Universitatea din Oradea

Facultatea de Istorie- Geografie

Geografia Turismului Anul II

Studiu de Arhitectură peisagistică a

Parcului Petofi din Oradea

Studenţii:
Păuna Antoniu Flaviu
Sala George Mădălin
Martin Gheorghe Ilarion
 Purtan Cosmin

Cuprins

Introducere
Descrierea generală a parcului
Analiza componentelor parcului
Inventarul floristic şi faunistic
Analiza principalelor elemente de interes ale
parcului
Ancheta socială
Concluzii
Propuneri
Croquis şi schiţe
Anexe

2
 Acest proiect, care vizează analiza Parcului Petofi, a
fost elaborat la solicitarea Primăriei Municipiului Oradea,
pentru a se cunoaşte starea actuală a acestui sit.
Echipa de analiză a fost formată din patru studenţi de
la Facultatea de Istorie-Geografie, din cadrul Universităţii
din Oradea:
Păuna Antoniu Flaviu
Sala George Mădălin
Martin Gheorghe Ilarion
Purtan Cosmin

Motivul pentru care am ales acest parc este importanţa

pe care acesta o are în cadrul sistemului de spaţii verzi din
această parte a oraşului.

3
 Parcul Petofi este un parc urban tipic, situat la
contactul dintre zona centrală a oraşului cu cartierul
Rogerius, şi totodată este unul dintre primele parcuri din
municipiu care introduce stilul peisager.
Parcul Petofi îndeplineşte mai multe funcţii: odihnă,
recreere, joacă pentru copii, tranzit, estetică. Ca funcţie
dominantă se remarcă odihna şi recreerea, atât pentru
adulţi, cât şi pentru copii, tineri şi vârstnici. O a doua
funcţie dominantă o reprezintă cea de tranzit: acest parc
fiind intens tranzitat mai ales pe aleea care face legătura
dintre Strada Muzeului şi Strada Lamaitei, dar si pe aleile
din lateral , cea centrala, respectiv cea care coboara dinspre
Strada Pescăruşului spre Liceul de Artă.
Situl în cauză are o formă triughiulară cu vârful cel
mare (care depăşeşte 90 grade) orientat spre nord şi cu două
laturi mai mari în NE ( 350 m) şi SV ( 400 m), faţă de cea
din NV de doar 180 m. Între aceste laturi parcul are o
suprafaţă de aproximativ 20.000 m pătraţi (2 ha). Lungimea
maximă de 400 m este dată de aleea laterală din SV, în
timp ce lăţimea maximă de 100 m este de-a lungul aleei
care uneşte Strada Lămâiţei cu Strada Muzeului.

Situl este înconjurat pe toate cele trei laturi de şosea.

Pe laturile din NE şi NV există trotuar aferent şoselei, în
timp ce latura sud- vestică este delimitată de şosea printr-un
gard viu şi un aliniament de stejari ornamentali. Şoselele
din NV şi SV sunt intens circulate, în timp ce cea din NE

4
este mai îngustă şi prezintă un trafic mai scăzut. De
asemenea trotuarul din NE este utilizat ca loc de parcare
pentru automobile.
Vecinătăţile acestui parc sunt constituite în special din
clădiri private fără etaj, dar şi din clădiri cu un etaj, două
sau trei etaje. Se remarcă clădirea Liceului de Artă, datând
din secolul al XIX-lea, clădire cu un etaj plus demisol. Tot
în vecinătatea parcului este situat Hotelul Scorillo, hotel de
trei stele.
În partea de NV Parcul Petofi se învecinează cu Parcul
Baroc, iar împreună cu spaţiile verzi din Piaţa Ion Creangă
şi Piaţa Bucureşti formează un veritabil sistem de spaţii
verzi pentru acest areal al oraşului aflat la interferenţa
vechiului cartier Olosig ( zona centrală ) cu noul cartier
Rogerius.
Parcul Petofi este amenajat într-un stil mixt,
concretizat prin îmbinarea stilului peisager cu cel
geometric.
Stilul peisager este prezent, îndeosebi, în jumătatea
nord vestică a parcului: aici desfăşurându-se alei cu traseu
relativ sinuos, denivelări de teren, numeroase trepte, de
asemenea, aici se remarcă prezenţa bazinului ornamental cu
mai multe nivele, împrejmuit cu zid de piatră şi cu o
vegetaţie specifică de conifere, care încearcă să reconstituie
peisajul natural.
Stilul geometric se manifestă cu precădere în cealaltă
jumătate a parcului. Aici forma acestuia se îngustează şi se
detaşează o alee principală în centru care porneşte dintr-un
punct de convergenţă de formă circulară şi care se termină
aproximativ în capătul parcului, în proximitatea bustului
poetului maghiar Petofi Sandor. De-a lungul acestei axe

