i Fabric* <te (uxoUt* SJ

ultimul bilet. Ce zici de asta, ei? Dar


trebuie să mă ajuţi.
-Eşti sigur că vrei să-ţi prăpădeşti banii
pe asta, bunicuţule? murmură Charlie.
-Bineînţeles că sînt sigur! bolborosi
entuziast bâtrînul. Nu mai sta acolo să
te contrazici cu mine! Sînt la fel de
9 înnebunit ca tine să găsesc biletul ăla!
f HiiCcttţHt Joe \\i ÎHceurcX Horocnl Haide - ia banii şi fugi la cel mai
apropiat magazin, cumpără prima
ciocolată Wonka pe care pui ochii şi
în ziua următoare, cînd Charlie se
adu-o imediat aici, să o desfacem
întoarse de la şcoală şi se duse să îşi vadă împreună.
bunicii, îl găsi treaz numai pe bunicuţul
Charlie luă moneda de argint şi se furişă
Joe. Ceilalţi trei sforăiau zgomotos.
iute din odaie. în cinci minute, era înapoi.
- Şşşt! şopti bunicuţul Joe şi-i făcu semn - Ai luat-o? şopti bunicuţul Joe, cu ochii
lui Charlie să se apropie. Băiatul merse în strălucind de nerăbdare.
vîrful picioarelor pînâ la marginea patului. Charlie dădu din cap şi scoase la iveală
Bâtrînul îi aruncă un zîmbet şmecher şi se un baton de ciocolată. Pe ambalaj scria."
apucă să scotocească pe sub pernă cu o WONKA 'S NUTTY CRUNCH SURPRISE1 .
mînâ; şi, cînd mîna reveni la vedere, ţinea -Bravo! îl felicită în şoaptă bâtrînul,
degetele strînse în jurul unei punguţe vechi ridicîndu-se în capul oaselor şi
din piele. La adăpostul păturii, bâtrînul frecîndu-şi mîinile. Acum - vino aici şi
deschise punguţa şi o răsturnă cu fundu-n aşează-te lîngâ mine, şi-o s-o
sus. Din ea căzu o singură monedă de deschidem împreună. Eşti gata?
argint, de zece cenţi. E rezerva mea secretă, -Da, răspunse Charlie. Sînt gata.
şopti el. Ceilalţi nu ştiu de ea. Şi-acum, noi -Bine. Rupe prima bucăţică.
doi o să mai facem o încercare să găsim
Surpriza crocanta cu nuca (trad. aprox.) (n.tr.)
yl RP4LP J>Mlt (tuuKe ti fabric* te (locoUtf „
- Nu, se opuse Charlie, tu ai plâtit-o. Tu - Prea bine, atunci. Uite - şi rupse
o desfaci. ambalajul.
Degetele bâtrînelului tremurau îngro- Ramaseră amîndoi cu ochii aţintiţi la ce
se ascundea sub el.
zitor la atingerea bucăţii de ciocolată.
Era un baton de ciocolată - atît şi nimic
-N-avem nici o şansa, de fapt, şopti el, mai mult.
hlizindu-se. Ştii şi tu câ n-avem nici o Dintr-odatâ, văzură amîndoi partea
şansa, nu-i aşa? amuzantă a întregii poveşti şi izbucniră în
-Da, răspunse Charlie. Ştiu asta. hohote de rîs.
Se uitară unul la altul şi începură amîn- -Ce naiba se-ntîmplâ aici? strigă buni-
doi să chicotească nervos. cuţa Josephine, trezita brusc din somn.
-Ai grijă, îl avertiză bunicuţul Joe, nu -Nimic, o linişti bunicuţul Joe. Culcâ-te
exista decît o şansă infimă să ne aducâ la loc!
noroc, eşti de acord?
-Da, îl linişti Charlie. Fireşte. De ce nu
desfaci ciocolata, bunicuţule?
-Toate la timpul lor, băiete, toate la
timpul lor. Din care capăt crezi c-ar
trebui să încep'?
-Din capătul ăla. Cel mai departe de
tine. Rupe doar un milimetru, ca sâ nu
vedem tot deodată.
-Aşa? întreba bătrînul.
-Da. Şi-acum, încă puţin.
-Termină tu, zise bunicuţul Joe. Eu sînt
prea agitat.
-Nu, bunicuţule. Trebuie sâ duci treaba la
bun sfîrşit.
(tarife ţi F«bru« «U G'ocoUtii ti
în casă, curenţi de aer îngheţat pă-
trundeau pe la tocurile ferestrelor şi pe sub
uşi, şi nu aveai unde să te duci ca să scapi
de ei. Cei patru bătrîni zăceau tăcuţi şi
strînşi grămadă în pat, strâduindu-se să nu
le intre frigul în oase. Entuziasmul legat de
10 fnt«f(f* ÎMcefe Biletele Aurii fusese de mult dat uitării.
fX ;ftXMtÎH2e*fdi Nimeni din familie nu se mai gîndea acum
la nimic, în afara celor două probleme
vitale: să încerce să se încălzească şi să
în următoarele două sâptâmîni, vremea mănînce îndeajuns.
se răci simţitor. Mai întîi, se porni să ningă, Nu se ştie cum, vremea foarte rece ne
începu dintr-odată, într-una din dimineţi, face să avem un apetit enorm. Cei mai
pe cînd Charlie Bucket se îmbrăca să plece mulţi dintre noi ne trezim că jinduim după
la şcoală. Văzu pe fereastră cum fulgii tocane grase, aburinde şi plăcinte fierbinţi
uriaşi coborau încet din cerul îngheţat, de de mere, precum şi după alte asemenea
culoarea oţelului. feluri delicioase şi calde; şi, cum sîntem
Pînă seara, se aşezase un strat de un mult mai norocoşi decît ne dăm seama, de
metru în jurul căsuţei, şi domnul Bucket fu obicei primim ceea ce ne dorim sau ceva
nevoit să facă potecă de la uşă pînă la foarte apropiat de acel lucru. Numai că
stradă. Charlie Bucket nu primea niciodată ceea ce
După zăpadă, veni un crivăţ năprasnic, îşi dorea, fiindcă familia lui nu îşi putea
ce bătu zile în şir, fără încetare. Şi, vai, era permite acest lucru, aşâ că, pe măsură ce
un frig de crâpau pietrele, nu alta! Tot ce frigul punea stăpînire peste tot, băiatul era
atingea Charlie părea să fie făcut din gheaţă tot mai nesătul, îngrozitor de flămînd.
şi, de fiecare dată cînd ieşea pe uşă, vîntul Ambele batoane de ciocolată, cel primit de
îi tăia obrajii de parcă ar fi fost un cuţit. ziua lui şi cel cumpărat de bunicuţul Joe, se
Ouulfe l( Fabric* «U (focoWttf

terminaseră de mult, şi tot ce mînca el nemişcat în faţa porţilor cîteva minute,


acum erau cele trei mese nesăţioase, cu trâgînd adînc în piept aerul aromat, de
nelipsita ciorbă lungă de varză.
parcă ar fi încercat sâ mănînce mirosul.
Apoi, dintr-odatâ, mesele devenirâ şi mai
nesăţioase.
Motivul era că fabrica de pastă de dinţi,
unde lucra domnul Bucket, dădu brusc
faliment şi trebui sâ se închidă. Domnul
Bucket încercă sâ-şi găsească repede o altă
slujba, însă nu avu noroc. în cele din urmă,
singura modalitate prin care izbutea sâ
cîştige cîţiva bănuţi era sâ cureţe zâpada de
pe străzi. Numai că nu era de ajuns sâ
cumpere nici măcar un sfert din mîncarea
necesară pentru şapte persoane. Situaţia
deveni disperată. La micul dejun aveau
acum o singură felie de pîine, iar la prînz,
poate, o jumătate de cartof fiert.
încet, dar sigur, toată lumea din casă
începu sâ flâmînzeascâ.
Şi, în fiecare zi, micuţul Charlie Bucket,
luptînd cu zăpada în drum spre şcoală,
trecea pe lingă gigantica Fabrică de Cio-
colată a domnului Willy Wonka. Şi, în
fiecare zi, cînd se apropia de ea, îşi înălţa
năsucul cîrn în aer şi adulmeca minunata
aromă de ciocolata topită. Uneori, rămînea
*+ RPAtP ^AlW Omilie fi fabriw «U QboUtX is
-Copilul ăsta, zise bunicuţul Joe, iţin-du- vremuri de restrişte, începu să facă mici
şi capul de sub pătură într-o dimineaţă schimbări pe ici, pe colo în efortul pe care-1
geroasă, copilul ăsta trebuie să mânînce depunea, ca să îşi păstreze puterile.
mai mult. Nu contează ce mîncâm noi. Dimineaţa, pleca de acasă cu zece minute
Sîntem prea bâtrîni să ne mai facem griji mai devreme, ca să meargă mai încet spre
pentru asta. Dar el e un băiat în creştere! şcoală, fără să fie nevoit să alerge. Stătea
Nu poate să continue aşa! începe să semene liniştit în clasă în timpul pauzei, să se
cu un schelet! odihnească, în vreme ce restul copiilor se
-Dar ce putem face? murmură bunicuţa năpusteau pe uşă afară, să se bată cu bulgări
Josephine cu glas trist. Refuză să primească sau să se ia la trîntâ în zăpadă. Acum făcea
ceva de la noi. Am auzit că, de dimineaţă, totul încet şi cu grijă, ca să nu-şi epuizeze
mama lui a încercat sâ-i pună în farfurie forţele.
bucata ei de pîine, la micul dejun, dar el Apoi, într-o după-amiazâ, în timp ce se
n-a vrut să se atingă de ea. A făcut-o să întorcea acasă, cu vîntul tăios bătîndu-i în faţă
şi-o ia înapoi. (şi, întîmplâtor, simţindu-se mai înfometat ca
-E un băieţel pe cinste, spuse bunicuţul niciodată), ochii îi căzură brusc pe o bucată
George. Merită mai mult decît atît. de hîrtie ce zăcea în rigolă, în zăpadă. Hîrtia
Vremea aspră îşi continua domnia. era de culoare verzuie şi avea ceva vag
Şi, în fiecare zi, Charlie Bucket se subţia familiar. Charlie păşi peste bordură şi se
tot mai tare. Faţa îi deveni înspâimîntător de aplecă să o examineze. Era parţial îngropată
albă şi ciupită. Pielea i se trăsese atît de rău sub zăpada, însă văzu imediat ce era.
pe obraji, că i se vedeau oasele de sub ea. Nu Era o bancnotă de un dolar!
exista nici o îndoială că nu putea continua Se uită iute de jur împrejur.
multă vreme în ritmul ăsta, fără să se O fi scăpat-o cineva chiar atunci?
îmbolnăvească grav. Nu, era imposibil, din cauza felului în
Şi acum, foarte calm, cu acea ciudata care era acoperită de zăpadă o parte din ea.
înţelepciune pe care o capătă copilaşii în
ii RP4.LP -&MU (iuirli'e tf fabrica ii (fookft
Cîţiva oameni treceau în pas îl ţinea strîns între degetele
grăbit pe lingă el, pe trotuar, cu sale tremurătoare, holbîndu-se la
bărbiile ascunse în gulerele el. In acel moment, nu însemna
paltoanelor şi trosnind zăpada sub decît un singur lucru pentru el.
picioare. Nici unul nu îşi căuta însemna MÎNCARE.
banii; nici unul nu acorda nici cea Automat, Charlie se întoarse şi
mai mică atenţie băieţaşului porni spre cel mai apropiat
ghemuit în rigolă. magazin. Era la doar zece paşi...
avea ziare şi obiecte de pape-târie,
genul de băcănie unde se vinde
aproape orice, inclusiv bomboane
şi ţigări... şi ştia ce-o să facă, şopti
iute, doar pentru sine... avea să
cumpere un baton savuros de
ciocolată şi-o sâ-1 mănînce pe tot,
pînă la ultima firimitură, chiar
acolo şi atunci... Şi restul de bani
avea să-i ducă imediat acasă şi o
să-i dea mamei lui.

Atunci, dolarul
ăsta era al lui?
Putea sâ-1 ia
el?
Cu grijă, Charlie îl trase de
sub zăpadă. Era umed şi
murdar, dar, în rest, era
perfect. UN DOLAR ÎNTREG!
<k*rti'e fi F«briffl «le (fooktX '3
con
sten
Feri
rea
sim
ă de
pute
să îş
ump
gura
cu
hran
solid
şi
gust
asă!

M
cea pe care o
M fumie* primise de ziua
lui.
Charlie intră în Bărbatul din
magazin şi puse spatele tejghelei
bancnota udă de părea gras şi bine
un dolar pe hrănit. Avea buze
tejghea. mari, obraji
- O Wonka's rotofei şi un gît
Whipple- foarte gros.
Scrumptious Grăsimea din jurul
Fudgemallow gîtului i se revărsa
Delight, ceru el, peste guler,
amintin-du-şi cît asemenea unui
de mult îi plăcuse inel de cauciuc.
Omul se întoarse
şi întinse mîna - Se pare că o
după o ciocolată, doreai tare mult,
apoi reveni cu faţa băiete,
la Charlie şi i-o spuse prietenos
dădu. Charlie o vînzătorul.
înhaţă, îi rupse Charlie aprobă
iute ambalajul şi din cap, cu gura
luă o înghiţitură plină de ciocolată.
uriaşă. Apoi încă Vînzătorul
una... Şi încă puse restul lui
una... Şi, oh, Charlie pe
bucuria de a putea tejghea.
să îndese în gură - Ia-o mai uşor,
bucăţi mari din îl sfătui el. O să te
ceva dulce şi doară
stomacul, dacă
înghiţi aşa, pe
nemestecate.
Charlie
continuă să
înfulece ciocolata.
Nu se putea opri.
Şi, în mai puţin de
o jumătate de
minut, dispăruse
cu totul pe gît.
Rămăsese fără
suflare, însă acum
se simţea
7° RCHLP (kariie \i fabrica «U (focoUitiî 7«
*>Anl
minunat, extraordinar de fericit. întinse mîna Se părea că vînzâtorul era cît pe ce sâ facă
să ia restul, după care se opri. Ochii îi o criză.
ajungeau exact la nivelul tejghelei, aţintiţi - Şi chiar la mine-n magazin! urlă el. L-a
asupra monedelor argintii răsfirate acolo. găsit chiar aici, în micul meu magazin! Să
Monedele erau de cîte zece cenţi - nouă în sune cineva repede la ziare şi sâ le spună!
total. Sigur n-avea să conteze dacă mai Ai mare grija acum, fiule! Sâ nu-1 rupi cînd
cheltuia una singură... îl desfaci! E un obiect foarte preţios!
-Cred, rosti el încet, cred... că o să mai iau în doar cîteva clipe, vreo douăzeci de
un baton de ciocolată. De acelaşi fel, vă oameni se îmbulzeau în jurul lui Charlie şi
rog. mulţi alţii se împingeau pe trotuar. Cu toţii
-De ce nu? îi aprobă vînzâtorul decizia, doreau sâ vadă Biletul Auriu şi pe norocosul
întinzînd din nou mîna şi luînd o altă cîştigâtor.
Wonka's Whipple-Scrumptious Fudge- -Unde e? strigă cineva. Ţine-1 sus, sâ-1
mallow Delight de pe raft. Puse ciocolata vadă toată lumea!
pe tejghea. -Uite-1 acolo! strigă altcineva. îl ţine în
Charlie o luă şi îi rupse ambalajul... Şi mînă! Uite cum străluceşte aurul!
deodată... de sub ambalaj... se zări o -Cum a reuşit el să-1 găsească, vreau sâ
fulgerare aurie. ştiu? ţipa supărat un băiat plinuţ. Eu
Inima lui Charlie încetă să mai bată de cumpăr cîte douăzeci de batoane pe zi de
uimire. săptămîni întregi!
- E un Bilet Auriu! ţipă vînzâtorul, -Ia gîndiţi-vâ la toate chestiile pe care o sâ
sărind de bucurie aproape o jumătate de le primească gratuit! zise invidios un altul.
metru. Ai un Bilet Auriu! Ai găsit ultimul Provizii pentru toată viaţa!
Bilet Auriu! Hei, ce chestie! Veniţi să -O sâ aibâ nevoie de ele, rîse o fetiţă.
vedeţi cu toţii! Pustiu' a găsit ultimul Bilet Bietul prichindel e numai piele şi os!
Auriu de la Wonka! Uite-1 acolo! E chiar Charlie nu se clintise din loc. Nici măcar
acolo, în mîna lui! nu desfăcuse Biletul Auriu ce învelea
7* R.CM.LP /)A.H/. (Kurlie W Fabric* «le (fowbttX 73
batonul de ciocolată. Stătea nemişcat, ţinîn- nu-1 pierzi! Aleargă şi nu te opri decît
du-1 strîns cu amîndouâ mîinile, în timp ce acasă, m-ai înţeles?
gloata se împingea şi urla în jurul lui. Simţea Charlie încuviinţă tăcut.
că ameţeşte. Era cuprins de o senzaţie -Ştii ceva, spuse vînzâtorul cel gras,
ciudată, ca şi cînd ar fi plutit sau s-ar fi oprindu-se o clipă şi zîmbind. Am senzaţia
înălţat în aer, asemenea unui balon. Tăi-pile câ aveai nevoie de o vacanţă ca asta. Sînt
nu păreau să mai atingă pâmîntul. îşi auzea extrem de bucuros că ai câpâtat-o. Mult
inima bătînd cu putere undeva în gît. în acel noroc, fiule!
moment, îşi dădu seama că o mînâ se -Mulţumesc, spuse Charlie şi o zbughi la
odihnea uşor pe umărul lui şi, cînd îşi ridică fuga prin nămeţi cît îl ţinură picioarele.
ochii, zări un bărbat înalt, care stătea în faţa Şi, trecînd în zbor pe lîngâ Fabrica
lui. domnului Willy Wonka, se întoarse, îi făcu
-Ascultă, şopti bărbatul. Ţi-1 cumpăr eu. uşor cu mîna şi cîntă în direcţia ei: Ne
îţi dau cincizeci de dolari pe el. Ei, ce vedem mai încolo! O să ne vedem în
zici? Şi-ţi mai dau şi o bicicletă nouă. curînd! Şi, cinci minute mai tîrziu, ajunse
Batem palma? acasă.
-Eşti nebun? ţipă o femeie care stătea la fel
de aproape. Pai, eu îi dau cinci sute de
dolari pe biletul ăla! Vrei să vinzi biletul ăla
pe cinci sute de dolari, tinere?
- Ajunge cu prostiile astea! strigă
vînzâtorul cel durduliu, fâcîndu-şi loc prin
mulţime şi luîndu-1 hotârît de mînă pe
Charlie. Lăsaţi puştiul în pace! Faceţi loc!
Lâsaţi-1 să iasă! Să nu laşi pe nimeni sâ-1 ia!
îi spuse lui Charlie, în şoaptă, pe cînd îl
conducea spre uşă. Du-1 direct acasă, pînâ
(kftrtfe ţi Fubrfai «le (lOcoUrt*
7*

(e JcrU pe gat pînâ acasă, şi


f fletul uite c-am ajuns! E
AHKH AL
CINCILEA BILET AURIU,
MAMA, ŞI EU L-AM

Charlie dădu GĂSIT!

buzna în casă, Doamna


strigînd: Bucket
- Mamă! încremenise cu
Mamă! Mamă! ochii la el, iar cei
Doamna patru bunici, care
Bucket era în stăteau în capul
odaia bunicilor,
unde le dusese
ciorba de seară.
- Mamă! ţipă
Charlie, năvălind
peste ei
ca un uragan.
Uite! L-am găsit!
Uite,
mamă, uite!
Ultimul Bilet
Auriu! E al meu!
Am găsit nişte
bani pe stradă şi
am
cumpărat două
batoane de
ciocolată, şi al
doilea avea
Biletul Auriu, şi
în jurul meu
erau o mulţime de
oameni care voiau
sâ-1
vadă, şi vînzâtorul
m-a salvat, şi am
aler
oaselor în pat, nasul aproape lipit
ţinînd castroanele de bilet. Ceilalţi îl
cu ciorbă în poală, urmăreau, în
scăpară toţi aşteptarea ver-
lingurile din mînă dictului.
şi încremeniră Apoi, fără
rezemaţi de perne. grabă, cu un
Preţ de zece zîmbet minunat
secunde, în întinzîndu-i-se
încăpere se lăsă o încet pe faţă,
linişte deplină. bunicuţul Joe
Nimeni nu înălţă capul şi se
îndrăznea să uită drept la
vorbească sau să Charlie. Obrajii îi
mişte. Era un prinseră culoare şi
moment magic. ochii i se căscară
Apoi, foarte încet, cît cepele,
bunicuţul Joe strălucind de
spuse: bucurie, şi, în
-Ne iei peste centrul fiecărui
picior, Charlie, ochi, dar exact în
nu-i aşa? Faci centru, în pupilă, îi
glume cu noi? juca ghiduş un
-Ba nu! strigă licăr de fericire
Charlie, sărind nebună. După asta,
în pat şi scoţînd batrînul trase
Biletul Auriu adînc aer în piept
mare şi frumos şi, brusc, fără nici
ca să i-1 arate. un fel de
Bunicuţul Joe avertisment, păru
se aplecă şi se uită sâ explodeze. îşi
cu atenţie, cu aruncă
7* RCMLP i>\Hl
braţele în aer şi mult să îi
strigă „Iu- povestească ce
huuu!" Şi, în se întîmplase.
acelaşi -Nu cred! se
moment, trupul îndoi el. Nu-i
lui lung şi posibil aşa
ciolânos se ceva.
ridică din pat, -Arată-i
aruncînd biletul,
castronul cu Charlie!
ciorbă în capul strigă
bunicuţei bunicu-ţul
Josephine, şi, cu Joe, care îşi
o săritură continua
fantastică, acest dansul pe
bâtrînel de duşumea, ca
nouăzeci şi şase un derviş în
de ani şi pijamale cu
jumătate, care dungi. Arată-
nu se dăduse i tatălui tău
jos din pat de al cincilea şi
douăzeci de ani, ultimul Bilet
sari pe podea şi Auriu din
începu sa lume!
danseze, în -Dă-mi-1 să-
pijama, dansul 1 văd,
victoriei. Charlie, ceru
- Iu- domnul
huuuuu! strigă Bucket,
el. De trei ori prăbuşindu-
ura se într-un
pentru Charlie! scaun şi
Hip, hip, ura!
în acel
moment, uşa se
deschise şi intră
domnul Bucket.
Era îngheţat şi
obosit, şi asta i
se citea clar pe
chip.
- La naiba!
exclamă el. Ce
se-ntîmplâ
aici?
Nu le luă
întinzînd mîna.
Charlie veni să-
i arate biletul.
Era o
frumuseţe,
Biletul ăsta
Auriu, făcut, se
pare, dintr-o
foiţă de aur
pur, subţire
aproape cît o
foaie de hîrtie.
Pe una
I RPALp HMU Ouirlie ii fabric* «le (i'ocoUtii
din părţi, tipărită printr-o metodă isteaţă, cu asigur, vor fi încărcate cu destule dulciuri
litere negre ca de cărbune, era chiar invitaţia delicioase, cît să vă ajungă ţie şi întregii
de la domnul Wonka. j familii mulţi ani de-acum încolo. Dacă,
- Citeşte-o cu glas tare, spuse bunicuţul i vreodată dupâ aceea, vei râmîne fără
Joe, suindu-se, în cele din urmă, înapoi în i

pat. Să auzim exact ce spune. j provizii, nu trebuie decît să te întorci la


Domnul Bucket ţinu minunatul Bilet j fabrica şi să arăţi acest Bilet Auriu, şi vom
Auriu aproape de ochi. Mîinile îi tremurau | fi fericiţi sa îţi umplem cămara cu orice vei
uşor şi părea copleşit de întreaga afacere. dori. In acest fel, vei putea ca de acum
Trase de mai multe ori aer în piept, după care încolo sâ ai bunătăţi mereu, toată viaţa ta.
îşi drese glasul. Dar acesta nu e nici pe departe cel mai
- Gata, încep să citesc, anunţă el. Zice uimitor lucru care ţi se va întîmpla în ziua
vizitei la noi. Pregătesc şi alte surprize,
aşa:
chiar mai minunate şi mai fantastice pentru
Salutari de la domnul Willy Wonka, tine şi toţi dragii mei deţinători de
norocosule cîştigâtor al acestui bilet! îţi Bilete
strîng mîna cu căldura! Te aşteaptă nişte Aurii - surprize magice şi miraculoase,
lucruri miraculoase! Vei avea multe care te vor vrăji, încînta, intriga, uimi şi
surprize minunate! Pentru câ, acum, te contraria peste mâsurâ. Nici măcar în
invit să vii la mine la fabrica şi să fii visele tale cele mai îndrăzneţe nu ţi-ai
oaspetele meu o zi întreaga - tu şi toţi putea imagina câ aşa ceva ţi s-ar putea
ceilalţi care au avut norocul sa găsească întîmpla! Aşteaptă şi-ai sâ vezi! Şi acum,
Biletele mele Aurii. Eu, Willy Wonka, o să iată instrucţiunile: Data pe care am ales-o
te conduc prin fabrica şi o să-ţi arăt tot ce pentru vizită e prima zi din luna februarie.
e de văzut, după care, cînd vine vremea să în aceasta zi, nu în alta, trebuie să vii la
pleci, vei fi însoţit acasă de o caravană de porţile fabricii, la ora zece fix dimineaţa.
camioane mari. Aceste camioane, te Sâ nu întîrzii! îţi este permis sa fii însoţit
de unul sau doi membri ai familiei, care sâ
aibă grijă de tine şi sâ se asigure câ nu dai
|0 RCMjLP (kortie ii fabric* «le Ciocolata
/>Mtt
t\
de vreo belea. încă ceva - sa ai, neapărat,
acest bilet cu tine, altfel nu ţi se va permite - Eu mă duc! strigă bunicuţul Joe,
să intri. sărind iarăşi din pat. Eu îl duc! Eu o sâ am
(Semnat) Willy Wonka. grija de el! Lâsaţi-1 în grija mea!
Doamna Bucket surîse spre bâtrîn, apoi
-Prima zi din februarie! striga doamna se întoarse către soţul ei şi spuse:
Bucket. Dar asta e mîine! Astăzi e ultima -Tu ce zici, dragă? Nu crezi că ar trebui
zi din ianuarie, ştiu sigur! sâ te duci tu?
-La naiba! zise domnul Bucket. Cred că
-Păi... domnul Bucket făcu o pauză de
ai dreptate!
gîndire. Nu... nu sînt aşa sigur că ar
-Eşti chiar la limita cu timpul! strigă
trebui.
bunicuţul Joe. N-ai nici un moment de
pierdut. Trebuie să începi imediat să te -Dar trebuie.
pregăteşti! Spală-te pe faţă, piaptânâ-te,
spală-te pe mîini, pe dinţi, suflă-ţi nasul,
taie-ţi unghiile, lustruieşte-ţi încălţările,
calcă-ţi cămaşa şi, pentru numele lui
Dumnezeu, scapă de noroiul ăla de pe
pantaloni! Trebuie sâ te pregăteşti,
dragă băiete! Trebuie să fii gata pentru
cea mai măreaţă zi din viaţa ta!
- Acum, nu te pierde cu firea, buni-
cuţule Joe, spuse doamna Bucket. Şi nu-1
zăpăci pe bietul Charlie. Trebuie sâ încer
căm să ne păstrăm cu toţii calmul. Acum,
primul lucru pe care trebuie sâ-1 hotârîm e
cine o să se ducă cu Charlie la fabrică.
(tarile K fabric* «le (focolatâ lj
- Nu trebuie să fac nimic, draga, zise cu povestea completa pentru prima pagină a
blîndeţe domnul Bucket. Te asigur că mi-ar ziarelor de dimineaţă. Pentru cîteva ore, în
face plăcere să mă duc. Ar fi extrem de căsuţă fu un tărăboi de nedescris şi, abia pe
frumos. Dar, pe de altă parte... cred că la miezul nopţii, reuşi domnul Bucket să se
descotorosească de toţi, ca să poată şi
persoana care merită cu adevărat să
Charlie să se culce.
meargă, dintre noi toţi, e bunicuţul Joe. Se
pare că ştie mai multe despre afacerea asta
decît noi. Asta, fireşte, doar dacă se simte
în stare...
- Iu-huuuuu! strigă bunicuţul Joe,
apucîndu-1 pe Charlie de mîini şi dansînd
cu el prin casă.
-Văd că pare să se simtă destul de bine,
rîse doamna Bucket. Da... poate că, la
urma urmelor, ai dreptate. Bunicuţul
Joe ar trebui să îl însoţeas că. Eu sigur
nu pot să merg şi să îi las pe ceilalţi trei
batrîni singuri-singurei în pat, ziulica
întreagă.
-Aleluia! ţipă bunicuţul Joe. Lăudat fie
Domnul!
Chiar atunci, se auzi un ciocănit pu-
ternic în uşă. Domnul Bucket se duse să
deschidă şi, în clipa următoare, o droaie de
ziarişti şi de fotografi năvăleau în casă. îi
luaseră urma găsitorului celui de-al cincilea
Bilet Auriu, iar acum doreau cu toţii să afle
ş «■

