Sunteți pe pagina 1din 42

DREPT PARLAMENTAR

CUPRINS
I. DEFINIłII ŞI PRINCIPII................................................................................................ 3
1. Definirea Dreptului parlamentar ................................................................................. 3
2. Izvoarele Dreptului parlamentar.................................................................................. 3
3. Principiile Dreptului parlamentar................................................................................ 3
Întrebări de autoevaluare............................................................................................... 4
II. DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUłIONAL (aspecte generale).......................... 5
1. Principiul bicameralismului ........................................................................................ 5
2. Organizarea internă a Camerelor................................................................................. 5
3. Structura politică a Camerelor – grupurile parlamentare ............................................ 9
4. Alte structuri constituite pe principiul constituŃional al autonomiei parlamentare ... 10
Întrebări de autoevaluare............................................................................................. 11
III. MANDATUL PARLAMENTAR............................................................................... 12
1. NoŃiunea de mandat parlamentar............................................................................... 12
2. Natura juridică a mandatului parlamentar................................................................. 12
3. Trăsăturile mandatului parlamentar .......................................................................... 12
4. Dobândirea mandatului parlamentar ......................................................................... 13
5. Durata mandatului parlamentar................................................................................. 14
6. Încetarea mandatului ................................................................................................. 14
7. SupleanŃii şi vacanŃa circumscripŃiei electorale ........................................................ 14
8. ConŃinutul mandatului parlamentar........................................................................... 14
9. ObligaŃiile parlamentarului ....................................................................................... 15
10. SancŃiuni.................................................................................................................. 15
11. ProtecŃia mandatului parlamentar............................................................................ 15
Întrebări de autoevaluare............................................................................................. 17
IV. INTRODUCERE ÎN DREPTUL PARLAMENTAR ................................................. 18
AL PROCEDURII PARLAMENTARE ........................................................................... 18
1. Premise constituŃionale ............................................................................................. 18
2. FuncŃiile Parlamentului ............................................................................................. 18
3. Actele Parlamentului ................................................................................................. 19
Întrebări de autoevaluare............................................................................................. 21
V. PROCEDURA PARLAMENTARĂ............................................................................ 22
1. Introducere ................................................................................................................ 22
2. Premisele procedurii parlamentare............................................................................ 22
3. Procedurile parlamentare generale ............................................................................ 23
4. Sesizarea.................................................................................................................... 23
5. Procedura de pregătire a lucrărilor Camerelor .......................................................... 24
6. Procedura dezbaterilor............................................................................................... 25
7. Procedura de vot........................................................................................................ 26
8. Procedurile parlamentare speciale............................................................................. 26
9. Procedura legislativă pentru adoptarea legilor ordinare şi a legilor organice ........... 27
10. Procedura parlamentară de ratificare a tratatelor sau altor acorduri internaŃionale 35
11. Procedura parlamentară de revizuire a ConstituŃiei ................................................ 35
12. Proceduri de control ................................................................................................ 36
13. Proceduri de numiri................................................................................................. 39
14. Procedura de validări............................................................................................... 39
15. Procedura depunerii jurământului de către Preşedintele României. ....................... 40
16. Alte proceduri.......................................................................................................... 40
Întrebări de autoevaluare............................................................................................. 41
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 42

2
I. DEFINIłII ŞI PRINCIPII

1. Definirea Dreptului parlamentar


Dreptul constituŃional reglementează locul şi rolul Parlamentului în regimul politic constituŃional,
precum şi relaŃiile sale cu celelalte autorităŃi publice, pe când Dreptul parlamentar reglementează
activitatea parlamentarilor în cadrul Parlamentului, ca şi funcŃionarea internă a acestuia, adică modul de
executare în Parlament a mandatului parlamentar. De aceea, dreptul parlamentar este o subramură a
dreptului constituŃional, cum sunt şi dreptul electoral sau justiŃia constituŃională.
Dreptul constituŃional este format din dreptul constituŃional substanŃial, cuprinzând drepturile şi
libertăŃile fundamentale, dreptul constituŃional instituŃional, definind autorităŃile (organele) statului, şi
dreptul constituŃional normativ, privind sistemul juridic. Din acest punct de vedere, dreptul parlamentar
este o subramură a dreptului constituŃional instituŃional şi normativ. FaŃă de dreptul constituŃional
substanŃial el constituie numai o garanŃie instituŃionalizată a respectării de către Parlament a drepturilor şi
libertăŃilor fundamentale.
Structura Dreptului parlamentar. Dreptul parlamentar este format din trei componente: 1. Drept
parlamentar instituŃional, care se referă la organele de lucru ale Parlamentului – preşedinte, birou
permanent, comisie parlamentară şi altele – şi la organizarea, funcŃio-narea, compoziŃia lor politică şi rolul
pe care îl au în funcŃionarea Camerelor. 2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se referă la
statutul parlamentarilor potrivit mandatului lor (dobândire, încetare, drepturi şi obligaŃii, mijloace de
protecŃie). 3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care cuprinde regulile specifice procesului
de legiferare, de control al executivului şi de realizare a celorlalte competenŃe constituŃionale şi legale ale
Parlamentului.
2. Izvoarele Dreptului parlamentar. Izvoarele de drept sunt formele de exprimare a normelor
juridice. În Dreptul parlamentar românesc sunt recunoscute următoarele izvoare de drept: ConstituŃia,
legea, regulamentele Camerelor şi cutuma.
3. Principiile Dreptului parlamentar: • Principiul specializării. Dreptul parlamentar este un
drept special şi specializat ca urmare a incidenŃei principiului constituŃional al autonomiei parlamentare.
Dreptul parlamentar este aplicabil fiecărei Camere în parte şi Camerelor reunite în şedinŃă comună. Pe cale
de consecinŃă, regulile dintr-o Cameră, fiind expresia voinŃei exclusive a parlamentarilor acelei Camere, nu
sunt aplicabile în afara acesteia, adică parlamentarilor celeilalte Camere sau altor autorităŃi publice. Ca
urmare a modificării ConstituŃiei din anul 2003, principiul specializării se defineşte şi prin specializarea
Camerelor Parlamentului în Cameră primă sesizată şi Cameră decizională astfel încât, prin diferenŃierea
atribuŃiilor, să se asigure optimizarea procesului decizional în Parlament, păstrându-se, în acelaşi timp,
egalitatea funcŃională a Camerelor. Specializarea competenŃei Camerelor presupune şi specializarea şi
profesionalizarea parlamentarilor. • Principiul majoritatea decide, opoziŃia se exprimă. Acest principiu
este consecinŃa naturii elective a mandatului reprezentativ şi a caracterului pluralist al Camerelor
Parlamentului. Majoritatea, întrucât exprimă opŃiunea majoritară a corpului electoral, este legitimată să
decidă asupra măsurilor necesare îndeplinirii programului său politic, fiind cea care a învins în alegeri.
Minoritatea, în egală măsură, reprezintă opŃiunea unui segment semnificativ al corpului electoral, fiind
astfel legitimată să se exprime. Prin însăşi opunerea sa, se asigură latura critică a procesului de guvernare.
Majoritatea şi opoziŃia sunt adversari asociaŃi, influenŃa opoziŃiei regăsindu-se în măsurile adoptate de
guvernanŃi prin influenŃa pe care aceasta o are în dezbaterea şi adoptarea acestor măsuri. Sub aspect tehnic,
conceptul de majoritate este proporŃional cu importanŃa deciziei ce urmează a fi luată. De aceea, majoritatea
poate fi calificată, absolută şi simplă, implicând de fiecare dată o adeziune mai mare sau mai restrânsă a
spectrului politic. • Principiul transparenŃei. Ca regulă, activitatea Parlamentului are un caracter public;
totuşi, princi-piul transparenŃei nu exclude ca, în anumite condiŃii, activitatea parlamentară să nu fie
publică, cum este, îndeosebi, în faza pregătitoare a lucrărilor în plen, din comisiile parlamentare, în cadrul
negocierilor dintre grupurile parlamentare, când plenul a decis ca şedinŃa să fie secretă etc. TransparenŃa
asigură un contact permanent între Parlament şi opinia publică; ea presupune contactul cu mass-media, cu
grupurile de presiune, activitatea parlamentarilor în teritoriu (contactul cu alegătorii), obligaŃia
parlamentarilor privind declaraŃia de avere, evitarea conflictelor de interese etc.

3
Întrebări de autoevaluare

1. Sunt izvoare ale dreptului parlamentar :


a) ConstituŃia
b) legea
c) cutuma
d) toate variantele de mai sus

2. Sunt principii ale dreptului parlamentar :


a) principiul specializării
b) principiul majoritatea se exprimă, opoziŃia decide
c) principiul generalizării

3. Dreptul parlamentar este format din :


a) 2 componente
b) 3 componente
c) 4 componente

4. Sunt componente ale dreptului parlamentar :


a) drept parlamentar instituŃional
b) drept parlamentar al mandatului reprezentativ
c) drept parlamentar al procedurilor parlamentare
d) toate variantele de mai sus

5. Sunt principii ale dreptului parlamentar :


a) principiul majoritatea decide, opoziŃia se exprimă
b) principiul transparenŃei
c) ambele variante

4
II. DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUłIONAL (aspecte
generale)
Procedura parlamentară, ca şi statutul parlamentarilor sunt indisolubil legate de structura
Parlamentului. Acestea vor fi diferite în funcŃie de tipul de Parlament: unicameral sau bicameral. Structura
Parlamentului rezultă din prevederile art. 61 alin. 2 din ConstituŃie, în care se arată expres că „Parlamentul
este alcătuit din Camera DeputaŃilor şi Senat”.
Un aspect prealabil îl constituie premisa instituŃională de ordin constituŃional pe care o reprezintă
bicameralismul. Detaliile de natură organizatorică şi funcŃională ale fiecărei Camere sunt reglementate în
regulamentele acestora, iar cele privind Camerele reunite în şedinŃă comună, în regulamentul şedinŃelor
comune. Organele de lucru sunt definite de aceste regulamente şi de unele prevederi constituŃionale ce intră
în sfera Dreptului parlamentar.

1. Principiul bicameralismului
Bicameralismul a existat în Ńara noastră sub imperiul ConstituŃiilor din 1866, 1923 şi 1938 şi îşi află
rădăcinile în Regulamentele organice – Comisia de la Focşani. În perioada regimului comunist, a existat o
reprezentanŃă naŃională unicamerală numită Marea Adunare NaŃională. Într-un stat unitar, cum este
România, temeiurile bicameralismului sunt date de necesitatea evitării concentrării puterii politice în
Parlament şi de asigurarea în cadrul procedurii legislative parlamentare a aprobării legii de către Camera
decizională după dezbaterea şi votarea ei de către Camera de reflecŃie.
Avantajele bicameralismului faŃă de sistemul parlamentului unicameral, chiar într-un stat unitar,
sunt următoarele: cele două Camere se vor împiedica reciproc să devină despotice, evitându-se astfel o
dictatură colectivă prin dedublarea grupurilor parlamentare ale majorităŃii şi opoziŃiei; evitarea practicii
multiplei lecturi (cel puŃin 3), care are loc în Parlamentele unicamerale, pentru evitarea adoptării unei legi
fără o analiză şi dezbatere suficientă; creşterea controlului asupra executivului, realizat de fiecare Cameră
în parte; asigurarea unui cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri de legiuitori diferiŃi.
Procesul de legiferare nu este mai complicat, dar mai profund, deoarece reluarea procedurii cu ocazia
fiecărei lecturi, cum este în sistemul parlamentar unicameral, îngreunează, câteodată artificial, procedura,
evitându-se o simplitate dăunătoare intereselor generale.
Ca urmare a revizuirii ConstituŃiei din anul 2003, Adunarea Constituantă derivată a optat pentru un
sistem bicameral funcŃional, ce prezintă următoarele avantaje faŃă de sistemul anterior al unui
bicameralism integral (egalitar): Camerele au atribuŃii diferenŃiate, ceea ce presupune o specializare a
acestora şi, implicit, o profesiona-lizare a comunităŃii parlamentarilor; astfel, procedura legislativă nu este
conflictuală, deoarece prima Cameră sesizată este de reflecŃie, realizând o primă lectură a legii, în timp ce
competenŃa decizională revine celei de a doua Camere; procedura este mult mai accelerată, Camera prima
sesizată fiind obligată să se pronunŃe în termen de 45 de zile, iar pentru legile de complexitate deosebită, în
termen de 60 de zile; dacă aceste termene au fost depăşite, potrivit instituŃiei juridice a adoptării tacite, se
consideră că prima Cameră sesizată a fost de acord cu propunerea legislativă, respectiv proiectul de lege, în
forma depusă de iniŃiator.

2. Organizarea internă a Camerelor


Camerele Parlamentului îşi constituie structurile, care, potrivit art. 64 din ConstituŃie, reprezintă
organele de lucru ale acestora, şi anume: Biroul Permanent, Preşedintele Camerei, comisiile parlamentare
permanente; organele de lucru nu se confundă cu aparatul funcŃional, care este alcătuit din funcŃionari
parlamentari. Birourile permanente şi comisiile parlamentare, permanente sau de avizare, se alcătuiesc în
funcŃie de configuraŃia politică a fiecărei Camere. Nu trebuie confundate Camerele cu structurile lor
interne, care au un rol ajutător, întrucât le revin unele împuterniciri proprii, fără însă ca ele să poată hotărî
în locul Camerelor (plenului). Plenul va putea astfel decide în cunoştinŃă de cauză, în mod ordonat şi
eficient.
Organele de lucru se constituie de către plenul Camerei şi îşi desfăşoară activitatea sub controlul
plenului pe baza mandatului acordat de către acesta, care îl poate oricând modifica sau retrage. AtribuŃiile
organelor de lucru ale Parlamentului sunt prevăzute de regulamente sau reprezintă însărcinări date de plen,
cu excepŃia unor atribuŃii prevăzute de ConstituŃie, ca, de exemplu, dreptul preşedinŃilor Camerelor de a
sesiza Curtea ConstituŃională cu controlul constituŃionalităŃii legii sau a regulamentelor parlamentare, sau

5
de a fi consultaŃi de Preşedintele României la dizolvarea Parlamentului, de a participa la depunerea
jurământului unor persoane etc.
Plenul Camerei este alcătuit, după caz, din totalitatea deputaŃi-lor sau a senatorilor, confundându-se
cu însăşi Camera.
Pentru a se asigura caracterul deliberativ al şedinŃelor Camerelor, mai multe reguli trebuie avute în
vedere: • cvorumul, care reprezintă numărul minim de parlamentari în prezenŃa cărora Camera se poate
întruni şi lucra legal; pentru dezbaterea pe articole a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative
(cvorumul de şedinŃă de lucru), atât la Camera DeputaŃilor, cât şi la Senat, nu este necesară prezenŃa unui
anumit număr de membri; cvorumul trebuie asigurat în cadrul şedinŃelor de vot, când în sală trebuie să fie
prezenŃi minim jumătate plus unu dintre parlamentarii Camerei respective, pentru adoptarea de legi
organice sau ordinare sau pentru adoptarea de moŃiuni, hotărâri etc.; pentru adoptarea legilor
constituŃionale, cvorumul este de minim două treimi din parlamentarii fiecărei Camere; • conducerea
lucrărilor de către preşedintele Camerei, ajutat de secretari sau, în lipsa acestuia, de către un vicepreşedinte
(la Senat, vicepreşedintele ce urmează să îndeplinească această însărcinare este stabilit de plen); • aşezarea
parlamentarilor în sala de şedinŃă pe grupuri parlamentare (cutumă) spre a se putea urmări
comportamentul, mai ales la vot, al fiecărui parlamentar.
Biroul Permanent al Camerei

Caracterizare generală: este un organ colegial, ales de Cameră, alcătuit din preşedintele
Camerei, ajutat de vicepreşedinŃi, secretari şi chestori; prin modul de alegere a membrilor, este un organ
reprezentativ al opŃiunilor politice din Parlament, fiind alcătuit potrivit configuraŃiei politice a Camerei;
durata mandatului membrilor biroului este diferită: preşedintele este ales pe durata unei legislaturi, iar
ceilalŃi membri pe durata unei sesiuni.

Principalele trăsături ale Biroului Permanent:

Activitatea sa este sub controlul Camerei, membrii acestuia putând fi revocaŃi înainte de expirarea
mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintă, prin votul majorităŃii senatorilor,
respectiv, la Camera DeputaŃilor, la cererea grupului parlamentar care i-a propus sau a cel puŃin unei treimi
din numărul deputaŃilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare; revocarea poate fi atât cu titlu
de sancŃiune disciplinară, pentru neîndeplinirea obligaŃiilor ce le revin în cadrul Biroului Permanent sau a
celor legate de sarcinile proprii, cât şi ca urmare a retragerii spijinului grupurilor parlamentare care au
propus candidatura; activitatea sa este permanentă, adică şi în perioada dintre sesiuni; asigură conducerea
lucrărilor Camerei, beneficiind de o competenŃă delegată de regulamentul Camerei.
Biroul Permanent are următoarele atribuŃii principale: • propune Camerei data începerii şi data
încheierii sesiunii parlamentare; • exercită iniŃiativa regulamentară, fiind garantul autonomiei
regulamentare a Camerelor în care sens supune aprobării plenului regulamentul Camerei, şi, după caz,
propunerile de modificare ale acestuia; • poate cere întrunirea Parlamentului în sesiune extraordinară
(convocarea se face de preşedinte); • răspunde de pregătirea lucrărilor pentru desfăşurarea procedurii
parlamentare în plenul adunării; • asigură constituirea comisiilor parlamentare şi aprobă regulamentele de
funcŃionare ale fiecărei comisii parlamentare; • asigură respectarea regimului de protecŃie a mandatului
parlamentar; • asigură conducerea serviciilor adunării şi aprobă statul de funcŃii şi regulamentul serviciilor
Camerei; • aprobă regulamentul privind paza, accesul şi serviciul de permanenŃă în sediul Camerei; •
prezintă Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de închidere al exerciŃiului bugetar; •
organizează relaŃiile Camerei cu Parlamentele altor state şi cu organizaŃiile parlamentare internaŃionale,
stabileşte componenŃa nominală a delegaŃiilor; • poate îndeplini şi alte atribuŃii stabilite prin lege (stabileşte
timpii de antenă pentru alegeri sau poate organiza consultări politice cu grupurile parlamentare etc.).
ComponenŃa Biroului Permanent
Preşedintele Camerei

Caracterizare generală: este lider politic, din care cauză e dublat de o altă structură politică,
Biroul Permanent; în modelul opus (modelul englez) preşedintele (speaker) nu e lider politic şi are
prerogative mult mai mari, nefiind ajutat de un birou permanent, ci de o structură de funcŃionari
parlamentari.