5
principale se desfăşoară în stânga şi în dreapta arbori, spaţii
plantate, bănci şi alei dispuse într-o simetrie perfectă.
Suprafaţa ocupată de Parcul Petofi este o suprafaţă
înclinată dinspre E şi NE spre V şi SV. În jumătatea sud-
estică înclinaţia este mai uşoară, fiind abia perceptibilă în
capătul sud- estic al parcului ( în zona bustului lui Petofi)
unde suprafaţa este cvasiorizontală.
În schimb, cealaltă jumătate, care continuă dincolo de
şosea cu Parcul Baroc, prezintă o înclinaţie mult mai
accentuată, de aproximativ 5-10 m, dovadă fiind prezenţa
treptelor din dreptul acestei şosele. Practic, coborând
dinspre Şirul Canonicilor, din acel unghi, Parcul Petofi se
înfăţişează ca o suprafaţă coborâtă, adâncită, asemeni unei
microdepresiuni, unei cuvete.

În cadrul acestui sit, accesele sunt marcate prin alei.

Se disting alei cu pietriş care au în general un traseu sinuos
şi alei asfaltate cu profil predominant linear şi care au în
general o lăţime de 2-3 m. Aleile cele mai intens circulate
predominant pietonale prezintă o lăţime mai mare
(aproximativ 4-5 m) şi acestea sunt cele două aleei care
secţionează parcul dinspre NE, respectiv aleea care asigură
accesul spre Strada Lămâiţei, şi cea care leagă Strada
Pescăruşului de Liceul de Artă.
Atât aleile asfaltate cât şi cele cu pietriş sunt folosite
deopotrivă pentru tranzit şi promenadă.
Ca alei de promenadă se remarcă, îndeosebi aleea
principală centrală care porneşte din punctul de
convergenţă din centrul parcului şi de-a lungul căreia sunt
dispuse numeroase bănci, îndeplinind, astfel şi funcţia de

6
odihnă şi recreere, cât şi aleile care se desfaşoară în paralel
cu acesta în stânga şi în dreapta, respectiv aleea care
înconjoară bazinul ornamental în stil peisager.
Aleile au o lungime variabilă, predominând cele cu o
lungime relativ mare. Aleea marginală (laterală) cu pietriş,
de pe latura de SV a parcului este cae mai lungă, având
400m şi un profil linear în întregime. Aleea principală
centrală, asfaltată , are o lungime de peste 200 m, cea
laterală din NE aproximativ 250m, în timp ce aleea care
porneşte din extremitatea nordică a parcului şi cade
perpendicular pe aleea de pietriş din SV, aproximativ
100m.
Aleile converg, în special, în două puncte marcate prin
două forme circulare: spaţiul central al parcului cu bazinul
circular albastru şi spaţiul plantat, de forma circulară din
dreptul treptelor de acces dinspre Parcul Baroc.
Împrejmuirile sunt variate: de la zidul de piatră de 50
cm, care înconjoară spaţiul central, până la împrejmuirile
din piatră care înconjoară bazinul ornamental peisager; de
la gardul de plasă din sârmă de aproximativ 60 cm înăţime,
care delimitează parcul pe latura de NE de trotuarul aferent
şoselei, pănă la gardul metalic de 1,60 m, care separă
spaţiul de joacă pentru copii de restul parcului. Sunt
prezente şi împrejmuiri vegetale, cum sunt cele din gard viu
împreună cu un rând de arbori care înconjoară parcul pe
două laturi ( din NV şi SV). Pe latura din NE gardul viu
lipseşte, luându-i locul gardul de sârmă de plasă.