13 tot
albit
A
de
M
omăt
it , iar
Z. aerul
( -
M foart
A e
ce rece.
* L
m a
a porţi
rt le
Fabr
icii
S Won
oarel ka se
e adun
străl aseră
ucea gloat
cu e
puter imen
e în se de
dimi oam
neaţ eni
a veniţ
zilei i să
mult îi
aşte vadă
ptate intrî
, nd
însă pe
pămî cei
ntul cinci
era noro
coşi. cu
Em grijă
oţiile împo
erau triva
imen mulţ
se. imii
Mai de
era către
puţin poliţ
şi se işti,
făce stăte
a ora au
zece. cei
Gloa cinci
tele copii
se cele
împi bri,
ngea împr
u şi eună
strig cu
au, adulţ
iar ii
poliţ care
iştii îi
se însoţ
străd iseră
uiau .
să îi Si
ţină lueta
depa înalt
rte ă şi
de osoa
porţi să a
. buni
C cuţul
hiar ui
lîngă Joe
porţi se
, vede
într- a
un aşte
grup ptîn
uleţ d
apă- linişt
rat ită
între Omil
ceila ie U
lţi şi, fftbrf
w it
(ioco
Utâ

jy
lîngă
el,
ţinîn
du-1
strîn
s de
mînă
, se
afla
chiar
micu
ţul
Char
lie
Buc
ket.
T
oţi
ceila
lţi
copii
, cu
exce
pţia
lui
Char
lie,
erau
cu
mam
ele
şi
taţii
lor,
ceea
ce
era
un
lucru
foart
e
bun,
pentr
u că,
altfel
,
situa
ţia ar
fi
scâp
at de
sub
contr
-
ol.
Aveţ
Erau
i
atît
răbd
de
are!
neră
strig
bdăt
au
ori
taţii.

Fiţi
intre
cumi
,
nţi!
încît
Nu a
pări
sosit
nţii
vrem
erau
ea!
nevo
Nu e
iţi să
ora
îi
zece
ţină
!
cu
In
forţa
spate
, să
le
nu
lui,
se
Char
urce
lie
pe
Buck
porţi
et
.
auze
a
strig
ătele
oam
enilo
r din
mulţi
me,
care vadă
se pe
îngră copii
măd i
eau faim
sâ-i oşi.
Guirlie fi fabric* «U (locoUtii |;
-Uite-o pe Violet Beauregarde! auzi -Âla-i Mike Teavee! E spaima tele-
cum strigă cineva. Chiar ea e! îmi aduc vizorului!
aminte figura ei din ziare! -Trebuie să fie ţicnit! Ia uitaţi-vă la
-Şi ştii ceva? se auzi un altul strigînd toate pistoalele alea de nebun pe care le
drept răspuns. Tot mai mesteca afurisita are atîrnate peste tot!
aia de gumă veche, pe care o molfăie -Eu vreau s-o văd pe Veruca Salt! strigă o
de trei luni! Ia uite-i fălcile! Tot rumegă altă voce din mulţime. E fata căreia
la ea! tatăl i-a cumpărat o jumătate de milion
-Cine-i băiatul ăla gras? de ciocolate şi le-a pus pe lucrătoarele
-E Augustus Gloop! de la fabrica lui de arahide să le desfacă,
-Da! Da! pînâ au găsit un Bilet Auriu! îi dă tot
- E enorm, nu-i aşa? ce-i pofteşte inima! Absolut orice! Nu
-Fantastic! trebuie decît să se-apuce să zbiere, şi
- Cine-i puştiul cu poza Călăreţului Sin primeşte ce doreşte!
guratic imprimată pe pelerină? -Groaznic, nu-i aşa?
-Şocant, zic eu!
-Care crezi că e ea?
-Aia? Uite-acolo, pe stînga! Fetiţa în
blana de nurca aurie!
-Care e Charlie Bucket?
-Charlie Bucket? Trebuie să fie pri-
chindelul ala plâpînd de lîngă
moşneagul care arată ca un schelet.
Chiar lîngă noi. Acolo! îl vezi?
- De ce n-are haina pe vremea asta
geroasă?
- Nu mă-ntreba pe mine. Poate că nu-şi
permite una.
ti £CMLP 2>MU

-
Dumnezeule!
Probabil o sa
facă ţurţuri!
Charlie,
aflat la doar
cîţiva paşi de
1
cel care
vorbea, îl +
strînse de mînâ
f
pe bunicuţul
Joe, iar acesta to
se uita la el şi t
zîmbi.
M
Undeva, în
depărtare, H
orologiul unei H
biserici începu
să bată ora l
zece. W
Foarte încet, fl
cu un scîrţîit
asurzitor de ty
balamale W
ruginite,
o
giganticele
porţi de fier M
ale fabricii fc
începură să se
dea la o parte. ft
Mulţimea
tăcu dintr- Domnul
odatâ. Copiii
Wonka stătea
se opriră din
singur-singurel
ţopăit. Toate
lîngâ porţile
privirile erau
deschise ale
acum aţintite
fabricii.
asupra
Şi ce
porţilor.
mărunţel
- Iatâ-1!
putea să fie!
strigă
Avea un
cineva. El
e! joben negru
Şi aşa şi pe cap.
era! Purta un
frac făcut
dintr-o catifea acoperită de o
minunată, de bârbiţâ neagră,
culoarea îngrijit tunsă -
prunei. un cioc. Iar
Pantalonii îi ochii -ochii lui
erau verzi, de erau însufleţiţi
culoarea de o strălucire
sticlei. miraculoasă. Iţi
Mânuşile lui dădeau
erau de un impresia că
gri-perlat. lucesc. Şi aveai
într-o mînâ, tot timpul
ţinea un baston senzaţia câ-ţi
splendid, cu face cu ochiul.
vîrful din aur. De fapt,
Bărbia îi era întregul chip al
domnului
9tt
RPAJLP AMU (Kniiie K Fabrica «U (locoUtâ „
Wonka, era luminat de veselie şi de şi-n jos cu o forţă teribilă. Dragul meu bă-
zîmbete. iat, ce bine-mi pare să te cunosc! încîntat!
Şi, oh, cît de deştept părea! Cît de iute, Fermecat! Peste poate de bucuros să te
de isteţ şi de plin de viaţă! Făcea tot timpul avem în mijlocul nostru! Şi aceştia sînt
mişcări bruşte din cap, înâlţîndu-1 să se uite părinţii tăi? Ce drăguţ! Intraţi! Intraţi! Aşa!
cînd în direcţia asta, cînd în cealaltă, şi Veniţi pe poartă!
luînd aminte la tot ce-1 înconjura cu ochii Era limpede că domnul Wonka era la fel
aceia strălucitori, care clipeau tot timpul. de emoţionat ca toţi ceilalţi.
Dacă te luai după iuţeala mişcărilor lui, ai fi - Numele meu, zise următorul copil, e
zis câ-i o veveriţă din acelea bâtrîne şi Veruca Salt.
înţelepte pe care le întîlneşti în parc.
Deodată, domnul Wonka execută un
dans ţopăit în zăpadă, îşi desfăcu braţele
şi le zîmbi celor cinci copii înghesuiţi lin-
gă porţi, după care strigă:
- Bun venit, micuţii mei prieteni! Bine
aţi venit la fabrică!
Vocea-i era afectata şi melodioasă ca
sunetul unui flaut.
- Vă rog să înaintaţi unul cîte unul,
strigă el, şi să vă aduceţi şi părinţii. Apoi,
să-mi arătaţi Biletul Auriu şi să-mi spuneţi
cum vă cheamă. Cine-i primul?
Băieţelul cel gras făcu un pas înainte.
- Eu sînt Augustus Gloop, anunţă el.
-Augustus! exclamă domnul Wonka,
apucîndu-1 de mînă şi scuturîndu-i-o în sus
1

9% RCMLD HAlll (tarlte fi Fabric* it GWUta 9J

- Draga mea Veruca! Ce mai faci? Ce cunosc, domnule! Superbucuros! Extaziat!


plăcere! Ai un nume interesant, nu1? Am Entuziasmat! în regulă! Excelent! A intrat
crezut întotdeauna că o veruca e un fel de toată lumea? Cinci copii? Da! Bine! Acum,
neg pe care-1 faci în talpă! Trebuie că m-am vâ rog sâ mâ urmaţi! Turul nostru e pe cale
înşelat, nu-i aşa? Ce drăguţa eşti în haina sâ înceapă! Dar staţi împreună! Vă rog sâ
asta minunată de nurcă! Mă bucur atît de nu vă plimbaţi de unii singuri! N-aş vrea sâ
mult că ai reuşit sâ vii! Draga mea, o să pierd pe cineva în acest stadiu al
avem o zi atît de interesanta! Sper din tot operaţiunii! Vai, Doamne, nici nu vreau sâ
sufletul sâ îţi placă! Sînt sigur c-o să-ţi mă gîndesc!
placă! Ştiu c-o să-ţi placă! Tatăl tău? Ce
Charlie aruncă o privire peste umăr şi
mai faceţi, domnule Salt? Şi doamna Salt?
văzu cum uriaşele porţi de fier se închid
Superîncîntat să vă cunosc! Da, biletul e în
fârâ grabă în urma lui. Puhoaiele de oameni
regulă! Vă rog sâ intraţi!
de afară încă se împingeau şi strigau.
Următorii doi copii, Violet Beauregarde
şi Mike Teavee, înaintară sâ prezinte Charlie se uita la ei pentru ultima oară.
biletele şi, după asta, să rişte sâ fie zguduiţi Dupâ asta, porţile se închiseră cu zgomot şi
de energicul domn Wonka. lumea de afară dispăru cu totul.
Şi, la sfîrşit de tot, un glăscior neliniştit -Şi-acuma sâ începem aventura! strigă
şopti: „Charlie Bucket". domnul Wonka, păşind mărunţel în
- Charlie! exclamă domnul Wonka. fruntea grupului. Pe uşa aceasta mare şi
Mâi, măi, mâi! Carevasâzică, aici îmi eşti! roşie, vâ rog! Aşa! E cald şi bine
Eşti cel care a găsit biletul de-abia ieri, nu? înăuntru! Trebuie să fie cald în fabrică,
Da, da. Am citit toată povestea în ziarul de datorita muncitorilor! Muncitorii mei
dimineaţă! Exact la tanc, băiete! Mâ bucur sînt obişnuiţi cu o climă extrem de
aşa de tare! Atîta noroc mă face fericit! Şi calda! Nu pot să sufere frigul! Ar muri,
acesta? E bunicul tău? încîntat sâ vâ daca ar ieşi pe vremea asta! Ar îngheţa
de tot!
1
„Veruca, neg, băşica" (n.tr.) -Dar cine sînt aceşti muncitori? vru sâ
afle Augustus Gloop.
9+ RCM.LP J>MU (tarife fi Fabrica Ae (i<xoUtX 9S

- Toate la vremea lor, dragul meu! îi - Acesta, dragii mei copii, zise domnul
răspunse domnul Wonka, zîmbind spre Wonka, ridicînd glasul, ca să acopere hăr
Augustus. Aveţi răbdare! O să vedeţi totul, mălaia, acesta este coridorul principal. Vă
pe parcurs! Sînteţi toţi înăuntru? Bine! rog să vă agăţaţi hainele şi pălăriile în
Vreţi să închideţi uşa, vă rog? Mulţumesc. cuierul de acolo şi să mă urmaţi. Aşa,
Charlie Bucket se pomeni într-un co- bravo! Bine! Toată lumea-i gata? Haideţi,
ridor lung, care se întindea dinaintea lui cît atunci! Am pornit!
vedea cu ochii. Coridorul era atît de larg, că Şi porni la trap pe coridor, cu cozile
puteai foarte bine să mergi cu maşina prin fracului de culoarea prunei fluturînd în
el. Pereţii erau zugrăviţi într-un roz-pal, iar urma sa, iar vizitatorii se grăbiră cu toţii să
lumina era delicată şi plăcuta. îi calce pe urme. Era un grup destul de
-Ce plăcut şi cald e! şopti Charlie. mare de oameni, dacă stăm să ne gîndim.
-Ştiu. Şi ce miros încîntător! răspunse Erau nouă adulţi şi cinci copii, adică
bunicuţul Joe, trâgînd adînc aer în paisprezece cu totul. Aşa că vă puteţi
închipui că se cam împingeau şi se
piept.
îmboldeau pe coridor, încercînd să ţină
Părea că aromele cele mai minunate din
pasul cu silueta mărunţică şi iute ca o
lume erau amestecate în aerul ce îi
zvîrlugă din fruntea lor.
înconjura - miros de cafea prăjită şi de
- Haideţi! strigă domnul Wonka.
zahăr ars, de ciocolata topită şi de mentă, Mergeţi mai repede, vă rog! N-o să ter
de violete şi de alune pisate, de flori de minăm azi, dacă vă mocâiţi aşa!
măr, şi de caramel, şi de coaja de In curînd, făcu la dreapta, într-un alt hol,
portocală... ceva mai îngust.
Şi, de departe, de la distanţă, din inima Apoi o luă la stînga.
imensei fabrici, venea un vuiet înăbuşit de Apoi iar la stînga. După
energie, ca şi cum o maşinărie gigantică, care la dreapta. Şi apoi la
monstruoasa şi-ar fi învîrtit roţile cu o stînga.
viteză halucinantă.
1 RţMLp AMU (Kurlie tf fabrica ii (wxoUtX
* Apoi la dreapta. 97
Pasajele se înclinau din ce în ce mai
Şi iar la dreapta. abrupt acum.
Şi după asta la stînga. Apoi, dintr-odată, domnul Wonka se
Locul acela arăta ca o vizuină gigantica opri. In faţa lui se vedea o uşă din metal
de iepure, cu coridoare care dădeau în toate strălucitor. Grupul se înghesui în jurul lui.
direcţiile posibile. Pe uşa scria cu litere de-o şchioapă:
„CAMERA DE CIOCOLATĂ"
- Să nu-mi dai drumul la mînâ, Charlie,
îi şopti bunicuţul Joe.
- Observaţi câ toate coridoarele sînt
înclinate în jos! striga domnul Wonka.
Acum ne ducem la subsol! Cele mai
importante încăperi din fabrica mea sînt
sub pămînt!
-Dar de ce? întrebă cineva.
-Pentru că nu ar avea nici pe departe
destul spaţiu la suprafaţă! răspunse
domnul Wonka. încăperile pe care
urmează să le vedem sînt enorme! Sînt
mai mari decît terenurile de fotbal! Nici
o clădire din lume nu ar fi destul de
mare pentru ele! Dar aici, jos, sub
pămînt, am tot spaţiul pe care îl doresc.
Nu am nici o limita - atîta timp cît îmi
fac loc.
Şi domnul Wonka o luă la dreapta.
Apoi făcu stînga.
Şi se întoarse iar spre dreapta.

\s (kftrtte ţi fabrica «le Ciocolata 99

Uutem 4e (focoUtX Aveau în faţa lor o vale minunată. Pajişti


verzi erau de o parte şi de alta a văii, iar pe
fundul ei curgea un rîu mare, cafeniu.
- Aceasta este o camera importantă! Mai mult, pe la mijlocul rîului, se afla o
exclamă domnul Wonka, scoţînd din bu- cascada uluitoare - o stîncă abruptă, peste
zunar un mănunchi de chei şi vîrînd una în care apa se încreţea şi se rostogolea într-o
broască. Aici e centrul întregii fabrici, fîşie solidă, după care se prăbuşea într-un
inima întregii afaceri! Şi e atît de frumoasă! vîrtej clocotitor de spumă şi stropi.
Ţin ca încăperile mele să fie frumoase! Nu Sub cascadă (şi aceasta era priveliştea
pot să suport urîţenia într-o fabrică! Să cea mai uimitoare dintre toate), o întreagă
mergem înăuntru, aşadar! însă fiţi cu masa de ţevi enorme, din sticlă, se balansau
în rîu, coborînd de undeva din tavanul
băgare de seamă, dragi copii! Râmîneţi cu
înalt! Erau într-adevăr enorme, ţevile
capul pe umeri! Nu vă pierdeţi cu firea!
acelea. Cu siguranţa erau cel puţin o du-
Pâstraţi-vă calmul!
zină, şi sugeau apa cafenie, mocirloasă, din
Domnul Wonka deschise uşa. Cinci rîu, şi o duceau Dumnezeu ştie unde. Şi,
copii şi nouă oameni mari se înghesuirâ din cauză că erau făcute din sticlă, se vedea
înăuntru - şi, oh, ce privelişte minunată li cum lichidul curge şi bolboroseşte înăun-
se desfăşura acum dinaintea ochilor! trul lor, şi, dincolo de zgomotul cascadei,
se auzea nesfîrşitul sunet de sorb-sorb-sor-
bire făcut de ţevi.
Copaci graţioşi şi tufe creşteau pe
maluri - sălcii plîngâtoare şi anini, şi pilcuri
înalte de rododendroni, cu bobocii lor roz,
mov şi roşii. Pajiştile erau smălţuite cu mii
de flori de piciorul-cocoşului.
,00 ROiL© *>AlU

- Uitaţi-vâ acolo! exclamă domnul


Wonka, ţopăind şi indicînd cu bastonul
său cu vîrf de aur spre marele rîu cafeniu.
E făcut numai din ciocolată! Fiecare
picătură din acel rîu e ciocolată topită,
fierbinte, de cea mai bună calitate. Chiar
este de cea mai bună calitate. Acolo e
destulă ciocolată ca să umple fiecare cadă
din toată ţara! Şi toate piscinele! Nu e
grozav? Şi uitaţi-vă la ţevi! Sorb ciocolata
şi o transporta în celelalte încăperi ale
fabricii, unde e nevoie de ea! Mii de litri pe
oră, dragii mei copii! Mii şi mii de litri!
Copiii şi părinţii lor erau prea uluiţi ca
să mai scoată vreun sunet. Erau şocaţi.
Rămăseseră cu gurile căscate. Erau nedu-
meriţi şi ameţiţi. Complet năuciţi de imen-
sitatea acelui lucru. Stăteau pur şi simplu şi
se holbau.
- Cascada e foarte importantă! continuă
domnul Wonka. Ea amestecă ciocolata!
O bate! O pisează şi o bate! O face uşoară
şi spumoasă! Nici o altă fabrică din lume
nu amestecă ciocolata cu cascada! Dar e
singura metodă de a face treaba cum de tufele mele încîntâtoare? Nu credeţi că
trebuie! Singura modalitate! Şi ce ziceţi de sînt foarte frumoase? V-am spus că detest
copaci? strigă el, arătînd cu bastonul. Sau urîţenia! Şi, fireşte, toate sînt comestibile!
,ot RP4LP ^AHi (kfttlie ft fftbriw «le (focoUtâ
,0
Fiecare e făcut din altceva, dar toate sînt 3
delicioase! Dar ce ziceţi de pajiştile mele? care arăta înnebunită spre malul celălalt al
Vă plac iarba şi piciorul-cocoşului? Iarba rîului.
pe care staţi, dragii mei micuţi, e făcută - Uitaţi! Uitaţi-vâ acolo! ţipa ea. Ce e
dintr-un fel nou de zahăr, e moale şi acela? Se mişcă! Merge! E o persoană
mentolată! îi spun iarbâ-dulce! încercaţi un micuţă! E un om micuţ! Uitaţi, acolo, sub
firicel! Vă rog! E delicios! cascada!
Ca la comandă, toată lumea se apleca şi Cu toţii uitară de piciorul-cocoşului şi
rupse un fir de iarbă - vreau să zic, toată încercară sa zărească ceva dincolo de rîu.
lumea în afară de Augustus Gloop, care -Are dreptate, bunicuţule! strigă
smulse o mînâ întreagă. Charlie. Chiar e un omuleţ! îl vezi?
Cît despre Violet Beauregarde, înainte -îl văd, Charlie, confirmă încîntat
să guste şi ea, îşi scoase din gură bucăţica bunicuţul Joe.
de gumă cu care stabilise recordul mondial Acum, urlau cu toţii în acelaşi timp.
şi şi-o lipi cu grijă după ureche. - Sînt doi!
-Nu-i aşa că-i minunat? şopti Charlie.
N-are un gust minunat, bunicuţule?
-Aş putea să mănînc tot cîmpul! spuse
bunicuţul Joe, zîmbind de încîntare. Aş
putea să mă aşez în patru labe, ca o vacă,
şi să pasc toată iarba de pe imaş!
- încercaţi piciorul-cocoşului! îi în
demnă domnul Wonka. Sînt chiar mai
plăcute la gust!
Deodată, se auziră strigăte de încîntare.
Strigătele veneau de la Veruca Salt,
!•+ RO 4JLP i>AHi

-Dumnezeul adevăraţi,
e, aşa e! se îndoi
-Sînt mai Charlie.
mult de doi! -Fireşte că
Sînt unu, sînt oameni
doi, trei, adevăraţi,
patru, cinci! confirmă
-Dar ce fac? domnul
-De unde Wonka. Sînt
vin? Umpa-
-Cine sînt? Lumpa.
Copiii şi
părinţii se
năpustiseră pe
malul rîului, să
vadă mai bine.
-Sînt
fantastici!
-îmi ajung
pînâ la
genunchi!
- Ia uite ce
păr lung şi
caraghios
au!
Omuleţii -
nu depăşeau
în înălţime
păpuşile de
mărime medie
- se opriseră
din ceea ce
făceau şi acum
se holbau şi ei
la vizitatori.
Unul dintre ei
arătă cu
degetul spre
copii, după
care le şopti
ceva celorlalţi
patru, şi toţi
cinci izbucniră
în hohote de
rîs.
-Dar nu pot
fi oameni
16 profesoara
de
Cuifii-LmiifA geografie...
-Atunci o să
- Umpa- aflaţi totul
Lumpa! despre acest
strigară toţi în loc! hotărî
cor. domnul
Umpa-Lumpa! Wonka. Şi,
- Aduşi vai, ce ţară
direct din teribilă este!
Lumpania, Nu există
preciza cu nimic, în
mîndrie afară de
domnul jungla
Wonka. deasă,
- Nu există infestată cu
aşa ceva, îl cele mai
contrazise periculoase
doamna Salt. fiare din
-Va rog să lume -
mă scuzaţi, cornitorii şi
scumpă zăprozaurii,
doamnă, şi acei
însă... îngrozitori,
-Domnule diabolici
Wonka, găgăuţoşi.
zbieră Un găgăuţos
doamna poate să
Salt, sînt mănînce
■■■■■■■■■■■■HliHHWi