6
Principalele trăsături: este ales de plen, pe durata legislaturii (preşedinte de legislatură);
principalele atribuŃii ale preşedintelui au un caracter neutru din punct de vedere politic, din care cele mai
importante sunt: convoacă Camera în sesiuni ordinare sau extraordinare, prezidează lucrările în plen, fiind
garantul libertăŃii tribunei Parlamentului, acordă cuvântul, moderează discuŃiile, sintetizează problemele
supuse dezbaterii, asigură menŃinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului, proclamă
rezultatul votului, reprezintă Camera şi interesele ei, inclusiv pe plan internaŃional, supune spre aprobare
plenului proiectul ordinii de zi şi a programului de activitate, prezidează lucrările Biroului Permanent,
conduce organele de ordine; are şi unele atribuŃii de ordin constituŃional sau legal, care au coloratură
politică; astfel, preşedinŃii Camerelor sunt consultaŃi, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, de către
Preşedintele României la dizolvarea Parlamentului, pot sesiza Curtea ConstituŃională în condiŃiile prevăzute
de art.146 lit. a), b) şi c) din ConstituŃie; participă la consultările politice organizate de Preşedintele
României, primesc sau participă la depunerea jurământului unor persoane etc.; poate fi revocat de plen, cu
votul majorităŃii parlamentarilor, fiind în exerciŃiul unui mandat încredinŃat de acesta; în ordine,
preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei DeputaŃilor asigură interimatul funcŃiei de Preşedinte al
României, conform art.98 din ConstituŃie; Preşedintele Senatului, respectiv preşedintele Camerei
DeputaŃilor pot fi înlocuiŃi în exercitarea unor atribuŃii de vice-preşedinŃi (la Senat, înlocuirea, în caz că
preşedintele lipseşte, se aprobă de plen) şi sunt ajutaŃi în îndeplinirea sarcinilor ce le revin de parlamentari
având următoarele funcŃii:

VicepreşedinŃii Camerei îl ajută pe Preşedintele Camerei în realizarea sarcinilor sale; îndeplinesc


sarcini încredinŃate de preşedinte sau de Biroul Permanent; conduc activitatea Biroului Permanent sau a
Camerei la solicitarea Preşedintelui Camerei.
Chestorii verifică modul de gestionare a patrimoniului Camerei, funcŃionarea şi calitatea serviciilor
acesteia şi fac propuneri corespunzătoare Biroului Permanent; exercită controlul financiar asupra
cheltuielilor; prezintă Biroului Permanent proiectul de buget şi execuŃia bugetară; la sfârşitul fiecărei
sesiuni, prezintă Camerei un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate; asigură menŃinerea
ordinii în şedinŃele plenului.
Secretarii întocmesc lista înscrierilor la cuvânt; prezintă propunerile, amendamentele şi orice alte
comunicări adresate adunării; efectuează apelul nominal şi Ńin evidenŃa prezenŃei la lucrări; numără
voturile; Ńin evidenŃa hotărârilor adoptate şi a situaŃiei proiectelor de legi şi propunerilor legislative
înregistrate la Cameră; veghează la întocmirea stenogramei şedinŃei şi verifică transmiterea ei spre publi-
care în „Monitorul Oficial”; îl asistă pe preşedinte la realizarea atribuŃiilor ce îi revin în conducerea
lucrărilor plenului şi îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul Permanent.
Structurile de aprobare a ordinii de zi şi programului de activitate

Rolul ordinii de zi este de a asigura ordinea dezbaterilor de pe agenda săptămânală a Camerei.


Comitetul ordinii de zi funcŃionează numai la Camera DeputaŃilor şi este alcătuit din liderii grupurilor
parlamentare sau din locŃiitorii acestora, fiecare cu dreptul de vot al grupului în totalitatea membrilor
Camerei; preşedintele Camerei prezi-dează, dar fără drept de vot; Comitetul ordinii de zi aprobă săptămânal
ordinea de zi şi programul de activitate la propunerea Biroului Perma-nent şi aprobă repartiŃia timpilor
alocaŃi în cazul şedinŃelor organizate (şedinŃe pe o durată limitată, cu împărŃirea acesteia prin alocarea unor
durate limite fiecărui grup parlamentar). La Senat, ordinea de zi şi programul de activitate sunt aprobate de
plenul Camerei la propunerea Biroului Permanent lărgit cu participarea preşedinŃilor de comisii şi a celor
de la grupurile parlamentare; repartiŃia timpilor alocaŃi în cazul şedinŃelor organizate se face de către Biroul
Permanent lărgit.

Comisiile parlamentare

Rolul comisiilor parlamentare este pregătirea tehnică a lucrărilor în plen.

Principalele trăsături: se constituie dintr-un număr restrâns de senatori sau deputaŃi, după caz,
potrivit configuraŃiei politice a Camerei; au o structură organizatorică proprie, iar componenŃa lor este
stabilită prin acordul liderilor grupurilor parlamentare şi se aprobă de plen; membrii pot fi revocaŃi de
grupul parlamentar care i-a propus (răspundere politică) sau pot fi consideraŃi demişi de drept în caz de
absenŃă nejustificată o durată mai îndelungată.; comisiile sunt conduse de birouri formate dintr-un
preşedinte, 2 vicepreşedinŃi şi 2 secretari, cu excepŃia comisiei pentru regulament, care este formată dintr-

7
un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar, la Camera DeputaŃilor, şi un preşedinte, 1-2 vicepreşedinŃi şi
1-2 secretari, la Senat.
Tipologia comisiilor
a. Comisiile permanente

Rol: se constituie obligatoriu pe domenii specializate în cadrul cărora desfăşoară o activitate


neîntreruptă pe toată durata legislaturii.

Caracteristici generale: • parlamentarii sunt obligaŃi să facă parte din comisii permanente,
fiindu-le interzis să facă parte din mai mult de o comisie la Camera DeputaŃilor şi de două comisii la Senat;
• la Camera DeputaŃilor, preşedintele, vicepreşedinŃii şi parlamentarii care sunt şi membri ai Guvernului nu
pot face parte dintr-o comisie permanentă, în timp ce la Senat, persoanele care ocupă funcŃiile
susmenŃionate pot face parte dintr-o comisie permanentă; • participarea membrilor comisiei la lucrări este
obligatorie; • există unele comisii permanente care sunt comune ambelor Camere, cum sunt comisia
Parlamentului României pentru integrare europeană şi comisia pentru exercitarea controlului parlamentar
asupra activităŃii Serviciului Român de InformaŃii (membrii lor nu pot face parte din alte comisii).

CompetenŃa comisiilor permanente

Rol: dezbat proiectele de acte normative cu care au fost sesizate de Biroul Permanent; dacă nu le
consideră a fi de competenŃa lor, ci, dimpotrivă, consideră că în mod greşit a fost sesizată o altă comisie, se
adresează Biroului Permanent, iar împotriva deciziei acestuia, plenului.
AtribuŃii: se pronunŃă motivat, în calitate de comisie sesizată în fond, asupra amendamentelor
formulate, prin acceptarea sau respin-gerea lor, în vederea pregătirii dezbaterii în plenul adunării prin
raportul prezentat; în acelaşi scop se pronunŃă şi asupra amendamen-telor sau altor probleme trimise de
plen spre examinare; astfel, ele prefigurează decizia Camerei, asigurându-i fundamentarea; în raportul
comisiei sesizate în fond se face referire motivată la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la
avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social, ori al altor instituŃii sau organisme care,
potrivit legii, sunt competente să avizeze un proiect sau o propunere legislativă, precum şi la toate
amendamentele din avizele primite, inclusiv cele prevăzute în punctul de vedere al Guvernului; cu acordul
Camerei, pot efectua anchete în domeniul lor de activitate.
b. Comisiile temporare

Rol: pentru pregătirea lucrărilor Camerei într-o problemă anume.


Caracteristici generale: • pot fi alese pentru orice domeniu sau pentru orice problemă concretă;
• atunci când sunt înfiinŃate, li se stabilesc nu numai competenŃa, ci şi structura, termenul de prezentare a
raportului, în limita mandatului şi alte aspecte, dacă e cazul; • există până când şi-au terminat misiunea
pentru care au fost înfiinŃate în cadrul mandatului stabilit (îndeosebi al termenului); • membrii comisiilor
speciale îşi păstrează şi calitatea de membri ai comisiilor permanente; • exemple de comisii temporare: de
mediere, de anchetă, speciale pentru avizarea sau elaborarea unui proiect (avantajul este că proiectul nu se
mai supune altor comisii).

Comisiile de mediere: funcŃionează numai pentru concilierea divergenŃelor dintre Camere


apărute în procesul de revizuire a ConstituŃiei, fiind alcătuite din 7 senatori şi 7 deputaŃi (comisie paritară);
conducerea lucrărilor se realizează prin rotaŃie de către un deputat sau un senator, stabilit de comisie, iar
hotărârile comisiei se iau cu acordul majorităŃii membrilor acesteia; în caz de egalitate la 7 voturi, votul
preşedintelui este decisiv; activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului ori în cazul în care
membrii săi nu ajung la un acord în termenul stabilit.

Comisiile de anchetă: au ca scop obŃinerea de informaŃii asupra unui subiect determinat, în orice
domeniu de activitate econo-mico-socială, pentru realizarea controlului parlamentar; dacă ancheta se
efectuează cu aprobarea plenului de o comisie permanentă, ea poate avea loc doar în domeniul de activitate
al comisiei; prezintă concluzii plenului adunării care le-a înfiinŃat; mijloacele de investigaŃie sunt, de
regulă, audierile; de asemenea, pot fi cercetate documente şi alte mijloace de probă; se aplică, prin
analogie, regulile probatorii din procedura civilă; singura limită a unei anchete parlamentare este începerea

8
acŃiunii penale; comisia îşi încetează activitatea o dată cu dezbaterea raportului prezentat în plenul Camerei,
indiferent de faptul că aceasta a adoptat sau nu un act în urma acestei dezbateri.

Alte comisii speciale pot avea ca scop avizarea unui proiect de act normativ, în vederea pregătirii
dezbaterilor în plen sau elaborării unei propuneri legislative, efectuării unui studiu pentru documentarea
Parlamentului etc.

3. Structura politică a Camerelor – grupurile parlamentare

Rol: grupurile parlamentare reprezintă structura organizatorică a Camerei pe bază de afinitate


politică.

Constituire: grupurile parlamentare sunt formaŃiuni interne rezultate din reunirea senatorilor sau
deputaŃilor având aceeaşi concepŃie politică sau concepŃii politice înrudite; dacă sunt alcătuite pe bază
partinică, ele reprezintă partidele în Parlament.

Organizarea grupurilor parlamentare rezultă din următoarele reguli: numărul minim de membri este
de 10 deputaŃi sau 7 senatori de pe listele unui partid; parlamentarii care nu întrunesc numărul necesar
pentru a constitui un grup, precum şi deputaŃii independenŃi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau
se pot afilia grupurilor parlamentare constituite; este interzis ca membrii unui grup să fie împrumutaŃi la
asemenea grupuri mixte (cutumă parlamentară); deputaŃii care reprezintă organizaŃiile cetăŃenilor
aparŃinând minorităŃilor naŃionale, altele decât minoritatea maghiară, pot constitui un singur grup
parlamentar; formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obŃinut mandate în urma
alegerilor este interzisă; un parlamentar nu poate face parte din mai multe grupuri parlamentare, deoarece
nimeni nu poate face parte din mai multe partide; crearea grupurilor reprezintă o facultate, nu o obligaŃie.
DeputaŃii, respectiv senatorii unui partid sau ai unei formaŃiuni politice nu pot alcătui decât un singur
grup parlamentar la Camera DeputaŃilor, respectiv la Senat; în regulamentul Senatului se interzice trecerea
de la un grup parlamentar la altul, iar senatorii care părăsesc un grup parlamentar nu se pot afilia altui grup
parlamentar şi nu pot reprezenta partide sau formaŃiuni politice care nu au obŃinut mandate în Senat în urma
alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri; aceleaşi reguli sunt şi la Camera DeputaŃilor, unde au, însă,
un caracter cutumiar; parlamentarii aleşi ca independenŃi sau deveniŃi independenŃi prin părăsirea
grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar; dacă are loc o
sciziune, se poate forma un nou grup, cu condiŃia întrunirii numărului minim, ceea ce va atrage în sesiunea
următoare modificarea compoziŃiei politice a organelor de lucru (birou permanent, comisii etc.); orice
modificare intervenită în componenŃa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinŃă, în scris, preşedintelui
Camerei; grupurile parlamentare, în funcŃie de mărimea lor, îşi constituie un secretariat tehnic a cărui
structură se stabileşte de Biroul Permanent.

Organele de lucru ale grupului parlamentar

Grupurile parlamentare îşi aleg un lider, unul sau doi vicelideri şi un secretar.
a) Liderul grupului are următoarele atribuŃii: propune plenului reprezentanŃii grupului în comisia de
validare; prezintă plenului componenŃa nominală a grupului parlamentar; reprezintă grupul în negocierile
pentru compunerea Biroului Permanent, a comisiilor permanente şi a altor comisii sau delegaŃii
parlamentare; propune candidaŃii grupului pentru funcŃiile din Biroul Permanent; participă la şedinŃele
Biroului Permanent ori de câte ori este invitat; poate cere încheierea dezbaterilor în plen; poate cere
revocarea membrilor Biroului Permanent sau a membrilor birourilor comisiilor permanente propuşi de
grupul pe care îl reprezintă; informează membrii grupului asupra activităŃilor plenului şi ale comisiilor
parlamentare; reprezintă grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea plenului; dă mandat unuia dintre
vicepreşedinŃi pentru înlocuirea sa.
Viceliderul grupului îl înlocuieşte pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza
mandatului privind alegerea sa de către membrii grupului.
b) Secretarul grupului Ńine evidenŃa prezenŃei şi asigură redactarea proceselor-verbale.

9
Caracteristici generale ale grupurilor parlamentare. Grupu-rile parlamentare reprezintă
structuri organizatorice restrânse, întrucât nu cuprind decât o parte din membrii Camerei, precum şi închise,
întrucât reuniunile lor nu sunt de regulă publice; ele nu sunt expresia unui drept de asociere, ci structuri
rezultate din baza electivă a Parlamentului.

Rolul grupurilor parlamentare: grupurile fac propuneri pentru alegerea preşedintelui Camerei, a
membrilor Biroului Permanent, pentru numirea comisiilor parlamentare permanente sau temporare şi a altor
structuri, cum sunt delegaŃiile parlamentare; propunerile se fac în cadrul numărului de locuri ce revine
grupurilor, în raport cu ponderea lor în Cameră (algoritm); grupurile pot prezenta amendamente prin
intermediul şi în numele membrilor; liderii grupurilor de la Camera DeputaŃilor participă la lucrările
Comitetului ordinii de zi; grupurile îşi pot desemna un reprezentant care să exprime în plen poziŃia
întregului grup (mai ales la şedinŃele organizate); liderul grupului poate cere verificarea cvorumului; grupul
poate sesiza Curtea ConstituŃională cu verificarea constituŃionalităŃii regulamentului Camerei.

4. Alte structuri constituite pe principiul constituŃional al autonomiei parlamentare


ÎnfiinŃarea structurilor analizate, menŃionate de art. 64 din ConstituŃie, este obligatorie; Camerele,
însă, pe temeiul autonomiei parlamentare, pot constitui şi alte structuri cum sunt: delegaŃiile parlamentare,
ce se constituie cu respectarea configuraŃiei politice a Camerei; grupurile de prietenie cu alte popoare şi
state, în constituirea cărora nu intervine, în nici un fel, apartenenŃa politică.

10
Întrebări de autoevaluare

1. Biroul permanent al Camerei :


a) este un organ colegial
b) nu este un organ reprezentativ

2. Tipologia comisiilor parlamentare cuprinde :


a) comisii permanente
b) comisii temporare

3. Sunt comisii temporare :


a) comisiile de mediere
b) comisiile de anchetă
c) ambele variante

4. Grupurile parlamentare îşi aleg :


a) un lider
b) unul sau doi vicelideri
c) un secretar
d) toate variantele de mai sus

5. Chestorii :
a) verifică modul de gestionare a patrimoniului Camerei
b) nu exercită controlul financiar asupra cheltuielilor;
c) nu prezintă Biroului Permanent proiectul de buget şi execuŃia bugetară;

11
III. MANDATUL PARLAMENTAR

1. NoŃiunea de mandat parlamentar


Mandatul parlamentar defineşte o demnitate publică obŃinută prin alegerea parlamentarului de către
electorat, în vederea reprezentării acestuia în realizarea competenŃelor Parlamentului, demnitate din care
rezultă că mandatul parlamentar este reprezentativ, în sensul că, deşi ales de un segment al corpului
electoral, alcătuit din alegătorii dintr-o circumscripŃie, fiecare parlamentar reprezintă întreg corpul electoral
(circumscripŃia constituie numai un mod de desemnare practicat datorită dimensiunii corpului electoral).
ConŃinutul mandatu-lui parlamentar este prestabilit, prin ConstituŃie, lege, regulamentele parlamentare sau
pe cale cutumiară, fiind dedus din exercitarea prerogativelor ce alcătuiesc competenŃa Parlamentului.

2. Natura juridică a mandatului parlamentar


Aşa cum rezultă din cele arătate, mandatul parlamentar este o categorie a dreptului public, deoarece
ConstituŃia, legea sau eventual cutuma sunt cele care îi stabilesc conŃinutul şi îi determină limitele;
mandatul parlamentar nu presupune o relaŃie juridică între parlamentar şi alegători, sau partid, ci doar o
relaŃie politică sancŃionată prin aceea că nu va mai fi ales, iar pe parcursul exercitării, pierderea sprijinului
politic, chiar eliminarea din grupul parlamentar etc.; ca demnitate publică, mandatul parlamentar presupune
împuternicirea dată de alegători ca parlamentarul să fie în serviciul întregului corp electoral (popor) şi nu
numai al unei părŃi din aceasta (alegătorii circumscripŃiei electorale sau ai partidului din care parlamentarul
face parte), exercitând astfel un mandat reprezentativ.