Parcul este intens circulat, tranzitat, îndeosebi, de

părinţi cu copii, de tineri, de adulţi, de vârstnici, precum şi

7
de elevii Liceului de Artă, care îşi petrec pauzele în centrul
parcului sau desfăşoară unele ore în aer liber, cum sunt cele
de educaţie fizică sau unele ore de specialitate (pictură în
aer liber) parcul îndeplinind astfel pe lângă funcţiile de
bază ( tranzit, recreere şi odihnă) şi cea cultural educativă
(didactică).
Spaţiile gazonate sunt răspândite pe tot cuprinsul
parcului şi ocupă aproximativ 30% din suprafaţa parcului.
Spaţiile plantate sunt şi ele reprezentative,
desfăşurându-se mai ales în prima şi a treia treime a
parcului. Ele prezinta forme variate: circulare,
triunghiulare, ovale, alungite, neregulate. Suprafaţa
acestora variază între5 m pătraţi şi 200m pătraţi.
Majoritatea au ancadrament de gard viu cu o înălţime de
50-60 cm. Altele au un ancadrament din bordură de beton
sau nu prezintă deloc ancadrament, cum sunt micile spaţii
plantate cu iuca, având formă circulară.
Aceste spaţii plantate dispun de numeroase specii de
flori: iuca, petunii, salvie, cane, gazania, trandafiri, begonii,
gutai japonez.
Mobilierul urban se constituie din mai multe elemente.
Printre ele se disting băncile. Bancile sunt amplasate de-a
lungul majorităţii aleilor (mai puţin a celei din SV) şi au o
structură din beton cu spătar şi şezut din lemn. De
asemenea, ele sunt prezente şi în spaţiul de joacă pentru
copii, în spaţiul central al parcului, precum şi în spaţiul
pavat cu dale de la ieşirea din acesta.
Există şi bănci fără spătar (două grupuri a câte 3)
dispuse în centrul parcului şi destinate, în special,
socializării sau jocurilor.

8
 Coşurile de gunoi sunt de calitate, de talie mare şi sunt
distribuite uniform în cadrul parcului, de-a lungul aleilor, în
preajma băncilor şi de cele mai multe ori agăţate de stâlpii
de iluminat. De asemenea, există o masă de ping-pong, un
panou publicitar, un panou informativ, precum şi un spaţiu
de joacă pentru copii dotat cu aparate de joacă de înaltă
calitate.
Infrastructura se constituie din reţeaua electrică pentru
iluminat public,reteua de canalizare şi alimentare cu apă
potabilă. Stâlpii de iluminat public sunt distribuiţi uniform
pe suprafaţa parcului asigurând o iluminare
corespunzătoare pe timp de noapte. În parc mai există un
Wc public şi o clădire pentru întretinerea parcului. Ca şi
piese de apă, se remarcă cele două bazine: bazinul
ornamental peisager cu patru ţâşnitori şi bazinul ornamental
circular din centrul parcului cu o ţâşnitoare, precum şi două
fânţâni artezine publice.
În parc sunt prezente trei opere de artă remarcabile, şi
anume: statuia lui Gabor Bethlen, principe al
Transilvaniei, amplasata la intrarea în parc dinspre vest;
monumentul poetului maghiar Jozsef Atilla, statuie turnată
in bronz, realizată de sculptorul Wagner Wandor, situată în
apropierea aleii principale centrale; bustul poetului maghiar
Petofi Sandor (1823-1849), realizată de sculptorul Farkas
Jozsef. Acest monument se află în extremitatea sud estică a
parcului şi spre deosebire de celelalte două care sunt
amplasate în spaţiul gazonat, este accesibil publicului
printr-o cărare pavată cu dale.
Se mai găsesc din loc în loc mici decoraţiuni, mici
statui ornamentale reprezentând coşuri , amfore, respectiv
un copilaş cu o roabă, amplasate în spaţiul gazonat.