)o6
RP41P &fUAt (tarife ii fabric ii Ciocolata ,0,
zece Umpa-Lumpa la micul dejun, şi se este lucrul din care se face ciocolata. Nu
întoarce la galop pentru felul doi. Cînd am poţi să faci ciocolata dacă n-ai boabe de
fost acolo, i-am găsit pe Umpa-Lumpa cacao. Boaba de cacao înseamnă cioco-
cocoţaţi în copaci, aşa trăiau. Erau nevoiţi lată. Numai eu folosesc miliarde de boabe
să locuiască în copaci, ca să scape de de cacao pe sâptâmînă, în fabrica mea. Şi
cornitori, zăprozauri şi gâgâuţoşi. Şi, aşa, dragii mei copii, de cum am
practic, mureau de foame acolo. Se hră- descoperit că Umpa-Lumpa sînt înnebuniţi
neau cu omizi verzi, şi ştiţi ce gust oribil dupâ acest aliment aparte, m-am suit pînâ
au omizile. Umpa-Lumpa îşi petreceau în satul lor, din vîrful copacului, şi mi-am
toată ziulica urcînd pînâ în vîrful co- vîrît capul pe uşa casei şefului de trib.
pacilor, în căutare de alte chestii pe care să Bietul mititel, slab şi sfîrşit de foame,
le amestece cu omizile, ca să aibă un gust şedea acolo, sforţîndu-se să mănînce un
ceva mai bun - gîndaci roşii, bunăoară, şi castron cu piure de omizi verzi, fără sâ i se
frunze de eucalipt, scoarţă de bong-bong, facă rău. „Ascultă aici, i-am spus (nu
toate groaznice, dar nu la fel de groaznice vorbeam englezeşte cu el, ci umpa-lum-
ca omizile. Bieţii micuţi de Lumpa-Umpa! pezâ), uite ce-ţi propun: dacă tu şi toţi
Lucrul după care tînjeau cel mai tare era oamenii tăi veniţi la mine în ţara, să locuiţi
boaba de cacao. Numai că nu reuşeau s-o în fabrica mea, vă dau cîte boabe de cacao
ia. Un Umpa-Lumpa se considera norocos vă pofteşte inima! Am munţi întregi în
dacă găsea trei sau patru boabe de cacao depozit! Puteţi sâ mîncaţi boabe de cacao
pe an. Şi, vai, ce mult jinduiau la ele! Le la fiecare masă! Puteţi sâ vă îmbuibaţi cu
visau toată noaptea, iar ziua numai despre ele pînâ nu mai puteţi! Dacă doriţi, vâ şi
asta vorbeau. Nu era nevoie decît să plătesc în boabe de cacao!" „Vorbiţi
rosteşti cuvîntul „cacao" în faţa unui serios?" m-a întrebat căpetenia, sărind de
Umpa-Lumpa, şi îl şi vedeai cum îi plo- pe scaun. „Bineînţeles că vorbesc serios",
uâ-n gură. Boaba de cacao, continuă dom- am răspuns eu. „Şi puteţi sâ mîncaţi şi
nul Wonka, ce creşte în arborele de cacao, ciocolată. Ciocolata are un gust chiar mai
(k*rtte îi fabrica «le (locolAtX )09

Presupun că o să auziţi o groază de


cîntecele astăzi. Dar trebuie să vă previn
că sînt niţeluş cam răutăcioase. Le plac
glumele. încă mai poartă acelaşi gen de
haine pe care le aveau în junglă. Au
insistat să le permit asta. Bărbaţii, după
cum puteţi vedea pe malul celălalt, poartă
numai piei de căprioară. Femeile se
acoperă cu frunze, iar copiii se plimbă
goi-goluţi. Femeile au în fiecare zi frunze
proaspete...
-Tăticule! zbiera Veruca Salt (fetiţa
care primea orice îşi dorea). Tăticule!
bun decît boabele de cacao, fiindcă are în Vreau un Umpa-Lumpa! Vreau să-mi iei
plus lapte şi zahăr." Mititelul a sărit pînă la un Umpa-Lumpa! Vreau un Umpa-
tavan de bucurie şi a azvîrlit castronul cu Lumpa în momentul ăsta! Vreau să-1
piure de omizi pe fereastra casei din iau acasă cu mine! Hai, tăticule! Fă-mi
copac. „Batem palma!", a strigat. „Hai- cadou un Umpa-Lumpa!
deţi! Să plecăm!" Aşa că i-am transportat -Linişteşte-te, iubito! îi spuse tatăl, nu
pe toţi aici, pe toţi bărbaţii, femeile şi trebuie să-1 întrerupem pe domnul
copiii din tribul Umpa-Lumpa. A fost Wonka.
uşor. I-am băgat în valize mari, gâurite, şi -Da' vreau un Umpa-Lumpa! zbieră
au ajuns cu toţii teferi pînă aici. Sînt nişte Veruca.
lucrători minunaţi. Acum vorbesc -Bine, Veruca, am auzit. Dar nu pot să
englezeşte cu toţii. Le place să cînte şi să ţi-1 cumpăr chiar în clipa asta. Ai
danseze. Inventează întruna cîntecele. răbdare, te rog. O să văd cum îţi iau
unul pînă la sfîrşitul zilei.
110 RtMLP -&AJU
- Augustus!
striga doamna
Gloop.
Augustus,
sufleţel, nu cred
câ-i bine să faci
asta. După '7
cum, probabil,
aţi ghicit deja,
Atijitftttf
Augustus ttoof ii
Gloop se *tue fe
furişase pînâ pe ţenvX
malul rîului,
unde stătea
acum în Cînd
genunchi şi domnul Wonka
culegea cu se întoarse şi
căuşul palmei văzu ce făcea
ciocolată Augustus
topită, pe care Gloop, strigă:
o înghiţea cît -Oh, nu! Te
de repede rog,
putea. Augustus, te
rog! Te
implor, nu
face asta!
Ciocolata
mea nu
trebuie
atinsă de
mîna
vreunui om!
-Augustus!
strigă
doamna
Gloop. N-ai
auzit ce ţi-a
spus? Pleacă
imediat de
pe malul
rîului!
-Chestia asta
e miz-
nunatâ!
remarcă
Augustus,
fără sâ-i ţopăind în
bage în sus şi-n jos
seamă pe şi
mama lui şi învîrtindu-şi
pe domnul bastonul în
Wonka. aer, trebuie
Măiculiţâ, să pleci de-
am nevoie acolo. îmi
de-o găleată murdăreşti
ca să beau ciocolata!
cum trebuie! - Augustus!
-Augustus! ţipă şi
strigă doamna
domnul Gloop.
Wonka,
,|a. RtMLp DMU

- Augustus! i se alătura domnul Gloop.


Numai câ Augustus era surd la orice, în -Nu mai sta ca o momîie! se stropşi
afară de chemarea enormului său stomac.
Se întinsese deja pe pâmînt, cu capul în
jos, spre rîu, şi hâpâia ciocolata, asemenea
unui cîine.
-Augustus! urlă doamna Gloop. Un
milion de oameni din ţara asta o să ia
răceala ta păcătoasă!
-Ai grijă, Augustus! îi strigă domnul doamna Gloop la domnul Gloop. Fă
Gloop. Te apleci prea mult! ceva!
Domnul Gloop avea perfectă dreptate. -Da' fac ceva! o asigură acesta, care,
Dintr-odată, se auzi un ţipăt, apoi un acum, îşi scotea tacticos haina şi se
plescăit, şi Augustus Gloop căzu în rîu, pregătea sâ plonjeze în rîul de
dispârînd sub supragaţa cafenie a apei în- ciocolată.
tr-o clipită. Insă, pe cînd făcea el asta, nefericitul
-Salveazâ-1! zbieră doamna Gloop, alba băiat era sorbit cu putere din ce în ce mai
la faţă ca varul, agitîndu-şi umbrela fre- mare de gura uneia dintre ţevile uriaşe care
netic. Se îneacă! Nu poate sâ înoate nici se balansau în rîu. Atunci, dintr-odată, fu
un metru! Salveazâ-1! Salveazâ-1! absorbit cu totul, şi băiatul se trezi tras
-Doamne sfmte, femeie, se apără dom- dedesubt şi de acolo în gura ţevii.
nul Gloop. Doar nu vrei sâ m-arunc Toţi cei aflaţi pe malul rîului aşteptau
aici! Ăsta-i cel mai bun costum al meu! cu sufletul la gură sâ vadă unde o să
Câpâţîna lui Augustus Gloop reapăru la ajungă.
suprafaţă, maronie toata de la ciocolata. - Uitaţi-1 acolo! strigă careva, arâtînd
- Ajutor! Ajutor! Ajutor! zbiera el. Pes- în sus.
cuiţi-mă de-aici!
,|+ RP4LB Z>MU (tarife ii fabric* Ae (focolat* \ls
Şi, cum ţeava era făcuta din sticla, compacta, împingînd de să spargă blo-
Augustus Gloop putea fi văzut foarte bine, cajul. Presiunea era teribilă. Ceva trebuia
ţîşnind cu capul înainte, asemenea unei să cedeze. Şi ceva cedă, iar acela fu
rachete. Augustus. BUM! Se lansă ca un glonţ din
- Ajutor! E o crimă! Poliţia! urla încărcătorul puştii.
doamna Gloop. Augustus, vino-napoi -A dispărut! exclamă disperată doamna
imediat! Unde te duci? Gloop. Unde duce ţeava aia? Iute!
- Eu mă întreb, comentă domnul Gloop, Chemaţi pompierii!
dacă ţeava aia e destul de mare, ca să îl ţină. -Calmaţi-vâ! strigă domnul Wonka.
-Nu e destul de mare! zise Charlie Calmaţi-vâ, scumpă doamnă, nu vă
Bucket. Vai de mine, ia priviţi! pierdeţi cu firea. Nu-1 paşte nici un
încetineşte! pericol! Dar absolut nici un pericol!
-Aşa e! confirmă bunicuţul Joe. Augustus a pornit într-o mică aventură,
-O să rămînâ înţepenit acolo! spuse atît. O mică aventură din cele mai
Charlie. interesante. Dar totul se va sfîrşi cu
-Cred că da! aprobă bunicuţul Joe. bine, o să vedeţi.
-Măiculiţă, chiar s-a înţepenit! observă -Cum să se sfîrşească totul cu bine,
Charlie. domnule? îl repezi doamna Gloop. O
-E din cauza burţii! remarca domnul sâ-1 facă bezea în cinci secunde!
Gloop. -Imposibil! exclamă domnul Wonka.
-A blocat toată ţeava! exclamă buni- Nici să nu vă gîndiţi! De neconceput!
cuţul Joe. Absurd! N-ar putea să fie transformat
- Spargeţi ţeava! zbieră doamna niciodată în bezea!
Gloop, agitîndu-şi în continuare umbrela. -Şi de ce nu, mă rog? ţipă doamna
Augustus, ieşi imediat de-acolo! Gloop.
Spectatorii de jos vedeau cum ciocolata -Pentru că ţeava aceea nu duce la Ca-
clipoceşte pe lîngâ băiatul blocat în ţeava mera Bezelelor! răspunse domnul
şi cum se tot adună în urma lui, într-o masă Wonka. Nici măcar nu trece prin
apropierea ei!
Ui KPALP I>MU (kariie ii f dbrfcn «U 117
({ocoUitA
Ţeava aceea - pe care a urcat Augustus -Va fi fondant de ciocolată! zbieră
-duce, din întîmplare, chiar în camera unde doamna Gloop.
fabric eu un fondant extrem de delicios, cu -Niciodată! striga domnul Wonka.
aromă de câpşune, şi acoperit cu ciocolată ... -Ba fireşte ca aşa se va-ntîmpla! zbieră
-Şi-atunci o să fie transformat într-un doamna Gloop.
fondant cu aromă de câpşune, acoperit în -N-am sâ permit aşa ceva! exclamă
ciocolată! se revoltă doamna Gloop. Bietul
domnul Wonka.
meu Augustus! O sâ-1 vîndă la kilogram
-Şi de ce nu, mă rog? ţipă doamna Gloop.
peste tot mîine-dimineaţâ!
-Chiar aşa, îi ţinu isonul domnul Gloop. -Pentru că ar avea un gust înfiorător,
-Ştiu că am dreptate, insistă doamna explică domnul Wonka. Ia închipuiţi-vă
Gloop. ce-ar fi! Un Gloop cu aromă de Augustus,
-Nu mai e de glumă, se alarmă domnul învelit în ciocolată! N-ar cumpăra nimeni
Gloop. aşa ceva.
-Domnul Wonka îşi închipuie că e! îşi ieşi -Ba sigur c-ar cumpăra! strigă indignat
din pepeni doamna Gloop. Uitâ-te la el! domnul Gloop.
Se tăvăleşte pe jos de rîs! Cum -Nici nu vreau sâ mă gîndesc la aşa ceva!
îndrăzneşti să rîzi, cînd băieţelul meu s-a zbieră doamna Gloop.
dus pe ţeava! Monstrule! zbieră ea, -Nici eu, i se alătură domnul Wonka. Şi va
îndreptînd umbrela spre domnul Wonka, ca asigur, doamnă, scumpul dumneavoastră
şi cînd ar fi vrut sâ-1 străpungă cu ea. Ţi se băiat e în perfectă siguranţă.
pare câ-i o glumă, nu? Crezi că, dacă l-ai -Dacă e în perfectă siguranţă, unde e? se
tras pe băiatul meu în Camera Fondantelor, răsti doamna Gloop. Vreau sâ mă duceţi la
ai făcut o glumă nemaipomenită, nu? el imediat!
-Va fi în perfecta siguranţa, zise domnul Domnul Wonka se întoarse şi pocni de
Wonka, chicotind uşurel.
trei ori din degete, clic, clic, clic. Pe dată,
Ill RCHlp HAM
un Umpa- Umpa-
Lumpa apară Lumpa îi
parcă din aruncă o
pămînt lîngă privire doam-
el. nei Gloop şi
Umpa- explodă în
Lumpa făcu o hohote de rîs.
plecăciune şi -Of, taci
zîmbi, odată! zise
arâtîndu-şi domnul
dinţii frumoşi Wonka.
şi albi. Pielea Controlează
îi era rozalie, -te!
parul lung, Păstreazâ-ţi
casta-niu- cumpătul!
gâlbui, şi Doamnei
creştetul îi Gloop nu i
venea exact se pare
deasupra deloc
genunchiului amuzant!
domnului -Fii sigur că
Wonka. Purta nu! spuse
obişnuita piele doamna
de căprioară Gloop.
agăţată de -Du-te
umăr. imediat la
- Acum Camera
ascultă aici! i Fondantelor,
se adresă îl instrui
domnul domnul
Wonka, Wonka pe
uitîndu-se în Umpa-
jos, la omuleţ, Lumpa, şi,
vreau cînd ajungi
să îi duci pe acolo, ia un
domnul şi băţ lung şi
doamna Gloop apucă-te să
în cauţi în
Camera butoiul în
Fondantelor şi care se
sâ-i ajuţi să-şi amestecă
găsească fiul, ciocolata.
Augustus. Aproape
Tocmai s-a dus sigur e
pe acolo.
ţeava.
acolo, riscă să
se scurgă în
cazanul cu
fondant, şi asta
chiar că ar fi
un dezastru, nu
crezi?
Fondantul meu
ar deveni
necomestibil!
Doamna
Gloop lăsă să-i
scape un ţipăt
de furie.
- Glumesc,
Dar trebuie sa spuse domnul
te grăbeşti! Wonka, amu-
Dâ-i bătaie! zîndu-se teribil.
Dacâ-1 laşi N-am vrut. Mă
prea mult scuzaţi. îmi
ia* RCML1> -6A1U Ouirlte fi Fabrica «U Ciocolata rxi
pare aşa de râu. La revedere, doamnă Gloop! Şi Ştim, nimeni nu va avea de la el
domnule Gloop! La revedere! La revedere! Ne Nici cea mai mică bucurie
vedem mai încolo...
în toată vremea ce-o să vie.
Domnul şi doamna Gloop, însoţiţi de mititelul lor
ghid, se zoriră să plece, în vreme ce toţi cei cinci Aşa că, în aceste cazuri,
Umpa-Lumpa de pe malul celălalt al rîului se Fârâ s-aducem mari necazuri,
porniră brusc să ţopăie, să danseze şi să bată Luăm plodul binişor
nebuneşte în tobiţele lor. Şi-1 prefacem repejor
- Augustus Gloop! rosteau ei ca o în „ceva" folositor -
incantaţie. Augustus Gloop! Augustus
Păpuşă, poate, soldăţel,
Gloop!
-Bunicuţule! strigă Charlie. Ascultă şi tu, Căluţ de lemn sau un inel,
bunicuţule! Ce fac? Dar aşa ţînc revoltător
-Şşş! şopti bunicuţul Joe. Cred că vor să ne cînte Ce se poartâ-ngrozitor,
ceva! Lacom, scîrbos şi infantil,
Ne-a lăsat un gust oribil
„Augustus Gloop!, Şi fâr-a sta şi-a cugeta
Augustus Gloop! Augustus Gloop! L-am prefăcut noi în ceva
Grăsanul mîncâcios din grup! Ce gustu-amar l-ar alunga;
Cît să lăsăm aşa o fiara Haide-am strigat, acum, la treabă
Să se-mbuibe iar şi iară E vremea sâ-1 plimbăm pe ţeava!
Cu ce intră-n bietu-i trup? Sa meargă, deci! Acum, degrabă,
Doamne sfinte! Am spus: atît! La drum pomi-va, ca să vadă
Că în viaţa-i de purcel în încăperea-n care merge
Ciudate lucruri s-or petrece.
IM. RO^LP &AHI Omilie K fabric* «le (focoUt*
1*3
Copii dragi, nu v-alarmaţi, -V-am spus câ le place să cînte! exclamă
Cu sufletul la gură staţi, domnul Wonka. Nu sînt încîntâtori? Nu-i aşa
Augustus Gloop nu va pâţi câ sînt fermecători? Dar nu trebuie să credeţi
nici un cuvinţel din ce spun. Sînt numai prostii,
Nimic serios, deşi va fi va asigur!
într-o măsura transformat. -Umpa-Lumpa chiar glumesc, buni-cuţule?
Va fi astfel preschimbat întreba Charlie.
în maşina de fondant: -Bineînţeles că glumesc, îl linişti bu-nicuţul
Joe. Probabil câ glumesc. Cel puţin, aşa sper.
Lent, rotiţele-i dau roata,
Tu, nu?
Zimţii îl prind ca să îl bată;
Mii de lame-1 taie, taie;
Punem frişca, zahăr în ploaie,
îl mai fierbem un minut
Pînâ ştim că absolut
Lăcomia, ca şi fierea
S-au topit cu fierberea.
Şi-acum iese! Dar ce spune?
A avut loc o minune!
Un băiat ce mai-nainte
Detestat era, ţii minte,
Acea fiară, acel netot
E iubit azi peste tot!
Cine-ar putea purta pica
Pe-o fondantâ aşa dulcică?"
li
(XlAtorfe fe Mul *e (focoUtX

- Şi-am pornit! strigă domnul Wonka.


Grăbiţi-vă! Veniţi după mine în încăperea
următoare! Şi, vă rog, nu vă faceţi griji din
cauza lui Augustus Gloop. O să iasă odată
cu aluviunile în mlaştină. Aşa se-ntîmplâ
întotdeauna. Va trebui sâ parcurgem urmă-
toarea etapă a călătoriei cu barca! Uitaţi-o
că vine! Priviţi!
O ceaţă de aburi se ridica, în acest
moment, din imensul rîu de ciocolată
caldă, şi din neguri îşi făcu brusc apariţia
o barcă fantastică, de culoare roz. Era o
corabie încăpătoare, deschisă, cu vîsle şi
înalta în ambele capete (cum erau corăbiile
vechilor vikingi), şi era vopsită într-un roz de culoare roz. De-o parte şi de alta se
atît de luminos, sclipitor, orbitor, încît aflau numeroase vîsle şi, pe măsură ce am-
întregul vas părea făcut din sticlă lucioasă, barcaţiunea se apropia, privitorii de pe mal
iu Rp |Lp i>\ni (huite K fabric* «le (lOCoUtX 1*7
începeau să distingă o mulţime de Um-pa- -Tăticule, începu Veruca Salt, vreau o
Lumpa care trăgeau la vîsle - cel puţin cîte barcă exact ca asta! Vreau să-mi cumperi
zece la fiecare. o barcă mare, din acadea roz, exact ca a
- Acesta e iahtul meu personal! exclamă domnului Wonka! Şi vreau mulţi Umpa-
domnul Wonka, radiind de plăcere. L-am Lumpa care să mă plimbe peste tot, şi
creat dintr-o acadea enormă'?! Nu-i aşa câ-i vreau un rîu de ciocolată, şi vreau... şi
minunată Ia uitaţi cum taie apa rîului! vreau...
Corabia dulce, de un roz-strâlucitor, pluti -Vrea o bătaie bună la fund, murmură
pînâ la mal. Cei o sută de Umpa-Lumpa se bunicuţul Joe către Charlie.
sprijiniră de vîsle şi îşi ridicară ochişorii Bâtrînul stătea în partea din spate a
scrutători spre vizitatori. Apoi, brusc, din-tr- bărcii, chiar lîngă micuţul Charlie Bucket,
un motiv pe care îl cunoşteau numai ei, care se ţinea strîns de mîna osoasă a
izbucniră cu toţii în rîs. bunicului său. Era peste poate de entu-
-Ce-i aşa de amuzant? întrebă Violet ziasmat. Tot ce văzuse pînă atunci -măreţul
Beauregarde. Rîu de Ciocolată, cascada, uriaşele ţevi
-Oh, nu-ţi pune mintea cu ei! îi strigă sorbitoare, pajiştile de zahăr, Umpa-Lumpa,
domnul Wonka. Ei rîd tot timpul! Cred că minunata corabie roz şi, mai presus de toate,
totul e o glumă colosală! Sus în barcă, pe domnul Willy Wonka în persoană -
haideţi! Urcaţi cu toţii! Grâbiţi-vă! fuseseră atît de uimitoare, încît începuse să
După ce toată lumea se urcă la bord, se întrebe dacă mai existau lucruri uluitoare
Umpa-Lumpa împinseră ambarcaţiunea de pe care nu le văzuse încă. încotro se
lîngă mal şi porniră să vîslească iute în josul îndreptau acum? Ce aveau să vadă? Şi,
rîului. pentru numele lui Dumnezeu, ce urma să se
- Hei, ce faci acolo? Mike Teavee, cu întîmple în camera următoare?
tine vorbesc! strigă domnul Wonka. Te rog - Nu-i aşa că-i minunată! zîmbi buni
să nu pui limba pe barcă! O să devină cuţul Joe spre Charlie.
lipicioasă!
4
l9 RCVLLi) J>A\U (tarife (( fabric* «le (lOcoUtâ \
%^
Charlie aprobă cu o clătinare din cap şi
un surîs. ~ Asta din cauză că e amestecată de
Pe neaşteptate, domnul Wonka, aşezat cascadă, îi spuse domnul Wonka.
de partea cealaltă a lui Charlie, întinse mîna Barca prindea viteză în josul rîului. Rîul
spre fundul bărcii, de unde luă o cană mare, se îngusta din ce în ce mai tare. In faţă se
pe care o cufundă în rîu, o umplu cu zarea un fel de tunel întunecat - un imens
ciocolată şi i-o întinse lui Charlie. tunel rotund, care aducea cu o ţeava
- Bea asta! îl încuraja. O să-ţi facă bine! enormă -, iar rîul se vărsa direct în acest
Parc-ai fi mort de foame! tunel. Şi barca odată cu el!
După asta, domnul Wonka umplu o a - Vîsliţi! striga domnul Wonka, ţopăind
doua cană, pe care i-o dădu bunicuţului şi agitîndu-şi bastonul în aer. Cu toată
Joe. viteza înainte!
- Beţi şi dumneavoastră! îl îmbie. Şi, cum Umpa-Lumpa trăgeau la vîsle
Semănaţi cu un schelet! Ce se-ntîmplâ? mai vîrtos ca niciodată, barca ţîşni drept în
N-aţi mai avut ce mînca în ultimul timp? tunelul negru ca smoala, fâcîndu-i pe
- Nu prea, recunoscu bunicuţul Joe. pasageri să ţipe de încîntare amestecată cu
Charlie puse cana la buze şi ciocolata teamă.
delicioasă şi caldă i se scurse pe gît direct -Cum văd pe unde merg? zbieră Violet
în stomâcelul gol; tot trupul, din cap pînâ în Beauregarde în beznă.
vîrful picioarelor, începu să i se înfioreze -N-au cum să vadă pe unde merg!
de plăcere, inundat de o senzaţie de fericire strigă domnul Wonka, prăpădindu-se de
intensă. rîs.
-îţi place? se interesă domnul Wonka.
-Oh, e minunată! mărturisi Charlie. „N-avem de unde s-aflăm
- Cea mai cremoasă şi mai delicioasă încotro ne îndreptăm!
ciocolată pe care am gustat-o vreodată! i se
Nu ştim unde-o sâ vîslească
alătură bunicuţul Joe, plescăind din buze.
Ori unde rîul se varsă!
De lumină nici o rază
|.0 lt<MLD HXlU (tarife ({ fabrica in (iocoUtâ
Nu se vede, sa ne-arate
131
Vreo primejdie de moarte;
Şi, dintr-odatâ, se aprinseră luminile şi
Şi vîslaşii-i dau-nainte
Charlie putu sâ vadă că erau, într-adevăr,
Fâră sa le dea prin minte într-o ţeava gigantică şi că pereţii curbaţi
La vîrtej să ia aminte..." în sus ai ţevii erau albi ca laptele şi extrem
de curaţi. Rîul de ciocolată se revărsa cu
-E dus cu pluta! răcni unul din taţi, mare repeziciune în interiorul canalului,
îngrozit, iar ceilalţi părinţi i se alăturară Umpa-Lumpa vîsleau ca nişte apucaţi şi
într-un cor de zbierete înfricoşate. barca înainta cu o viteză ameţitoare.
-E nebun! strigau. Domnul Wonka ţopâia fără încetare în
-E sărit! spate, în barcă, îndemnînd vîslaşii sâ tragă
-E ţicnit! din ce în ce mai iute. Părea sâ-i placă să
-îi lipseşte-o doagă! treacă în viteză printr-un tunel alb, într-o
-E dus cu sorcova! barcă roz, pe un rîu de ciocolată, şi bătea
-E lovit cu leuca! din palme, rîdea şi se uita tot timpul la
-E smintit! pasagerii săi, sâ vadă daca şi ei se distrează
-E scrîntit! la fel de mult ca el.
-E sonat! - Uite, bunicuţule! exclamă Charlie. E o
-E bătut în cap! uşâ în perete!
-E idiot!
Era o uşâ verde, băgată în peretele
-E tîmpit!
tunelului, chiar deasupra nivelului apei.
-E zănatic!
Cum trecură fulgerător pe lîngă ea, de-abia
-Ba nu, nu e! îi contrazise bunicuţul
daca avură destul timp să citească ce scria
Joe.
pe uşă:
-Aprindeţi luminile! strigă domnul
Wonka. „DEPOZITUL NUMĂRUL 54.
TOATE CREMELE - CREMA DE IAURT,
CREMA DE FRIŞCA, CREMA DE VIOLETE,
,Ja, RPALP -&MU (kariie ii fabrica ii Ciocolata 153

CREMA DE CAFEA, CREMA DE ANANAS, - Şi tu eşti una! replică domnul Wonka.