3. Trăsăturile mandatului parlamentar

Trăsăturile mandatului reies din natura sa, şi anume: împuternicirea pe care o cuprinde are
caracter general; în exercitarea sa, parlamentarul este independent; mandatul său este irevocabil; conferă
parlamentarului un regim special de protecŃie.

a) Generalitatea mandatului parlamentar: odată ales, parlamen-tarul devine reprezentantul întregului


popor, iar conŃinutul mandatului său este determinat de interesele acestuia, pe care îl reprezintă, şi nu numai
ale celor care l-au votat; în definirea acestor interese, opŃiunea parlamentarului este liberă, chiar dacă el
face parte dintr-un partid pe care îl reprezintă în Parlament; chiar faŃă de partid opŃiunea sa rezultă exclusiv
din propria convingere; mandatul parlamentar exprimă relaŃia parlamentarului cu întregul popor, în
serviciul căruia este, nu numai cu alegătorii circumscripŃiei care l-au votat, deşi aceştia beneficiază de
prezenŃa sa în virtutea obligaŃiei parlamentarului de a Ńine legătura cu alegătorii.
b) IndependenŃa mandatului parlamentar: în exercitarea man-datului, parlamentarul se supune numai
ConstituŃiei, legilor şi este Ńinut să adopte atitudini care, potrivit conştiinŃei sale, servesc binelui public;
independenŃa parlamentarului nu este contrară obligaŃiei depunerii jurământului care se referă tocmai la
îndatorirea de a respecta conŃinutul politic al mandatului; libertatea de acŃiune a parlamentarului rezultă din
prevederile art. 69 alin. 2 din ConstituŃie, potrivit căruia „mandatul imperativ este nul”.
c) Irevocabilitatea mandatului parlamentar: mandatul imperativ fiind nul, potrivit art. 69 alin. 2 din
ConstituŃie, pe cale de consecinŃă mandatul parlamentar nu poate fi revocat, fiind reprezentativ;
irevocabilitatea este garanŃia independenŃei care, la rândul său, asigură generalitatea mandatului;
irevocabilitatea nu este afectată de obligaŃia depunerii jurământului datorită conŃinutului acestuia.
d) ProtecŃia mandatului parlamentar este îndeosebi de natură constituŃională.
e) Alte explicaŃii privind trăsăturile mandatului parlamentar: faptul că mandatul parlamentar are
caracter reprezentativ nu înseamnă că, odată ce alegerea a avut loc, orice legătură dintre parlamentar şi
alegători dispare.
Parlamentarul este supus permanent şi difuz influenŃei opiniei publice, pe care, la rândul său, o
influenŃează; independenŃa manda-tului nu înseamnă că parlamentarii se pot dezinteresa de aspiraŃiile de
ansamblu ale poporului, deoarece, altminteri, principiul reprezentării ar fi o simplă ficŃiune; Parlamentul îşi
desfăşoară activitatea sub control electiv, întrucât electoratul, la următoarele alegeri, poate să nu îl mai
aleagă;

12
– pentru evitarea riscului unei rupturi între Parlament şi electorat, un rol important îl au formele de
îmbinare a democraŃiei reprezentative cu democraŃia semidirectă: referendumul (constituŃional sau
consultativ) şi iniŃiativa populară; aceluiaşi scop îi sunt subordonate şi posibilitatea dizolvării
Parlamentului, în caz de criză guvernamentală (art. 89 din ConstituŃie), şi durata mandatului parla-mentar
de 4 ani, care temperează tendinŃa parlamentarilor de a se transforma într-o oligarhie politică;

– prin intermediul parlamentarilor, cu excepŃia celor indepen-denŃi, partidele politice sunt


reprezentate în Parlament; este o reprezentativitate care nu e antinomică mandatului de parlamentar,
deoarece corespunde conŃinutului său politic; apartenenŃa politică a parlamentarilor are un rol important în
asigurarea legăturii lor cu mediul social datorită rolului partidelor politice de intermediari între societate şi
stat şi de mediatori în confruntarea intereselor şi concepŃiilor specifice diferitelor grupe sociale;

– alegerea parlamentarilor prin vot universal şi direct asigură, prin presiunea perspectivei scrutinului,
un contact permanent între aceştia şi mediul social; astfel, parlamentarul este în serviciul poporului, având
mandat de la corpul electoral, nu de la partid, deşi acesta l-a propus şi susŃinut în alegeri; într-o societate
democratică, promovarea politicii partidului este o chestiune de convingere, onesti-tate şi moralitate,
trăsături ce nu sunt de conceput fără independenŃa de opinie şi decizie a parlamentarului în exercitarea
mandatului său;

– independenŃa parlamentarului constă în aceea că partidul de care aparŃine nu îi poate impune, sub
aspect juridic, cum să voteze, cum să-şi exercite dreptul la cuvânt ori să nu părăsească partidul sau grupul
parlamentar din care face parte; pe plan politic, însă, nerespectarea promisiunilor, angajamentelor, a
disciplinei de partid etc. poate avea consecinŃe care pot marca definitiv cariera de politician a
parlamentarului;

– posibilitatea parlamentarilor de a sesiza Curtea ConstituŃională înainte de promulgarea legii, ca şi


pentru controlul constituŃionalităŃii tratatelor şi acordurilor internaŃionale înainte de ratificare, îi transfor-mă
în garanŃi ai respectării ConstituŃiei.

4. Dobândirea mandatului parlamentar


a) Dobândirea mandatului parlamentar prin alegeri. Camera DeputaŃilor şi Senatul sunt alese prin
vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat potrivit sistemului electoral instituit prin legile electorale;
de aceea, parlamentarul dobândeşte mandatul la data la care a fost ales.
b) Dobândirea mandatului parlamentar prin desemnare. Art. 62 alin. 2 din ConstituŃie permite
reprezentarea distinctă în Camera DeputaŃilor a organizaŃiilor cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃio-nale
care nu au obŃinut nici măcar un mandat prin scrutin, dar au participat la alegeri pe liste proprii şi au obŃinut
un anumit scor electoral, în funcŃie de norma de reprezentare specifică; este o discri-minare pozitivă, în
favoarea acestor minorităŃi.
c) Procesul intrării în exerciŃiul mandatului parlamentar: biroul electoral de circumscripŃie
eliberează certificatul doveditor al alegerii în termen de 24 de ore de la încheierea operaŃiunii de atribuire a
mandatelor; o dată cu eliberarea certificatului, cel ales intră în posesia mandatului său, ceea ce conferă
imunitate şi anumite drepturi patrimoniale, cum ar fi decontarea cheltuielilor de transport dinspre
localitatea unde îşi are domiciliul spre Bucureşti, în vederea începerii exercitării mandatului; parlamentarul
intră, însă, în exerciŃiul mandatului de la data întrunirii legale a Camerei din care face parte, sub condiŃiile
validării şi depunerii jurământului; totodată, se naşte şi obligaŃia de a da curs convocării Camerelor de către
Preşedintele României, iar încălcarea voită a acestor obligaŃii are semnificaŃia refuzului de a-şi exercita
mandatul; Parlamentul nou ales se întruneşte la convocarea Preşedintelui României în cel mult 20 de zile de
la alegeri; de la această dată încetează calitatea de parlamentar a mem-brilor Parlamentului anterior şi se
declanşează procedura preliminară constituirii organelor de lucru ale noului Parlament; în perioada
preliminară, alesul intră în exerciŃiul mandatului, care însă, prin scopul urmărit, este limitat la problematica
validării mandatelor rezultate din alegeri; o dată cu validarea a cel puŃin două treimi din mandate, potrivit
regulamentelor celor două Camere, acestea sunt legal constitu-ite, întrucât îşi pot exercita în întregime

13
prerogativele, iar parlamen-tarii, după depunerea individuală a jurământului în faŃa plenului Camerei, intră
pe deplin în exerciŃiul mandatului lor (nedepunerea jurământului are ca efect pierderea mandatului).
În acest mod se asigură continuitatea autorităŃii legislative, neexistând nici un moment vid de putere
legislativă.
5. Durata mandatului parlamentar coincide cu aceea a Camerei, de patru ani, deoarece
mandatul se exercită individual, dar se realizează colectiv la nivelul Camerei. Această durată se prelungeşte
de drept în următoarele situaŃii: până la întrunirea noului Parlament, potrivit art. 63 alin. 3 din ConstituŃie,
pentru a se asigura permanenŃa funcŃiei Parlamentului; potrivit art. 63 alin. 4 din ConstituŃie compe-tenŃa
Parlamentului în această perioadă este însă limitată întrucât nu poate adopta, modifica sau abroga legi
organice sau revizui legea fundamentală; pe durata stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă,
până la încetarea acestora.
Durata mandatelor celor două Camere este egală; ea poate fi mai mică de 4 ani în cazul dizolvării
Parlamentului; potrivit art. 89 din ConstituŃie, Preşedintele României, după consultarea preşedinŃilor celor
două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat
votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după
respingerea a cel puŃin două solicitări de învestitură. ConstituŃia permite o singură dizolvare a
Parlamentului într-un an de zile. Deci, dizolvarea este condiŃionată de existenŃa unei crize guvernamentale,
a cărei soluŃionare reclamă arbitrajul electora-tului, dar ea nu poate avea loc în ultimele 6 luni ale
mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de
urgenŃă.
6. Încetarea mandatului poate fi: colectivă, ca urmare a încetării mandatului Camerei la
expirarea duratei acestuia sau a dizolvării Parlamentului de către Preşedintele României; individuală,
pentru nedepunerea jurământului, deces, demisie, incompatibilitate sau pierderea drepturilor electorale.

7. SupleanŃii şi vacanŃa circumscripŃiei electorale


SupleanŃii sunt candidaŃii înscrişi pe listă care la alegeri nu au obŃinut un loc în Parlament; se pot
deosebi două situaŃii: vacanŃa locului de parlamentar, când titularul de pe lista care a câştigat mandatul
pierde această calitate, locul său urmând a fi luat de candidatul imediat următor, cu condiŃia ca acesta să nu-
şi fi schimbat încadrarea politică; vacanŃa circumscripŃiei electorale, când dacă nu există supleanŃi, precum
şi în cazul încetării mandatului unui candidat independent, se organizează alegeri parŃiale pentru mandatul
respectiv, cu excepŃia ultimelor 12 luni anterioare expirării mandatului Camerei.
8. ConŃinutul mandatului parlamentar reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor pe
care le presupune. Drepturile parlamen-tarilor pot fi clasificate în drepturi politice şi drepturi patrimoniale.

Drepturile politice sunt cele prin exercitarea cărora parlamen-tarii realizează conŃinutul politic al
mandatului lor, şi anume: a) IniŃiativa parlamentară, ce se poate manifesta sub modalitatea dreptului de
iniŃiativă legislativă, prin propuneri legislative sau amendamente, depunerea de moŃiuni sau proiecte,
hotărâri ori prin declaraŃii, dreptul de a participa la iniŃiative colective, cum sunt pentru suspendarea din
funcŃie a Preşedintelui României, moŃiunea de cenzură pentru demiterea Guvernului, sesizarea CurŃii
ConstituŃionale cu privire la neconstituŃionalitatea legii înainte de promulgare sau a tratatelor sau altor
acorduri internaŃionale înainte de adoptarea legii de ratificare, cererea de întrunire a Camerelor în sesiune
extraordinară etc. b) Libertatea de exprimare, specifică parlamentarilor prin dreptul la cuvânt şi dreptul la
vot. c) Drepturi legate de activitatea de control a executivului prin chestionarea Guvernului sau a
membrilor săi pe calea întrebărilor sau interpelărilor, participarea la iniŃierea de moŃiuni simple sau de
cenzură, anchete, solicitarea de informaŃii; Guvernul este obligat să prezinte informaŃiile şi documentele
cerute de Camere. d) Drepturi legate de organizarea şi funcŃionarea Camerelor, care se referă la dreptul de
a alege şi a fi ales în organele de lucru ale acestora, la dreptul de a se organiza în structuri politice, la
dreptul de a face parte din alte formaŃiuni ad-hoc sau permanente ale Camerei cum sunt grupurile de
prietenie cu alte Ńări sau delegaŃiile parlamentare, dreptul de a demisiona.

Drepturile patrimoniale se referă la consecinŃele patrimoniale ale mandatului reprezentativ; fac


parte dintre măsurile de protecŃie a mandatului parlamentar, întrucât sunt destinate să asigure independen-Ńa
patrimonială a parlamentarilor; sunt consecinŃa faptului că funcŃia de parlamentar, constituind o demnitate
publică, ca şi orice altă demnitate, cum este aceea de ministru, judecător etc., implică plata unei remuneraŃii

14
a serviciului prestat (indemnizaŃia lunară sau acordarea unor facilităŃi în lipsa cărora serviciul nu s-ar putea
presta – transportul, cazarea, plata cheltuielilor pe plan local, pentru legătura cu alegătorii etc.).

9. ObligaŃiile parlamentarului: participarea la lucrările comi-siilor şi a plenului; încadrarea


într-o comisie permanentă; respectarea jurământului depus, a procedurii parlamentare şi a regulamentelor;
declararea averii înainte de validare şi la sfârşitul mandatului; evitarea conflictului de interese; asigurarea
unui contact permanent cu alegă-torii din circumscripŃia electorală.
10. SancŃiuni. Pentru încălcarea obligaŃiilor, sancŃiunile pot fi disciplinare, pecuniare şi politice.
a) SancŃiuni disciplinare. SancŃiunile disciplinare aplicate de preşedintele Camerei sunt:
atenŃionarea, chemarea la ordine, retrage-rea cuvântului, avertismentul scris, eliminarea din sală.
SancŃiunile disciplinare aplicate de Cameră sunt: interzicerea participării la lucrări pentru o perioadă de
timp, excluderea temporară de la un număr de maxim 30 de şedinŃe. Excluderea temporară are ca efect
suspendarea indemnizaŃiei lunare pe timpul excluderii şi a drepturilor ce Ńin de calitatea de parlamentar, cu
excepŃia imunităŃii, interzicerea participării la lucrările Camerei şi ale comisiilor, ca urmare a interzicerii
accesului în incinta Camerei; excluderea se execută de către chestor şi, în caz de opunere, cu ajutorul forŃei
publice puse la dispoziŃia Camerei.
b) SancŃiuni pecuniare: reducerea indemnizaŃiei, neacordarea diurnei de şedinŃă; sancŃiunea
pecuniară complementară a pierderii dreptului de premiere anuală.
c) SancŃiuni politice – sancŃiunile aplicate pentru încălcarea de către parlamentari a disciplinei de
partid, fără a implica consecinŃe juridice; ele sunt specifice parlamentarilor din structurile de conducere
care pot fi revocaŃi fie ca urmare a unor fapte imputabile, fie a pierderii sprijinului politic; sancŃiunea
maximă ca urmare a pierderii sprijinului politic al partidului sau a sancŃionării de către alegători a
comportamentului său sau al partidului din care face parte este aceea că parlamentarul respectiv nu va mai
fi ales.

11. ProtecŃia mandatului parlamentar


Categorii de măsuri cu rol de protecŃie: împotriva presiunilor alegătorilor şi ale partidului cu
sprijinul căruia a intrat în Parlament, mandatul parlamentar este apărat de dispoziŃiile art. 69 alin. 2 care
interzic mandatul imperativ; interdicŃia mandatului imperativ este un mijloc de protecŃie a libertăŃii şi
independenŃei parlamentarilor; de aceea, programul politic pe baza căruia parlamentarul a fost ales nu are
semnificaŃia unui mandat imperativ; realizarea programului poate antrena răspunderea politică a
parlamentarului faŃă de partidul politic pe care îl reprezintă, care îl poate exclude sau îi poate retrage
sprijinul acordat, cât şi în faŃa electoratului, sub acest aspect alegerile constituind un mijloc de verificare a
modului în care parlamentarii şi-au adus la îndeplinire mandatul; faŃă de presiunile ce ar putea fi exercitate
de Guvern sau de grupuri de interese, protecŃia mandatului este asigurată prin incompatibilităŃi, evitarea
conflictului de interese, imunitatea parlamentară şi drepturile patrimoniale.
a) IncompatibilităŃile reprezintă interdicŃia unei persoane ce ocupă demnitatea de parlamentar de a
îndeplini o altă funcŃie care, potrivit legii, este incompatibilă cu aceasta. Incompatibilitatea prote-jează
independenŃa parlamentarului. Ea implică opŃiunea acestuia între mandat şi o altă funcŃie publică sau
privată. Deputatul va demisiona din funcŃiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat, în termenul
legal de la data apariŃiei cazului de incompatibilitate, iar senatorul va demisiona din funcŃiile care sunt
incompatibile cu mandatul de senator, în termenul prevăzut de lege. După expirarea acestui termen,
parlamentarul care continuă să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din
funcŃia de parlamentar. Schimbările intervenite în activitatea parlamentarului pe durata exercitării
mandatului se aduc neîntârziat la cunoştinŃa Biroului Permanent.

Categorii de incompatibilităŃi: incompatibilitatea cu orice altă funcŃie publică de autoritate, cu


excepŃia celei de membru al Guvernului – scopul este evitarea subordonării faŃă de executiv; respectarea
bicameralismului duce la interdicŃia de a ocupa în acelaşi timp funcŃia de deputat şi cea de senator; de
altfel, este o cauză de eligibilitate; alte incompatibilităŃi sunt stabilite prin Legea organică privind statutul
deputaŃilor şi senatorilor, cum sunt, de exemplu, cu funcŃia de primar, consilier local, secretar al Consiliului
local etc.; evitarea conflictului de interese are ca scop asigurarea, de asemenea, a independenŃei
parlamentarilor; de aceea, sunt aplicabile asemănător regulile de la incompatibilităŃi.

15
b) Imunitatea parlamentară este un mijloc de protecŃie a manda-tului parlamentar faŃă de
eventualele presiuni sau abuzuri care s-ar comite împotriva persoanei sale; ea are scopul de a garanta
libertatea de exprimare a parlamentarului şi protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare represive,
abuzive sau şicanatorii. Imunitatea protejează mandatul în sine, având caracter obiectiv şi imperativ; de
aceea, ea nu constituie un drept subiectiv, la care parlamentarul ar putea renunŃa, nici un privilegiu, contrar
egalităŃii cetăŃenilor în faŃa legii, fiind consecinŃa unui imperativ al statutului constituŃional al
parlamentarului şi Camerei din care face parte, precum şi al principiului potrivit căruia parlamen-tarii sunt
în serviciul poporului.
Imunitatea parlamentară cunoaşte două modalităŃi: lipsa răspunderii juridice şi inviolabilitatea.

Lipsa răspunderii juridice: este pentru voturile şi opiniile exprimate în exerciŃiul mandatului,
apărând două drepturi de bază ale parlamentarului: dreptul de vot şi libertatea cuvântului; este absolută, în
sensul că nu poate fi ridicată şi se referă la orice fel de răspundere, penală, contravenŃională sau civilă; este
perpetuă, apărând pe parlamentar şi după terminarea mandatului; este o imunitate de fond, întrucât priveşte
actele intrinseci mandatului, cum sunt votul, amendamentele, luările de cuvânt, întrebările, interpelările,
rapoartele şi avizele prezentate din partea comisiei din care face parte etc.; lipsa răspunderii juridice pentru
votul sau opiniile exprimate nu exclude răspunderea disciplinară pentru încălcarea regulamentelor, răspun-
derea penală sau civilă pentru săvârşirea unor fapte străine mandatului pe care parlamentarul îl exercită; ea
nu apără pe parlamentar pentru faptele săvârşite în afara mandatului (articole, manifestaŃii, declaraŃii la
televiziune sau radio etc. sau pentru proferarea de injurii, chiar la tribuna Parlamentului); este o imunitate
funcŃională, întrucât priveşte exerciŃiul mandatului.

Inviolabilitatea: se referă numai la interdicŃia arestării, reŃine-rii, percheziŃionării


parlamentarului fără încuviinŃarea Camerei din care face parte, după ascultarea lor; urmărirea şi trimiterea
în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, iar
competenŃa de judecată aparŃine tot acestei CurŃi; este o imunitate de procedură, întrucât poate împiedica
actele de procedură susmenŃionate doar pe durata mandatului; după încetarea acestuia, parlamentarul nu
mai este apărat, iar pe perioada imunităŃii termenul de prescripŃie este suspendat; se referă exclusiv la
răspunde-rea penală, în limitele discutate anterior, nu şi la cea civilă, contraven-Ńională sau de altă natură
(ca în cazul lipsei de răspundere), precum şi la fapte străine de exerciŃiul mandatului; în caz de infracŃiune
flagrantă, parlamentarul poate fi reŃinut şi supus percheziŃiei, dar ministrul justiŃiei va informa de îndată
Camera din care acesta face parte, care va decide, prin vot secret, cu majoritate absolută, cu privire la
menŃinerea sau revocarea măsurii.