9
 Inventarul floristic se constituie din arbori, arbuşti şi
plante cu flori. Predomină foioasele: stejarul ornamental
(care înconjoară parcul pe laturile de NE şi SV), castanul
(Castanea sativa) în spaţiul central îndeosebi, teiul pucios
(Tilia cordata) şi teiul alb (Tilia tomentosa) în spaţiul
central şi de-a lungul aleii principale, salcâm ( Robinia
pseudoacacia), mesteacăn (Betula pendula), oţetar (Rhus
typhina), catalpa (Catalpa speciosa), arţar ( Acer
platanoides), arţar tătăresc (Acer tataricum), prund
decorativ, plop tremurător (Populus tremula). Dintre
conifere se remarcă: pinul ( Pinus silvestris), tuia ( Thuja
occidentalis), tisa (Taxus baccata), laricea (Larix decidua),
molidul (Picea abies), bradul (Abies alba).
În cadrul arbuştilor se detaşează: gutâiul japonez
(Ligustrum hibiscus), iasomia (Jasminum fruticanus),
ploaie de aur (Forsythya), soc (Sambucus nigra).
Plantele cu flori cuprinse în parc sunt: gazania
(Gazania splendens), cana, petunia (Petunia hybrida), iuca (
Yucca elephantipes), begonia ( Begonia elatier), salvia
( Salvia elegans), crăiţa (Tagetes patula). De asemenea
există şi un gard viu (boschet) şi plante caţărătoare cum
este iedera (Hedera helix).
Fauna parcului o formează în primul rând păsările. În
parc se pot vedea mierle (Turdus merula), guguştiuci
( Streptopelia decaoche), vrăbii de câmp (Passer
montanus), vrăbii de casă (Passer domesticus), piţigoi mare
(Parus major), piţigoi albastru (Parus caeruleus), sticleţi
(Carduelis caduelis), cinteze ( Fringilla coelebs),

10
macaleandru (Erithacus rubecula), porumbei (Columba
palumbus), ciocănitori de grădină (Dendrocopus syriacus).

Ca şi elemente de interes ale parcului se detaşează:

bazinul ornamental peisager, spaţiul central al parcului,
spaţiul de joacă pentru copii, spaţiul pavat cu dale din
dreptul centrului parcului, respectiv aleea principală
centrală.

Bazinul ornamental peisager este situat în jumătatea

nord vestică a parcului. Are o suprafaţă de aproximativ
200m pătraţi, o lungime maximă de 25 m, o lăţime maximă
de 15 m şi o adâncime de aproximativ 50 cm. Prezintă
patru tâşnitori, se remarcă prin forma sa neregulată şi prin
faptul că prezintă patru luciuri de apă aşezate la nivele
diferite. Are un ancadrament de zid de piatră, ce prezintă
neregularităţi şi discontinuităţi, care se armonizează cu
vegetaţia din jur, bogată şi abundentă: doi arbori de talie
mare (un oţelar şi un tei), numeroase conifere (tuia, tisa) şi
plantaţii de iuca. De asemenea suprafaţa aferentă bazinului
prezintă la contactul cu aleea de asfalt o bordură de pietre,
pe alocuri vizibilă, dar în mare parte acoperită cu gazon sau
pământ.
Prin toate aceste elemente bazinul ornamental se
încadrează în stilul peisager.