CREMĂ DE VANILIE ŞI CREMA DE PÂR". Nu-i timp de discuţii! Daţi-i bătaie
- Cremă de păr? strigă Mike Teavee. înainte!
Doar nu folosiţi crema de păr? După doar cinci secunde, cînd în faţă le
- Vîsliţi mai departe! îi îndemnă dom- apăru dintr-odată 0 uşă colorată în roşu-a-
nul Wonka pe Umpa-Lumpa. N-avem timp prins, domnul Wonka îşi flutură brusc
de întrebări prosteşti! bastonul cu vîrf aurit în aer şi strigă:
Trecură în goană pe lîngâ o uşă neagră: - Opriţi barca!
„DEPOZITUL NUMĂRUL 71",
scria pe ea. „BEŢE - TOATE FORMELE ŞI
DIMENSIUNILE".
- Beţe! exclamă Veruca Salt. La ce,
Doamne sfinte, folosiţi beţele?
- Ca să batem frişca, fireşte, o lămuri
domnul Wonka. Cum poţi să baţi frişca
fără beţe? Frişca bătută nu e frişca bătută
pînă nu e bătută cu beţele. Aşa cum
ochiurile în apă nu sînt ochiuri în apă pînă
nu spargi oul să facă ochi! Vîsliţi mai
departe, vă rog!
Trecură apoi pe lîngâ o uşă galbenă, pe
care scria:
„DEPOZITUL NUMĂRUL 77 -
TOATE BOABELE, BOABE DE CACAO, BOABE
DE CAFEA, BOABE DE JELEU ŞI CÂZÂTURl".
- Căzături? se revoltă Violet Beau-
regarde.
(tarife \\ fabrica «le (focoUtâ ,j?
mele cele mai tainice se prepară şi se fierb
aici! Bâtrînul Fickelgruber şi-ar da o mînă
să poată sta trei minute în camera asta! La
fel ar face şi Prodnose, şi Slugworth, şi toţi
ceilalţi fabricanţi prăpădiţi de ciocolată!
Dar acum, ascultaţi-mâ cu atenţie! După ce
UMter* iHveHţftlor - torifUfftrt1 intraţi, nu vreau să vă băgaţi nasul nicăieri!
Nu atingeţi, nu amestecaţi, nu gustaţi
\i /Wr Ujftt% nimic! Ne-am înţeles?
- Da, da! strigară copiii. N-o să atingem
nimic!
Cînd domnul Wonka strigă: „Opriţi - Pînă acum, spuse domnul Wonka,
barca!", Umpa-Lumpa împinseră vîslele în nimeni altcineva, nici măcar un Umpa-Lum
rîu şi vîslirâ frenetic în sens invers. Barca pa, n-a avut voie să intre aici!
se opri. Deschise uşa şi păşi din barcă în cameră.
Umpa-Lumpa dirijară barca astfel încît Cei patru copiii, împreună cu părinţii lor, se
aceasta să ajungă lîngă uşa roşie. Pe uşă căţărarâ după el.
scria: - Nu atingeţi nimic! strigă domnul
„CAMERA INVENŢIILOR -SECRET Wonka. Şi să nu răsturnaţi nimic!
- ACCESUL INTERZIS". Domnul Charlie Bucket porni să facă turul
Wonka scoase o cheie din buzunar, se giganticei camere în care intrase. Locul
aplecă peste marginea bărcii şi băgă cheia semăna cu bucătăria unei vrăjitoare! De jur
în broască. împrejurul lui, oale negre, de metal,
- Aceasta e cea mai importantă cameră dădeau în clocot şi bolboroseau pe sobele
din întreaga fabrică! anunţă el. Invenţiile
uriaşe, ibrice şuierau şi tigâi sfîrîiau,
1
Leacul mîncâului (n.tr.) maşinării ciudate, de fier, zăngăneau şi
2 Trufe cu par (n.tr.) pîrîiau şi ţevile umpleau tavanul şi pereţii,
am

I3< RPA1P AMU

I iar încăperea toată era plină de fum, aburi apoi, se duse grăbit la un butoi plin cu o
şi arome bogate şi delicioase. substanţă galbenă şi lipicioasă, unde îşi
Domnul Wonka devenise chiar şi mai băgă degetul să guste niţeluş; după asta,
agitat decît de obicei, şi era limpede pentru sări în colţul celălalt al încăperii, la una
toata lumea că aceasta era camera pe care o dintre maşinării, şi învîrti de vreo două-
iubea cel mai mult dintre toate. Ţopăia sprezece ori dintr-o direcţie în alta; se uită
printre cratiţe şi maşini ca un copil printre cu atenţie şi nerăbdare pe uşa de sticlă a
cadourile primite de Crăciun, fără să ştie la unui cuptor gigantic, frecîndu-şi mîinile şi
ce să se uite mai întîi. Ridică un capac de chicotind, încîntat de ceea ce zărea
pe o oală uriaşă şi adulmecă aroma plăcută; înăuntru. Mai încolo, fugi la o altă maşi-
nărie, marmură verde cădea într-un coş aşezat pe
un podea. Cel puţin semăna cu marmura.
aparat
micuţ
şi
lucios,
care
făcea
tot
timpul
poc-
poc-
poc-
poc-
poc-
poc,
şi, de
fiecare
dată
cînd
făcea
poc,
cîte o
bucată - Gobstoppers care durează la nesfîrşit!
mare exclamă mîndru domnul Wonka. Sînt
de complet noi! Le inventez pentru copiii care
,j| RP-4.LD />AHi Guirtfe fi fabrica *e OVoUt* j
( 9

primesc foarte puţini bani de buzunar. -E Hair Toffee! strigă domnul Wonka.
Puneţi un Gobstopper în gură şi puteţi sâ-1 Mânînci doar o bucăţică din aşa ceva
sugeţi cît vreţi, ca nu se micşorează şi, în exact o jumătate de oră, o claie
niciodată!
nou-no-uţă de păr mătăsos, cu fir gros
-E ca guma! striga Violet Beauregarde.
şi lucios o sâ înceapă să-ţi crească în
-Nu e ca guma, o corecta domnul
Wonka. Guma se mestecă şi, dacă ai vîrful capului! Şi mustaţă! Şi barba!
încerca să mesteci vreunul dintre aceste -Barbă! se îngrozi Veruca Salt. Ci-ne-şi
Gobstoppers, ţi-ai sparge dinţii în ele. doreşte barbă, pentru numele lui
Dar au un gust teribil! Şi îşi schimbă Dumnezeu?
culoarea în fiecare sâptamîna! Şi nu se -Ţi s-ar potrivi de minune, îşi dădu cu
micşorează niciodată! Nu dispar părerea domnul Wonka, dar, din păcate,
niciodată! NICIODATĂ! Cel puţin, nu compoziţia nu e gata încă. E prea
cred s-o facă. Testăm una dintre ele puternică. Funcţionează prea bine. Am
chiar acum, în Camera de Testare, care încercat-o pe un Umpa-Lumpa ieri, în
se află alături. Un Umpa-Lumpa suge Camera de Testare, şi, imediat, o barbă
acadeaua. O are de aproape un an deja
imensă s-a pornit să ţîşneascâ din
şi, cu toate că nu s-a oprit din supt,
bărbia lui, şi creştea atît de rapid, încît
acadeaua e la fel de bună ca la început!
Acum, în partea asta, continuă domnul pe dată s-a apucat să se întindă pe
Wonka, ţopăind emoţionat prin podea, de parcă ar fi fost un covor
încăpere, pînâ la peretele opus, în mîţos. Creştea mai repede decît
partea asta inventez o linie complet nouă reuşeam s-o tăiem! Pînă la urmă, a
de trufe! Se opri lingă o cratiţă plină cu trebuit să apelăm la o maşină de tuns
melasă purpurie şi cleioasă, care fierbea iarba, ca s-o ţinem în frîu! Dar o să-i
sâ dea în clocot. vin eu de hac! Şi, cînd o sâ găsesc
Ridicîndu-se în vîrful picioarelor, formula potrivită, n-o să mai existe nici
Charlie reuşi sâ-i vadă conţinutul. o scuză pentru băieţeii şi fetiţele care
umblă cu capul chel!
wmm
(+0 H<MLP 4>MU
- Dar, domnule Wonka, se împotrivi
Mike Teavee, băieţeii şi fetiţele nu umblă
niciodată cu capul...
- Nu mă contrazice, scumpul meu copil,
te rog, nu mă contrazice! exclama domnul
Wonka. Pierdem timp aşa de preţios! 2.0
Acuma, aici, dacă vreţi sa mă urmaţi, o să
vă arăt ceva de care sînt îngrozitor de MfMHHAtA HIAKHX *e fXcHt
mîndru. Da, dar fiţi cu băgare de seamă! ţm * *1 A e tm eftecu t
Nu răsturnaţi nimic! Păstraţi distanţa!

Domnul Wonka conduse grupul la o


maşina gigantică, aflată chiar în mijlocul
Camerei Invenţiilor. Era un munte de metal
sclipitor, ce se înălţa cu mult deasupra
copiilor şi părinţilor acestora. Chiar din
vîrful ei răsăreau sute şi sute de tuburi
subţiri de sticlă, şi aceste tuburi de sticlă se
aplecau şi se uneau într-un buchet care
stătea suspendat deasupra unui cazan
rotund, enorm, de dimensiunile unei căzi
de baie.
- Să-i dăm drumul! strigă domnul
Wonka, apăsînd trei butoane diferite din
partea laterală a maşinii.
O clipă mai tîrziu, dinăuntrul ei se auzi
un zgomot puternic şi hodorogit, şi
|+t RCM1P AAlM (karUc K fabric* ii (tocolatiî ,+J
maşinăria începu să se zgîlţîie înfricoşător albastră şi spumoasa din bazinul uriaş fu
de tare şi să scoată aburi peste tot, să reînghiţitâ de stomacul maşinii. Urmă un
şuiere, cînd, dintr-odatâ, privitorii moment de linişte. Apoi, se auziră- cîteva
observară că o substanţă lichidă aluneca în ghiorţăituri bizare. Şi iarăşi linişte. Brusc,
interiorul celor cîteva sute de tubuleţe din maşina scoase un muget monstruos şi, în
sticlă şi ţîşneşte în cazanul cel mare de aceeaşi clipă, un sertăraş (nu mai mare
dedesubt. Şi, în fiecare tub, substanţa decît sertarul de la un aparat de jocuri
lichidă avea o altă culoare, astfel încît electronice) ieşi în partea laterală a
toate culorile curcubeului (dar şi multe maşinii, purtînd în el ceva cenuşiu atît de
altele) se vârsau cu un plescăit în cazan. mic şi de subţire, că toată lumea îşi
Era o privelişte încîntâtoare. Şi, cînd închipui că se produsese vreo greşeala pe
cazanul se umplu aproape de tot, domnul undeva. Obiectul semăna cu o bucăţică de
Wonka apăsă pe un alt buton şi, imediat, carton gri.
substanţa îşi opri curgerea din tubuleţe,
zgomotul hodorogit dispăru, înlocuit de un
şuierat învîrtejit; şi apoi, un malaxor
gigantic se apucă să se învîrtâ în interiorul
cazanului imens, amestecînd toate lichi-
dele de culori diferite, ca pe-o îngheţată cu
sifon. Treptat, amestecul începu să facă
spumă. Era din ce în ce mai spumoasă, şi
din albastră deveni albă, verde, maro,
galbenă şi iarăşi albastră.
- Priviţi! îi îndemnă domnul Wonka.
Maşina făcu un „clic!" şi malaxorul se
opri din amestecat. Acum se auzi un fel de
sorbitură şi, foarte rapid, toată mixtura
Copiii şi părinţii lor râmaseră cu ochii
aţintiţi asupra fîşiei cenuşii din sertar.
-Vreţi să spuneţi că asta-i tot? spuse
Mike Teavee, dezgustat.
-Asta-i tot, răspunse domnul Wonka,
sorbind rezultatul din ochi. Nu ştii ce
e? 2-1 IA
Urmă o pauză. Apoi, Violet Beau- revedere, Wolet!
regarde, fetiţa înnebunită după guma,
scoase un ţipăt de încîntare.
- Pe guma mea, e gumă! zbieră ea. E o - Guma aceasta, continuă domnul
lamă de gumă de mestecat! Wonka, este cea mai recentă, mai măreaţă,
- Răspuns corect! exclamă domnul mai fascinantă invenţie de-a mea! E o masă
Wonka, bâtînd-o pe umeri pe Violet. E o întreagă într-o gumă de mestecat! E... e...
lamă de gumă! E cea mai uimitoare,
e... lama aceea de gumă e o masă cu trei
fabuloasă, senzaţională lamă de gumă de
feluri de mîncare în ea!
mestecat din lume!
-Ce fel de prostie mai e şi asta? întrebă
unul dintre taţi.
-Scumpul meu domn, începu domnul
Wonka, atunci cînd o să mă apuc să
vînd aceasta guma, totul se va schimba!
Bucătăriile vor deveni demodate, nu se
va mai găti nicăieri! Nici măcar la piaţă
nu va mai trebui să mergeţi! Gata cu
cumpărăturile, cu carnea şi
zarzavaturile! Cuţitele şi furculiţele n-o
să-şi mai aibă rostul! Fără farfurii!
Jos cu spălatul
*v-

,44 RP4L© -*>AHZ Ouwiie ft fabrica *e O'ocoUtâ ,+7


vaselor! Uitaţi de gunoi! Gata cu hara- guma aia magică a dumneavoastră şi-o să
babura! Luaţi o lamă de gumă magică vedem cum stau lucrurile.
Wonka - şi doar de asta veţi avea nevoie la -Potoleşte-te, Violet, încercă să o
micul dejun, prînz şi cină! Această bucăţică domolească doamna Beauregarde,
de gumă pe care tocmai am fâcut-o conţine mama ei, să nu faci vreo prostie,
supă de roşii, friptură de vită şi plăcintă cu Violet.
afine, dar puteţi să încercaţi aproape tot ce -Vreau guma aia! insistă cu încă-
vă pofteşte inima! paţînare Violet. Ce-i aşa o prostie?
-Cum adică, supă de roşii, friptură de -Aş prefera să n-o iei, o sfătui cu
vită şi plăcintă cu afine? vru să se blîndeţe domnul Wonka. Vezi tu, n-am
lămurească Violet Beauregarde. pus chiar toate lucrurile la punct, încă.
-Dacă te-apuci s-o mesteci, explică Mai sînt vreo doua-trei amănunte...
domnul Wonka, atunci exact asta o să ai -Oh, la naiba cu ele! zise Violet şi,
în meniu. E absolut uluitor! Poţi să simţi brusc, pînâ ca domnul Wonka să o
poată opri, întinse o mînâ durdulie şi
chiar cum mîncarea îţi alunecă pe gît şi
înşfăca lama de gumă din sertăraş şi o
ajunge în burtica! Şi are un gust
băgă în gură. Pe data, fălcile ei uriaşe,
nemaipomenit! E foarte sâţioasă! Iţi
bine antrenate, se porniră să mestece ca
astîmpârâ foamea! E teribil! doi cleşti.
-E absolut imposibil, îşi dădu cu pă- -Opreşte-te! îi strigă domnul Wonka.
rerea Veruca Salt. -Fabulos! urlă Violet. E supă de roşii. E
-Atîta timp cît e gumă, strigă Violet fierbinte, cremoasâ şi delicioasă! Simt
Beauregarde, atîta timp cît pot s-o cum îmi alunecă pe gît!
mestec, atunci asta e de mine! Şi, iute, îşi -Stai! strigă domnul Wonka. Guma nu
scoase din gură guma cu care bătuse e gata încă! Nu e terminată!
recordul mondial şi şi-o lipi după -Ba fireşte că e terminată! zise Violet.
urechea stîngă. Haideţi, domnule E absolut minunată! Oh, Doamne, ce
Wonka, zise ea, daţi încoace supă delicioasă!
-Scuip-o imediat! strigă domnul Wonka.
(tarife ii fabrica M (tocoUtâ (^
-îşi schimbă gustul! răcni Violet, mes- -Nu, nu, nu, nu, nu! Nu e gata să fie
tecînd şi rînjind cu gura pînă la urechi, mîncatâ! Nu-i terminată! Trebuie să
în acelaşi timp. Vine al doilea fel! E încetezi!
friptură de vită! E fragedă şi suculentă! -Plăcintă de afine, cu cremă! exclamă
Măiculiţâ, ce aromă! Şi cartoful copt e Violet. Vine acuma! Măiculiţâ, e
minunat! Are o coajă crocanta şi e perfectă! E delicioasa! E... e ca şi cînd
umplut cu unt! aş înghiţi-o! Parc-aş mesteca şi aş
-Dar ce in-teresant, Violet, o lăudă înghiţi linguri mari din cea mai
doamna Beauregarde. Eşti o fată tare minunată plăcintă cu afine din lume!
deşteaptă. - Doamne apârâ-ne, fato! zbieră
-Mestecă în continuare, puştoaico! o doamna Beauregarde dintr-odată, holbîn-
încuraja domnul Beauregarde. Aşa, du-se la Violet. Ce se-ntîmpla cu nasul
mestecă, scumpo! E o zi mare pentru tău?
familia Beauregarde! Fetiţa noastră e -Taci, mamă, lasâ-mâ să termin! o
prima persoană din lume care mesteca repezi Violet.
o astei de gumă! -Se face albastru! ţipă doamna Beau-
Toata lumea era cu ochii aţintiţi asupra regarde. Nasul ţi se face albastru ca o
lui Violet Beauregarde, care molfăia acea afină!
gumă extraordinară. Micuţul Charlie -Mama ta are dreptate! răcni domnul
Beauregarde. Tot nasul ţi s-a fâcut
Bucket se uita lung la ea, complet fer-
vineţiu!
mecat, urmărind cum buzele uriaşe, ca de
-Ce vrei să spui? sări Violet, fără să se
cauciuc, ale fetei se unesc şi se despart în
oprească din mestecat.
ritmul mestecatului; bunicuţul Joe, care
-Obrajii tăi! exclamă doamna Beau-
stătea lîngă el, era şi el cu gura căscată de
regarde. Se albăstresc şi ei! La fel şi
uimire. Domnul Wonka îşi frîngea mîi-
bărbia! Toată faţa ţi se face albastra!
nile, zicînd: -Scuipă imediat guma aia! îi ordonă
domnul Beauregarde.
j yo R04LD &hM (kurti'e ii fabric* «le (uxolrâi isl

-Aveţi milă! Salvari-ne! zbieră doamna - Mă simt foarte ciudat! reuşi sâ îngîne
Beauregarde. Fata mea se face albastră Violet.
şi vineţie peste tot! Pînâ şi pârul îşi -Nici nu mă mir! zise domnul
schimba culoarea! Violet, te faci violet, Beauregarde.
Violet! Ce se petrece cu tine? -Dumnezeule, fato! chiţâi doamna
-N-am spus câ n-am terminat-o încă, Beauregarde. Te umfli ca un balon!
oftă domnul Wonka, clătinînd trist din - Ca o afină, o corectă domnul Wonka.
cap. -Chemaţi un doctor! tună domnul
Beauregarde.
-Văd şi eu câ nu-i terminata! se răsti
- Inţepaţi-o cu un ac! interveni unul din
doamna Beauregarde. Ia uitaţi-vâ acum
tre ceilalţi taţi.
la fată!
Cu toţii o priveau pe Violet. Şi ce
privelişte teribil de bizară le oferea! Faţa şi
mîinile, picioarele şi gîtul, ce sâ mai, pielea
de pe tot corpul, precum şi moţul imens de
păr creţ din vîrful capului se coloraseră
într-o nuanţă sclipitoare de vînât-albâstrui,
exact ca sucul de afine!
-întotdeauna se întîmplă ceva cînd
ajungem la desert, suspină domnul
Wonka. E din cauza plăcintei cu afine. O
s-o pun la punct într-o bună zi, staţi sâ
vedeţi.
-Violet, ţipă doamna Beauregarde, te
umfli!
-Mi-e rău, spuse Violet.
-Te umfli! ţipă iarăşi doamna Beau-
regarde.
lya- RCMLD DAM (kuriie K f Abrtca «U («xotota ifl
- Salvaţi-o! urla doamna Beauregarde, -Camera de Făcut Sucuri? strigă doamna
frîngîndu-şi mîinile. Beauregarde. Da' ce-o sâ-i facă acolo?
Numai că era cam tîrziu să mai poată fi -S-o stoarcă, replică domnul Wonka.
salvată. Trupul fetiţei se umfla şi îşi Trebuie să stoarcem imediat sucul din ea.
schimba forma cu aşa o repeziciune, încît se După aia, o să trebuiască să vedem ce-a
transformase, într-un minut, în ce altceva dacă ieşit. Dar nu vă faceţi griji, dragă doamnă
nu o minge enorma, albastră - o afina Beauregarde. O s-o reparăm noi, chiar
de-ar fi ultimul lucru pe care-o sâ-1 facem.
gigantică, de fapt -, şi tot ce mai rămăsese
îmi pare rău că v-am cauzat neplăceri, să
din Violet Beauregarde erau o pereche de ştiţi că-mi pare tare râu...
picioruşe şi o pereche de mînuţe care ieşeau Cei zece Umpa-Lumpa rostogoleau deja
din imensul fruct rotund, dar şi un căpşor în uriaşa afină pe podeaua Camerei Invenţiilor,
vîrf. înspre uşa care dădea în Rîul de Ciocolata,
-Aşa se întîmplâ tot timpul, oftă domnul unde îi aştepta barca. Doamna şi domnul
Wonka. Am încercat de douăzeci de ori în Beauregarde se grăbiră să îi urmeze. Ceilalţi
Camera de Testare, pe douăzeci de Umpa- din grup, inclusiv Charlie şi bunicuţul Joe,
Lumpa, şi absolut toţi s-au transformat în nu se clintiră din loc, urmârindu-i cu
afme. E extrem de supărător. Nu reuşesc privirea.
să-mi dau seama ce se-ntîmplâ. - Ascultă! şopti Charlie. Ascultă,
-Dar nu vreau ca fetiţa mea să râmînă bunicuţule! Umpa-Lumpa din barcă au
început să cînte!
afină! ţipă doamna Beauregarde. S-o
O suta de voci cîntînd în cor se auzeau
prefaceţi imediat la loc! tare şi limpede în încăpere:
Domnul Wonka pocni din degete şi zece
Umpa-Lumpa îşi făcură apariţia.
„Dragi amici, ştim toţi prea bine
- Rostogoliţi-o pe domnişoara Beau
Ca nu-i lucru rău pe lume
regarde la barcă, îi instrui el, şi duceţi-o la
Camera de Făcut Sucuri imediat. Ca un plod neobrăzat
IM- ROtLP MlU
Cu fiinţa-
gumă ngrozit
de oare
mestec Cît era
at. ziua de
(Aproa mare
pe la Rumeg
fel de a fârâ-
râu ncetare
Ca .
scobit Mestec
ul în a
nas, mereu
zâu.) în
Aşadar cada,
, vâ Mestec
rog, ne a la
credeţi dans,
, la
Şi- coada,
adevăr La
ul o biseric
să-l ă şi-n
vedeţi; autobu
Obicei z;
ul cel Fâcea
scîrbos un
Vă va adevăr
da cu at
capu-n abuz!
jos. Şi,
O ştiţi, cînd
oare, guma
careva s-a
Pe sfîrşit,
domni A
şoara mestec
Oana? at tot
Acea ce-a
găsit -
Nişte Pînâ
botine,
bârbia
o
-i
ureche
crescu
,
tare,
Şi-o
Cît o
lenjeri
vioară
e mai
veche, era de