Inviolabilitatea, în limitele menŃionate, are ca scop să împiedice ca un parlamentar să fie privat de


posibilitatea de a-şi exercita funcŃia din cauza urmăririi represive şi arbitrare, inspirată din motive politice;
ea nu suprimă represiunea, ci întârzie declanşarea procedurii arestării, reŃinerii sau percheziŃionării
parlamentarului. Cererea motivată de reŃi-nere, arestare sau percheziŃie se adresează preşedintelui Camerei
de către ministrul justiŃiei şi se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi; săvârşirea sau descoperirea ulterioară a
unor noi fapte penale determi-nă introducerea unei noi cereri de reŃinere, arestare sau percheziŃie; cererea
ministrului justiŃiei va fi înaintată comisiei juridice, de disciplină şi de imunităŃi, care va stabili prin
raportul său dacă există motive temeinice pentru aprobarea cererii sau ea este inspirată doar din motive
politice, iar soluŃionarea este de competenŃa plenului Camerei; fiecare Cameră hotărăşte asupra cererii de
ridicare a imunită-Ńii, în modalitatea inviolabilităŃii, după ascultarea celui în cauză, prin votul secret cu bile
al majorităŃii membrilor săi.
ÎncuviinŃând sau respingând cererea, Camerele Parlamentului nu se transformă într-un organ de
jurisdicŃie; de aceea, aprobarea cererii ministrului justiŃiei nu are nici o semnificaŃie în ce priveşte
calificarea juridică a faptei, care este un atribut exclusiv al instanŃei de judecată.În sens larg, tot o măsură
de protecŃie este şi competenŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie de a judeca faptele parlamentarilor după
ridicarea imunităŃii.

16
Întrebări de autoevaluare

1. Sunt trăsături ale mandatului parlamentar :


a) generalitatea
b) independenŃa
c) irevocabilitatea
d) toate variantele de mai sus

2. Sunt modalităŃi ale imunităŃii parlamentare


a) lipsa răspunderii juridice şi inviolabilitatea
b) exclusiv inviolabilitatea
c) exclusiv lipsa răspunderii juridice

3. Calitatea de parlamentar :
a) este incompatibilă cu cea de membru al Guvernului
b) este compatibilă cu calitatea de membru al Guvernului

4. Natura protecŃiei mandatului parlamentar este :


a) constituŃională
b) cutumiară

5. Durata mandatului parlamentar este de :


a) 2 ani
b) 3 ani
c) 4 ani

17
IV. INTRODUCERE ÎN DREPTUL PARLAMENTAR
AL PROCEDURII PARLAMENTARE
1. Premise constituŃionale
CompetenŃa Parlamentului este: generală, de a delibera asupra problemelor naŃiunii, esenŃială fiind
calitatea sa de unic organ legiuitor; specială, îndeosebi în materie de control, numiri etc.
Fiind dată de ConstituŃie, competenŃa Parlamentului nu poate fi nici extinsă şi nici restrânsă printr-un
alt act decât legea constituŃională.
Limitele competenŃei Parlamentului: a) supremaŃia ConstituŃiei, care constrânge Parlamentul să nu
încalce prevederile acesteia; b) principiul separaŃiei puterilor , care implică echilibru şi colabora-rea între
puterile statului, împiedicând Parlamentul să se substituie altei autorităŃi (Guvernului, judecătorului,
Preşedintelui României); c) partajarea competenŃei, în anumite domenii, şi anume, cu Guvernul, ce are
monopolul iniŃiativei în materie de buget şi ca efect al prezumŃiei de delegare legislativă ce justifică
ordonanŃa de urgenŃă; cu Preşedintele României, în ce priveşte tratatele internaŃionale semnate în numele
României, pe care numai preşedintele le poate trimite Parlamentului spre ratificare, instituirea măsurilor
excepŃionale (starea de asediu sau de urgenŃă) sau mobilizarea forŃelor armate, ce pot fi luate doar de
Preşedintele României cu aprobarea prealabilă sau posterioară a Parlamentului, numirea la propunerea
Preşedintelui a directorilor serviciilor speciale; cu corpul electoral, în ce priveşte revizuirea ConstituŃiei.

2. FuncŃiile Parlamentului
a) FuncŃia de legiferare
Există anumite limitări care definesc întinderea legitimităŃii constituŃionale a funcŃiei de legiferare:
încălcarea drepturilor şi liber-tăŃilor fundamentale este sancŃionată cu neconstituŃionalitatea legii; nucleul
dur al ConstituŃiei (limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din ConstituŃie); respectarea principiului
separaŃiei şi echilibrului puterilor (Parlamentul nu se poate substitui Guvernului sau altor organe publice).
Calitatea Parlamentului de unică autoritate legiuitoare nu exclu-de intervenŃia altor autorităŃi în
procesul de legiferare, cum sunt: cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, ce deter-mină
o nouă lectură; sesizarea pentru neconstituŃionalitate anterioară promulgării admisă printr-o decizie a CurŃii
ConstituŃionale, ce obligă Parlamentul, în cadrul procedurii complementare a reexaminării, să pună de
acord prevederile neconstituŃionale cu dispoziŃiile Constitu-Ńiei; sesizarea, admisă de Curtea
ConstituŃională, anterioară ratificării, cu neconstituŃionalitatea unui tratat sau acord internaŃional.
b) FuncŃia de control: se exercită în principal asupra execu-tivului, dar poate privi orice alt domeniu
de activitate; se realizează prin rapoarte şi programe prezentate Parlamentului, prin întrebări, interpelări sau
anchete parlamentare, prin rezolvarea petiŃiilor adresate Camerelor, prin moŃiuni simple sau de cenzură;
deşi necesar şi deplin, controlul parlamentar nu este totuşi nelimitat, exercitându-se în cadrul general al
competenŃei constituŃionale a Parlamentului, deci cu respectarea regimului de separaŃie a autorităŃilor
publice în exercitarea statală a puterii. De aceea, Parlamentul nu se poate substitui con-trolului exercitat de
diferite autorităŃi ale administraŃiei publice şi nici nu se poate pronunŃa asupra responsabilităŃii civile,
penale, contraven-Ńionale etc. a unei persoane, adică nu se poate substitui atribuŃiilor unei instanŃe
judecătoreşti.
c) FuncŃia de reprezentare: a fost esenŃială în configurarea democraŃiei reprezentative şi a regimului
parlamentar, îndeosebi în perioada iniŃială a conflictului dintre Parlament şi monarhie (care astfel a devenit
constituŃională); asigură agregarea intereselor şi valorilor ce îşi dispută întâietatea în societate în procesul
de adoptare a unei măsuri, indiferent de natura ei exclusiv politică sau şi legislativă etc.; în societatea
modernă, funcŃia de reprezentare a Parlamentului este concurată de noi centre de reprezentativitate în
dezbaterea unor probleme politice, îndeosebi mass-media (presa scrisă şi, mai ales, televiziunea şi radioul),
Guvernul, Preşedintele României, grupurile de presiune (sindicate, organizaŃii patronale, biserica, partidele,
mai ales extraparlamentare, ONG-uri, fundaŃii etc.).
Pentru îndeplinirea funcŃiei de reprezentare, limitată prin însăşi compoziŃia politică a Parlamentului,
important este aportul Consiliului Economic şi Social, ce asigură reprezentativitatea pe criterii profesio-
nale (nu politice), contactul cu structurile administraŃiei publice, îndeosebi centrale, ca şi cu grupurile de
presiune, în principal la nivelul dezbaterilor şi analizei în comisiile parlamentare, ca şi asigu-rarea
transparenŃei întregii activităŃi.

18
d) FuncŃia externă: ratificarea şi denunŃarea tratatelor internaŃio-nale; declararea stării de război sau
încetarea ostilităŃilor militare; participarea la structurile parlamentare internaŃionale (ale Consiliului
Europei, ale OSCE, ale Pactului Nord Atlantic).
e) CompetenŃa de numiri: învestirea Guvernului sau retragerea încrederii acordate acestuia prin
moŃiunea de cenzură; numirea Avoca-tului Poporului de către Camerele reunite ale Parlamentului; numirea,
la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor speciale; numirea de către fiecare Cameră a
trei judecători ai CurŃii Consti-tuŃionale (din cei 9 ce alcătuiesc Curtea); numirea în condiŃiile legii a unor
membri ai Consiliului Superior al Magistraturii; numirea unor membri în Consiliul NaŃional al
Audiovizualului; propunerea, de către comisiile de specialitate, a membrilor Consiliului ConcurenŃei etc.
f) FuncŃia de organizare internă: este o consecinŃă a principiului constituŃional al autonomiei
parlamentare. Camerele validează alegerea parlamentarilor şi au o structură politică proprie, alcătuită din
grupurile parlamentare; de asemenea, Camerele îşi adoptă regula-mente proprii şi îşi aleg organele de lucru
pe care pot să le revoce.

3. Actele Parlamentului

Definire: reprezintă manifestarea de voinŃă a uneia din Camere sau a Camerelor reunite în
şedinŃă comună rezultată din desfăşurarea procedurii parlamentare şi obiectivată într-un înscris; deci, în
definirea actului, forma determină conŃinutul acestuia.

Categorii: acte juridice şi acte exclusiv politice:

• actele exclusiv politice, prin care Parlamentul îşi exprimă atitudinea cu scopul de a influenŃa o
anumită activitate, cum ar fi: declaraŃia, apelul, mesajul, chemarea, proclamaŃia etc. Actele exclusiv politice
sunt numerus apertus, nefiind definite constituŃional, iar respectarea lor nu poate fi impusă de forŃa
coercitivă a statului; moŃiunea simplă reprezintă singurul act politic definit prin ConstituŃie;

• actele juridice reprezintă manifestări de voinŃă în scopul de a produce efecte juridice; de aceea,
încălcarea lor este sancŃionată juridic prin forŃa coercitivă a statului şi sunt numerus clausus, fiind
prevăzute de către ConstituŃie, şi anume: legile, hotărârile şi regulamentele Camerelor; actele juridice sunt
normative, dacă instituie reguli juridice sau individuale (cum ar fi o parte din hotărâri); moŃiunea de
cenzură este un tip de moŃiune care, dacă este adoptată cu respectarea procedurii constituŃionale, are ca
efect juridic demiterea Guvernului.

a) Legea reprezintă actul adoptat de Camerele Parlamentului în forma aprobată de Camera


decizională, promulgat de Preşedinte, şi publicat în „Monitorul Oficial” al României; poate fi ordinară,
organică şi constituŃională, potrivit art. 73 din ConstituŃie; legea constituŃională nu se promulgă, fiind
supusă aprobării prin referendum de către corpul electoral, pe când legea ordinară sau organică sunt supuse
promulgării.
b) Hotărârea reprezintă actul Camerei sau Camerelor reunite privitor la activitatea acestora, cum ar
fi aprobarea regulamentului parlamentar, validarea mandatelor, alegerea organelor interne ale
Parlamentului, aprobarea cererii de arestare, reŃinere sau perchezi-Ńionare a unui parlamentar de către
Cameră etc.; reprezintă un act specific autonomiei regulamentare a Camerelor.
Ca regulă, hotărârea are efecte juridice cu caracter intern; aceste efecte pot fi şi externe, cum ar fi o
hotărâre de aprobare a cererii de arestare, reŃinere sau percheziŃionare a unui parlamentar de către Cameră,
care, chiar dacă priveşte nemijlocit exercitarea în Parlament a mandatului de către deputat sau senator, după
caz, reprezintă şi autorizarea aplicării împotriva parlamentarului a unor măsuri specifice procedurii penale,
ceea ce este un efect extern.
Fiecare Cameră îşi adoptă propriul regulament, iar Camerele reunite adoptă regulamentul şedinŃelor
comune ale Camerelor. Regulamentul este o „rezoluŃie” sau o varietate de hotărâre prin care se fixează
principiile activităŃii parlamentare. Regulamentul parlamentar este un act normativ, fiind supus obligaŃiei
de publicare în „Monitorul Oficial”, dar sub semnătura preşedintelui Camerei.
c) MoŃiunea poate fi simplă sau de cenzură; moŃiunile reprezintă actele prin care o Cameră sau
Camerele reunite îşi exprimă atitudinea într-o anumită problemă; moŃiunea de cenzură adoptată are efecte

19
juridice, în timp ce moŃiunea simplă este exclusiv un act politic; de regulă, nu este obligatoriu ca moŃiunea
să se concretizeze într-un înscris, putând rezulta numai din vot (cum ar fi respingerea unei legi).
Actele interne ale Parlamentului: nu au fost cuprinse între „Actele Parlamentului” datorită faptului
că au caracter intern şi efectele lor interesează exclusiv procedura parlamentară; ele provin de la organele
de lucru ale Camerelor; exemple: actul de convocare a Camerelor, raportul comisiei sesizate în fond, de
mediere, avizul unei comisii, trimiterea legii adoptate de o Cameră spre dezbatere celeilalte Camere,
ordinea de zi etc.

20
Întrebări de autoevaluare

1. Sunt acte exclusiv politice :


a) declaraŃia
b) legea
c) hotărârile

2. Sunt acte exclusiv juridice


a) legea
b) declaraŃia
c) apelul

3. MoŃiunea poate fi :
a) simplă
b) de cenzură
c) ambele variante

4. Parlamentul are următoarele funcŃii :


a) funcŃia de legiferare
b) funcŃia de control
c) funcŃia de reprezentare
d) toate variantele de mai sus

5. Sunt limite ale competenŃei parlamentului


a) supremaŃia ConstituŃiei
b) principiul separaŃiei puterilor
c) partajarea competenŃei
d) toate variantele de mai sus

21
V. PROCEDURA PARLAMENTARĂ

1. Introducere
ConŃinut: procedura parlamentară cuprinde reguli ce ordonează activitatea Parlamentului în scopul
exercitării competenŃei sale consti-tuŃionale şi legale; aceste reguli rezultă din ConstituŃie şi din
regulamentele parlamentare.
Forma: forma scrisă este esenŃială, dar există şi reguli cutumiare sau precedente cu caracter
complementar, care însă devin obligatorii în sens normativ doar după receptarea lor cu titlu de cutumă;
valoarea precedentului este aceea a unei soluŃii ce nu are caracter obligatoriu, similar cu precedentul
judecătoresc.
FuncŃionalitatea: procedura trebuie să asigure participarea opoziŃiei în funcŃionarea Camerelor şi în
structurile organizatorice ale acestora, pentru a se valorifica pluralismul politic.
DiferenŃiere: procedurile parlamentare generale cuprind reguli de aplicaŃie generală şi reguli speciale
(distincŃie exclusiv metodo-logică); singura distincŃie ştiinŃifică este, însă, aceea dintre regulile procedurale
de natură constituŃională, întrucât de respectarea lor depinde constituŃionalitatea externă a legii (cum sunt
majoritatea necesară adoptării legii, specializarea sesizării etc.), şi celelalte reguli de procedură, a căror
respectare este o problemă exclusiv de compe-tenŃa Parlamentului.

2. Premisele procedurii parlamentare


Legislatura. Activitatea parlamentară se dimensionează în timp; legislatura desemnează durata
mandatului colectiv al Parlamentului, implicit al fiecărei Camere; ca regulă, legislatura este de 4 ani, având
în vedere explicaŃiile date atunci când s-au tratat durata mandatului, prorogarea acesteia sau dizolvarea
Parlamentului; efectele expirării legislaturii: perimă toate lucrările nefinalizate, cu excepŃia proiectelor de
lege sau propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi a unei Camere (art. 63 din ConstituŃie).
Sesiunea este perioada în care o adunare parlamentară îşi exercită în deplinătate competenŃa sa
constituŃională sau, sub aspect funcŃional, perioada în care plenul se poate întruni în şedinŃe; în afara
sesiunii, parlamentarii nu pot adopta acte de competenŃa plenului; încheierea sesiunii nu are efecte asupra
activităŃii Biroului Permanent şi nici, cu aprobarea acestuia, asupra activităŃii comisiilor parlamen-tare; în
dreptul parlamentar sunt două soluŃii – a sesiunii continue, cum a fost în cazul lucrărilor Adunării
Constituante, şi a sesiunii ordinare, cu posibilitatea convocării în afara acesteia a sesiunii extrao-rdinare,
care este sistemul constituŃional actual; convocarea în sesiuni ordinare sau extraordinare se face de către
preşedinŃii Camerelor, înlăturând-se astfel orice imixtiune a autorităŃilor executive în funcŃionarea
Parlamentului.
Două sunt principiile specifice sesiunii, ca expresie a bicameralismului: * principiul simultaneităŃii,
potrivit căruia nu poate fi convocată în sesiune numai o Cameră şi nu poate fi dizolvată numai una din
Camere, iar alegerile sunt simultane; în ce priveşte exclusiv convocarea, ca excepŃie, în mod justificat poate
fi convocată doar una din Camere, cum ar fi pentru dezbaterea propriului regulament, alegerea
preşedintelui Camerei, locul devenind vacant, dezbaterea în Camera decizională pentru aprobarea legii
adoptate anterior de către Camera prima sesizată etc.; * principiul continuităŃii, potrivit căruia sesiunea nu
poate fi întreruptă sau suspendată;

Categorii de sesiuni:

a. Sesiunea ordinară: sunt două sesiuni ordinare pe an: februarie-iunie şi septembrie-decembrie,


totalizând una din cele mai lungi perioade din Europa; pe perioada sesiunii ordinare, Parlamentul îşi poate
exercita oricare din funcŃiile sale; deschiderea sesiunii are două efecte specifice: încetarea mandatului
membrilor Biroului Permanent, cu excepŃia preşedintelui, al cărui mandat este pe durata legislaturii, şi
alegerea unui nou birou permanent.
b. Sesiunea extraordinară: este pentru o ordine de zi determi-nată, fiind justificată de cerinŃa
îndeplinirii unei sarcini neobişnuite, de un eveniment neprevăzut sau de situaŃiile în care întrunirea în
sesiune extraordinară este de drept (adică nu la cerere); fiind limitată la rezolvarea problemei înscrise pe
ordinea de zi, parlamentarii pot, prin neadoptarea ordinii de zi, să evite Ńinerea sesiunii; deci, în realitate,
sesiunea are loc numai cu acordul lor (prin votarea ordinii de zi); durata sesiunii nu poate depăşi termenul

22
maxim până la care preşedintele Camerei, potrivit ConstituŃiei, convoacă sesiunea ordinară; Camerele se
întrunesc în sesiuni extraordinare la cererea Preşedintelui României, a Biroului Permanent sau a cel puŃin o
treime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor; data este cea stabilită de preşedintele Camerei prin actul
convocării parlamentarilor; întrunirea de drept în sesiune extraordinară se face în condiŃiile expres
prevăzute de ConstituŃie: în caz de agresiune armată împotriva Ńării, de instituire a stării de urgenŃă sau de
asediu, în ipoteza depunerii după închiderea sesiunii ordinare a unei ordonanŃe de urgenŃă de către Guvern.
ŞedinŃa reprezintă forma de constituire a Camerei în reuniune plenară; şedinŃele se desfăşoară pe
parcursul a patru zile din săptămână, cea de a cincea fiind rezervată activităŃii în circumscrip-Ńiile
electorale; şedinŃele sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a cel puŃin 20 de
senatori, respectiv a unui grup parlamentar la Camera DeputaŃilor, se hotărăşte, cu votul majorităŃii
parlamentarilor prezenŃi, ca acestea să fie secrete; la şedinŃele publice ale Camerelor pot asista diplomaŃi,
reprezentanŃi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alŃi invitaŃi, pe baza acreditării sau a invitaŃiei
semnate de secretarul general al Camerei, în condiŃiile stabilite de Biroul Permanent; cetăŃenii pot asista pe
baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesaŃi, în limita
locurilor disponibile şi a spaŃiului destinat publicului.; parlamentarii, ca iniŃiatori ai propunerilor legislative
aflate pe ordinea de zi a celeilalte Camere, au acces la lucrările parlamentare ale Camerei din care nu fac
parte; membrii Guvernului sau reprezen-tanŃii acestora sunt obligaŃi să participe la lucrările Parlamentului
atunci când sunt solicitaŃi în acest sens; parlamentarii Camerei sunt obligaŃi să fie prezenŃi la lucrările
Camerei.