Spaţiul central al parcului reprezintă un punct de

convergenţă al aleilor principale din parc şi are o formă

11
circulară. Intrarea în acesta se poate face din trei părţi:
dinspre bazinul ornamental peisager urcând nişte trepte,
dinspre spaţiul pavat cu dale, tot prin urcarea unor trepte,
respectiv dinspre aleea principală centrală. Totodată, oferă
şi o cale de acces spre spaţiul de joacă pentru copii, situat
în continuarea acestuia spre nord.
Acest punct de convergenţă al aleelor reţine atenţia
prin forma sa circulară cât şi prin dispunerea concentrică a
principalelor componente: bazin cu apă, alei, vegetaţie,
mobilier urban, împrejmuiri.
Astfel, în centrul acestui spaţiu se află un bazin
ornamental de culoare albastră, cu o formă aproximativ
circulară ( prezintă totuşi patru nişe laterale asemănătoare
unor absidiole),cu o suprafaţă de aproximativ 20 m pătraţi,
o adâncime de 60 cm, si care este dotat cu o fântână
arteziană cu trei nivele având o înălţime de 1,40m.
Urmează apoi o alee circulară asfaltată, un inel de
castani, un zid de piatră de aproximativ 50 cm înălţime,
prevăzut cu buzunare în care sunt aşezate băncile. Spre
exterior zidul de piatră este înconjurat de un al doilea inel
de arbori, de data aceasta format din tei. De la zidul de
piatră până la aleea de asfalt se desfăşoară un spaţiu cu
pietriş, iar în dreptul aleii principale centrale se găseşte o
fântână arteziană. Suprafaţa ocupată de acest spaţiu este
uşor înclinată dinspre E spre V, fapt evidenţiat şi de profilul
bazinului ornamental care prezintă o bordură mai înaltă
înspre vest. Acest spaţiu este destinat în mare măsură
pentru odihnă şi recreere, dar şi pentru socializare.

12
 Spaţiul de joacă pentru copii se află în vecinătatea
punctului central al parcului şi este împrejmuit cu un gard
metalic având o înălţime de 1,60m. Are o formă neregulată,
o suprafaţă de aproximativ 400m pătraţi, acoperită în mare
parte cu nisip ,dar şi cu gazon în vest şi nord vest. Accesul
se face fie dinspre aleea de pe latura de NE a parcului, fie
dinspre centrul parcului.
Vegetaţia cuprinde pini, larice, castani, tei, arţari,
pruni decorativi, precum şi tufe de iasomnie.
Băncile (13 la număr) sunt dipuse de-a lungul gardului
metalic, iar aparatele de joacă pentru copii sunt moderne,
de înaltă calitate şi vopsite în culori vii ( roşu, albastru,
galben, verde). În acest spaţiu sunt prezente următoarele
aparate de joacă: două hinte, o hintă dublă, un mini carusel,
o groapă de nisip, trei căluţi mobili, un căluţ fix, o piramidă
pentru căţărare, respectiv două căşuţe de joacă, una cu
topogan şi cealaltă cu scări, unite între ele printr-un podeţ.
Unele dintre aceste aparate de joacă dezvoltă creativitatea
copiilor (groapa de nisip), altele în schimb contribuie la
dezvoltarea si evidenţierea curajului şi a responsabilităţii
(piramida pentru căţărare, căşuţele de joacă).
Bordura care înconjoară groapa de nisip, respectiv
suprafeţele pe care sunt amplasate piramida de căţărare şi
căşuţele de joacă sunt alcătuite dintr-un material moale
(cauciucat) pentru a atenua şocul rezultat în urma
posibilelor căderi sau accidentări.

Spaţiul pavat cu dale din beton, de la ieşirea din

punctul central al parcului spre SV este de asemenea un
element de interes în cadrul acestui parc. Are o formă

13
dreptunghiulară, o lungime de 20 m şi o lăţime de 6 m .
Este amplasat în porţiunea mediană a unei alei care
porneşte din aleea laterală cea mai lunga. Este mărginit
înspre NE de un zid de piatră de aproximativ 1 m înălţime
şi comunică înspre SV prin intermediul unor trepte şi a unei
mici alei pavată cu dale de beton cu aleea laterală, care
constituie latura de SV a parcului. Prezintă patru bănci,
precum şi un grilaj ornamental amplasat deasupra zidului.
Destinaţia acestui spaţiu este odihna şi recreerea.