Şi, mare!
cînd Ani şi
nimic ani tot
nu ronţăi
mîncas Zeci
e, de
Nasul pachet
iubitul e pe
ui îl zi.
roase. Dar,
Şi vai,
rumeg într
ă fără-
-o
ncetar
sear
e,
ă,
var
a, I
se
stri

soc
ote
ala.
Oana
noastrâ
-n pat
se duse
Şi să
citeasc guma a
ă se o
puse, scoate,
Cam Molfăi
din oră nd în
jumăta ritm
te, titanic,
Fără
ist R04LP bMU (kurite fi F«briw <U (iVol«t«
Ca un crocodil mecanic. Şi-ntr-un final, au hotârît
Cînd sfîrşi, îşi puse guma, Să se caşte cam atît.
După cum ghiciţi de-acuma, Şi cu un haţ! Nemaivăzut
La păstrare, pe tâviţâ Limba în două s-a făcut.
Cît face un pic năniţâ - Aşa că, de la atîta gumă,
(Chestia îi reuşea Oana a ajuns legumă,
Numai oi de număra.) Şi tot restul vieţii-a stat
Acum însă ce ciudat, într-un spital, la „reparat".
Chiar şi cînd dormea, în pat, De-aceea, vom încerca
Fâlcile-i cele masive Pe Violet a o salva
Clănţăneau ca obsesive: De-aşa o soartâ-
Mestecau şi flencâneau, ngrozitoare.
Chiar daca gumă n-aveau; E tînârâ şi şanse are
Erau, pesemne, apucate, Să scape de mestecat.
Doreau gumă peste poate. Aşa sperăm. Nu-i
Şi s-auzi era mortal garantat."
Aşa, în beznă, foarte clar,
Cum, ca o mare capcană,
Gura femeii cere hrană -
Deschide, închide, haţ-haţ-haţ!
Repede, repede, cranţ-cranţ-
cranţ!
Zgomotul n-avea sfîrşit.
Pînă ce fălcile au obosit
Omiite ii fabrica «U (iocoUtX IW

2.2. scoată slaba ca


o scoaba!
fe corUor -Dar va râmîne
albastră peste
tot? se interesă
-Măi, măi, mâi,
Charlie.
oftă domnul
-Va fi vineţie!
Willy Wonka,
strigă domnul
am scăpat de
Wonka. Un
doi copii neas-
vineţiu frumos
tîmpâraţi. Au
şi delicat, din
rămas trei
creştet
copii cuminţi.
Cred c-ar fi
bine sâ ieşim
de-aici, pînâ
nu mai
pierdem pe
cineva!
-Dar, domnule
Wonka, întrebă
neliniştit
Charlie Bucket,
va mai fi Violet
Beauregarde
vreodată
normala sau va
râmîne afina
pentru
totdeauna?
-O să-i scoată
sucul în doi
timpi şi trei
mişcări!
declară
domnul
Wonka. O s-o
rostogolească
în storcătorul
de fructe şi,
de-acolo, o s-o
pînâ-n tălpi! Asta pornim! Grăbi-
se-ntîmplâ cînd ţi-vâ! Dupâ mine!
mesteci gumă Intrăm din nou pe
scîrboasâ toată coridoare!
ziua! Şi, zicînd
- Daca ziceţi aceste cuvinte,
că guma e aşa de domnul Wonka o
scîr zbughi în capătul
boasâ, se băgă în celălalt al
vorbă Mike Camerei
Teavee, de
ce-o mai
produceţi la
dumneavoastră în
fabrica?
- Ce mi-aş dori
să nu mai mormăi,
spuse
domnul Wonka.
N-aud nimic din
ce
bolboroseşti.
Haideţi! Sâ
(tarife ii fabrica «le (locolatâ m

i Invenţiilor şi ieşi pe o uşiţâ secretă, ascunsă cheilor şi, cîteodată, jeturi minuscule de
în spatele multor ţevi şi sobe. Cei trei copii abur colorat ţîşneau pe sub uşi.
rămaşi - Veruca Salt, Mike Teavee şi Bunicuţul Joe şi cu Charlie pe jumătate
} Charlie Bucket -, împreună cu cei cinci mergeau, pe jumătate alergau, ca să ţină
adulţi însoţitori, îl urmară. pasul cu domnul Wonka, însă izbuteau să
i citească ce scria pe unele din uşile pe lîngă
\ ■
Charlie Bucket văzu că erau din nou care treceau. Pe una scria: „PERNE
într-unui dintre coridoarele lungi şi roz, COMESTIBILE DIN BEZEA".
care dădeau în alte coridoare roz. Domnul - Pernele din bezea sînt excelente! le
Wonka se zorea în frunte, fâcînd la stînga, strigă domnul Wonka, trecînd ca vîntul pe
la dreapta, la dreapta iar şi iar la stînga. lîngă uşă. Va fi o nebunie cînd o să le pun
- Ţine-mâ strîns de mînă, Charlie. Ar fi în vînzare! N-avem timp să intrăm, din
groaznic să te pierzi pe-aici. păcate! Nu-i timp!
j - N-avem timp să tîndâlim! N-o s-ajun- Pe următoarea scria:
gem nicăieri, în ritmu-n care mergem „TAPET DE LINS PENTRU
i acum! Şi iuţi şi mai tare pasul, pe CAMERA COPIILOR".
-O chestie delicioasă, tapetul de lins!
nesfîrşitele coridoare roz, cu jobenul ne-
exclamă domnul Wonka, trecînd în
gru cocoţat în vîrful capului şi cu cozile
goană pe lîngă ea. Are desene de fructe
de catifea de culoarea prunei ale fracului
pe el -banane, mere, portocale, struguri,
: fîlfîind în urma lui, ca o flamură în bătaia ananas, câpşune, zmurici...
j vîntului. -Zmurici? ridică din sprîncene Mike
; Trecură de încă o uşă, apoi de alta şi de Teavee.
\ o alta. Erau uşi la fiecare douăzeci de paşi -Nu mă întrerupe! spuse domnul
i acum, pe coridor, şi pe toate scria cîte ceva, Wonka. Tapetul are pozele tuturor
; iar dindărâtul unora dintre ele veneau acestor fructe pe el şi, cînd lingi poza
«
\ zgomote ciudate, ca nişte zăngănituri, şi unei banane, simţi gust de banană. Cînd
î
ţ arome delicioase răzbăteau pe găurile lingi o căpşună,
K* RPALP AAHi (iuirlie ii Fabrica «U Kî
(îocoUta
parcă ai mînca o căpşună. Şi cînd lingi o - O să ne oprim la timpul potrivit! strigă
zmuricâ, simţi gustul inconfundabil al unei domnul Wonka. Nu mai fi aşa nerăb
zmurici... dătoare, că mâ-nnebuneşti!
-Dar ce gust are o zmuricâ? „BÂUTURI ACIDULATE
-Iar mormăi, zise domnul Wonka. Data ÎNĂLŢĂTOARE", scria pe următoarea
viitoare, vorbeşte mai tare. Ţineţi pasul! uşa.
Grâbiţi-vâ! -Oh, acestea sînt fabuloase! se entuziasma
„ÎNGHEŢATE FIERBINŢI PENTRU ZILE domnul Wonka. Te umplu cu bule, iar
FRIGUROASE", scria pe următoarea uşă. bulele conţin un gaz special, care e atît de
- Extrem de bine-venite iarna, comentă înălţător, că te ridică de la pâmînt ca pe
domnul Wonka, trecînd rapid şi de această un balon, şi te tot duci în sus, pînâ te dai
cu capul de tavan - şi râmîi acolo.
uşă. îngheţata fierbinte te încălzeşte la
-Dar cum ajungi iar jos? se interesă
nesfîrşit pe vreme geroasă. Mai fac şi cu
Charlie.
buri de gheaţă fierbinţi, de pus în băuturi
-Rîgîi, fireşte, răspunse domnul Wonka.
fierbinţi. Cuburile fierbinţi de gheaţă fac
Scoţi un rîgîit puternic şi nepoliticos şi
băutura fierbinte să clocotească.
gazul se duce în sus, iar tu - în jos! Dar să
„VACI CARE DAU CIOCOLATA CU nu bei afară! Nu se ştie cît de sus te duci,
LAPTE", scria pe următoarea uşă. dacă faci una ca asta. I-am dat puţin suc,
-Ah, drăguţele mele văcuţe! exclamă odată, unui Umpa-Lumpa bâtrîn, în
domnul Wonka. Cît de dragi îmi sînt curtea din spate, şi s-a dus sus, tot mai
văcuţele astea! sus, pînâ cînd nu l-am mai văzut. A fost o
-Dar noi de ce nu putem să le vedem? vru întîmplare foarte tristă. Nu l-am mai
să ştie Veruca Salt. De ce doar trecem pe văzut niciodată.
lîngâ încăperile astea încîntătoare? -Trebuia să rîgîie, îşi dădu cu părerea
Charlie.
- Fireşte că trebuia să rîgîie, întări
domnul Wonka. Am stat acolo şi i-am
IM- lfcMLp bAlU
strigat: „Rîgîie,
prostovane,
rîgîie, că altfel
nu te mai
întorci pe
pâmînt!", dar el
n-a făcut asta -
sau n-a putut, ţ
sau n-a vrut, nu o
ştiu care-i
motivul. Poate t
că era prea
manierat. M
Trebuie să fi
ajuns pe lună b
pînâ acum. o
Pe uşa
următoare *
scria:
„BOMBO H
ANE
PĂTRATE,
e
CARE
PRIVESC
ROTUND" f
.
- Aşteptaţi! X
strigă domnul t
Wonka, pu-
nînd brusc m
frînâ. Sînt
foarte mîndru t
de bomboanele
mele pătrate t
care privesc ,
rotund. Haideţi
să aruncăm o
privire.
c
u
r
e

f
şi, privind
r
înăuntru,
f Charlie observă
o masă lungă,
v pe care se
e gâseau şiruri
peste şiruri de
f bombonele
c albe, pătrate.
Bomboanele
semănau foarte
r bine cu nişte
cuburi de
o gheaţă - doar că
fiecare avea pe
t
o latură cîte o
m feţişoară
simpatică, de
i
culoare roz. In
A capătul mesei,
cîţiva Umpa-
Lumpa desenau
Toţi se de zor pe
opriră şi se bomboane.
buluciră în - Aici îmi
dreptul uşii. sînteţi!
Jumătatea de exclamă
sus a acesteia domnul
era făcută din Wonka.
sticlă. Bomboanele
Bunicuţul Joe îl mele pătrate,
ridică pe care privesc
nepoţel, ca să rotund!
vadă mai bine,
H
t
ROILP JiAlll (kurlie ii fatafoi de (focoliitX ny
-Nu mi se par deloc rotunde, zise Mike Scoase o cheie din buzunar, descuie uşa
Teavee. şi o deschise larg... şi deodată... la auzul
-Par pătrate, i se alătura Veruca Salt. zgomotului, toate şirurile de bombonele
Arată în întregime pătrate. pătrate îşi îndreptară pe dată privirile să
- Dar sînt pătrate, confirma domnul vadă cine vine. Mutrişoarele se întoarseră,
Wonka, N-am spus câ n-ar fi. pur şi simplu, spre uşâ, cu ochişorii aţintiţi
-Aţi spus câ sînt rotunde! striga Veruca asupra domnului Wonka.
Salt.
- Ei, vedeţi? exclamă el triumfător. Se
-N-am spus nici pe departe aşa ceva,
uită în jur cu ochişorii lor rotunzi! Nu mai
negă domnul Wonka. Am spus câ
privesc rotund! exista nici o îndoiala! Sînt bomboane
-Dar nu privesc rotund! zise Veruca pătrate, care privesc rotund!
Salt. Privesc pătrat!
-Privesc rotund, insista domnul Wonka.
-Nici vorbă să privească rotund! zbieră
Veruca Salt.
-Veruca, draga mea, interveni doamna
Salt, nu-1 băga în seama pe domnul
Wonka. Te minte!
- Scumpa mea cotoroanţa, replică
domnul Wonka, du-te şi bagâ-ţi capul în
apă clocotită!
-Da' cum îndrăzneşti sâ-mi vorbeşti
aşa? urlă doamna Salt.
-Of, mai închide gura aia odată, i-o
reteză domnul Wonka. Acuma, ia
priviţi aici!

lit RCV^LD &AHI (karitt tf fabrim «le Ciocolata 1*9
-Măi, să fie, are dreptate, spuse bunicuţul îi urmară exemplul. Doamna Salt şi doamna
Joe. Teavee, singurele femei rămase în grup, de-
-Haideţi! zise domnul Wonka, re-luîndu- abia reuşeau să respire. Doamna Salt era o
şi cursa de-a lungul coridorului. Să fiinţă masivă şi grasă, cu picioare scurte, şi
mergem mai departe! Nu putem să pierdem răsufla asemenea unui rinocer.
vremea! -Pe-aici! strigă domnul Wonka, făcînd la
„BUTTERSCOTCH1 ŞI BUTTERGIN2", stînga, în capătul scărilor.
scria pe următoarea uşă pe lîngâ care -Mai încet! gîfîi doamna Salt.
trecură. -Imposibil, spuse domnul Wonka. N-o să
- Ei, da, asta sună ceva mai interesant, ajungem niciodată la timp dacă încetinim.
comentă domnul Salt, tatăl Verucâi. -S-ajungem unde? vru să ştie Veruca Salt.
- E o chestie fenomenală! le spuse -Nu-ţi bate tu capul, o linişti domnul
domnul Wonka. Toţi Umpa-Lumpa o Wonka. Aşteaptă şi-ai să vezi.
adoră. Ii face să se ameţească. Ia ascultaţi!
Ii auziţi cum chefuiesc înăuntru.
Hohote de rîs şi frînturi de cîntece puteau
fi auzite dincolo de uşa închisă.
- Sînt morţi de beţi, spuse domnul
Wonka. Beau cremă de scotch cu sifon.
Asta le place cel mai mult. Şi crema de gin
cu tonic e foarte căutată. Urmaţi-mâ, vă
rog! Chiar nu mai trebuie să ne oprim aşa.
Şi o luă la stînga. Coti la dreapta. Ajunseră
la un şir lung de trepte. Domnul Wonka se
lăsă să alunece pe balustradă. Cei trei copii
1
Cremă de scotch (n.tr.)
2
Crema de gin (n.tr.)
(krtii.'tSi Fabric*«le ((ocoUtii 171

Vernc*IH -Veveriţe!
Utnem răcni Veruca
Salt.
Alunelor - Mii de
bombe!
Domnul exclamă Mike
Wonka mergea Teavee.
de zor pe coridor. Era o
Pe următoarea uşă privelişte
la care se opriră uluitoare. O
scria: sută de
„CAMER veveriţe şedeau
A frumos pe nişte
ALUNEL tabureţi
OR".
- Aşa, spuse
domnul Wonka,
opriţi-vâ
puţin aici, ţineţi-
vă răsuflarea şi
aruncaţi o
privire prin
geamul acestei
uşi. Dar să nu
intraţi! Indiferent
ce-aţi face, să nu
intraţi în
CAMERA ALUNELOR!
Dacă intraţi,
deranjaţi
veveriţele.
Toată lumea se
strînse în jurul
uşii.
-Oh, ia uite,
bunicuţule,
uite! strigă
Charlie.
înalţi, în jurul de
unei mese veveriţe, nu
încăpătoare. Pe reuşeşte să scoată
masă se aflau întregi
grămăjoare peste alunele din coajă,
grămăjoare de absolut de fiecare
alune, iar dată.
veveriţele E extrem de
munceau dificil. Insă, în
nebuneşte să le fabrica mea,
descojeascâ, cu o insist să se
viteză fantastică. folosească numai
-Aceste alune întregi.
veveriţe sînt De aceea, a
dresate special trebuit să apelez
să scoată la veveriţe ca
alunele din să ducă treaba la
cojile de lemn, bun sfîrşit. Nu-i
explică aşa că-i
domnul minunat cum scot
Wonka. alunele? Şi,
-Dar de ce observaţi,
folosiţi mai întîi
veveriţe? se ciocănesc fiecare
miră Mike nucă cu
Teavee. De ce gheruţele, să se
nu-i puneţi pe asigure că nu-i
Um-pa-Lumpa stricată!
să facă asta? Dacâ-i stricată,
- Pentru că, scoate un sunet
începu domnul sec, şi
Wonka, atunci nici nu se
Umpa-Lumpa nu mai obosesc să le
reuşesc să scoată deschidă. Le
alunele aruncă direct pe
din coji într-o toboganul de
singură bucată. gunoi. Uitaţi
întotdeauna acolo! Fiţi atenţi!
le rup în două. Observaţi
Nimeni, în afară
,7». RCHLp i>MU (tarife fi Fabric* ii (towUtii ^3
veveriţa aceea, foarte aproape de noi! Cred - Ce-mi pasă mie? ţipă Veruca. Eu vreau
câ a dat de una stricata! una. N-am acasă decît doi cîini, patru pisici
Urmăriră cu toţii cum micuţa veveriţă şi şase iepuraşi, doi peruşi, trei canari şi un
ciocăni în coaja alunei. îşi înclina capul să papagal verde, o broască ţestoasă, un
asculte cu atenţie, după care, cu o mişcare acvariu cu peşti, şi o cuşcă cu şoricei albi,
bruscă, azvîrli aluna peste umăr, într-o şi un hamster bâtrîn şi prost! Vreau o
groapă mare din podea. veveriţă!
-Bine, odorul meu, zise împăciuitor
doamna Salt. Mămica o să-ţi ia o
veveriţă cu prima ocazie.
-Dar nu vreau orice veveriţă bătrină!
ţipă Veruca. Vreau o veveriţă dresată!
în acest punct al discuţiei, domnul Salt,
tatăl Verucăi, făcu un pas înainte.
-Prea bine, domnule Wonka, rosti el,
plin de sine, scoţînd un portofel plin cu
bani, cît ceri pe o veveriţă din asta
scrîn-titâ? Zi-mi un preţ.
-Nu sînt de vînzare, răspunse domnul
Wonka. Nu poate să ia nici una.
-Cine zice câ nu pot să iau? strigă
-Hei, mămico! strigă Veruca Salt pe Veruca. O sâ-nhaţ chiar în clipa asta o
neaşteptate. M-am hotârît, vreau o ve- veveriţă doar pentru mine!
veriţă! Ia-mi una din veveriţele alea! -Nu! încerca să o oprească domnul
-Nu te prosti, scumpete, spuse doamna Wonka, cît putu de repede, însă era
Salt. Toate cele de aici sînt ale prea tîrziu. Fetiţa trîntise deja uşa de
domnului Wonka. perete şi năvălise înăuntru.
,7+ RO-4LP ĂAlU (tarife ft fabric* it (locolatâ |7$
In clipa în care îşi făcu apariţia în cioc-cioc-ciocânească cu gheruţele capul
încăpere, o sută de veveriţe se opriră din sărmanei fetiţe.
activitatea lor şi o fixară cu ochişorii lor -Salvaţi-o! ţipă doamna Salt. Veruca!
mici şi negri, ca nişte mârgeluşe. Intoarce-te! Ce-i fac?
Veruca Salt se opri şi ea, întorcîndu-le -O testează, să vadă dacă e o alună
privirea. Apoi, ochii îi căzură asupra unei stricată, explică domnul Wonka. Priviţi!
veveriţe mărunţele, care stătea în capătul Veruca se zbătea cu furie, însă veve-
mesei, foarte aproape de ea. Veveriţa ţinea riţele o ţineau strîns, şi fetiţa nu se putea
în lăbuţe o alună. mişca. Veveriţa de pe umărul ei continua
- Bine, spuse Veruca, te iau pe tine! să o cioc-cioc-ciocânească în cap.
întinse braţele să înhaţe veveriţa... însă Atunci, ca la un semn, toate veveriţele o
cînd făcu asta... în prima fracţiune de trîntiră pe Veruca la pămînt şi începură să o
secundă în care mîinile începură să i se tîrascâ pe podea.
mişte, o străfulgerare, asemenea unui - Doamne sfinte, dar chiar e o aluna
trăsnet cafeniu, scînteie în încăpere, şi toate stricată, pînă la urmă, spuse domnul Wonka.
veveriţele, pînâ la una, făcură un salt uriaş Capul trebuie să-i fi sunat gol de tot.
şi aterizară pe corpul fetiţei. Veruca dădea din picioare şi zbiera cît o
Douăzeci şi cinci puseră stâpînire pe ţinea gura, dar fără folos. Lăbuţele
braţul ei stîng şi i-1 ţintuirâ lingă corp. puternice o ţineau strîns şi nu-i dădeau nici
Alte douăzeci şi cinci puseră stâpînire o şansă să scape.
pe braţul drept şi i-1 ţintuirâ şi pe acesta. -Unde o duc? chiţăi doamna Salt.
Douăzeci şi cinci îi prinseră piciorul -Acolo unde se duc şi celelalte alune
drept şi i-1 ancorară la sol. stricate, spuse domnul Willy Wonka. Pe
Douăzeci şi patru o prinseră de piciorul toboganul de la gunoi.
stîng. -Mâiculiţă, chiar se duce pe tobogan!
Veveriţa rămasă (evident, şefa tuturor exclamă domnul Salt, cu ochii pironiţi
celorlalte) se sui pe umărul ei şi se apucă să la fiica sa.
^■■■■■■■■■■■■liMMHHM
Omilie i\ fabrica. Ai (tocolfltâ |77
-Atunci, salveaz-o! strigă doamna Salt. -Nu vă faceţi griji, spuse domnul
-Prea tîrziu, îi anunţă domnul Wonka. Wonka, exista întotdeauna o şansă -
S-a dus! poate au hotârît sâ nu-1 aprindă astăzi.
Şi aşa se şi întîmplase. -O şansă! se tîngui doamna Salt.
-Dar unde? ţipă ascuţit doamna Salt, Scumpa mea Veruca! Va fi... va fi... va
fluturîndu-şi braţele. Ce se-ntîmplâ cu fi prăjită ca un cîrnat!
alunele stricate? Unde duce toboganul?
-Chiar aşa, draga mea, i se alătură dom-
-Acel tobogan special, o lămuri domnul
nul Salt. Fii atent la mine acum,
Wonka, duce direct la marea conductă
de colectare a gunoiului din toate Wonka, adăugă el, cred că ai mers un
părţile fabricii - tot ce s-a măturat de pe pic prea
jos, cojile de cartofi, varza putrezită,
capetele de peşte şi alte asemenea
lucruri.
-Şi cine mânîncâ peşte, varză şi cartofi
în fabrica asta, aş vrea sâ ştiu şi eu?
întrebă Mike Teavee.
- Eu, bineînţeles, răspunse domnul
Wonka. Doar nu crezi că eu trăiesc cu
boabe de cacao, nu?
-Dar... dar... dar... zbieră doamna Salt,
unde duce conducta aia mare, pînâ la
urmă?
-Cum, păi la cuptor, fireşte, spuse calm
domnul Wonka. La crematoriul pentru
gunoaie.
Doamna Salt îşi deschise gura uriaşa şi
roşie şi începu să urle.
«7* RCHLp i>AlU (tmrtie « fabrica «le Ciocolata «79
departe de data asta, da, da. O fi fiicâ-mea Femeia căzu în groapă cu capul înainte,
cam arţăgoasă - nu mâ feresc s-o recunosc -, scoţînd un ţipăt strident, de papagal.
dar asta nu înseamnă că poţi s-o prăjeşti ca - Doamne sfinte! exclamă domnul Salt,
pe-o alună. Trebuie să-ţi aduc la cunoştinţă urmărind rostogolirea trupeşei sale soţii pe
că sînt extrem de supărat pe chestia asta, să tobogan, ce de gunoi o să mai fie astăzi!
ştii! O văzu cum e înghiţită de beznă. Cum e
- Vai, dar nu fiţi supărat, scumpul meu acolo jos, Angina? strigă spre ea, aple-
domn! îl rugă domnul Wonka. Mă aştept să cîndu-se ceva mai mult.
apară dintr-o clipă-n alta. S-ar putea să nici Veveriţele se grăbiră să se strîngâ în
nu fi alunecat pe tobogan. Poate că e prinsă spatele lui...
chiar sub gaura de la intrare şi, dacâ-i aşa, - Ajutor! strigă el.
tot ce trebuie să faceţi e să intraţi şi să o
trageţi de-acolo.
Auzind una ca asta, domnul şi doamna
Salt năvăliră amîndoi în Camera Alunelor şi
se repeziră să se uite în gaura din podea.
- Veruca! urlă doamna Salt. Eşti acolo?
Nu primi nici un răspuns.
Doamna Salt se aplecă şi mai tare, să se
uite mai bine. îngenunchease chiar pe
marginea gropii, cu capul în jos şi cu
imensul posterior ridicat în aer, asemenea
unei ciuperci gigantice. Era o poziţie tare
periculoasă. Avea nevoie doar de puţin
ajutor... un brînci delicat în locul potrivit...
şi exact asta i-au dat şi veveriţele!
Ilo RCMLP ĂAH-t (huite ii fabric* «le l*l
(tocoUtâ
Insă era deja în cădere, şi aşa că se duse pe S-avem grijă de părinţi
tobogan, exact aşa cum făcuseră şi nevasta şi fiica lui
Sâ fie şi ei cuminţi.)
ceva mai devreme.
-Oh, Doamne! strigă Charlie, care privea Jos cu Veruca! Pe tobogan,
spectacolul pe gemuleţ, împreuna cu ceilalţi, ce-o Şi-aici, poate, ar fi normal
să se întîmple cu ei acum? Sa spunem ca, în cădere,
-Presupun că o să-i prindă cineva, la gura cealaltă
Diverşi prieteni îi vor cere
a toboganului, îşi dădu cu presupusul domnul
Wonka. Sâ uite ce-a lăsat în spate
-Dar cum rămîne cu crematoriul încins? vru să Ei rafinaţi n-or fi, se poate.
afle Charlie. Un cap de peşte retezat
-îl aprind din două în două zile, zise domnul
Astăzi în zori, de un bărbat.
Wonka. Poate că azi e una dintre acele zile cînd
nu funcţionează. Nu se ştie niciodată... s-ar putea „Buna ziua! Ce mai faci?
să aibă noroc... Mersi, bine, tu ce faci?"
-Şşşşt! zise bunicuţul Joe. Ascultaţi! Se mai aude Un pic mai jos, pe tobogan,
un cîntecel!
Alte resturi au un clan
De undeva, de pe coridor, se auzeau bătăi ritmate
de tobe. Apoi, începu şi cîntecelul: Şunca, untură, osînzâ rîncedâ
Pîine tare şi mucedă,
„Veruca Salt! Friptura de nemestecat,
Veruca Salt, pe-un tobogan, Un homar ce-a eşuat,
La gunoi s-a dus, morman, Un crenvurst aşa de gri
(Şi corect noi ne-am gîndit De la o poştă vîrsta-i ştii.
C-ar fi foarte nimerit O nucă putredă, o pară amară,
Ce-a lăsat pisica pe scară,
\U RCM.1P ti&TAt Ouulie ff Fabric* «le (focoUtA l*î
Şi-alte lucruri de-acest fel Ei sînt (şi ne scot din minţi)
Ce-ţi mută nasul de fel. Iubitorii ei părinţi.
Aceştia-s prietenii cei noi, De-asta sîntem veseli noi
Ce-i întîlneşte la gunoi. Câ şi ei sînt în gunoi."
Şi-ăsta-i preţul ce-1 plăteşte
Singură că rătăceşte.
Acum însă v-aţi gîndit
Că nu-i foarte nimerit
Sâ-ncărcâm cu toată vina,
Cu mustrarea şi ruşinea
Pe fetiţă doar - e clar,
N-ar putea Veruca doar
Sa fie aşa ciudata,
Dacă n-ar fi răsfăţată.
Şi cine-o răsfaţă, oare?
Ştie careva sub soare?
Cine-i face orice moft?
Cine-a învâţat-o prost?
Cine sînt cei vinovaţi?
Cine? Mai şi întrebaţi?
Vai! Dar nu priviţi departe
Vinovaţii să se-arate;
(tarife fi Fabric* «le Ciocolata ( |;
- Daca te dor picioarele, atunci ar fi mai
bine să luăm liftul, propuse domnul Wonka.
E-n direcţia asta. Haideţi! Să urcăm!
Şi ţopăi pe hol către două uşi duble,
care se deschiseră. Cei doi copii şi adulţii
râmaşi se suirâ în lift. Charlie Bucket căscă
ochii de jur împrejurul lui, uluit. Era cel
M arelelift <U StfclX mai neobişnuit lift pe care-1 văzuse
vreodată. Erau butoane peste tot! Pereţii,
pînâ şi tavanul, erau acoperiţi în întregime
- N-am văzut aşa ceva în viaţa mea! de şiruri-şiruri de butonaşe negre! Se prea
exclamă domnul Wonka. Dispar copiii ca poate să fi fost cîte o mie de butoane pe
iepurii în jobenul magicianului! Dar nu fiecare perete, ca să nu mai vorbim de cele
trebuie să vă îngrijoraţi! O să apară ei la o mie de pe plafon! Atunci, Charlie băgă
ieşire! de seamă că fiecare buton avea lipită lîngâ
Domnul Wonka se uită la grupul restrîns el cîte o etichetă mititică, pe care scria în
care rămăsese cu el, pe coridor. Mai erau ce încăpere ajungi dacă apeşi pe respec-
doar doi copii - Mike Teavee şi Charlie tivul buton.
Bucket. Şi nu erau decît trei adulţi, domnul - Acesta nu este un simplu lift care
şi doamna Teavee şi bunicuţul Joe. merge în sus şi-n jos, anunţă cu mîndrie
-Mergem mai departe? întrebă domnul domnul Wonka. Acest lift poate să meargă
Wonka. în lateral, în lungime, sau pieziş, sau în
-Oh, da! strigară într-un glas Charlie şi orice altă direcţie vă trece prin cap! Poate
bunicuţul Joe. să vă ducă în orice încăpere din fabrică,
- Mă dor picioarele, se plînse Mike indiferent unde s-ar afla ea! Doar apăsaţi pe
Teavee. Vreau să mă uit la televizor. buton... şi „z/ng!..." aţi şi pornit!
\U RP41D JiAHt Omilie fi Fabric* 4e CiVoUtX 1*7
- Fantastic! murmură bunicuţul Joe, „BOMBOANA EXPLOZIVA PENTRU
căruia îi sclipeau ochii de entuziasm, la INAMICI".
vederea şirurilor nesfîrşite de butoane. „JELEURI LUMINOASE, DE MÎNCAT SEARA,
-Liftul e fabricat în întregime din sticlă ÎN PAT'.
groasă, transparentă! declară domnul „TABLETE MENTOLATE PENTRU BĂIEŢELUL
Wonka. Pereţii, uşa, plafonul, podeaua, DIN VECINI - ÎI VOR ÎNVERZI DINŢII VREME DE O
totul e făcut din sticla, să se poată vedea LUNA".
în afara lui! „CARAMELE-PLOMBÂ - NU MAI AVEŢI
-Da' nici n-ai ce să vezi! se pronunţă NEVOIE DE DENTIST".
indignat Mike Teavee. „BATON CLEIOS PENTRU PÂRINŢI
-Alege un buton! îl îndemnă domnul GURALIVI".
Wonka. Cei doi copii pot să apese, fiecare, „BOMBOANE-SÂLTÂREŢE, CARE ŢOPĂIE
pe cîte un buton. Aşa că alegeţi-vâ cîte ÎNCÎNTÂTOR ÎN BURTICI DUPÂ ÎNGHIŢIRE".
un buton! Grabiţi-vâ! în fiecare încăpere „BATOANE INVIZIBILE DE CIOCOLATĂ, DE
se pregăteşte ceva delicios şi minunat. RONŢĂIT ÎN TIMPUL OREI".
Charlie începu cu repeziciune să citească „CREIOANE ACOPERITE ÎN ACADEA, PENTRU
unele dintre etichetele înşirate lîngâ butoane. SUPT".
„MINA DE EXTRAGERE A BOMBOANE-LOR- „PISCINE CU LIMONADA ACIDULATĂ".
ROCÂ - 400 DE METRI ADÎNCIME", SCIÎa „FONDANTÂ MAGICA MANUALĂ - CÎND O ŢII
pe una. ÎN MÎNÂ, ÎI SIMŢI GUSTUL ÎN GURĂ".
„PATINOARE DE ÎNGHEŢATA CU NUCA DE „PICĂTURI DE CURCUBEU - DUPĂ CE LE
cocos", scria pe alta. SUGEŢI, PUTEŢI SCUIPA ÎN ŞASE CULORI".
Apoi... „PISTOALE CU SUC DE CÂPŞUNI". „POMI -Haideţi, haideţi, strigă domnul Wonka. Nu
CU TRUFE DE MERE, DE PLANTAT ÎN GRĂDINA - putem zăbovi toată ziua!
TOATE MĂRIMILE". -Nu există şi o Cameră cu Televizor între
toate astea? vru să ştie Mike Teavee.
Ouuite ţ\ fabric* de (tocolatii j
t9