3. Procedurile parlamentare generale

Definire. Procedurile parlamentare generale cuprind acele reguli aplicabile indiferent de procedura
specifică problemei ce face obiectul deliberării, precum şi anumite reguli ale procedurii parlamentare
speciale de care depinde constituŃionalitatea externă (formală) a actului adoptat; unele dintre ele au fost
legiferate, îndeosebi în materie de numiri, iar restul sunt prevăzute exhaustiv în regulamentele parlamentare
sau pot fi cutumiare.
Scop. Procedura parlamentară valorifică nu numai dimensiunile juridico-statale, ci şi cele politice ale
Parlamentului; astfel, procedura parlamentară înlesneşte dezbaterea liberă şi contradictorie a probleme-lor
de pe agenda de lucru a Parlamentului, transparenŃa vieŃii parla-mentare, permiŃând receptarea şi
cunoaşterea sa, precum şi controlul opiniei publice.
Categorii. Principalele proceduri parlamentare generale privesc sesizarea, pregătirea lucrărilor,
procedura dezbaterilor şi procedura de vot.

4. Sesizarea
Parlamentul poate acŃiona şi din oficiu, adică din iniŃiativa sa, dar regula este sesizarea; în fond,
procedura este un ansamblu de reguli pentru soluŃionarea sesizării. Asigurând declanşarea unei proceduri,
este expresia unui drept sau a unei atribuŃii căreia îi corespunde obligativitatea punerii în mişcare a
competenŃei organului sesizat; ca urmare, competenŃa Parlamentului fiind constituŃională sau legală, numai
actele prin care, potrivit ConstituŃiei sau legii, se pune în mişcare această competenŃă, constituie o sesizare.
De aceea, o petiŃie sau o cerere, neavând asemenea efect, nu constituie o sesizare.
Există mai multe tipuri de sesizări, principalele fiind următoarele:

• sesizări prin care se pune în mişcare competenŃa Parlamentului ca unic organ legiuitor, şi anume
dreptul de iniŃiativă legislativă: proiecte de legi, dacă iniŃiativa este guvernamentală, sau propuneri de lege,
dacă iniŃiativa este parlamentară, provenind de la cel puŃin un deputat sau senator, ori populară (cel puŃin
100.000 de cetăŃeni cu drept de vot din cel puŃin un sfert din judeŃele Ńării, iar în fiecare din aceste judeŃe
sau în municipiul Bucureşti să fie înregistrate cel puŃin 5.000 de semnături); sesizarea se adresează diferit în
funcŃie de obiectul proiectului de lege sau propunerii legislative, deoarece, potrivit art. 75 din ConstituŃie,
competenŃa Camerelor este diferită; astfel, sesizarea se adresează mai întâi Camerei prime sesizate, urmând
ca ulterior să decidă definitiv cea de a doua Cameră; iniŃiativa guvernamentală şi cea populară trebuie să fie
conforme Legii de organizare şi funcŃionare a Guvernului şi, respectiv, Legii privind iniŃiativa
populară;iniŃiativa revizuirii ConstituŃiei se exercită, potrivit art. 150 din legea fundamen-tală, de
Preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puŃin un sfert din numărul deputaŃilor sau al
senatorilor, precum şi de cel puŃin 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot, care trebuie să provină din cel puŃin

23
jumătate din judeŃele Ńării, iar în fiecare din aceste judeŃe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie
înregistrate cel puŃin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniŃiative;

• sesizări care declanşează procedurile complementare de reexaminare a legii adoptate (cerere de


reexaminare formulată de Preşedintele României sau decizia CurŃii ConstituŃionale de admitere a sesizării
privind neconstituŃionalitatea unei prevederi legale înainte de promulgare sau de constatare a
neconstituŃionalităŃii unei prevederi regulamentare);

• sesizarea pentru săvârşirea unor acte cu caracter solemn (prestarea jurământului de către
Preşedintele României, şedinŃe oma-giale etc.);

• sesizarea pentru dezbaterea unor probleme politice ale naŃiunii de competenŃa Parlamentului, cum
sunt mesajele Preşedintelui României sau declaraŃiile politice ale primului-ministru;

• sesizarea pentru exercitarea de către Parlament a competenŃei sale de numiri, cum este cererea
pentru acordarea votului de încredere în vederea formării Guvernului;

• sesizări prin care se pune în mişcare competenŃa de control a Parlamentului: moŃiunea de cenzură,
rapoartele comisiilor de anchetă, rapoartele Avocatului Poporului, ale CurŃii de Conturi etc.
Sesizările pot fi interne (parlamentari, grupuri, organe de lucru) sau externe (Guvern, Preşedintele
României, cetăŃeni); la cerere (ceea ce este regulă) sau din oficiu (cum ar fi trimiterea legii spre dezbatere
celeilalte Camere).
Sesizarea este, de regulă, facultativă, cu unele excepŃii: supu-nerea spre aprobare de către Parlament
a măsurilor excepŃionale luate de Preşedintele României în baza art. 92, 93 din ConstituŃie; prezen-tarea
rapoartelor comisiilor de anchetă, supunerea spre dezbatere a rapoartelor unor autorităŃi publice (Avocatul
Poporului, SRI, Curtea de Conturi etc.).
Desesizarea are ca efect încheierea procedurii de soluŃionare a sesizării; de aceea, ea este ireversibilă.

5. Procedura de pregătire a lucrărilor Camerelor


EficienŃa activităŃii parlamentare depinde de pregătirea lucrărilor, spre a evita desfăşurarea lor în
mod dezordonat şi fără o fundamentare prealabilă. Metodele utilizate sunt: programarea dezbaterilor sub
forma ordinii de zi, aprobarea programului de activitate şi analiza prealabilă în cadrul comisiilor
parlamentare.
Procedura „ordinii de zi”
Ordinea de zi şi programul de activitate: sunt o garanŃie împotriva improvizaŃiei şi surprizei şi, deşi
sub aspect juridic reglementează ordinea dezbaterilor, au un caracter esenŃialmente politic; conŃinutul
proiectului ordinii de zi şi al programului de activitate este reglementat de regulamentele Camerelor,
precum şi de regulamentul şedinŃelor comune; ordinea de zi şi programul de activitate ale Senatului se
aprobă de plenul Senatului, la propunerea Biroului Permanent lărgit, cu participarea preşedinŃilor de
comisii şi a liderilor grupurilor parla-mentare; la Camera DeputaŃilor, proiectul ordinii de zi şi al
programului de activitate se întocmesc de Biroul Permanent, cu consultarea grupu-rilor parlamentare, şi se
aprobă de Comitetul ordinii de zi, prezidat de preşedintele Camerei, fără drept de vot, ce aparŃine numai
liderilor grupurilor parlamentare, fiecare cu puterea de vot a grupului în plenul Camerei; la elaborarea şi
aprobarea ordinii de zi este invitat şi reprezentantul Guvernului, pentru a fi consultat; proiectul ordinii de zi
cuprinde, în succesiunea determinată de importanŃă, proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte,
informări şi alte acte prevăzute de lege pentru a fi dezbătute de Camere, precum şi, după caz, întrebări,
interpelări, declaraŃii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul Permanent ori de parlamentari;
La întocmirea şi aprobarea ordinii de zi se asigură prioritate dezbaterii: ordonanŃelor de urgenŃă ale
Guvernului; proiectelor de legi şi propunerilor legislative în procedură de urgenŃă, celor pentru care Camera
respectivă are rolul de Cameră primă sesizată, precum şi celor referitoare la armonizarea legislaŃiei
naŃionale cu cea a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei; proiectelor de legi pentru ratificarea tratatelor
internaŃionale; rapoartelor întocmite de comisiile de mediere cu privire la soluŃionarea divergenŃelor între
Camere în cadrul procedurii de revizuire a ConstituŃiei; rapoartelor sau declaraŃiilor primului-ministru cu
privire la politica Guvernului;

24
Proiectul ordinii de zi pentru săptămâna următoare este supus spre aprobare Senatului şi se adoptă cu
votul majorităŃii senatorilor prezenŃi, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii; la Camera DeputaŃilor
proiectul se aprobă de Comitetul ordinii de zi până la sfârşitul fiecărei săptămâni de lucru a Camerei; la
Camera DeputaŃilor modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobă, în cazuri excepŃionale,
de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului Permanent, iar la Senat, ordinea de zi poate fi modificată,
pentru motive bine întemeiate şi urgente, de către plen, numai la cererea Biroului Permanent, a unui grup
parlamentar, a unei comisii a Senatului sau a Guvernului.
Ordinea de zi este săptămânală, cu excepŃia şedinŃelor comune, când se referă la problemele pentru
care a fost convocată şedinŃa comună; pentru sesiunile extraordinare, ordinea de zi se aprobă, la fiecare
dintre Camere, de către plenul acesteia; neaprobarea ordinii de zi de către Cameră împiedică Ńinerea
sesiunii extraordinare; înscrierea unui proiect pe ordinea de zi este un act ireversibil, întrucât el nu mai
poate fi retras de iniŃiator la finele legislaturii şi se transmite noului Parlament.
Examinarea şi avizarea în comisii
În comisii se examinează proiectele de legi, propunerile legislative şi amendamentele, precum şi alte
acte sau probleme cu care comisia este sesizată de Biroul Permanent sau de plenul Camerei; comisia
permanentă sesizată în fond primeşte şi analizează avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de
lege sau propunerea legislativă în termenul stabilit de Biroul Permanent; la şedinŃele comisiei sesizate în
fond, alături de membrii acesteia pot participa, fără drept de vot, şi iniŃiatorii propunerilor legislative sau, în
cazul în care comisia consideră necesar, autorii unor amendamente la proiecte de legi sau propuneri
legislative aflate pe ordinea de zi a comisiei, reprezentanŃii comisiilor sesizate pentru avizare, precum şi alŃi
invitaŃi care ar putea ajuta la înŃelegerea unor probleme de specialitate, în vederea întocmirii de către
comisie a raportului;
Analiza prealabilă în comisii este un mijloc de protecŃie a plenului împotriva surprizelor şi
improvizaŃiei şi de asigurare a fundamentării soluŃiilor, din care cauză ea prefigurează decizia plenului sub
aspect juridic şi politic (reflectă adevăratul rol al opoziŃiei parlamentare, deci clivajul politic concret faŃă de
problema dezbătută); neajunsul soluŃiei îl constituie posibila întârziere a lucrărilor (comisia sesizată în fond
de la Camera decizională poate fi groparul unor iniŃiative faŃă de care grupurile parlamentare nu manifestă
voinŃa politică de a le supune dezbaterii plenului).
Procedura de avizare în comisii este diferită, în funcŃie de obiectul dezbaterii şi de competenŃa
constituŃională a Parlamentului; astfel, sunt sesizări care nu fac obiectul dezbaterii în comisie: moŃiunea de
cenzură, mesajul Preşedintelui României, declaraŃiile primului-ministru etc.

6. Procedura dezbaterilor
Dezbaterea şi dreptul la cuvânt sunt de esenŃa parlamentaris-mului, deoarece în acest fel se exprimă
diversitatea de opinii; dreptul la cuvânt poate fi utilizat într-o manieră obstrucŃionistă, spre a împiedica sau
întârzia luarea unei decizii; de asemenea, este esenŃial ca opoziŃia să se poată exprima; de aceea, procedura
dezbaterilor trebuie să fie contradictorie şi să evite pe cât posibil practicile obstrucŃioniste.
ŞedinŃa este deschisă de preşedinte sau, în lipsa sa, de un vicepreşedinte; parlamentarii iau cuvântul
în ordinea înscrierii la cuvânt pe o listă prestabilită dacă preşedintele nu hotărăşte altfel; sunt exceptaŃi
parlamentarii care au dreptul să ia cuvântul, în afara listei, în probleme ce implică persoana lor, cum ar fi o
imputaŃie incorectă sau în chestiuni procedurale; cuvântul se acordă de preşedinte şi se rosteşte de la
tribuna Camerei, spre a se încuraja elocinŃa; în practică, luarea de cuvânt este şi din sală, ceea ce
încurajează caracterul viu al dezbaterilor; de regulă, luarea de cuvânt este limitată la o intervenŃie de cel
mult 5 minute; vorbitorii sunt obligaŃi să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au
înscris la cuvânt, intervenŃie care să asigure contradictorialitatea (o intervenŃie contra şi apoi alta pentru
soluŃia prezentată de iniŃiator); Camera poate decide sistarea dezbaterilor.
Dacă dezbaterea este organizată, cum ar fi, de exemplu, la moŃiunea de cenzură sau la dezbaterile
generale privind un proiect de lege, se exprimă reprezentanŃii grupurilor parlamentare în durata de timp
alocată; organizarea dezbaterilor se aprobă, la Camera DeputaŃilor, de către Comitetul ordinii de zi; sunt
interzise dialogul între cel de la tribună şi persoanele din sală, proferarea de injurii, calomnii sau tulburarea
dezbaterilor; de regulă, în plen, dezbaterile sunt publice; în comisii, dezbaterile nu sunt publice dacă
comisia nu decide altfel; la dezbateri pot participa parlamentarii ce au făcut amendamente, raportorii
comisiilor, membrii Guvernului, diverşi invitaŃi; în comisii pot participa, fără drept de vot, şi diverşi
invitaŃi, cei ce au făcut amendamente etc.; dezbaterile se caracterizează prin oralitate, fiind interzisă citirea
cuvântului rostit, şi prin contradictorialitate.

25
7. Procedura de vot
Definire. Votul reprezintă manifestarea de voinŃă care exprimă acordul sau dezacordul
parlamentarilor unei Camere sau ai Camerelor reunite pentru a lua decizii referitoare la măsuri de ordin
legislativ, politic, procedural, electiv ori de altă natură, ce au făcut obiectul dezbaterii; abŃinerile, absenŃii,
ca şi cei prezenŃi care nu votează au semnificaŃia unui vot „contra”, deoarece împiedică formarea majorită-
Ńii necesare adoptării măsurii supuse votului. Decizia este expresia voinŃei majoritare, obiectivizată prin
însumarea voturilor individuale în rezultatul votării, după ce minoritatea ce s-a opus adoptării măsurii s-a
putut exprima. Votul este un drept – funcŃie, în serviciul poporului şi nu al parlamentarului care îl exercită;
de aceea, parlamentarii nu pot renunŃa la dreptul de vot şi nu îl pot tranzacŃiona în interes personal.
Caracteristicile votului în Parlament: este universal în cadrul comunităŃii parlamentarilor, egal,
direct, public, cu excepŃia celui secret, dar nu este liber exprimat, datorită obligaŃiei parlamentarilor de a se
prezenta la şedinŃa de vot; constituie punctul culminant al dezbaterii, finalizarea acesteia; în cursul votării
nu se acordă dreptul la cuvânt.
ModalităŃile de vot: a) deschis (public), când se poate şti votul fiecărui parlamentar; modalităŃile sale
sunt votul prin ridicare de mâini sau în picioare, prin apel nominal (fiecare parlamentar este chemat la
tribună şi se pronunŃă „contra” sau „pentru”), prin vot electronic cu listing; b) secret, cum sunt: votul cu
bile – fiecare parlamentar introduce o bilă albă sau neagră în urnă (bilele introduse în urnele de aceeaşi
culoare sunt vot „pentru”, iar cele în urne de culori diferite, vot „contra”), cu buletine de vot pentru numiri
individuale sau votul electronic fără listing.
Reguli procedurale privind exprimarea votului: preşedintele votează ultimul; repetarea votului se
poate face pentru vicii de procedură sau vicii în derularea votării sau în caz de paritate de voturi; dacă şi a
doua oară paritatea se menŃine, votul este „contra”; retractarea votului nu este admisibilă (votul odată
exprimat este dobândit).
Cvorumul anterior votării
Camera DeputaŃilor şi Senatul adoptă legi organice sau ordinare, hotărâri, moŃiuni şi alte acte cu
caracter politic, în prezenŃa majorităŃii parlamentarilor Camerei respective; pentru adoptarea de legi
constitu-Ńionale, cvorumul este de minim două treimi din parlamentarii fiecărei Camere; în orice altă
situaŃie, cvorumul a fost desfiinŃat; în cadrul procedurii legislative, condiŃia cvorumului se aplică numai la
votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum şi atunci când, potrivit prevederilor regulamentului, se
supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative la propunerea comisiei sesizate în
fond, după dezbaterile generale, deci înainte de dezbaterea pe articole; verificarea întrunirii cvorumului se
poate dispune numai la şedinŃele de vot final imediat înaintea votării, de către preşedinte, din proprie
iniŃiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar; în cazul în care cvorumul nu este întrunit, şedinŃa se
suspendă, iar preşedintele va arăta data când se reiau lucrările; amânarea votării are loc şi atunci când nu
este întrunită cel puŃin majoritatea de două treimi necesară adoptării unei legi constituŃionale; preşedintele
Camerei amână votarea dacă nu este întrunit cvorumul; în practica parlamentară, amânarea votului s-a făcut
şi în ipoteza în care o măsură, neputând fi luată decât cu o majoritate calificată, s-a constatat că prezenŃa
este inferioară acelei majorităŃi; în această ipoteză, rezultatul votului ar fi fost cunoscut înainte de a fi
exprimat, aşa încât supunerea la vot ar fi fost inutilă; dacă situaŃia se repetă, votul are loc chiar dacă
numărul celor prezenŃi este în continuare inferior celui necesar pentru adoptarea măsurii.
În stabilirea rezultatului votului, esenŃial este numărul minim de voturi necesar pentru ca decizia
referitoare la măsura ce a făcut obiectul votului să poată fi luată; această majoritate poate fi simplă,
absolută sau calificată; există majorităŃi de conjunctură, în care parlamentarii majorităŃii votează cu
opoziŃia şi invers; proclamarea rezultatelor votului se face de către preşedinte; publicarea votului se asigură
o dată cu procesul-verbal al şedinŃei; votul se exercită numai în sală; astfel, unii parlamentari pot fi excluşi
de la vot ca urmare a aplicării sancŃiunii disciplinare privind interzicerea participării la lucrările Camerei
pentru o perioadă de timp; votul este personal şi nu se poate delega; de aceea, parlamentarii absenŃi sunt
excluşi de la vot, indiferent de motivul care a stat la baza absenŃei lor (cum ar fi îndeplinirea unei
însărcinări date de Cameră); totuşi, în mod excepŃional, pentru situaŃii strict determinate, s-a permis, în
domeniul revizuirii ConstituŃiei, votul prin corespondenŃă.