Aleea principală centrală se dezvoltă pe o lungime de

aproximativ 200m. De la punctul central al parcului până în
preajma bustului lui Petofi Sandor, adică spre capătul de
SE al parcului. Această alee asfaltată reprezintă o axă
structurală majoră, de-a lungul căreia sunt dispuse simetric
vegetaţia, aleile, spaţiile plantate , arborii, respectiv băncile.
Este secţionată de aleea ce vine dinspre Strada
Pescăruşului în două sectoare, în două porţiuni.
În primul sector se desfăşoară simetric de-o parte şi
de alta a acestei alei două rânduri de tei şi două spaţii
plantate de formă ovală.
În cel de-al doilea sector rândurile de tei, resprectiv
spaţiile plantate, de această dată de formă alungită ( paralel
cu aleile), sunt dublate de două alei pietruite şi de alte
rânduri de arbori,respectiv împrejmuiri de gard viu.
Băncile sunt dispuse relativ simetric de-a lungul
aleilor, iar cele două spaţii plantate alungite se remarcă prin
simetria lor, respectiv prin frumuseţea florilor: un rând de
cane în mijloc, respectiv cinci rânduri de salvie roşie, în
dreapta şi alte cinci în stânga.

14
 De-a lungul acestei alei se mai află o fântână
arteziană, iar aleea este folosită pentru promenadă, dar şi
pentru odihnă şi recreere.

Pentru acest studiu s-a avut în vedere şi opinia

cetăţenilor din parc, legată de aspectul general al acestuia,
ei răspunzând la mai multe întrebări adresate lor de către
membrii echipei de analiză.
În cea mai mare parte cetăţenii se declară mulţumiţi de
aspectul parcului, de existenţa spaţiului de joacă pentru
copii, de liniştea şi curăţenia din parc. De pildă, doamnă
Bondor Viorica (57 de ani) ne- a declarat că: „Sunt
mulţumită de parc, vin cu nepoţica mea aproape zilnic, e
curat, e frumos”.
Pe de altă parte există şi cetăţeni care şi-au exprimat
nemulţumirea cu privirea la unele lucruri cum sunt
grupurile de tineri care fac stricăciuni în parc şi pătrund în
spaţiul de joacă pentru copii.
Concludentă în acest sens este mărturisirea doamnei
Petrilă (65 de ani): „Am o mare nemulţumire, în părculeţul
de joacă pentru copii vin de multe ori copii mai mari şi nu-i
lasă pe cei mici să se joace”.

În urma analizei efectuate de echipa noastră Parcul

Petofi se înfăţişează în prezent într-o stare bună, chiar
foarte bună, satisfăcând în mare măsură funcţiile sale
principale: tranzit, respectiv odihnă şi recreere. Spaţiul de

15
joacă este dotat cu aparate de joacă moderne şi reprezintă
un adevărat loc de joacă şi de bucurie pentru copii. Cea mai
mare parte a băncilor sunt funcţionale, coşurile de gunoi
sunt puse la îndemâna cetăţenilor, aleile se prezintă într-o
stare bună, toate fiind funcţionale.

Totuşi, echipa de analiză a sesizat unele mici nereguli

care pot fi corectate. Există cinci bănci nefuncţinale care
trebuiesc reparate sau înlocuite. Există zone în care
murdăria este persistentă ( de exmplu în zona statui lui
Gabor Bethlen) şi prin urmare ar trebui demarată o
campanie de curăţenie, mai ales în această parte a parcului.
În spaţiul de joacă pentru copii nu există nici un coş
de gunoi, prin urmare ar fi imperios necesar măcar două
sau trei coşuri. Ar mai putea fi adăugate câteva spaţii
plantate, mai ales acolo unde lipsesc( de exemplu, în
preajma spaţiului pavat cu dale de beton)
Si nu în ultimul rând, ţinând cont de opinia cetăţenilor,
,accesul în spaţiul de joacă pentru copii ar trebuie să fie
permis numai copiilor, nu şi tinerilor sau adolescenţilor
care produc stricăciuni. Prin urmare, existenţa unor plăcuţe
restrictive şi prezenţa unui gardian public ar fi benefice.

16