- Fireşte că există şi o cameră cu Bătrînul bunicuţ Joe se opinti să se


televizor, spuse domnul Wonka. Apeşi pe ridice şi să apuce o cureluşă. Micuţul
butonul de-acolo - indică el cu degetul. Pe Charlie, care nu avea nici o şansă să ajungă
eticheta de lîngâ buton scria „TELEVIZOR DE atît de sus, îşi încolăci braţele în jurul
CIOCOLATA". picioarelor bunicuţului Joe şi se ţinu strîns
- Iu-huu! se entuziasma Mike Teavee. de ele.
Asta-i de mine! Liftul zbura cu viteza unei rachete,
întinse degetul mare şi apăsă pe buton. începea să urce. Mergea din ce în ce mai
De îndată, se auzi un huruit nemaipomenit.
Uşile se închiseră cu zgomot şi liftul ţîşni
ca înţepat de o viespe. Numai că ţîşni
pieziş! Toţi pasagerii (cu excepţia dom-
nului Wonka, care se ţinea de o cureluşă
agăţată de tavan) se dezechilibrară şi căzură
pe podea.
- Hopa sus, hopa sus! le strigă domnul
Wonka, prâpâdindu-se de rîs.
Numai ca, tocmai cînd se străduiau ei să
se ridice, liftul îşi schimbă direcţia şi coti
brusc la o curbă, aşa câ se treziră din nou
pe jos.
-Ajutor! strigă doamna Teavee.
-Luaţi-mă de mînâ, doamnă, se oferi
domnul Wonka, galant. Aşa! Acum,
ţine-ţi-vă de cureluşă! Toată lumea să se
ţină de curele! Călătoria nu s-a sfîrşit
încă!
,?0 ROILP *>AHt Omilie ii Fabric* «U (i'ocoUtR l9l

sus, pe o rută piezişă şi abruptă, de parcă ar Un munte imens, încreţit, făcut în


fi urcat o colină foarte abruptă. Apoi, pe întregime din fondant, cu Umpa-Lumpa
neaşteptate, ca şi cînd ar fi ajuns în vîrful (prinşi cu sfori, pentru siguranţă) smulgînd
acesteia şi ar fi trecut peste o prăpastie, se bucăţi mari de fondant de pe laturi...
prăbuşi ca un bolovan, şi Charlie simţi cum O maşină care împrăştia o pudră albă, ca
stomâcelul i se ridică în gît, în vreme ce o furtuna de zăpadă...
bunicuţul Joe striga: Un lac de caramel fierbinte, din care
-Iu-huuu! Am plecat! Şi ieşeau aburi...
doamna Teavee urlă: Un sat de Umpa-Lumpa, cu căsuţe şi
-S-a rupt funia! O să ne prăbuşim! Iar străduţe şi sute de copii Umpa-Lumpa, nu
domnul Wonka spuse: mai mari de cincisprezece centimetri, care
- Calmaţi-vă, scumpă doamnă, şi o bătu se jucau pe stradă...
prieteneşte pe umăr, să o calmeze. Acum, liftul părea să meargă din nou la
Atunci, bunicuţul Joe se uită în jos, la orizontală, numai că gonea mai iute ca
Charlie, care îl strîngea de picioare, şi niciodată, şi Charlie auzea şuieratul
întrebă: vîntului, în timp ce vehiculul se avînta
- Te simţi bine, Charlie? înainte... şi se răsucea... şi se întorcea... şi
Şi Charlie strigă: se ducea în sus... şi o lua în jos... şi...
- îmi place la nebunie! Parcă ne-am da -O să vomit! zbieră doamna Teavee,
în montagnes russes! Şi, prin pereţii de verde la faţă.
sticlă ai liftului, prinseră, în viteză, cîteva -Vă rog să nu vomitaţi, comentă
frînturi de lucruri ciudate şi minunate ce domnul Wonka.
aveau loc în alte încăperi... -încercaţi să mă opriţi! îl provocă
Un burlan enorm, din care ţîşnea o doamna Teavee.
chestie maro, lipicioasă, ce se revărsa pe -Bine, atunci ţineţi asta, spuse domnul
podea... Wonka, scoţîndu-şi magnificul joben
negru
,9t RCHLP MW (tarife ii fabric* «le Ciocolata |9j
de pe cap şi râsturnîndu-1 cu fundul în sus, - Nu mai merg în aşa ceva! gîfîi doamna
ţinîndu-1 în faţa gurii doamnei Teavee. Teavee.
-Opriţi grozăvia asta! comandă domnul Uşile se deschiseră larg.
Teavee. - O clipă, doar! spuse domnul Wonka.
-Nu pot să fac asta, îi răspunse domnul Ascultaţi-mâ cu atenţie! Vreau ca toată
Wonka. Nu se opreşte decît atunci cînd lumea să umble cu grijă în această cameră.
ajunge la destinaţie. Pot doar să sper ca Pe-aici sînt lucruri periculoase, cu care nu
nu foloseşte nimeni celălalt lift în acest trebuie să vă jucaţi.
moment.
-Care celălalt lift? urlă doamna Teavee.
-Cel care merge în direcţia opusă aces-
tuia, pe aceeaşi linie, explică domnul
Wonka.
-Să fiu al naibii! strigă domnul Teavee.
Adică, s-ar putea să ne ciocnim?
-Pînâ acum, am avut noroc, mărturisi
domnul Wonka.
-Acum chiar că vomit! zbieră doamna
Teavee.
-Nu, nu! o rugă domnul Wonka. Nu
acum! Aproape am ajuns! Nu-mi stricaţi
bunătate de joben!
în secunda următoare, cu un scrîşnit de
frîne, liftul începu să încetinească, după
care se opri de tot.
- Ce mai cursă! exclamă domnul Teavee,
ştergîndu-şi faţa mare şi asudată cu batista.
(tarlie li fabrica «le (lOCoUtâ w

atîrnau şi scăldau camera într-o lumină


puternică, alb-albastrâ. In afara extre-
mităţilor încăperii, aceasta era complet
goală. La un capăt, se afla o uriaşă cameră
de luat vederi pe roţi, în jurul căreia se
2.6 înghesuiau o armată de Umpa-Lumpa, care
(«Mur* CM Teltvteontf îi ungeau încheieturile, îi potriveau
butoanele şi îi lustruiau lentila imensă, de
li (focoUtX sticlă. Umpa-Lumpa erau îmbrăcaţi într-un
mod extrem de ciudat. Purtau costume de
astronauţi, de un roşu-aprins, cu măşti şi
Familia Teavee, împreună cu Charlie şi glugi - arătau exact ca nişte costume de
cu bunicuţul Joe, păşiră din lift într-o astronauţi, chiar dacă poate nu erau - şi
cameră ameţitor de luminoasă şi orbitor de lucrau într-o linişte desăvîrşită. Privindu-i,
albă, încît se frecară la ochi de durere şi se pe Charlie îl încercă un sentiment bizar, de
opriră din mers. Domnul Wonka îi dădu pericol. Era ceva primejdios în toată
fiecăruia cîte o pereche de ochelari această afacere, şi Umpa-Lumpa erau
întunecaţi, zicînd: conştienţi de acest lucru. Nu mai spo-
- Puneţi-vă ăştia repede! Şi nu vi-i rovăiau şi nici nu cîntau, ci se mişcau încet
scoateţi, indiferent de faceţi! Lumina asta şi cu mare băgare de seamă în jurul
poate să vă orbească! uriaşului aparat negru, în costumele lor
De cum îşi puse ochelarii întunecaţi, stacojii.
Charlie izbuti să privească în jurul său. în capătul celălalt al încăperii, la vreo
Văzu că era într-o încăpere lungă şi cincizeci de paşi depărtare de aparat, un
îngustă, zugrăvită complet în alb. Pînâ şi singur Umpa-Lumpa (care purta şi el un
podeaua era albă, şi nu se zărea nici un fir costum de astronaut) stătea la o masă neagră,
de praf pe nicăieri. Din tavan, lămpi uriaşe zgîindu-se la ecranul unui televizor imens.
I9< RCHLp (tartie fi f«bric« «le Ciocolata
J>MU
IV
- Iată c-am ajuns! exclamă domnul trimise în aer prin intermediul electricităţii, în
Wonka, ţopăind încoace şi-ncolo de aer, ele tot zbîrnîie peste tot, pînâ dau de
bucurie. Aceasta este Camera de Testare a antena de pe acoperişul casei cuiva. Atunci,
celei mai recente şi mai mari invenţii ale coboară fulgerător pe firul care duce în
mele - Televizorul de Ciocolată! spatele televizorului, şi acolo se tot scutură şi
- Dar ce este Televizorul de Ciocolată? tremură, pînâ cînd, în cele din urmă, fiecare
întrebă Mike Teavee. bucăţică din cele cîteva milioane ajunge la
- Dumnezeule, copile, nu mă mai locul ei (exact ca într-un joc de puzzle), şi
întrerupe! îl apostrofă domnul Wonka. presto! - imaginea apare pe ecran...
Funcţionează cu ajutorul televizorului. - Asta nu e exact ce se întîmplâ,
Mie, personal, nu-mi place televizorul. comenta Mike Teavee.
Presupun că nu-i o problemă, în doze mici, -Sînt un pic cam tare de urechea stîngâ,
însă copiii nu par capabili să ia doar doze spuse domnul Wonka. Trebuie să mă scuzi
mici de emisiuni. Ei vor să stea în faţa lui dacă nu aud tot ce spui.
cît e ziulica de lungă şi să se holbeze la -Am spus că asta nu e exact ce se
nesfîrşit la ecran... întîmplâ! răcni Mike Teavee.
-Da, ăsta-s eu! confirmă Mike Teavee. -Eşti un băiat drăguţ, aprecie domnul
-Taci din gură! spuse domnul Teavee. Wonka, numai că vorbeşti prea mult. Să
- Mulţumesc, şopti domnul Wonka. revenim! Cînd am văzut, pentru prima dată,
Acum, am să vă spun cum funcţionează cum funcţionează televizoarele obişnuite,
acest uluitor televizor. Numai că, mai întîi, mi-a venit o idee fantastică. „Ia să vedem,
ştiţi cum funcţionează televizoarele am strigat eu, dacă oamenii ăştia pot să
obişnuite? E foarte simplu. în primul rînd, împartă o imagine în milioane de bucăţele,
cînd se înregistrează o imagine, avem un pe care să le trimită zbîmîind în aer, şi să
aparat imens, cu care se fotografiază ceva. le pună la loc în capătul celalalt, de ce n-
Aceste fotografii sînt apoi împărţite în aş putea eu să fac acelaşi lucru cu un baton
milioane de bucăţele infime, care sînt de
15* RCHID i>AHl Guriţe H Fabrica <U IM
(iocoUtit
ciocolată? De ce n-aş putea eu trimite un capăt al încăperii în celălalt - cu ajutorul
baton adevărat de ciocolată să zbîrnîie în televizorului! Pregâtiţi-vă, voi, de-acolo!
bucăţele infime prin aer, şi-apoi să reunesc Aduceţi ciocolata!
bucăţelele în capătul celălalt, gata să fie Pe dată, şase Umpa-Lumpa mărşâluirâ în
mîncate?" faţă, cârînd pe umeri cel mai mare baton de
-E imposibil! sări Mike Teavee. ciocolată pe care-1 văzuse Charlie în viaţa
-Crezi? strigă domnul Wonka. Ei bine, ia lui. Era cam cît salteaua pe care dormea el
urmâreşte-mâ! O să trimit un baton din acasă.
cea mai bună ciocolată de-a mea - Trebuie să fie mare, explică domnul
dintr-un Wonka, pentru că, atunci cînd trimiţi ceva
cu televizorul, întotdeauna ajunge cu mult

mai mic decît atunci cînd a intrat. Chiar şi în


cazul televiziunii obişnuite, cînd se
imprimă imaginea
M0 RP4I.P -&A1U (kartfe (f fabric* *e (iocol*t* M(

unui om masiv, pe ecran el nu apare mai Ecranul pîlpîi şi se aprinse. Apoi,


mare decît un creion, nu? Hai să vedem, deodată, un mic baton de ciocolata apăru
atunci! Pregătiţi-vă! Nu, nu! Stop! Opriţi chiar în mijlocul lui.
totul! Tu de-acolo! Mike Teavee! Du-te -Ia-o! strigă domnul Wonka, din ce în
mai în spate! Eşti prea aproape de cameră! ce mai entuziasmat.
Din chestia aia ies nişte raze periculoase! -Da' cum s-o iau? întrebă Mike Teavee,
rîzînd. E doar o imagine pe un ecran de
Te-ar putea împărţi într-un milion de
televizor!
bucăţele într-o secundă! De-asta poartă
-Charlie Bucket! strigă domnul Wonka.
Umpa-Lumpa costume de astronauţi! Ca
Ia-o tu! întinde mîna şi ia-o!
sâ-i protejeze! Aşa! Acum e mai bine! Şi-a- Charlie întinse mîna şi atinse ecranul şi,
cum... porniţi! brusc, batonul de ciocolată îi apăru între
Un Umpa-Lumpa puse mîna pe un degete. Râmase atît de surprins, că era cît
întrerupător mare şi îl dădu în jos. pe ce să îl scape.
Un fulger orbitor străbătu încăperea. - Mânîncâ ciocolata! strigă domnul
- A dispărut ciocolata! strigă bunicuţul Wonka. Haide, mănînc-o! O să fie
Joe, agitîndu-şi braţele. delicioasă! E aceeaşi bucată! S-a făcut mai
Şi avea dreptate! Enorma bucată de mică în timpul călătorie, asta-i tot!
ciocolată se evaporase de-a dreptul! -E absolut fantastic! suspină bunicuţul
Joe. E... e... e un miracol!
- E pe drum! exclamă domnul Wonka.
-închipuiţi-vă, strigă domnul Wonka,
Goneşte acum în aerul de deasupra
ce-o să fie cînd o să încep să folosesc
capetelor noastre, împărţită într-un milion metoda în toată ţara... o să staţi acasă
de fărîmiţe. Iute! Veniţi aici! Şi o zbughi în şi-o să vă uitaţi la televizor, cînd,
capătul celălalt al camerei, unde se afla deodată, o să apară un semnal
ecranul uriaş, urmat de toţi ceilalţi. Priviţi publicitar şi o voce o să spună: „MÎNCAŢI
ecranul! strigă el. Vine acuma! Ia uitaţi! CIOCOLATA WONKA! E CEA
MAI BUNA DIN LUME! DACA NU NE CREDEŢI,
iOZ. R04LP HAM
ÎNCERCAŢI UNA -
ACUM!" Şi doar
o să întindeţi
mîna şi o să
luaţi una! Ce
ziceţi de asta,
ei? «7
- Grozav!
Hfke Teavee
exclama
bunicuţul Joe. e trimit CM
O să schimbe tetevfeonil
lumea!