8. Procedurile parlamentare speciale


Procedurile parlamentare speciale sunt cele specifice unor domenii de activitate. În cele ce urmează,
ne vom opri asupra principalelor proceduri privind legiferarea, controlul executivului, numirile etc.

26
9. Procedura legislativă pentru adoptarea legilor ordinare şi a legilor organice
Privită în ansamblul său, procedura legislativă cuprinde regulile de la conturarea ideii de lege până la
publicarea ei. Procedura cuprinde trei faze: prima fază, prealabilă sesizării Parlamentului, cu caracter
administrativ; a doua fază, parlamentară; a treia fază, promulgarea şi publicarea legii în „Monitorul Oficial
al României”.
Conceptul de lege: în sens material – totalitatea actelor normative care alcătuiesc legislaŃia în
ansamblul ei; în sens formal – actul adoptat cu acest titlu de către Camerele Parlamentului, în forma
aprobată de Camera decizională, promulgat de către Preşedintele României şi publicat în „Monitorul
Oficial”.
Procedura de legiferare (faza parlamentară a procedurii legis-lative) reprezintă totalitatea regulilor
pentru pregătirea dezbaterilor, dezbaterea şi votarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legisla-tive în
fiecare Cameră sau, ca excepŃie, în Camerele reunite în şedinŃă comună, în situaŃiile expres prevăzute de
ConstituŃie, referitoare la adoptarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi la
adoptarea legii de revizuire a ConstituŃiei, atunci când, ca urmare a medierii dintre cele două Camere, mai
există divergenŃe.
Procedura legislativă parlamentară cuprinde succesiv: etapa de pregătire a lucrărilor; etapa
deliberativă.
Prima etapă priveşte în principal: înregistrarea şi difuzarea proiectului parlamentarilor şi comisiilor
parlamentare; analiza în comisii şi înscrierea pe ordinea de zi. A doua etapă priveşte dezbaterea şi votarea
proiectului în plenul Camerei. Întrucât procedura parlamentară pentru proiectele de lege sau propunerile
legislative este aceeaşi, în continuare ne vom referi doar la proiecte, pentru ambele categorii.
Trăsăturile procedurii de legiferare: a) contradictorialitatea, în cadrul binomului majoritate –
opoziŃie; b) rolul hotărâtor al grupurilor parlamentare în desfăşurarea procedurii; c) caracterul repetitiv al
procedurii, nu numai ca efect al bicameralismului, dar şi al faptului că orice întoarcere a procedurii, cum ar
fi în cazul procedurilor comple-mentare de reexaminare a legii, înseamnă repetarea ei; d) oficialitatea în
desfăşurarea procedurii, în sensul că procedura parlamentară, odată declanşată, se desfăşoară în temeiul
obligaŃiilor constituŃionale şi regulamentare ce revin organelor de lucru ale Parlamentului, cu unele
excepŃii, cum ar fi posibilitatea retragerii proiectului, prezentarea amendamentelor etc.; e) drepturile ce se
exercită în cadrul procedurii parlamentare – de iniŃiativă legislativă, de vot, de a cere reexaminarea legii
etc. –, prin natura lor, privesc un interes public; f) caracterul public al procedurii; g) structura procedurii în
mai multe faze succesive (prealabile la dezbaterea în plen şi faza deliberării plenului Camerei); h)
competenŃa decizională diferită a Camerelor; i) caracterul imperativ şi de decădere a termenelor în cadrul
procedurii parlamentare; j) publicitatea şedinŃelor în plen şi lipsa publicităŃii la şedinŃele comisiilor; k)
caracterul scris al procedurii parlamentare, cu excepŃia dreptului la cuvânt.
A. Etapa pregătitoare
Sesizarea Camerei este diferită în funcŃie de conŃinutul proiectului, cu respectarea articolului 75 din
ConstituŃie. În acest sens, sesizarea este diferită după cum: a) Camera decizională este Senatul, în care caz,
proiectele sunt înaintate spre dezbatere şi adoptare Camerei DeputaŃilor, ca primă Cameră sesizată; ele sunt
pentru ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaŃionale şi stabilirea măsurilor legislative ce rezultă din
aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi adoptarea definitivă a legilor organice ce privesc
organizarea şi funcŃionarea statului. b) Cameră decizională este Came-ra DeputaŃilor în toate cazurile ce nu
fac parte din enumerarea de la litera a); în această ipoteză, proiectele se înaintează la prima Cameră sesizată
care este Senatul.
Aspecte de ordin procedural
• proiectele se înregistrează în ordinea prezentării lor la Biroul Permanent al Camerei la care au fost
depuse; ele trebuie să fie însoŃite de o expunere de motive, iar propunerile legislative trebuie redactate în
forma cerută pentru proiectele de legi; Biroul Permanent este cel care verifică dacă sesizarea a fost depusă
cu respectarea articolului 75 din ConstituŃie şi va trimite celeilalte Camere proiectul de lege sau propunerea
legislativă respectivă în cazul în care această din urmă Cameră era competentă a-l adopta în primă lectură;

• dacă nu sunt însoŃite de avizul Consiliului Legislativ şi, când este cazul, de cel al Consiliului
Economic şi Social, proiectele de legi sau propunerile legislative, după caz, se trimit acestora, avizul
urmând să fie emis în termenul prevăzut de lege;

27
• în cazul propunerilor legislative iniŃiate de către cetăŃeni, preşedintele Camerei prime sesizate,
înainte de comunicarea iniŃiativei către parlamentarii Camerei respective, va solicita CurŃii ConstituŃio-nale
verificarea îndeplinirii condiŃiilor constituŃionale pentru exerci-tarea iniŃiativei legislative;

• proiectele de legi se înregistrează numai la Camera compe-tentă a fi prima sesizată, în conformitate


cu art. 75 din ConstituŃie, şi nu trebuie să fie lovite de vicii de inadmisibilitate; Biroul Permanent are
competenŃa de a constata existenŃa cauzelor de inadmisibilitate şi de a decide dacă Camera unde a fost
depus proiectul este competentă, potrivit art. 75 din ConstituŃie, să-l dezbată în calitate de Cameră primă
sesizată;

• parlamentarii pot sesiza oricare dintre Camerele Parlamen-tului, în funcŃie de domeniul de


specializare a competenŃei Camerei prima sesizată din care face parte propunerea legislativă respectivă;

• după înregistrare la Biroul Permanent al Camerei, proiectele, avizul Consiliului Legislativ, al


Consiliului Economic şi Social şi al altor instituŃii ori organisme care, potrivit legii, au competenŃa de
avizare, precum şi, dacă este cazul, decizia CurŃii ConstituŃionale, punctul de vedere al Guvernului în
situaŃiile prevăzute de ConstituŃie şi alte materiale supuse Camerei spre dezbatere şi aprobare se distribuie
parlamentarilor şi comisiilor parlamentare (comisia sesizată în fond şi cele pentru avizare, după caz);
proiectele se înregistrează în ordinea prezentării lor la Biroul Permanent; proiectele sunt aduse la cunoştinŃa
Camerei de către preşedintele acesteia, prin anunŃarea titlului, a iniŃiatorului, a comisiei sesizate în fond şi
celor pentru avizare şi a termenului pentru depunerea amendamentelor de către parlamentarii Camerei
respective, sub sancŃiunea decăderii;

• termenele procedurale ale procesului legislativ curg pe zile lucrătoare, atât în plen, cât şi în comisii,
dacă nu se prevede altfel (de exemplu, termenele de protecŃie a dreptului parlamentarilor de a sesiza Curtea
ConstituŃională sunt pe zile calendaristice sau, la Senat, termenele stabilite de Biroul Permanent pentru
depunerea raportului de către comisia sesizată în fond nu pot fi mai scurte de 5 zile calendaristice pentru
procedura ordinară şi de 3 zile calendaristice pentru procedura de urgenŃă;

• Biroul Permanent rezolvă conflictele de competenŃă care pot să apară între comisii: conflict pozitiv,
în cazul în care două sau mai multe comisii se declară competente, sau negativ, atunci când o comisie îşi
declină competenŃa în favoarea altei comisii, care şi ea refuză; în cazul când comisia ce a declanşat
conflictul nu este de acord cu soluŃia Biroului Permanent, ea se poate adresa plenului, care va decide prin
votul majorităŃii parlamentarilor prezenŃi;

• comisia sesizată în fond este aceea care va întocmi un raport asupra proiectului de lege sau
propunerii legislative cu care a fost sesizată cuprinzând propuneri motivate pentru admitere fără modificări,
respingere sau admitere cu modificări, ca şi motivele neacceptării unor amendamente ori avize; pentru
avizarea proiectului pot fi sesizate una sau mai multe comisii; avizul se trimite comisiei sesizate în fond, ca
şi amendamentele parlamentarilor; dacă un amendament sau o propunere legislativă (iniŃiativă parlamentară
sau populară) are implicaŃii bugetare, este obligatoriu să se solicite punctul de vedere al Guvernului;
proiectele elaborate de o comisie specială nu se mai supun examinării într-o altă comisie; raportul comisiei
sesizate în fond se transmite Biroului Permanent în termenul stabilit de către acest Birou, care îl va difuza
parlamentarilor, Guvernului şi iniŃiatorului; modificarea termenului poate fi aprobată de către Biroul
Permanent la cererea motivată a comisiei sesizate în fond; procedura în comisie este, în esenŃă, aceeaşi cu
cea din plen, dar mai puŃin formalistă; dezbaterea are caracter viu şi nu există nici o normă cu privire la
limitarea numărului de intervenŃii sau a duratei lor; votul este, de regulă, deschis, prin ridicare de mâini, iar
în caz excepŃional, secret; principala deosebire dintre procedura în comisie şi procedura din plen este că, de
regulă, în comisie, dezbaterile nu sunt publice, la lucrările ei participă, fără drept de vot, reprezentanŃii
iniŃiatorilor, parlamentari din alte comisii, care au formulat amendamente, spre a le susŃine, invitaŃii
chemaŃi de comisie, cum sunt experŃi sau reprezen-tanŃi ai autorităŃilor publice; dacă se cere prezenŃa
reprezentanŃilor Guvernului, aceasta este obligatorie; şedinŃele comisiilor pot fi concomitente cu cele ale
plenului; în acest caz, la chemarea preşedin-telui ce prezidează lucrările în plen, parlamentarii sunt obligaŃi
să întrerupă şedinŃa comisiei spre a se prezenta la plenul Camerei;

28
• termenele pentru depunerea raportului de către comisia sesizată în fond, stabilite de Biroul
Permanent, după consultarea preşedintelui comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera DeputaŃilor
este prima Cameră sesizată, nu pot fi, de regulă, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile, iar în cazul în
care este Cameră decizională, aceste termene nu pot fi, de regulă, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de
zile;

• la oricare dintre cele două Camere, proiectele de legi şi propunerile legislative se înscriu în
proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 5 zile de la primirea de către Biroul Permanent a raportului
comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera este prima sesizată; diferenŃierea apare în cazul în care
Camera este decizională; astfel, proiectele de legi şi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de
zi în termen de cel mult 7 zile pentru cele în care Camera DeputaŃilor este Cameră decizională şi în cel mult
10 zile pentru cele în care Senatul este Cameră decizională;

• iniŃiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative poate să-şi retragă iniŃiativa, să o
modifice ori să o rectifice până la data înscrierii acesteia pe ordinea de zi;

• Biroul Permanent întocmeşte proiectul ordinii de zi, ce se aprobă la Camera DeputaŃilor de către
Comitetul ordinii de zi, iar la Senat de către plen.

Regimul amendamentelor
Definire. Amendamentul constituie o modificare de formă ce poate avea şi semnificaŃia unei
modificări de fond aduse unui text supus deliberării
SemnificaŃia amendamentului: este o modalitate de perfecŃionare a legii în cadrul procedurii
parlamentare; dreptul de a propune amendamente derivă din dreptul de iniŃiativă legislativă şi din dreptul
de vot; de aceea, dreptul de a formula amendamente revine numai celor care participă la procesul legislativ
(parlamentarii individual sau din partea grupului parlamentar şi Guvernul), amendamentul consti-tuind
principala contribuŃie a parlamentarilor la elaborarea legii în Parlament; amendamentul este un drept
procedural, conferit numai de regulamente – de aceea, unii titulari ai dreptului de iniŃiativă legis-lativă –
cetăŃenii, în cadrul iniŃiativei populare, şi Preşedintele României, în cadrul iniŃiativei constituŃionale – nu se
bucură de drep-tul de a formula amendamente; amendamentele sunt supuse votului, ele fiind, în final, chiar
dacă aparŃin opoziŃiei, expresia activităŃii normative a majorităŃii, fără votul căreia ele nu ar putea fi
acceptate; opoziŃia poate adopta două poziŃii: obstrucŃionistă, prin amendamente inacceptabile pentru
majoritate, având deci un scop exclusiv dilatoriu, sau constructivă, reprezentând o contribuŃie la
îmbunătăŃirea regle-mentării sau care rezultă dintr-o negociere politică prealabilă; pentru evitarea
amendamentelor obstrucŃioniste, regulamentele au instituit un regim specific al amendamentelor.
Trăsături ale disciplinei amendamentelor: • sub aspect formal, amendamentul se prezintă în scris, cu
excepŃia amendamentelor orale care privesc probleme de redactare sau de mică însemnătate şi care pot fi
prezentate şi direct în şedinŃa Camerei; membrii comisiilor pot prezenta amendamente orale în cursul
şedinŃelor de analiză şi dezba-teri în comisie; • amendamentul se prezintă motivat şi sub semnătura
iniŃiatorului, cu precizarea, dacă este cazul, a grupului parlamentar din care acesta face parte; •
amendamentele se supun deliberării organului unde au fost depuse (la comisia sesizată în fond sau cele
orale în plen); data amendamentului este data înregistrării sale la comisie care Ńine o evidenŃă specială a
tuturor amendamentelor primite şi, la cerere, eliberează autorului o dovadă că a primit amendamentul; • la
Camera DeputaŃilor, parlamentarii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta
amendamente la comisia sesizată în fond, până la împlinirea unui termen de 5 zile înainte de data stabilită
pentru depunerea raportului; la Senat, termenul este de 5 zile pentru procedura ordinară, respectiv 3 zile
pentru procedura de urgenŃă de la difuzarea proiectului; • pentru propunerile legislative elaborate de o
comisie parlamentară, amendamentele se depun la acea comisie în termen de 5 zile de la anunŃarea în
plenul Camerei DeputaŃilor, când propunerea legislativă se comunică Guvernului; comisia este obligată să
întocmească în următoarele 5 zile un raport asupra amendamen-telor; numai după împlinirea acestui
termen, propunerea legislativă poate fi înscrisă pe ordinea de zi şi, dacă este cazul, comunicată, în forma sa
definitivă, deputaŃilor şi Guvernului; la Senat nu există o procedură specială; • amendamentele Guvernului
se depun numai sub semnătura unui membru al Guvernului; • comisia sesizată în fond sau, după caz,
comisia specială se pronunŃă asupra tuturor amendamentelor înregistrate; numai în cazul în care consideră
necesar, comisia respectivă va solicita şi avizul unei alte comisii; • pentru a se putea pronunŃa, comisia
sesizată în fond va transmite Guvernului amendamentele care implică modificarea bugetului de stat sau a

29
bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit art. 111 din ConstituŃie. Amendamentele la care, în termen de
5 zile de la primire, Guvernul nu prezintă un punct de vedere, se consideră acceptate; • este interzis
preşedintelui Camerei să supună dezbaterii sau votului un amenda-ment asupra căruia comisia nu s-a
pronunŃat; pentru amendamentele orale, prezentate în plen, de redactare etc., comisia se pronunŃă prin
raportor; • amendamentele de fond direct în plen nu sunt permise, cu excepŃia subamendamentelor
(propunere de modificare a unui amendament acceptat), a celor ce privesc modificările intervenite în urma
examinării şi definitivării textului în comisii sau a celor de mică însemnătate sau de redactare; în mod
excepŃional, dacă plenul aprobă prezentarea unui amendament de fond sau dacă acceptă un amenda-ment
respins de comisie şi un subamendament cu consecinŃe importante asupra proiectului, preşedintele întrerupe
dezbaterile şi trimite textul spre reexaminare comisiei sesizate în fond; • când dezbaterea amendamentelor
relevă consecinŃe importante asupra proiectului, preşedintele Camerei poate trimite textele în discuŃie
comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. În acest caz, prin
amendamente, dezbaterea şi votul se specializează în sensul concentrării lor asupra problematicii unui
articol.
B. Etapa deliberativă
a) Dezbaterea în plen: are loc în succesiunea stabilită de ordinea de zi; începe cu aducerea la
cunoştinŃa parlamentarilor a ordinii de zi şi are loc în şedinŃa Camerei, potrivit programului de activitate
aprobat; poate avea loc în paralel cu şedinŃele comisiilor parlamentare; cuprinde trei etape: dezbaterea
generală; dezbaterea pe articole; votul final.
Dezbaterea generală:

– începe cu prezentarea de către iniŃiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului de


lege sau a propunerii legislative, după caz; la Senat, Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un
membru al său;

– urmează aducerea la cunoştinŃă a raportului comisiei sesizate în fond;

– pentru dezbaterea generală, preşedintele Camerei dă cuvântul unui reprezentant al fiecărui grup
parlamentar în ordinea înscrierii;

– iniŃiatorul are din nou dreptul la cuvânt înaintea încheierii dezbaterii generale;

– în cazul în care în raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau
a propunerii legislative, după caz, preşedintele va supune votului plenului această propunere ce poate fi
acceptată cu majoritate simplă, chiar dacă legea are caracter organic; dacă plenul primei Camere sesizate
aprobă raportul comisiei prin care se propunea respingerea iniŃiativei legislative, aceasta se trimite Camerei
decizionale, care întotdeauna este cea de a doua Cameră, pentru a decide definitiv; dacă, însă, plenul
Camerei decizionale aprobă raportul comisiei sesizate în fond de respingere a proiectului de lege sau a
propunerii legislative, decizia acestuia este definitivă.

Dezbaterea pe articole:

– se face în ordinea lor din proiectul de lege şi numai a celor la care s-au formulat amendamente,
admise sau respinse în raportul comisiei sesizate în fond; de aceea, dacă nu există amendamente, după
dezbaterile generale se trece direct la vot;

– discutarea articolelor începe cu amendamentele prin care se propune suprimarea unui text, apoi
urmează cele care privesc modifi-carea sau completarea acestuia; Camera se pronunŃă prin vot asupra
fiecărui amendament;

– în cursul dezbaterilor, parlamentarii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuŃie
amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, dar care nu
figurează în raportul acesteia;

– în cazul când există mai multe amendamente care nu se exclud, ele se supun la vot în ordinea în
care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond; dimpotrivă, dacă

30
amendamentele se exclud, se începe cu cel nefavo-rabil pentru iniŃiatori, care dacă este acceptat, exclude
celelalte amendamente, continuându-se astfel până la epuizarea lor, spre a se evita soluŃii contradictorii;

– în plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond, însă se pot formula subamendamente
(care privesc un amendament adop-tat) sau amendamente orale de corelare tehnico-legislativă, grama-ticale
ori lingvistice;

– fiecare parlamentar îşi poate exprima punctul de vedere personal sau al grupului din care face
parte;

– când dezbaterea amendamentelor relevă consecinŃe importante asupra proiectului de lege sau
propunerii legislative, preşedintele Camerei DeputaŃilor poate suspenda lucrările şi trimite textele în
discuŃie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. La Senat,
plenul este cel care va decide suspendarea lucrărilor şi trimiterea unor texte pentru a fi repuse în discuŃia
comisiei sesizate în fond. În acest caz, autorii amendamen-telor au dreptul să fie ascultaŃi în cadrul
comisiei; acelaşi drept îl au şi reprezentanŃii Guvernului. Comisia sesizată în fond va întocmi un raport
suplimentar;

– în finalul dezbaterilor fiecărui articol, iniŃiatorul poate lua cuvântul;

– articolul amendat se supune la vot; majoritatea cerută este cea simplă, indiferent de natura legii
respective.

Votul final:

– se realizează în fiecare Cameră, cu excepŃia legii bugetului, care se adoptă în şedinŃă comună;
– votul final acoperă cerinŃa constituŃională a majorităŃii necesare în funcŃie de tipul de lege, şi
anume: legile organice se adoptă cu majo-ritate absolută, iar cele ordinare cu majoritate simplă;

– în cursul votării nu se poate acorda cuvântul;

– înainte de votare, preşedintele Camerei poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau
prin numărare de către secretari; parlamentarii care nu îşi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenŃi
în sala de şedinŃă intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului. Dacă în sala de şedinŃă nu se află
majoritatea senatorilor, respectiv deputaŃilor, preşedintele amână votarea până la întrunirea cvorumului
legal;

– votul final priveşte ansamblul reglementării. Camera poate hotărî, la propunerea preşedintelui, ca
votul final să privească părŃi din ansamblul reglementării, în măsura în care fiecare parte constituie o
reglementare unitară; în acest caz este obligatoriu ca toate părŃile astfel separate să fie supuse succesiv la
vot, în aceeaşi şedinŃă, iar partea care nu a fost adoptată se elimină din cuprinsul reglementării;

– semnificaŃia votului final este expresia atitudinii, îndeosebi politice, a fiecărui parlamentar în parte
faŃă de proiect (deci, în principal, a grupurilor parlamentare);

– votul final poate avea loc la încheierea dezbaterii pe articole sau într-o şedinŃă consacrată acestui
scop (şedinŃă de vot), în ordinea definitivării proiectelor, ca urmare a dezbaterii pe articole; în cazul în care
până la data şedinŃei de vot, stabilită prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se
amână de drept; şedinŃele consacrate exclusiv votului final, prevăzute în ordinea de zi, se aduc din timp la
cunoştinŃa Camerei de către preşedintele acesteia, care va preciza data şi ora când vor avea loc;

– proiectul la care nu s-au făcut amendamente până la data şedinŃei de vot se supune direct votului
final, după prezentarea de către iniŃiator a expunerii de motive şi de către comisia sesizată în fond a
raportului, precum şi după audierea punctelor de vedere ale reprezentanŃilor grupurilor parlamentare.

31
Principiile ordonării procedurii între Camere:

– ordinea procedurii parlamentare în relaŃiile dintre Camere este univocă şi rigidă, de la Camera
prima sesizată la Camera decizională;

– caracterul rigid este accentuat de existenŃa unor termene constituŃionale la împlinirea cărora
intervine prezumŃia absolută de acceptare;

– Camera decizională este întotdeauna specializată; aceasta justifică competenŃa ei de a decide


definitiv;
– prima Cameră sesizată este întotdeauna o Cameră de reflecŃie, din care cauză proiectul de lege sau
propunerea legislativă, după ce au fost adoptate sau respinse de către această Cameră, este înaintat Camerei
decizionale;

– în cazul când Camera decizională respinge proiectul sau propunerea legislativă, această decizie este
definitivă, iar iniŃiativa legislativă respectivă nu va mai putea fi introdusă pe ordinea de zi în sesiunea în
curs;

– dacă proiectul, în afara obiectului principal al reglementării, cuprinde şi unele prevederi pentru care
decizională este cealaltă Cameră, în considerarea lor şi numai a lor, se trimite proiectul la Camera
competentă să decidă definitiv;
– în cazul în care, prevederile adiacente obiectului principal al reglementării s-au stabilit de Camera
decizională, doar ele se trimit la prima Cameră sesizată (de reflecŃie) care, dacă şi le însuşeşte, soluŃia este
definitivă; dacă nu este de acord, se vor retrimite Camerei decizionale aceste prevederi spre a se pronunŃa
definitiv.
Precizare: principiile susmenŃionate nu se aplică procedurii parlamentare de revizuire a ConstituŃiei.
b) Adoptarea legii de către Camera prima sesizată
– Camera prima sesizată (Camera de reflecŃie) este obligată prin art. 75 din ConstituŃie să se pronunŃe
asupra proiectelor în termen de 45 de zile; ca excepŃie, pentru coduri sau legi de complexitate deosebită,
termenul este de 60 de zile; în cazul depăşirii acestor termene, se consideră că proiectul de lege sau
propunerea legislativă au fost adoptate;
– ConstituŃia nu stabileşte data de la care curge termenul de 45 de zile, respectiv cel de 60 de zile;
regulamentele parlamentare, astfel cum au fost modificate, pentru a fi puse de acord cu Legea de revizuire a
ConstituŃiei, au adoptat soluŃii diferite cu privire la data de la care încep să curgă termenele susmenŃionate;
astfel, Regulamentul Camerei DeputaŃilor stabileşte că aceste termene curg de la data prezentării
proiectului de lege sau a propunerii legislative în Biroul Permanent; Regulamentul Senatului stabileşte că
aceste termene curg de la data primirii tuturor avizelor legale pentru propunerile legislative şi de la data
prezentării în Biroul Permanent, pentru proiectele de lege;
– pentru adoptarea legii de aprobare sau de respingere a unei ordonanŃe de urgenŃă, potrivit art. 115
alin. 4 din ConstituŃie, dacă Camera prima sesizată nu se pronunŃă în termen de 30 de zile de la depunere la
Biroul Permanent, proiectul de lege se consideră adoptat şi se trimite spre dezbatere Camerei decizionale;
– proiectele de legi şi propunerile legislative respinse de Camera decizională nu pot fi readuse în
discuŃia acesteia în cursul aceleiaşi sesiuni.
c) Adoptarea legii de către cea de a doua Cameră
Cea de a doua Cameră este întotdeauna decizională; în cadrul dezbaterii, în Camera primă sesizată, s-
ar putea ca aceasta să adopte măsuri de competenŃa sa decizională, cum ar fi, de exemplu, stabilirea unei
infracŃiuni (ce intră în competenŃa decizională a Camerei DeputaŃilor) în legea de ratificare a unui tratat
internaŃional (ce intră în competenŃa decizională a Senatului); în acest caz, sunt trei ipoteze posibile: dacă,
în cadrul celei de a doua dezbateri, Camera decizională este de acord cu măsura adoptată de Camera de
reflecŃie, prima sesizată, ea este definitivă, deoarece, deşi ordinea este inversă faŃă de cea obişnuită, în final
s-a respectat competenŃa fiecăreia din cele două Camere; pentru acelaşi motiv, dacă, în cadrul celei de a
doua dezbateri, Camera decizională nu este de acord cu măsura respectivă sau o modifică, legea se întoarce,
dar numai în legătură cu prevederea în cauză, la Camera ce o adoptase iniŃial, care, în virtutea competenŃei
sale decizionale, va decide definitiv; aceeaşi este soluŃia şi în cazul în care Camera decizională, în cadrul
celei de a doua dezbateri, adoptă o măsură de competenŃa decizională a Camerei ce adoptase legea anterior,

32
situaŃie în care legea se întoarce, tot în ce priveşte prevederea respectivă, la Camera prima sesizată, care va
decide definitiv.
d) Trimiterea legii ordinare sau organice spre promulgare şi publicare
Legea adoptată de ambele Camere, în forma aprobată de Ca-mera decizională, este semnată de
preşedinŃii acestora, cu menŃiunea tipului de lege, ordinară sau organică, după care urmează procedura
prealabilă trimiterii spre promulgare, şi anume, legea este depusă spre consultarea parlamentarilor la
secretarii generali ai Camerelor şi se trimite la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, Avocatului Poporului şi
Guvernului; de la data depunerii, sesizarea de neconstituŃionalitate poate fi invocată până la promulgare;
după împlinirea unui termen de 5 zile, în cazul legilor adoptate în procedura obişnuită, şi de 2 zile, în cazul
celor adoptate în procedură de urgenŃă; după împlinirea acestor termene, legea se trimite spre promulgare
Preşedintelui României; termenele menŃionate sunt de protecŃie, având ca scop evitarea unei promulgări
precipitate, în aşa fel încât să nu se mai poată invoca o sesizare de neconstituŃionalitate.
După promulgare, legea se trimite spre publicare de către preşedintele Camerei DeputaŃilor.
Camera DeputaŃilor asigură evidenŃa şi păstrarea originalelor tuturor proiectelor de legi adoptate, a
celor promulgate şi a formelor iniŃiale ale acestora, cu care a fost sesizat Parlamentul, şi numerotarea
legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgării lor, trimiŃându-le spre publicare în „Monitorul Oficial
al României”, Partea I.
e) Procedura de urgenŃă are caracter excepŃional şi reprezintă o procedură accelerată de adoptare a
legilor ordinare şi organice, nefiind aplicabilă legilor constituŃionale; procedura se desfăşoară cu aprobarea
Camerei sau de drept.
Procedura pe baza aprobării Camerei. La Camera DeputaŃilor, la cererea Guvernului sau la
propunerea Biroului Permanent, grupurilor parlamentare ori comisiilor permanente, procedura de urgenŃă
se aprobă de Comitetul ordinii de zi, iar la Senat se analizează de către Biroul Permanent şi, dacă este
cazul, se supune aprobării plenului; aprobarea se solicită concomitent cu anunŃarea în plen a proiectului,
întrucât ea priveşte şi etapa prealabilă de pregătire a dezbaterilor, cât şi pe cea a deliberării.
ConŃinutul procedurii
La Camera DeputaŃilor: • deputaŃii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente,
care se depun la comisia sesizată în fond în maxim 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenŃă; în
acelaşi termen, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic şi Social sau alte autorităŃi care, potrivit legii, au
competenŃe de avizare, vor trimite avizul comisiei sesizate în fond; • comisia sesizată în fond va întocmi
raportul în termen de 3 zile de la sesizare; • proiectul se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi; • la dezbateri
participă reprezentanŃii grupurilor parlamentare, fără a putea depune amenda-mente sau subamendamente
în plen decât cu privire la chestiuni legate de formă; • dezbaterea în plen a proiectului nu poate depăşi
durata de timp aprobată de Cameră, la propunerea Biroului comisiei sesizate în fond; în situaŃia în care
acest timp s-a epuizat, dezbaterea se încheie, iar preşedintele Camerei supune votului fiecare amendament
cuprins în raportul comisiei sesizate în fond, după care va proceda la votul final al reglementării în
ansamblul său.
La Senat: există o procedură similară, deosebirea fiind doar că termenele susmenŃionate se aprobă de
Biroul Permanent.
Procedura de urgenŃă se desfăşoară de drept în următoarele situaŃii: pentru adoptarea proiectelor de
lege privind armonizarea legislaŃiei naŃionale cu cea a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei; pentru
adoptarea legilor privind aprobarea sau respingerea ordonanŃelor de urgenŃă; pentru situaŃia în care Camera
prima sesizată a adoptat o prevedere din proiectul de lege care intră în competenŃa sa decizională,
neînsuşită de cealaltă Cameră şi retrimisă pentru o nouă dezbatere primei Camere sesizate; pentru situaŃia
în care Camera decizională a adoptat, într-un proiect de lege, o prevedere pentru care competenŃa
decizională aparŃine primei Camere sesizate.
Alte proceduri care au ca efect urgentarea aprobării propunerii
• Angajarea răspunderii Guvernului
Este o procedură mixtă, de legiferare şi control, întrucât dacă majoritatea nu e răsturnată prin
adoptarea unei moŃiuni de cenzură, care constituie o procedură de control, proiectul se consideră aprobat,
ceea ce constituie efectul unei proceduri de legiferare; raŃiunea: dacă Guvernul îşi angajează soarta,
parlamentarii trebuie să-şi asume răspunderea fie de a-l demite, fie de a adopta proiectul fără de care
Guvernul consideră că nu mai poate funcŃiona.
ConŃinutul procedurii: poate avea ca obiect un proiect de lege, o declaraŃie publică sau un program;
proiectul de lege se consideră adoptat sau, după caz, declaraŃia politică ori programul aprobate dacă în 3
zile de la angajarea răspunderii nu se depune o moŃiune de cenzură sau aceasta a fost respinsă;

33
parlamentarii pot amenda prin propuneri de modificare sau de completare proiectul de lege ce constituie
obiectul angajării răspunderii Guvernului, însă, aceste amendamente trebuie să fie acceptate de către
Guvern; angajarea se face în faŃa Camerelor reunite în şedinŃă comună; dacă birourile permanente reunite
constată că nu s-a depus moŃiunea, legea este adoptată, ori declaraŃia sau programul acceptate; în cazul legii
urmează procedura prealabilă trimiterii la promulgare ( 5 zile în cazul legilor adoptate în procedură
obişnuită şi 2 zile în cazul celor adoptate în procedură de urgenŃă pentru sesizarea de către parlamentari a
CurŃii ConstituŃionale) şi apoi trimiterea legii spre promulgare; dacă s-a depus moŃiunea de cenzură, se
aplică procedura specifică acesteia, iar în cazul în care Guvernul este demis, proiectul de lege, declaraŃia
politică sau programul se consideră respinse.
• Dezbaterea legii bugetului direct în şedinŃa celor două Camere reunite, întrucât astfel se evită
repetarea deliberării în fiecare Cameră.
• Ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaŃionale, întrucât la aceste convenŃii internaŃionale
nu se pot face amendamente, conŃinutul lor fiind expresia acordului de voinŃă a părŃilor, ci numai rezerve,
dacă tratatele sau acordurile internaŃionale respective permit acest lucru.
f) Procedurile complementare constau în repetarea, în anumite limite, a procedurii parlamentare
încheiate prin adoptarea legii, ca urmare a reexaminării acesteia la cererea Preşedintelui României sau în
urma deciziei CurŃii ConstituŃionale prin care a fost acceptată o sesizare de neconstituŃionalitate anterioară
promulgării legii de către preşedintele României.
• Reexaminarea legii la cererea Preşedintelui României
– Preşedintele României poate cere, înainte de promulgare, o singură dată, reexaminarea legii pentru
motive de constituŃionalitate, oportunitate, de impact internaŃional etc.;
– discutarea se face începând cu Camera prima sesizată; dacă legea a fost adoptată de Camerele
reunite în şedinŃă comună, cererea se adresează acestora; Parlamentul nu este Ńinut de un termen în care să
ia în discuŃie cererea de reexaminare a Preşedintelui României;
– Camerele pot accepta sau respinge cererea Preşedintelui, ce se dezbate, pe rând, în fiecare Cameră,
iar dacă modifică legea, aceasta se va face cu respectarea regulilor procedurii obişnuite;
– practic, în limitele cererii Preşedintelui, reexaminarea are semnificaŃia unei noi lecturi a legii, astfel
încât cererea, întârziind definitivarea, are semnificaŃia unui vot suspensiv;
– cererea se soluŃionează cu aceeaşi majoritate cu care a fost adoptată legea, fapt pentru care unii
autori nu o consideră ca fiind un vot suspensiv;
– după reexaminare, legea retrimisă preşedintelui se promulgă în termen de 10 zile.
• Reexaminarea în urma deciziei CurŃii ConstituŃionale prin care a fost acceptată o sesizare de
neconstituŃionalitate anterioară promulgării legii de către Preşedintele României
– Controlul poate fi declanşat la sesizarea a 50 de deputaŃi sau 25 de senatori, a Înaltei CurŃi de
CasaŃie şi JustiŃie, a Avocatului Poporului, a Guvernului, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere sau
la sesizarea Preşedintelui României; dacă Curtea ConstituŃională va constata că legea sau o prevedere a ei,
ce face obiectul sesizării, sunt neconstituŃionale, legea se trimite spre reexaminare Camerei prime sesizate,
procedura parlamentară urmându-şi cursul obişnuit;
– Parlamentul este obligat să pună de acord prevederile neconstituŃionale cu dispoziŃiile ConstituŃiei,
însă nu există un termen în care trebuie adoptată legea declarată neconstituŃională;
– Parlamentul poate să nu mai dezbată legea respectivă, însă, dacă o adoptă, trebuie să o facă cu
respectarea deciziei CurŃii ConstituŃionale.
Reexaminarea în urma deciziei CurŃii ConstituŃionale prin care a fost acceptată o excepŃie de
neconstituŃionalitate a legii
– De la data publicării în „Monitorul Oficial”, deciziile CurŃii sunt obligatorii pentru viitor şi
opozabile erga omnes (nu doar inter partes litigantes); Prin Legea de revizuire a ConstituŃiei din 2003 s-a
introdus instituŃia suspendării de drept pe o perioadă de 45 de zile de la data publicării deciziei a
dispoziŃiilor declarate ca fiind neconstituŃionale; acest termen creează o obligaŃie pentru legiuitor de a pune
de acord prevederea declarată neconstituŃională cu dispoziŃiile ConstituŃiei; faŃă de terŃi, termenul de 45 de
zile nu are nici un efect juridic, deoarece sancŃiunea inaplicabilităŃii intervine de la data deciziei CurŃii, şi
nu de la data împlinirii termenului;
– punerea de acord a dispoziŃiilor neconstituŃionale cu legea fundamentală se va face, în conformitate
cu art. 65 alin. 2 lit. k) coroborat cu art. 147 alin. 1, în şedinŃa comună a Camerelor Parlamentului, la
sesizarea unei comisii parlamentare comune;

34
– în situaŃia în care Parlamentul nu ia în dezbatere prevederile neconstituŃionale până la împlinirea
termenului de 45 de zile, se consideră că şi-a exprimat tacit voinŃa ca dispoziŃiile respective să nu se mai
aplice.

10. Procedura parlamentară de ratificare a tratatelor sau altor acorduri internaŃionale


• Procedura de ratificare a tratatelor prin legi organice sau ordinare se suspendă dacă unul dintre
preşedinŃii celor două Camere, 50 de deputaŃi sau 25 de senatori sesizează Curtea ConstituŃională printr-o
acŃiune directă privind neconstituŃionalitatea unor prevederi ale acestor tratate sau acorduri internaŃionale.
Dacă Curtea respinge sesizarea, procedura îşi reia cursul de la faza în care se afla la data sesizării. Dacă,
însă, Curtea ConstituŃională admite sesizarea, tratatul nu poate fi ratificat decât cu îndeplinirea uneia dintre
următoarele condiŃii: revizuirea ConstituŃiei, după care tratatul să fie supus din nou ratificării, renegocierea
şi modificarea tratatului, pentru punerea sa de acord cu prevederea constituŃională încălcată; nu se pot
formula amendamente la ratificarea sau aprobarea unor documente internaŃionale şi, de aceea, o soluŃie ar fi
formularea unor rezerve, pentru evitarea aplicării dispoziŃiei neconstituŃionale, desigur, în această din urmă
situaŃie, dacă prevederile tratatului respectiv o permit.
• Pentru aderarea României la NATO şi Uniunea Europeană, tratatele se adoptă în şedinŃa comună a
Camerelor Parlamentului cu o majoritate de două treimi din numărul parlamentarilor, care este majoritatea
necesară şi pentru revizuirea ConstituŃiei; această regulă se aplică şi pentru eventualele acte ulterioare de
modificare a tratatelor constitutive ale celor două organizaŃii internaŃionale susmenŃionate.