Mike
Teavee era
chiar mai
entuziasmat
decît bunicuţul
Joe la vederea
batonului de
ciocolată
trimis cu
televizorul.
-Dar,
domnule
Wonka,
zbieră el,
puteţi
trimite şi
alte lucruri
prin aer, în
acelaşi fel?
Cereale
pentru
micul dejun,
să zicem?
-Oh, să mă
ferească
sfîntul! Nu
pomeni de
chestia aia
dezgustătoar
e de faţă cu - Dar aţi
mine! Ştii putea să le
din ce sînt trimiteţi cu
făcute televizorul,
cerealele dacă aţi vrea,
pentru aşa cum faceţi
micul cu
dejun? Din ciocolata?
bucăţelele întrebă Mike
alea creţe de Teavee.
lemn care -
rămîn în
ascuţitori! Bineînţeles
că aş putea!
-Dar oameni? se interesa Mike Teavee. Numai că Mike Teavee era de neoprit.
Aţi putea să trimiteţi o persoana dintr- Smintitul băiat se avînta mai departe şi,
un loc în altul, în acelaşi mod? cînd ajunse la imensul aparat, sări direct la
-O persoană! striga domnul Wonka. Nu întrerupător, făcîndu-şi loc printre Umpa-
eşti întreg la minte? Lumpa.
-Dar s-ar putea face? - Ne vedem mai încolo! strigă el,
- Dumnezeule, copile, chiar nu ştiu... trâgînd de manetă.
presupun că da... da, sînt aproape sigur... De îndată ce făcu acest lucru, sări
fireşte că aş putea... n-aş vrea să-mi asum direct în lumina orbitoare a puternicei
riscul, totuşi... s-ar putea să aibă nişte lentile.
rezultate foarte urîte... Urmă un fulger extraordinar.
însă Mike Teavee plecase deja şi era în Şi imediat se lăsă tăcerea.
plină goană. In momentul în care îl auzise Apoi, doamna Teavee o luă şi ea la
pe domnul Wonka spunînd: „Sînt aproape fugă... dar se opri înmărmurită în mijlocul
sigur... fireşte că aş putea...", se răsuci pe camerei... Râmase acolo împietrită... cu
călcîie şi o zbughise la fugă, spre capătul ochii la locul unde stătuse fiul ei... şi gura
celălalt al încăperii, unde se afla imensa cea mare şi roşie i se căscă şi începu să
cameră de luat vederi. zbiere:
-Uitaţi-vâ la mine! strigă el. O să fiu -A dispărut! A dispărut!
prima persoană din lume trimisă cu -Dumnezeule, a dispărut! urlă şi domnul
televizorul! Teavee.
-Nu, nu, nu, nu! se opuse domnul Domnul Wonka veni în grabă şi puse
Wonka. cu blîndeţe mîna pe umărul doamnei
-Mike! urlă după el doamna Teavee. Teavee.
Stai! întoarce-te! O să te împărţi într-un - Va trebui să sperăm că va fi bine,
milion de bucăţele! spuse el. Trebuie să ne rugăm ca băieţelul
M<
RCMLp DAlU Ouuiîe (( fabrfai «le "7
(iooUtX
dumneavoastră să apară nevătămat în - Trebuie să urmărim televizorul, spuse
partea cealaltă. domnul Wonka. Poate să apară dintr-o clipă
- Mike! ţipă doamna Teavee, ţinîndu-se în alta.
cu mîinile de cap. Unde eşti? Domnul şi doamna Teavee, bunicuţul
- Iţi spun eu unde e, zise domnul Joe şi Charlie, însoţiţi de domnul Wonka, se
Teavee, zumzăie pe deasupra capetelor strînserâ cu toţii în jurul televizorului,
noastre, într-un milion de bucăţele! concentrîndu-şi atenţia asupra ecranului.
- Nu vreau să mai aud despre asta! se Ecranul râmînea tot gol.
tîngui doamna Teavee. - îi ia al naibii de mult să apară, observă
domnul Teavee, ştergîndu-se pe frunte.
-Oh, Doamne! Oh, Doamne! repetă
domnul Wonka. Sper din tot sufletul că
nu ramîne nici o parte din el în urmă.
-Ce naiba vreţi să spuneţi cu asta?
întrebă pe un ton tăios domnul Teavee.
- Nu vreau să vă alarmez, explică dom
nul Wonka, dar se mai întîmplă uneori ca
doar jumătate din bucăţele să găsească
drumul pînă la televizor. Aşa am păţit
sâptâmîna trecută. Nu ştiu de ce, dar re
zultatul a fost doar o jumătate de baton de
ciocolată.
Doamna Teavee lăsă să-i scape un urlet
de groază.
- Vreţi să spuneţi că doar jumătate din
Mike o să se întoarcă la noi? ţipă ea.
M | RCHLD J>\Hl (fuulie ţi frtbrfm «U (i<xol«tii z©9

-Să sperăm că e jumătatea superioară, se - Vorbeşte cu mine, Mike! ţipă doamna


pronunţă domnul Teavee. Teavee. Spune ceva! Spune-mi că eşti bine!
-Opriţi orice activitate! ceru domnul Un glăscior pierit, nu mai tare decît un
Wonka. Priviţi ecranul! Se întîmplâ ceva! chiţâit de şoricel, se auzi dinspre televizor:
Ecranul începuse să pîlpîie dintr-odatâ. -Bună, mami! Bună, taţi! Ia uitaţi-vă la
Apoi, apărură cîteva linii. mine! Sînt prima persoană trimisă
Domnul Wonka învîrti de un buton şi vreodată cu televizorul!
liniile vălurite dispărură.
-Luaţi-1 de-acolo! ordonă domnul
Acum, foarte lent, ecranul începu să
Wonka. Repede!
devină din ce în ce mai luminos.
- Vine! strigă domnul Wonka. Da, el e!
-E întreg? întrebă plîngînd doamna
Teavee.
-Nu sînt sigur, răspunse domnul Wonka.
E prea devreme să ne pronunţăm.
Ştearsă la început, apoi cu fiecare
secundă din ce în ce mai clară, imaginea lui
Mike Teavee apăru pe ecran. Băiatul stătea
în picioare, făcea cu mîna la public şi un
rînjet i se lăbărţa pe faţă, de la o ureche la
alta.
-Dar e pitic! exclamă domnul Teavee.
-Mike, ţipă doamna Teavee, te simţi
bine? îţi lipseşte vreo parte a corpului?
- N-o să mai crească? urlă domnul
Teavee.
(kartfe ft fabrfai it Ciocolata m
Doamna Teavee întinse iute mîna şi Auzind aceste cuvinte, Mike Teavee
culese silueta minusculă a lui Mike Teavee intră într-o criză teribilă. începu sâ ţopăie
de pe ecran. în palma mamei sale, ţipînd şi zbierînd şi
-Uraaa! strigă domnul Wonka. E în- încercînd să o muşte de degete:
treg! E întreg şi nevătămat! - Vreau să mâ uit la televizor! Vreau să
-Numiţi chestia asta nevătămat? îl mâ uit la televizor! Vreau să mâ uit la
repezi doamna Teavee, fixînd cu televizor!
privirea grăuntele de băiat care, acum, - Poftim! Dă-mi-1 mie! ceru domnul
alerga încoace şi-ncolo în palma ei,
Teavee, care îl şi luâ pe băieţel şi îl vîrî în
agitîndu-şi pistoalele în aer.
buzunarul de la piept al hainei, peste care
N-avea, cu siguranţă, mai mult de doi
îndesă o batistă.
centimetri.
-S-a micşorat! spuse domnul Teavee. Scîncete şi ţipete se auzeau din
-Fireşte că s-a micşorat, confirmă dom- buzunarul care tremura, semn că furiosul
nul Wonka. Dar la ce vă aşteptaţi? prizonier se lupta să iasă.
-Dar asta e groaznic! se jeli doamna - Vai, domnule Wonka, se vâitâ doamna
Teavee. Ce-o să ne facem acum? Teavee, cum o să-1 facem să crească?
-Nu putem sâ-1 trimitem la şcoală în - Ei bine, spuse domnul Wonka,
halul ăsta, spuse şi domnul Teavee. O mîngîindu-şi barba şi aţintindu-şi privirea
să calce colegii pe el! O să-1 în tavan, trebuie să mărturisesc că e o
zdrobească! chestiune foarte delicata. Numai că băieţeii
-Nu va fi în stare să facă nimic! ţipă sînt extrem de săritori şi de elastici. Se
doamna Teavee. întind nebuneşte. Aşa că, iată ce zic eu sâ
-Ba da, o sâ fac ceva! chiţai glăsciorul lui facem: îl băgăm într-o maşină specială, pe
Mike Teavee. O să pot să mă uit la care testez capacitatea de alungire a gumei
televizor! de mestecat. Poate că o să-1 aducă la
-Niciodată! bubui domnul Teavee. O să dimensiunile pe care le-a avut.
arunc televizorul pe fereastră, cum
ajungem acasă. M-am săturat de
televizor!
R04LP i>AHi (kofli'e ti fabrica <U (focoUttX
w- H3
Vai, vâ mulţumesc din suflet! exclamă
doamna Teavee. vitamina V, vitamina W, vitamina X,
-Pentru puţin, stimată doamnă. vitamina Y şi, ma credeţi sau nu, vitamina
Z! Singurele vitamine pe care nu le are sînt
-Cît de mult credeţi că se va întinde?
vitamina S, care îl face stupid, şi vitamina
vru să afle domnul Teavee. H, pentru ca îl face să hohotească toată
-Poate cîţiva kilometri, îşi dădu cu pă- ziua, ca o hienă. Dar are, într-o cantitate
rerea domnul Wonka. Cine ştie? Numai foarte mică, cea mai rară şi mai magică
că o să fie îngrozitor de subţire. Toate vitamina dintre toate -vitamina Wonka.
lucrurile se subţiază, cînd le întinzi. -Şi ce îi face acea vitamină? întrebă
- Adică, aşa, ca guma? întrebă domnul neliniştit domnul Teavee.
Teavee. -Ii face degetele de la picioare să
-Exact. crească la fel de lungi ca acelea de la
-Cît de subţire o să fie? întrebă neliniş- mîini...
tită doamna Teavee. -Oh, nu! strigă doamna Teavee.
- N-am nici cea mai vagă idee, -Nu vă pripiţi, spuse domnul Wonka. E
recunoscu domnul Wonka. Şi, oricum, nu ceva foarte folositor. Va putea să cînte la
pian cu picioarele.
prea contează, pentru că o sâ-1 îngrăşâm
noi repede la loc. Tot ce trebuie să facem -Dar, domnule Wonka...
e să-i dăm o supradoză triplă din - Nu mă contraziceţi, vă rog! zise dom
minunata mea Bomboană Supervitaminâ. nul Wonka, care se întoarse şi pocni de trei
Această bomboană conţine cantităţi ori din degete. Imediat apăru un Umpa-Lum-
imense de vitaminele A şi B, precum şi pa chiar lîngâ el. Astea sînt ordinele, îl
vitamina C, vitamina E, vitamina F, înştiinţa domnul Wonka, înmînîndu-i lui
vitamina G, vitamina I, vitamina J, Umpa-Lumpa o bucăţică de hîrtie pe care
vitamina K, vitamina L, vitamina M, erau scrise instrucţiunile pe larg. Şi găseşti
vitamina N, vitamina O, vitamina P, băiatul în buzunarul tatălui său. La drum!
vitaminaQ, vitamina R, vitamina U,
ti+ RCMLD 2>AH&

La revedere, domnule Teavee! La reve-


dere, doamnă Teavee! Şi, vă rog, să nu vă
îngrijoraţi prea tare! Totul o să se termine
cu bine, ştiţi - absolut totul...
în capătul opus al camerei, Umpa-Lum-
pa aflaţi în jurul aparatului gigantic băteau
deja în tobele lor micuţe, pornind să se
zbînţuie în ritmul muzicii.
Micuţul Charlie îl apucă de mînâ pe
bunicuţul Joe şi amîndoi rămaseră lîngă
domnul Wonka, în mijlocul încăperii lungi
şi luminoase, ascultîndu-i pe Umpa-Lum-
pa. Şi iată ce cîntau:

„Lucrul cel mai important


Pe care l-am învăţat
E: copilul nu se lasă
La televizor, în casă -
Mai bine nu-1 cumpăraţi
Şi-n priză nu îl băgaţi.
în toate casele în care-am fost
Se zgîiau toţi, fără rost,
Trîndâvesc, se irosesc,
Şi ochii din cap le ies,
(Ieri pe seara, am zărit
Mi RP4LD bh\\l O w iriicti fabrica «U (ibcoU tf
247
Undeva, la asfinţit. ŞI A GÎNDI NU MAI POATE, DOAR
Cam doişpe ochişori căscaţi, VEDEREA-I ŢINE PARTE! „Bine!
Pe-o duşumea aruncaţi.) veţi striga, Aşa e! Dar, dacă
Stau aţintiţi şi se zgîiesc, obiectul nu e, Cum sâ-i ţinem
Şi ca hipnotizaţi trăiesc, ocupaţi Pe scumpii noştri?
Şi porcăria idioatâ Explicaţi!" Drept răspuns, vom
Pe toţi ai zice câ-i îmbată. întreba: Ce fâceau scumpii
O, da, ştim c-aşa-s mai cuminţi, cîndva, Cînd stăteau cuminţi
Nu îşi mai scot vreo doi-trei prin case, Dar monstrul nu se
dinţi, inventase? Aţi şi uitat? Nu ştiţi,
Nu se mai caţârâ-n copaci, măcar? O spunem noi, tare şi
Şi cina poţi şi tu s-o faci, rar: CI-TEAU! CITEAU, CITEAU,
Şi chiar desert sâ pregăteşti - Şi, mai apoi, se apucau Sâ
Dar ai stat sâ te gîndeşti, citească iar. Ferească sfîntul!
Să te-ntrebi ce efect are Din viaţa, jumate trecea ca
La o astfel de putoare? vîntul Cu cărţile din biblioteca!
SIMŢURILE-S AMORŢITE; La copii în cameră, potecă
IMAGINAŢIA-I PE SFÎRŞITE, Fâceai printre cârti - pe jos
MINTEA-N CAP S-A CAM TOPIT, împrăştiate erau - frumos! Pe
PLODUL AŞA S-A TÎMPIT, rafturi, rînduri-rînduri stau, Pe
CĂ ÎN STARE NU MAI ESTE lîngâ pat se-ngrâmâdeau Alte
SĂ-NŢELEAGA VREO POVESTE! grămezi, să le citeşti!
CREIERU-I MOALE CA BRÎNZA,
I SE SCURGE CA OSÎNZA,
vi RP4.LP &AHI (fuirlieii fabric* <U (locoU tX ni
Aşa fantastice poveşti Şi, cînd acesta dispare,
Cu ţigani şi cu balauri, O bibliotecă apare. Umpleţi
Regine şi piraţi mauri, rafturile toate Cu cărţile
Cu comori, şi-ndepârtate nenumărate
Ţinuturi la miazănoapte. Apărute vreodată.
Caraghioşi cu pantaloni mov, Ignoraţi acea ciudată
Elefanţi, şi chiar şi-un clovn, Privire fără cuvinte
Canibali lîng-un cazan Ce copilul o trimite.
Unde fierbe un vlăjgan. Nu luaţi măcar în seamă
(Miroase bine, cine-i oare? Zbieretele de alarmă,
Doamne, e chiar nea Mardare!) Pe cei cu disperate feţe
Mititeii se-amuzau Care vâ lovesc cu beţe -
Cu Beatrix Potter dansau, Nu vâ temeţi - vă promitem,
Cu Squirrel Nutkin, Pigling Blând, într-o săptâmînă, două,
Şi doamna Tiggy-Winkle - învâţînd Odrasla este ca nouă.
Cum şi-a luat cămila cocoaşa, Sătui de-atîta lenevit,
De ce melcul îşi cară casa, Toţi s-or pune pe citit.
Cum furnica tot munceşte Cînd se-apucâ, măi, să fie!
Cînd greierele trîndâveşte. Observaţi ce bucurie
Oh, ce de cărţi mai citeau Inimile le inundă;
Copiii cînd televizor n-aveau! Şi, captaţi de-aceastâ undă,
Vâ spunem cu binişorul într-atît le va plăcea,
S-aruncaţi televizorul încît se vor minuna
vta RCHL» ĂAHt

Ce-au
văzut la
acea
maşina
Ridicolă
şi cretină, u
La acel
A
îngreţoşât
rXtM
or *f
Ecran de 4o*r
televizor! (kartf
Mai e
tîrziu, toţi
copilaşii
- Ce cameră
Vă vor urmează?
mulţumi, întrebă domnul
pungaşii, Wonka,
Pentru râsucindu-se
gestul pe câlcîie şi în-
dreptîndu-se ca
minunat. săgeata în lift.
P.S. Cu Haideţi!
Mike Grâbiţi-vâ!
Teavee nu Trebuie să
pornim! Şi cîţi
am aflat
copii au
Cum rămas?
trebuie Micuţul
procedat. Charlie se uită
Vom la bunicutul
aştepta să Joe, iar
bunicutul Joe
vedem
se uită la
De putem micuţul
sâ îl Charlie.
aducem - Dar,
Să nu domnule
depăşeasc Wonka, strigă
bunicutul Joe
ă poarta. după acesta, n-
De nu -îşi a mai rămas...
merită n-a mai rămas
soarta." decît Charlie.
Domnul
Wonka acolo, ţinîndu-
se răsuci 1 strîns de
şi îi mînâ pe
aruncă o bunicutul Joe.
privire
-Vrei să spui
lungă
lui că doar tu ai
Charlie. rămas? zise
Se domnul
fâcu Wonka,
linişte. prefâcîndu-
Charlie se surprins.
stătea -Păi, da, şopti
Charlie. Da.
Ouwli'e ft Fafrrfai <k (fotolat* «^

Domnul Wonka explodă de fericire. putea mai bine! Ce minunat! Am avut eu o


- Dar, dragul meu băiat, exclamă el, presimţire, să ştii, chiar de la început, câ tu
ai să fii acela! Bravo, Charlie, bravo! E
asta înseamnă că ai dştigat! Ieşi val-vîrtej
grozav! Acum abia începe distracţia cea
din lift şi porni să scuture atît de riguros mare! Dar nu trebuie să zăbovim! Nu
mîna lui Charlie, că era cît pe ce să i-o trebuie să tîndălim! Acum avem chiar mai
rupă. Oh, felicitările mele! strigă el. Cît mă puţin timp decît înainte! Avem un număr
bucur! Sînt absolut încîntat! Nici că se enorm de treburi pînă la sfîrşitul zilei!
Gîndeşte-te doar la cîte aranjamente
trebuie să facem! Şi cîte persoane să
aducem! Dar, din fericire pentru noi, avem
Marele Lift de Sticlă, ca să grăbim lucru-
rile! Hopa sus, dragul meu Charlie, hopa
sus! Şi dumneavoastră, bunicuţule Joe!
Nu, nu, după dumneavoastră! Aşa! Acu-
ma! De data asta, eu aleg butonul pe care
să apăsam! Ochii strălucitori, albastru-des-
chis, se opriră pentru o clipă asupra feţei
lui Charlie.
„Acum o să se întîmple ceva ex-
traordinar", îşi zise Charlie. Numai că nu îi
era teamă. Nici măcar nu era neliniştit. Era
doar teribil de emoţionat. Şi la fel era şi
bunicuţul Joe. Chipul bătrînului strălucea
de emoţie, urmărind fiecare mişcare pe care
o făcea domnul Wonka. Acesta întinse
mîna spre un buton aflat sus, pe plafonul de
^
taJ
RP4XP bhHt (kurlie ii fAbrfot 4e OVoUtii txs

sticlă al liftului. Charlie şi bunicuţul Joe îşi -A-ha! strigă domnul Wonka, aveţi
lungiră amîndoi gîturile să citească ce scrie răbdare şi-o să vedeţi! De ani de zile mi-
pe mica etichetă de lîngâ buton. am dorit să apăs pe butonul ăsta! Dar n-
Scria... „sus şi AFARA". am fâcut-o pînâ acum! Am fost tentat s-
,£us şi afară", se gîndi Charlie. „Ce fel o fac de-atîtea ori! Oh, da, am fost de
de cameră o fi şi asta?" multe ori tentat! Dar n-am putut suporta
Domnul Wonka apăsă pe buton. ideea câ o să fac o gaură imensă în
Uşile de sticlă se închiseră. acoperişul fabricii! La drum, băieţi! Sus
-Ţineţi-vă bine! strigă domnul Wonka. şi afară!
Apoi, VÎJ! Liftul ţîşni în sus, ca o rachetă! -Dar nu vreţi să spuneţi... strigă
-Iu-huuu! chiui bunicuţul Joe. Charlie bunicuţul Joe... adică să spuneţi chiar
se ţinea strîns de picioarele câ acest lift...
bunicuţului Joe, iar domnul Wonka stătea -Ba da, asta spun! răspunse domnul
agăţat de o cureluşă din tavan, şi mergeau Wonka. Staţi să vedeţi! Sus şi afară!
tot în sus, sus, sus, drept de data aceasta, -Dar... dar... dar... e făcut din sticlă!
fără să schimbe direcţia sau să coteascâ, şi exclamă bunicuţul Joe. O să se spargă
Charlie auzea şuieratul aerului de afară, pe în milioane de cioburi!
măsură ce liftul prindea viteză din ce în ce - Presupun câ aşa se va-ntîmpla, aprobă
mai mare. domnul Wonka, la fel de vesel ca de obicei,
-Iu-huu! chiui iar bunicuţul Joe. dar e totuşi o sticlă groasă.
Iuhuuu! Am pornit! Liftul gonea înainte, tot mai sus şi mai
-Mai iute! strigă domnul Wonka, sus, mai repede, mai repede şi mai repede...
lovind peretele liftului cu mîna. Mai Apoi, deodată, „ZBANG!" - şi cel mai
iute! Mai iute! Dacă nu mergem mai iute puternic zgomot de lemn rupt şi ţigle sparte
de-atît, n-o să pătrundem niciodată! se auzi chiar deasupra capetelor lor.
- Să pătrundem prin ce? strigă bunicuţul Bunicuţul Joe strigă:
Joe. Prin ce trebuie să pătrundem? - Ajutor! S-a sfîrşit! Ne-am dus pe
copcă!
mmmmm
1

Domnul Wonka răspunse:

- Nu, nu ne-am dus! Am străbătut!


Sîn-
tem afară!.
In mod sigur, liftul pătrunsese prin
acoperişul fabricii, iar acum se înălţa în
văzduh, ca o rachetă, iar prin plafon
intrau razele soarelui, care îi inundau cu
lumină pe cei trei pasageri. în cinci
secunde, ajunseră la o mie de metri în
văzduh.
-Liftul a luat-o razna! strigă
bunicuţul Joe.
-Nu vă temeţi, scumpul meu domn,
îi spuse calm domnul Wonka şi
apăsă pe un alt buton.
Liftul se opri. Se opri şi râmase sus-
pendat în aer, plutind ca un elicopter pe
deasupra fabricii şi a oraşului, care se
întindea dedesubt, asemenea unei cărţi
poştale! Privind în jos, prin podeaua de
sticlă pe care stătea, Charlie reuşi să
zărească străduţele şi căsuţele îndepărtate
şi zăpada care se aşezase în strat gros
peste tot. Era un sentiment ciudat şi
înspăi-mîntâtor, să stai pe sticlă
transparentă, suspendat în văzduh. Te
făcea să te simţi ca şi cînd nu ai fi stat
pe nimic.
xzi RP4LD *>AlU

-Sîntem în
siguranţă?
vru să afle
bunicuţul
Joe. Cum
reuşeşte sâ
plutească?
-Cu ajutorul
puterii (efUlţf
dulciurilor! toţii it
zise domnul iHtorc
Wonka. Un ACAJX
milion de
dulciuri
putere! Hei, - înainte de
priviţi, orice altceva,
exclama el, trebuie sâ
arâtînd în coborîm şi sâ
jos, ceilalţi aruncăm o
copii privire mai de
pleacă! Se aproape către
întorc micuţii noştri
acasă! prieteni, spuse
domnul
Wonka.
Apăsă pe
un alt buton şi
liftul începu
sâ coboare,
ajungînd în
curînd sâ
plutească
exact
deasupra
porţilor de la
intrarea în
fabrică.
Privind în
jos, Charlie îi
zări pe copii şi
pe părinţii lor
strînşi într-un
grup micuţ
chiar lîngâ
porţi.
- Văd
doar trei zise dom
copii, spuse nul Wonka.
el. Cine
lipseşte? Dar o sâ aparâ
şi el cît de
-
curînd. Vezi
Presupun că camioanele?
Mike Teavee, indică domnul
z-Jo RP4LP AAlU (talfe fi f«l>rf<A 4e (t'otoUtX
*îl
Wonka o coloană de camioane gigantice, Gloop. îl vezi? Se suie cu părinţii în
parcate în apropiere. primul camion.
-Da, confirmă Charlie. Pentru ce sînt - Vreţi să spuneţi că n-a păţit nimic?
acolo? întrebă Charlie, uimit. Chiar dacă a trecut
-Nu-ţi aminteşti ce scria pe Biletele prin conducta aceea îngrozitoare?
Aurii? Fiecare copil pleacă acasă cu o -E cum nu se poate mai bine, răspunse
provizie de dulciuri pentru toată viaţa. domnul Wonka.
Fiecare are cîte un camion încărcat să -Dar s-a schimbat! observă bunicuţul
dea pe-afară. A-ha, continuă domnul Joe, privind prin sticla liftului. Era
Wonka, uite, pleacă prietenul nostru, gras! Acum e slab ca un ţîr!
Augustus - Fireşte că s-a schimbat! spuse
domnul Wonka, rîzînd. A fost strîns în
ţeava. Nu va aduceţi aminte? Şi, ia uitaţi!

Vine domnişoara Violet Beauregarde,


marea
1
% % RCHIP t>MU Ouwlie i\ Fabric* M Ciocolata fcJ

consumatoare de gumă! Se pare că au j


reuşit să stoarcă sucul din ea, pînâ la patru copii. Am ceva foarte important de
urmă. Mă bucur nespus. Şi ce sănătoasa discutat cu tine, dragul meu Charlie.
arată! Mult mai bine decît înainte! Domnul Wonka apăsă un alt buton şi
-Dar e vineţie la faţă! strigă bunicuţul liftul se ridică iarăşi în văzduh.
Joe.
-Aşa este, confirmă domnul Wonka.
Ah, asta e, n-avem ce-i face.
-Doamne sfinte! strigă Charlie. Uita-ţi-
vă la biata Veruca Salt şi la domnul şi
doamna Salt! Sînt pur şi simplu
acoperiţi de gunoaie!
-Şi uite că vine şi Mike Teavee! com-
pleta lista bunicuţul Joe. Mâiculiţâ, ce
i-au făcut? Are aproape trei metri şi e
subţire ca un fir de aţă!
-L-au întins prea tare în maşina de
întins gumă, spuse domnul Wonka.
Cîtă neglijenţă!
-Dar ce îngrozitor trebuie să fie pentru
el! strigă Charlie.
-Prostii, zise domnul Wonka. E foarte
norocos. Toate echipele de baschet din
ţară o să se bată să îl obţină. Dar acum,
adăugă el, e timpul să-i lăsăm pe aceşti
(tarife i\ fftfrriot «le G'ocoUt* tJy

capul şi se uită în stînga şi-n dreapta şi,


dintr-odată, cînd zîmbi, îi apărură în
colţurile ochilor riduri delicate. Vezi tu,
dragul meu băiat, zise el, am hotărît sâ îţi
dau în dar fabrica. Atunci cînd o sâ fii
destul de mare să o conduci, întreaga
3o fabrică va fi a ta.
fAMCA 4e (focoUtX A IM( (Mrtfe Charlie fâcu ochii cît cepele la domnul
Wonka. Bunicuţul Joe deschise gura sâ zică
ceva, însă cuvintele nu voiau să iasă.
Liftul cel minunat de sticlă plutea - E foarte adevărat, spuse domnul
deasupra oraşului. în el se aflau domnul Wonka, rînjind cu gura pînă la urechi.
Wonka, bunicuţul Joe şi micuţul Charlie. Chiar îţi dau fabrica. Nu ai nimic
-Cît de mult îmi iubesc Fabrica de Cio- împotrivă, nu?
colată, rosti domnul Wonka, privind în -Sâ i-o daţi lui? se mira bunicuţul Joe.
jos. Apoi, făcu o pauză şi se întoarse sâ Probabil câ-i o glumă.
se uite la Charlie cu o expresie extrem -Nu-i nici o glumă, domnule. Vorbesc
de serioasa întipărită pe faţă. Dar tu o cît se poate de serios.
iubeşti, Charlie? întrebă el. -Dar... dar... de ce aţi dori să-i daţi fa-
-Oh, da, exclamă Charlie, cred că e cel brica lui Charlie?
mai minunat loc din întreaga lume! -Ascultaţi, începu domnul Wonka să
- Sînt foarte mulţumit să aud asta, explice, eu sînt bâtrîn. Sînt mult mai
declară domnul Wonka, pârînd mai serios bâtrîn decît vă închipuiţi. Nu pot s-o ţin
ca niciodată şi continuînd sâ îl privească pe aşa la infinit. Nu am nici copii, nici
Charlie. Da, zise, sînt, într-adevăr, foarte familie. Prin urmare, cine o sâ conducă
bucuros sâ te aud spunînd asta. Iar acum o fabrica, atunci cînd eu o să fiu mult
să-ţi spun de ce. Domnul Wonka îşi înălţa prea bâtrîn şi n-o să mai pot ţine totul
sub control? Cineva
m RCMJLP Guirlie ţi fabrica ii (i'ocoktâ j
t 7
*>MU
mai e în casă! Pot să locuiască în fabrică,
trebuie să continue treaba - măcar de de azi înainte! Pot să ajute cu toţii s-o
dragul celor din tribul Umpa-Lumpa. Aveţi conducă, pînâ creşte Charlie destul de
grijă, sînt mii de oameni inteligenţi care ar mare, ca să facă treaba singur! Unde
da orice să aibă şansa să vină şi să îmi preia locuieşti, Charlie?
afacerea, dar eu nu vreau o astfel de
De sus, de la înălţimea Liftului de Sticlă,
persoană. Nu vreau un adult. Un adult nu
Charlie cercetă casele acoperite de zăpadă.
m-ar asculta; nu ar vrea să înveţe. Ar
încerca să facă lucrurile aşa cum le vede el, -E acolo, o descoperi el, arătînd cu de-
nu cum le văd eu. Aşa că am nevoie de un getul. E coliba aceea mititică de la
copil. Vreau un copil iubitor şi ascultător, marginea oraşului, cea mică de tot...
căruia să îi pot dezvălui, cît mai sînt încă în -Am vâzut-o! zise cu încîntare domnul
viaţă, toate secretele mele nepreţuite despre Wonka şi, apăsînd vreo cîteva butoane,
fabricarea dulciurilor. făcu liftul să pornească înspre casa lui
-De-asta aţi trimis Biletele Aurii! strigă Charlie.
Charlie. -Mă tem că mama n-o să poată veni cu
-Exact! încuviinţă domnul Wonka. Am noi, mărturisi cu tristeţe Charlie.
decis să invit cinci copii în fabrică, iar -Şi de ce nu, mă rog?
cel pe care îl plăceam cel mai mult la -Fiindcă n-o sâ-i părăsească pe bunicuţa
sfârşitul zilei avea să fie declarat Josephine, şi pe bunicuţa Georgina, şi
învingător! pe bunicuţul George.
-Dar, domnule Wonka, bîigui bunicuţul -Dar trebuie să vină şi ei cu noi.
Joe, intenţionaţi cu adevărat să-i daţi -Nu pot, zise Charlie. Sînt foarte bâtrîni
această fabrica enormă micuţului şi nu s-au dat jos din pat de douăzeci de
Charlie? La urma urmelor... ani.
-N-avem timp de ceartă! spuse autoritar -Atunci, o să luăm cu noi şi patul, cu ei
domnul Wonka. Trebuie să mergem pe cu tot, găsi domnul Wonka soluţia.
dată şi să aducem şi restul familiei - pe Avem destul loc în lift şi pentru pat.
tatăl şi mama lui Charlie, şi pe toată
lumea care
g,j| ROiLp />A1U (tarife U fabric* ii (uxolot*
-N-o să puteţi scoate patul din casa, îşi
2,39
exprimă temerile bunicuţul Joe. Nu încape
pe uşă. - Linişteşte-te, nevastă dragă, o rugă
-Nu trebuie să disperaţi! strigă domnul bunicuţul Joe, coborînd din lift. Sîntem noi.
- Mamă! strigă Charlie, aruncîndu-se în
Wonka. Nimic nu e imposibil! Priviţi aici!
braţele doamnei Bucket. Mamă! Mamă!
Liftul plutea acum chiar deasupra aco-
Ascultă ce s-a întîmplat! Ne ducem cu toţii
perişului căsuţei familiei Bucket.
să locuim în fabrica domnului Wonka, şi-o
-Ce vreţi să faceţi? strigă Charlie. sâ-1 ajutăm să o conducă, şi-o să mi-o dea
-Intru să îi iau, răspunse domnul Wonka. mie pe toată şi... şi... şi...
- Dar cum? vru să afle bunicuţul Joe. - Ce tot spui tu acolo? încercă să se
-Prin acoperiş, le explică domnul
Wonka, apâsînd un alt buton.
-Nu! ţipă Charlie.
-Opriţi-vă!, strigă bunicuţul Joe.
ZDRANG! Liftul pătrunse, chiar prin
acoperişul casei, în dormitorul bătrînilor. O
ploaie de praf, ţigle sparte, bucăţi de lemn,
gîndaci, păianjeni, cărămizi şi ciment căzu
peste cei trei bâtrîni care zăceau în pat, şi
absolut toţi crezură că a sosit sfîrşitul lumii.
Bunicuţa Georgina leşină, bunicuţa Josephine
îşi scăpă proteza din gură, bunicuţul Joe îşi
ascunse capul sub pătură, iar domnul şi
doamna Bucket se năpustiră în cameră.
- Salvaţi-ne! ţipă bunicuţa Josephine.

dumirească doamna Bucket.


Iţi ROILP &AHI (torlie ti fabric* it dVolwtX 24,
-Uitâ-te la casa noastră! strigă sărmanul buton. Uşile se închiseră. Bunicuţa Geor-
domn Bucket. E distrusă! gina ţipă. Liftul se ridică de pe podea şi
-Dragul meu domn, interveni domnul ţîşni prin gaura din acoperiş, drept în
Wonka, sărind în faţă şi strîngîndu-i văzduh.
călduros mîna domnului Bucket, sînt atît Charlie se sui pe pat şi încercă să îi
de fericit să vă cunosc. Nu trebuie să vă calmeze pe cei trei bătrînei, care
faceţi griji din cauza casei. De acum îngheţaseră de frică.
înainte, n-o să mai aveţi nevoie de ea. -Vă rog să nu vă temeţi, le spuse el.
- Cine e bărbatul ăsta smintit? zbieră Sînteţi în siguranţa. Şi mergem în cel
bunicuţa Josephine. Putea să ne omoare pe mai frumos loc de pe pămînt!
toţi. -Charlie are dreptate, întări bunicuţul
- Acesta, zise bunicuţul Joe, este Joe spusele băieţelului.
domnul Wonka îh persoană. -O să avem şi ceva de mîncare, cîhd
ajungem acolo? vru să afle bunicuţa
Le luă ceva timp lui Charlie şi bunicu-
Josephine. Mor de foame! întreaga
ţului Joe să le explice tuturor ce li se întîm-
familie e lihnită de foame!
plase în acea zi. Şi, chiar şi atunci, refuzară
-Ceva de mîncare? se miră Charlie,
cu toţii să meargă cu liftul la fabrică.
rîzînd. Oh, staţi să vedeţi numai!
-Mai degrabă mor în patul meu! strigă
bunicuţa Josephine.
-Şi eu la fel! strigă bunicuţa Georgina.
-Eu refuz să merg! anunţă bunicuţul
George.
Aşa că, fără să ţină seama de ţipetele lor,
domnul Wonka, bunicuţul Joe şi Charlie
împinseră patul în lift. Ii împinseră şi pe
domnul şi doamna Bucket după el. Apoi, se
urcară şi ei. Domnul Wonka apăsă pe un
(kA ili'e tf fab ric* «le (fo co U ttK

34.3
- CUM E SÂ SCRII O CARTE?

- Cînd scrii, e ca şi cum ai porni într-o


UN INTERVIU CU plimbare foarte lungă, printre văi, munţi şi
lucruri, şi capeţi o primă imagine a ceea ce
Roald Dahl vezi, pe care o descrii. Apoi, te plimbi ceva
mai departe, poate pînă în vîrful dealului, şi
vezi altceva. Scrii şi acest lucru, şi continui
tot aşa, zi după zi, obţinînd, de fapt, privelişti
Acest interviu, luat de un prieten de fa- diferite ale aceluiaşi peisaj. Cel mai înalt
milie, Todd McCormack, a fost realizat în munte din drumul pe care te plimbi repre
1988, cînd Roald Dahl avea 71 de ani. zintă, fireşte, şi sfîrşitul cărţii, fiindcă trebuie
sâ fie cea mai bună imagine dintre toate, cînd
După cum Dahl însuşi spunea: ,Am
totul se împleteşte, şi poţi privi înapoi ca să
muncit toată viaţa într-o colibă din livada vezi că tot ce ai făcut pînă atunci se leagă,
noastră. E un loc liniştit şi privat, şi însă e un proces foarte, foarte lung şi lent.
nimănui nu îi este permis să îşi bage nasul
înăuntru". Nu numai că 1-a lăsat pe Todd
McCormack în colibă, dar i-a şi oferit -DE UNDE ÎŢI IEI IDEILE PENTRU POVEŞTI?
informaţii preţioase despre cum lucra, de
-întotdeauna începe cu o sâmîhţâ mi-
unde îi veneau ideile şi cum le modela în
nusculă, cu un germene mic, şi nici
poveşti de neuitat. Roald Dahl s-a stins măcar asta nu vine uşor. Poţi să-ţi pierzi
din viaţă în 1990, la doi ani după interviu. un an sau mai bine, pînă să capeţi o
idee bună. Cînd îmi vine vreo idee
bună, fiţi atenţi, o scriu repede, ca să n-
o uit, fiindcă, altfel, dispare
(kmlie ii fabric* ii (iocol*t* a-
fj
ca un vis trecător. Insa în acest moment, nu
mă grăbesc să vin aici şi sa mâ apuc de descoperi un miez tare, cu care poţi să te
scris. Sînt foarte precaut. Mă plimb în jurul joci. Şi aşa a început povestea.
ei, îi dau tîrcoale, o miros şi de-abia apoi
îmi dau seama dacă o să aibă într-adevăr
succes. Odată ce ai pornit, eşti pe un drum -CARE E PROGRAMUL TÂU DE LUCRU?
care o să te ţină ocupat un an de zile, aşa că
ai de luat o decizie importantă. -Programul meu de lucru e acelaşi de
45 de ani. Cel mai important, desigur, e
să nu lucrezi pînâ la epuizare, pentru că
-DE UNDE ŢI-A VENIT IDEEA CARE A STAT LA BAZA eu, de exemplu, după două ore, nu mai
CÂRTII JAMES ŞI PIERSICA URIAŞĂ ? ating maximum de concentrare, şi atunci
trebuie să mâ opresc. Unii scriitori aleg o
-Mâ fascinează un gînd care mi-a încolţit anumita perioadă a zilei ca să scrie, alţii
în minte: ce s-ar întîmpla dacă un măr [aleg] o alta, iar pe mine, unul, mâ
-şi pe aici cresc mulţi meri, dar şi alţi avantajează să încep ceva mai tîrziu.
pomi fructiferi, şi poţi să-i urmăreşti încep să lucrez pe la ora zece şi termin
vara cum cresc, un măr micuţ devenind la doisprezece. întotdeauna. Indiferent
din ce în ce mai mare, şi mi s-a părut un de cît de bine sau de prost merge treaba,
gînd inevitabil - nu s-ar mai opri din stau acolo pînâ la 12. Altfel, dacă începi
crescut. De ce-ar trebui să se oprească la să te obişnuieşti să pleci cînd te-ai
o anumită mărime? Şi ideea mi-a împotmolit, nu mai termini niciodată.
plăcut, mi s-a părut chiar drăguţă [după
care a trebuit să mâ gîndesc] ce fruct ar
fi bine să aleg pentru povestea mea. M- -CUM ÎŢI PĂSTREZI AVÎNTUL, CÎND SCRII
am gîndit la mere, pere, prune, piersici. UN ROMAN?
Piersica e un fruct plăcut, savuros. E
mare, plăcută şi moale şi, dacă intri în - Unul dintre lucrurile vitale pentru un
ea, scriitor, cînd scrie o carte, care e un proiect
^
t 4 RCHLp Guulie ii f«brfc« di (i'ocoUtX
JOAHl
a+7
amplu şi durează aproximativ un an, e să îşi
păstreze impulsul iniţial. E aceeaşi situaţie aştepţi să te întorci, pentru că ştii ce vrei să
cu cea în care un tînâr scrie un eseu de spui mai departe, şi e minunat, şi trebuie să
patru, cinci sau şase pagini. Numai că, încerci să faci acest lucru. De fiecare dată,
atunci cînd scrii un an de zile, pleci, dar în fiecare zi, pe parcursul întregului an.
trebuie să te şi întorci. Eu nu mă întorc Dacă te opreşti cînd te-ai împotmolit, eşti
niciodată la o pagină goală; întotdeauna terminat!
termin pagina undeva pe la jumătate. Să te
confrunţi cu o pagină goala nu e un lucru
plăcut. însă Hemingway, marele scriitor -CARE E SECRETUL PĂSTRĂRII INTERESULUI

american, m-a învăţat cel mai subtil truc la PUBLICULUI?


care trebuie să apelezi cînd scrii o carte
lungă; spune aşa, şi astea sînt vorbele lui: -Norocul meu e că rîd de aceleaşi lucruri
„Cînd totul merge bine, opreşte-te din ca toţi copiii, şi acesta e unul dintre
scris". Asta înseamnă că, dacă totul merge motivele pentru care reuşesc să fac asta.
bine şi ştii exact încotro duce sfîrşitul Nu stau să rîd în hohote toată ziua, dar
capitolului şi încotro se îndreaptă per- am tot timpul glumite minunate, şi
sonajele, nu scrii pînâ cînd ajungi la final, cartea trebuie să fie interesantă, să
pentru că, atunci, o să spui: „bine, şi acum meargă într-un ritm alert, să aibă o
ce mai fac?" Şi te ridici şi pleci şi nu vrei intrigă bună, însă trebuie să fie şi
să te mai întorci, fiindcă nu ştii încotro te amuzanta. Trebuie să fie amuzantă. Şi
îndrepţi. însă, dacă te opreşti atunci cînd fiecare carte a mea e diferită, la acest
totul îţi merge bine, cum a spus nivel. Oh, Vrăjitoarele e diferită de
Hemingway... atunci ştii ce ai să spui în Uriaşul Cel Prietenos, sau de James [şi
continuare. Te forţezi să te opreşti, pui piersica uriaşă] sau de Danny
creionul jos şi laşi totul, şi pleci. Şi abia [campionul lumii] Graniţa dintre rîsul
în hohote şi plîns, pentru câ-i un
dezastru, e subţire cît un fir de aţă. Vezi
un individ că alunecă pe o coajă de
banană, pe
*♦* HP4JLP AAH/: Ouulfe (i f Abrfm <U (iboUctit «49
stradă, şi rîzi în hohote, cînd ajunge cu -CUM INCLUZI ÎNTÎMPLARI ORIBILE, FÂRÂ SÂ ÎŢI
picioarele în sus. Dacă, pe cînd faci asta, vezi SPERII CITITORII?
că şi-a rupt piciorul, te opreşti brusc din rîs,
iar gluma nu ţi se mai pare glumă. Nu ştiu, e o -Nu descrii niciodată cum se întîmplâ
graniţă foarte fină, dar trebuie să te ororile, doar spui că se întîmplă. Copiii
străduieşti să o găseşti. care se prind în Maşina de Ciocolată a lui
Willy Wonka sînt duşi de acolo, şi cu
asta se sfîrşeşte totul. Cînd părinţii
-CUM CREEZI PERSONAJE INTERESANTE? zbiară: „Unde s-a dus?" şi Wonka spune:
„Ei, s-a dus să se prefacă în fondant",
-Cînd scrii o carte, cu oameni, nu cu lumea rîde, pentru că nu vede lucrul
animale, ca personaje, nu e bine să îţi acesta întîrn-plîndu-se, nu se aude vreun
alegi personaje obişnuite, pentru că asta copil că urlă disperat, niciodată.
nu îi interesează deloc pe cititori. Fiecare
scriitor din lumea asta trebuie să apeleze
la personaje care au ceva interesant, cu -CÎT DE MULT TE-A INFLUENŢAT VIAŢA LA
atît mai mult cînd e vorba de o carte ŢARA?
pentru copii. Găsesc că singura
modalitate de a face persoanjele cu -Nu aş putea trăi altundeva, decît aici, la
adevărat interesante pentru copii e să le ţară. Şi, fireşte, dacă locuieşti la ţară, e
exagerez calităţile sau defectele şi, dacă firesc ca munca să îţi fie influenţată într-o
o persoană e rea sau crudă, sau groază de feluri, nu doar de pure fantezii -
nesuferită, să o fac foarte rea, foarte cum ar Charlie cu Fabricile de Ciocolată,
crudă, foarte nesuferită. Dacă sînt vrăjitoarele, Uriaşul Cel Prietenos - ci şi
personaje urîte, le faci extrem de urîte. de alte lucruri din jurul tău. Probabil cea
Asta, cred eu, e amuzant şi are un impact mai strîns legată [carte] de peisajul rural
asupra publicului. de aici este
t.59 HCHLP JiAHl

Danny, campionul lumii, o carte pe care o


iubesc. Şi, pe cînd mă gîndeam la planul ei,
îhtrebîndu-mă unde să îi pun să locuiască pe
KOALV
Danny şi pe tatăl său, tot ce avem de făcut
-şi nu îmi dădusem seama de asta - era să mă &A&Z
uit în jurul meu, în grădină, şi gata.

ROALD DAHL DESPRE CIOCOLATA


La editura RAO au
apărut:
In... şapte ani din această decadă glo-
rioasă, de aur (anii 1930), s-au inventat
toate marile ciocolate clasice: Crunchie,
Whole Nut, Marş, sortimentele Black VfZ)ito*ri\t
Magic, Tiffin, Caramello, Aero, Malteser,
Quality Street, Kit Kat, Rolo, Smarties. în Vti*ţv{\ (el îtittwoţ
muzică, am găsit un echivalent în perioada
de aur a compozitorilor Mozart,
Beethoven şi Bach. în pictură, ar fi în curînd: )tmti
echivalentul Renaşterii din arta italiană şi
apariţiei impresioniştilor, spre sfîrşitul ţi fierea Crfaft
secolului al nouăsprezecelea. în literatură,
ar fi Tolstoi, Balzac şi Dickens. Credeţi-mă
pe mine, nu a mai existat niciodată ceva
asemănător în toată istoria ciocolatei şi
nici nu va mai exista.
Clubul cărţii %£) Q JOSEPH FINDER O WILLIAM KOTZWINKLE E,
Puteri excepţionale T., extraterestrul
RAO CLASIC □ IAN FLEMING ?JOHN LESCROART
□ H.
Notre-Dame
Departe
Coliba
BEECHER-STOWE
Moby unchiului
de lumea
Dick de Paris
Tom
dezlănţuita
O
Q ŞEI SHONAGON Doar pentru ochii tăi; Operaţiunea Justiţie exemplară
O THOMAS
Q
HERMAN
VICTORMELVILLE
HUGO
HARDY
Înseninări de căpătîi a Tljunderball; In Serviciul Secret al Maiestăţii ?DAPHNE DU MAURIER
HENRYK SIENKIEWICZ Sale; Spionul care m-a iubit; Trăieşti numai de Rebecca; Hanul Jamaica
Prin foc si sabie (2 voi.) Q două ori; Bărbatul cu pistolul de aur; ?PETER MAYLE Viată
W1LLIAM THACKERAY Caracatiţa şi alte povestiri (seria James Bond) de cîinc
Bîlciul deşertăciunilor (2 voi.) Q FREDERICK FORSYTH ?TONY PARSONS
□ L.N. TOLSTOI Fantoma dm Manhattan; Dosarul Odessa Copil şi bărbat; Bărbat şi soţie
Sonata Kreulzcr si alte povestiri □ JOHN GRISHAM □ ANNE RICE
... $i vreme e ca să ucizi; Firma; Cazul Diavolul Memnoch; Vampirul Armând;
Pelican; Campionul din Arkansas; Vampirul Lestat; Vampirul Vittorio Q
OPERE□
?GABRIEI.
QXX
MĂRIO
VIRGINIA
RăzboiulVARGAS
sfîrşitului
GARCIA
WOOLFLLOSAlumii;
MÂRQUEZ,
Clientul; Moştenitorii; Maestrul; Camera ROBERT ROSENBERG Camera de
?HERMANN HESSE Narcis si Gură- Incredibila
Spre
Conversaţie
far; Orlando
şi trista
la Catedrala
poveste a candidei
morţii; Omul care aduce ploaia montaj
de-Aur; Gertrude; Lupul de stepă Erendira şi a bunicii sale fără suflet
□ THOMAS GIFFORD ?KENNETH ROYCE
?FRANZ KAFKA Scrieri ?HENRY DE MONTHERLANT
Puterea destinului; Assassini Preşedintele a murit
Fetele; Îndurare pentru femei
postume şi fragmente (II) a CHUCK HOGAN ?JOHN SAUL Umbră;
Q ANDRE MALRAUX Încercuirea Creatura
Antimemorii I: Oglinda limburilor; □ CHRISTIANJACQ ?WILBUR SMITH
Capul de obsidian I Omul precar si Nefer cel Tăcut; Femeia înţeleaptă; Paneb Războinicii Nilului; Magul; Ultimul
literatura cel Zelos (seria Piatra luminii); A rborele papirus
vieţii (seria Misterele lui Osiris) □ NICHOLAS SPARKS
•tao □ TIM LAHAYE.JERRY B. JKNKINS Nopţi în Rodanthe; Jurnalul unei iubiri.
aoniemhoran Supravieţuitorii; Armata pătimirilor; □ PAUL SUSSMAN
a FEDERICO ANDAHAZI Nicolae (seria Supravieţuitorii) Armata lui Cambyses

?KENZABURO
?ANTONIO
?PHILIPPE
?ROSE
Q ENRIQUE
VIRGINIA
?JOSE TREMAIN
SOLERS
SKÂRMETA
CARLOS VILA-MATAS
WOOLF
OE OSteaua
SOMOZA Q JOHN KATZENBACH a MICHAEL TEITELBAUM
Secretul culorii pure O
experienţă
Poştaşul
amanţilor
Restauraţia
Jurnalul
Baterbyideilor
Peştera &
unei
luipersonală
Co
Neruda
scriitoare Ziua răfuielii; Omul din umbră; Aventurile Omului-Păianjen; Bărbaţii în
JULIAN BARNES Războiul lui Han negru 11
O istorie a lumii în 10 capitole □ BERNARD KNIGHT □ J.R.R. TOLKIEN
ţi jumătate; Privind în soare O Dincolo de liman Silmarillion; Trilogia Stăpînul Inelelor;
E.L. DOCTOROW Q DEAN KOONTZ Hobbitul
Labirintul apelor Şoapte; Unicul supravieţuitor □ SCOTT TUROW
□ MARGARET DRABBLE ?ANN BRASHARES Pantalonii Călători; Erori judiciare
Drumul strălucitor PROZA ROMÂNĂ CONTEMPORANA
Q JULIA KRISTEVA Q
□ ALEX
DINU
CiocoiiSARARU
MIHAI
noi cu bodyguard
STOENESCU
□ RĂZVAN
NICOLAE
Q ANA CALINA
Don fuan; IOAN
ROTARU BOANCIIIŞ
GARAS
Cealaltă realitate
Samuraii □ Masca
CARLOS
Portocaliu
Îngerii de CASTANEDA
oţel; iSiÎRAO
Trilogia de PENTRU TINERI
Misiunea VOLKMAN
□ ERNEST
lut NON-F1CTIUNF. dominicană
norocului
QJAVIERMARIAS Călătorie la Ixtlan; învăţăturile lui Spionaj
Inimă atît de albă

SUCCESE INTERNATIONALE
□ DA VID BALDACCI
Putere absolută ?ANTOINE
?NELSON
?DANIEL
?BEN
Q ROBIN
RiscELTON
asumat;
COOK
EASTERMAN
DeMILLE
B. DANIEL
TratamentPrinţesa
fatal;
Al Răpirea;
Q CLIVE BARKER Soarelui;
Plum
nouălea
Popcorn
Intenţii
lsland
periculoase
Buddba
Aurul din Cuzco;
Cobai - Seminţia Nopţii ?WILLIAM
MachuPicchu,DIEHL
Cetatea Secretă (seria
Q JOHN CASE Inca, 1, 2,
Domnie în 3)
iad; Eureka
întîiul călăreţ al Apocalipsei; Sindromul Q
TOM CLANCY,
Rainbow Six (2 voi.); A doua vară a Pantalonilor Călători
Ordine prezidenţiale (2 voi.) ?EOIN COLFER □ NANCY FARMER
□ TOM CLANCY, STEVE Artemis Fowl; Incidentul din Arctica Casa scorpionului
PIECZENIK □ JAMES FENIMORE COOPER
Centrul de comandă V: Echilibru de forţe Ultimul mohican a ANTHONY HORowrrz
□ JOHNLECARRE Stormbreaker; Academia Point Blanc
Omul nostru din Panama; Experiment (sena Alex Rider, Superspionul
secret adolescent)
□ KATHERINE ROBERTS
Prădarea Marii Piramide

S-ar putea să vă placă și