11. Procedura parlamentară de revizuire a ConstituŃiei


SubiecŃii care pot iniŃia revizuirea ConstituŃiei, potrivit art. 150 din ConstituŃie, sunt: Preşedintele
României, la propunerea Guver-nului; cel puŃin o pătrime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor;
500.000 de cetăŃeni cu drept de vot, care trebuie să provină din cel puŃin jumătate din judeŃele Ńări, iar în
fiecare din aceste judeŃe sau în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puŃin 20.000 de
semnături în sprijinul acestei iniŃiative.
Aspecte procedurale
În cadrul procedurii privind revizuirea ConstituŃiei, Camerele Parlamentului au atribuŃii identice,
neexistând o specializare după competenŃă, cum este în cazul procedurii legislative obişnuite. Prin urmare,
proiectul legii de revizuire (atunci când iniŃiativa aparŃine Preşedintelui României, la propunerea
Guvernului) sau propunerea legislativă a parlamentarilor – ca în 2003 – sau a cetăŃenilor se depune în
oricare dintre Camere; în funcŃie de opŃiunea subiectului de sezină, parlamentarii pot depune iniŃiativa
legislativă de revizuire a ConstituŃiei numai în Camera din care fac parte.
Regulamentele parlamentare nu stabilesc competenŃe în dome-niul revizuirii ConstituŃiei pentru nici
una dintre comisiile permanente. De aceea, plenul celor două Camere reunite va decide căreia dintre
comisiile permanente îi revine analizarea în fond a iniŃiativei de revizuire a ConstituŃiei sau poate decide
înfiinŃarea unei comisii speciale care să analizeze această problemă.
IniŃiativa de revizuire este supusă unui control prealabil, general şi abstract exercitat de Curtea
ConstituŃională înainte de sesizarea Parlamentului (controlul priveşte limitele revizuirii şi, din acest punct
de vedere, consecinŃele sale sunt obligatorii, precum se poate referi şi la alte aspecte care, însă, nu sunt
obligatorii nici pentru iniŃiator, nici pentru Parlament).
Aspectele procedurale referitoare la regimul amendamentelor, dezbaterea generală, dezbaterea pe
articole sunt comune cu cele existente în cadrul procedurii legislative obişnuite. Specificitatea procesului de
revizuire a ConstituŃiei constă însă în următoarele elemente: • aşa cum am arătat mai sus, pe lângă subiecŃii
specifici care pot iniŃia revizuirea ConstituŃiei, Camerele sunt identice din punctul de vedere al
competenŃei, neexistând Cameră de reflecŃie şi Cameră decizională; • cvorumul de lucru atât la şedinŃele
fiecăreia dintre Camere este de două treimi din numărul parlamentarilor Camerei respective; • la votul final
în Camere, majoritatea necesară pentru ca legea constituŃională să fie adoptată, este majoritatea calificată
de două treimi din numărul parlamentarilor Camerei respective; • procedura legislativă în cele două Camere
este identică; • textul adoptat în prima Cameră sesizată se transmite celei de a doua Camere; dacă proiectul
legii sau propunerea legislativă de revizuire a ConstituŃiei sunt adoptate de ambele Camere, în aceeaşi
formă, ele se supun spre ratificare votului popular în cadrul unui referendum pentru revizuirea ConstituŃiei;
• dacă în urma votului final în cele două Camere, textele sunt diferite, divergenŃele se vor soluŃiona după
următoarea procedură specifică revizuirii ConstituŃiei: medierea dezacordului prin intermediul unei comisii

35
paritare de mediere; soluŃionarea divergenŃelor neconciliate prin mediere, în cadrul şedinŃei comune a
Camerelor reunite.
Comisia de mediere este paritară, fiind formată din 7 deputaŃi şi 7 senatori desemnaŃi de fiecare
Cameră, cu respectarea principiului reflectării configuraŃiei politice; după întrunire, comisia îşi alege un
birou şi îşi stabileşte regulile de lucru, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul; lucrările sunt
conduse prin rotaŃie de un deputat şi de un senator; votul este deschis, în cazul când comisia nu hotărăşte
altfel; comisia poate adopta una din prevederile textelor în divergenŃă, sau un text comun, cu votul
majorităŃii simple a membrilor; în caz de paritate, votul preşedintelui care conduce şedinŃa în acea zi este
decisiv; raportul comisiei se supune spre aprobare Camerelor, atât cu privire la fiecare prevedere în parte,
cu majoritate simplă, cât şi în ansamblul său, cu majoritatea calificată de două treimi din numărul
membrilor fiecărei Camere; dacă ambele Camere aprobă raportul, divergenŃa este stinsă; dacă, însă,
comisia nu poate să aplaneze divergenŃele, reprezentanŃii Camerelor situându-se pe poziŃii rigide, sau
Camerele ori una din ele nu aprobă, total sau parŃial, raportul comisiei, se declanşează, din oficiu,
procedura de stingere a divergenŃelor în şedinŃa comună a Camerelor; activitatea comisiei încetează o dată
cu depunerea raportului, precum şi în cazul în care comisia nu a ajuns la un acord asupra raportului în
termenul stabilit; în ceea ce priveşte competenŃa comisiei de mediere, pot apărea situaŃii în care adoptarea
unor soluŃii să aibă efecte prin ricoşeu asupra unor texte adoptate în aceeaşi formă de cele două Camere; în
acest caz, competenŃa este implicită, pentru a se evita adoptarea unor reglemen-tări necorelate sau
contradictorii.
Reunirea Camerelor în şedinŃă comună: în şedinŃa comună se supun dezbaterii numai textele care
nu au fost adoptate în aceeaşi formă de către Camere; dacă nici una dintre Camere nu a adoptat textul
comisiei de mediere, se supune la vot, mai întâi, textul adoptat de prima Cameră şi, dacă nu a fost adoptat,
cel votat de a doua Cameră; nu se pot formula amendamente de şedinŃă: la deliberarea raportului comisiei
de mediere cu privire la soluŃionarea divergenŃelor dintre Camere cu ocazia adoptării unei legi de revizuire
a ConstituŃiei; dacă una din Camere a adoptat textul comisiei de mediere, acesta se supune primul la vot şi
numai în cazul în care el nu este adoptat, se supune textul din Camera care nu a votat textul propus de
comisia de mediere; în cazul în care nici unul dintre aceste texte nu a întrunit majoritatea calificată necesară
de trei pătrimi din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor, ele se elimină din forma finală a legii.
O altă particularitate a procedurii legii de revizuire a ConstituŃiei constă în faptul că, după adoptarea
ei de către Camere, aceasta nu se poate supune unui control preventiv la Curtea ConstituŃională. De
asemenea, legea adoptată nu se mai supune promulgării de către Preşedintele României, ci aprobării prin
referendum.

12. Proceduri de control


Controlul parlamentar este prin excelenŃă posterior; în sens larg; controlul parlamentar se referă la
toate domeniile de activitate, fiind o consecinŃă a principiului reprezentării; tot în sens larg, deliberarea unei
legi are semnificaŃia unui control asupra fundamentării sesizărilor.
Sub aspect tehnic, controlul parlamentar se realizează după anu-mite proceduri prevăzute de
ConstituŃie şi de regulamentele parlamen-tare, care au efecte diferite, după cum urmează: efecte politice:
întrebarea, interpelarea, moŃiunea simplă, ancheta parlamentară, audierea urmată de declaraŃii politice şi
rapoartele unor autorităŃi; efecte precumpănitor juridice: moŃiunea de cenzură, admiterea cererii de reŃinere,
arestare sau percheziŃie a parlamentarilor, suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României, punerea sub
acuzare a Preşedintelui României.
A. Proceduri de control care au numai efecte politice
Întrebarea constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaŃie
este exactă, dacă Guvernul şi celelalte organe ale administraŃiei publice înŃeleg să comunice Came-rei
informaŃiile şi documentele cerute de Cameră sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenŃia
de a lua o hotărâre într-o problemă determinată.
Disciplina procedurii întrebărilor: • prin natura lor, întrebările sunt un mijloc de informare a
parlamentarilor, îndeosebi cu privire la probleme rezultate din activitatea lor în teritoriu, şi care obligă
astfel, un membru al Guvernului sau un organ al administraŃiei publice să se justifice; • fiecare parlamentar
poate adresa întrebări miniştrilor sau altor conducători ai organelor administraŃiei publice pentru obŃinerea
unei informaŃii concrete; • Preşedintele Camerei are dreptul să nu admită întrebările care: privesc probleme
de interes personal sau particular; urmăresc în exclusivitate obŃinerea unei consultaŃii juridice; se referă la
procese aflate pe rolul instanŃelor judecătoreşti sau pot afecta soluŃionarea unor cauze aflate în curs de

36
judecată; privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcŃii publice; • în principiu, ministrul
răspunde pe loc; • durata întrebării şi răspunsului este limitată şi nu este urmată de dezbateri; • la întrebările
orale şi la întrebările scrise, membrii Guvernului nu răspund dacă acela care a adresat întrebarea nu se află
în sala de şedinŃe; în cazuri temeinic justificate, dacă acela care a adresat întrebarea nu poate fi prezent în
sala de şedinŃe în ziua în care se prezintă răspunsul, el poate cere amânarea răspunsului o singură dată;
cererea deputatului de amânare a răspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei şi se comunică
ministrului pentru relaŃia cu Parlamentul; în cazul când deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent
în sală, după constatare, acest fapt se anunŃă în plen de către preşedintele de şedinŃă, iar ministrul vizat
prezintă răspunsul la întrebarea adresată; • întrebările la care nu s-a răspuns se publică în „Monitorul
Oficial al României”, Partea a II-a, la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare; • obiectul întrebărilor orale se
notifică în scris şi se depune la secretarul desemnat al Camerei, care îl informează pe ministrul pentru
relaŃia cu Parlamentul asupra întrebărilor orale la care membrii Guvernului urmează să răspundă în cursul
şedinŃei consacrate acestora; întrebarea orală este expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult un
minut, iar ministrul competent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult 3 minute; autorul
întrebării, după audierea răspunsului, poate interveni cu precizări şi cu comentarii, fără a depăşi două
minute, iar ministrul poate exercita dreptul la replică în acelaşi interval de timp fără ca o altă intervenŃie pe
marginea întrebării respective să mai poată avea loc; • în situaŃia în care membrul Guvernului, căruia îi este
adresată întrebarea, nu este prezent, răspunsul va fi dat în şedinŃa din săptămâna următoare în timpul
consacrat întrebărilor orale; Preşedintele Camerei îl informează pe primul-ministru asupra răspunsurilor
amânate; • parlamentarii care adresează întrebări scrise vor preciza dacă doresc un răspuns în scris sau oral
de la tribuna Camerei; • întrebările scrise se transmit membrilor Guvernului şi celorlalte autorităŃi publice
de către secretarul desemnat al Camerei, iar răspunsurile la întrebările scrise se transmit în cel mult 15 zile;
• întrebările la care se solicită un răspuns oral de la tribuna Camerei se înscriu pe ordinea de zi a şedinŃei în
succesiunea primirii răspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrării acestora; răspunsurile
la aceste întrebări se dau în cele 30 de minute care urmează timpului afectat întrebărilor orale fără a putea
depăşi 5 minute; timpul pentru replică este de cel mult 3 minute; • nici un deputat nu poate adresa mai mult
de două întrebări în aceeaşi şedinŃă.
Interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulŃi
deputaŃi, prin care se solicită explicaŃii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităŃii
sale interne sau externe.
Disciplina interpelării: • interpelarea se face în scris, arătându-se obiectul acesteia, fără nici o
dezvoltare, şi priveşte un aspect politic al activităŃii Guvernului; • Guvernul şi fiecare dintre membrii săi
sunt obligaŃi să răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni, iar pentru motive temeinice, Camera
poate acorda un nou termen; • în timpul stabilit, prin ordinea de zi, din şedinŃa consacrată dezbaterii
interpelărilor, un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare; în cazul în care timpul
consacrat interpelărilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta şi o a doua interpelare; ordinea luării
de cuvânt: mai întâi interpelatorul şi apoi reprezentantul primului-ministru sau ministrul interpelat; •
interpelările primului-ministru se pot face din două în două săptămâni şi trebuie să vizeze politica
Guvernului în probleme importante ale activităŃii sale interne sau externe; • fiecare interpelare se expune
într-un interval de timp de cel mult două minute, iar primul ministru sau ministrul interpelat răspunde la
interpelare în cel mult 3 minute; autorul interpelării, după audierea răspunsului, poate interveni cu întrebări
suplimentare şi cu comentarii, fără a depăşi două minute, iar cel interpelat are la dispoziŃie două minute
pentru replică, fără nici o altă intervenŃie; • Camera poate adopta o moŃiune simplă ca urmare a răspunsului
Guvernului la interpelare spre a-şi exprima poziŃia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.
MoŃiunea simplă este un act politic care exprimă poziŃia Camerei într-o anumită problemă de
politică internă sau externă; dacă este iniŃiată de opoziŃie, fundamentarea poziŃiei constă în critica politicii
Guvernului; face parte din procedeele controlului fără sancŃiune, în plină dezvoltare în parlamentarismul
modern.
Caracteristicile esenŃiale ale procedurii: • moŃiunea simplă poate fi iniŃiată de 50 deputaŃi sau 1/4
din senatori; • trebuie motivată, nu poate viza finalităŃi specifice moŃiunii de cenzură; cei ce au semnat-o nu
mai pot semna o altă moŃiune privind aceeaşi problemă şi nici nu se pot dezice după ce a fost înscrisă pe
ordinea de zi; • se depune la preşedintele Camerei, în cursul şedinŃei, se comunică Guvernului, se aduce la
cunoştinŃa Camerei şi se afişează, după care se dezbate în cel mult 6 zile; dacă priveşte probleme de politică
externă, trebuie însoŃită de avizul Comisiei de politică externă, cu consultarea Ministerului Afacerilor
Externe; • amendamentele nu sunt admisibile; • după începerea dezbaterii moŃiunii simple, semnatarii nu-şi
pot retrage adeziunea la moŃiune; • până la încheierea dezbaterii unei moŃiuni simple, semnatarii nu mai pot

37
promova o altă moŃiune în aceeaşi problemă; • poate fi adoptată cu votul majorităŃii membrilor Camerei
(majoritate absolută); moŃiunile simple care au obŃinut majoritatea absolută a voturilor sunt obligatorii
pentru Guvern, pentru membrii săi şi pentru celelalte persoane vizate; • moŃiunile se publică în „Monitorul
Oficial al României”, partea I.
Ancheta parlamentară reprezintă investigarea de către parla-mentari a unei situaŃii şi informarea
Camerei asupra celor constatate.
Caracteristicile esenŃiale ale procedurii: • se efectuează prin intermediul unei comisii ad-hoc,
instituită în acest scop, sau al unei comisii permanente, abilitată de plen în mod expres, cu precizarea datei
când se va prezenta raportul; • dacă ancheta se face printr-o comisie ad-hoc, Camera stabileşte obiectul
anchetei, componenŃa Ńinând cont de configurarea politică a Camerei, conducerea comisiei, precum şi data
când trebuie prezentat raportul; dacă ancheta se efectuează printr-o comisie permanentă, Camera stabileşte
doar obiectul şi data prezentării raportului; • regulile de lucru ale unei comisii de anchetă sunt similare celor
privind comisiile permanente; • comisia de anchetă nu se poate substitui organelor de justiŃie; orice
autoritate este obligată să răspundă anchetei comisiei; • de regulă, se fac audieri, aplicându-se prin analogie
regulile de procedură privind citarea martorilor, dar se cercetează şi documente; au fost cazuri când s-au
prezentat şi rapoarte paralele; • ancheta se finalizează cu un raport; după dezbaterea raportului, misiunea
comisiei încetează, anchetele nefinalizate la finele legislaturii devin caduce; • Camera poate adopta o
moŃiune simplă în care să-şi exprime poziŃia faŃă de obiectul anchetei. Audierea şi dezbaterea unor
declaraŃii politice sau rapoarte ale unor autorităŃi (Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare a
łării, Avocatul Poporului, serviciile de informaŃii, Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii
etc.) reprezintă proceduri de informare, dar şi de control, întrucât obligă autoritatea să se justifice; fac parte,
ca şi moŃiunea simplă, din sfera controlului fără sancŃiune, în plină dezvoltare în parlamentarismul modern.
Caracteristici specifice ale procedurii: • procedura implică fie competenŃa fiecărei Camere (regula),
fie a Camerelor reunite în şedinŃă comună (de exemplu: mesajul prezidenŃial, raportul Consiliului Suprem
de Apărare a łării, raportul Avocatului Poporului, rapoartele serviciilor de informaŃii etc.); • cu excepŃia
declaraŃiei politice, comisia de specialitate analizează raportul şi prezintă, după raportul autorităŃii, propriul
său raport; după dezbateri, Camera sau Camerele reunite, după caz, pot adopta o moŃiune simplă exprimând
atitudinea faŃă de cele prezentate sau se pot rezuma la simpla audiere, însoŃită sau nu de dezbateri.
B. Proceduri de control care au efecte precumpănitor juridice
MoŃiunea de cenzură este expresia răspunderii politice a Guvernului şi urmăreşte două scopuri
conjugate: angajarea unei dezbateri publice în Camerele reunite în şedinŃa comună asupra politicii de
ansamblu a Guvernului; demiterea Guvernului.
Caracteristicile esenŃiale ale procedurii: • ca regulă, moŃiunea de cenzură este iniŃiată de opoziŃie,
dar poate fi iniŃiată şi de majoritate atunci când a pierdut încrederea în Guvern şi urmăreşte formarea unui
nou Guvern; ea poate fi iniŃiată de cel puŃin 1/4 din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor; •
parlamentarii care au iniŃiat o moŃiune de cenzură într-o sesiune, care a fost respinsă, nu o mai pot reitera în
aceeaşi sesiune, afară de cazul când Guvernul şi-a angajat răspunderea, deoarece în această situaŃie
moŃiunea este provocată de însuşi Guvernul; • moŃiunea de cenzură se dezbate şi se supune la vot în şedinŃa
comună a Camerelor; • de la depunerea moŃiunii la Biroul Permanent, după un interval de maxim 5 zile,
moŃiunea se prezintă de reprezentantul iniŃiatorilor în plen şi se dezbate în 3 zile (termen fix) de la această
prezentare; • dezbaterea este precedată de prezentarea moŃiunii de către iniŃiator, urmată de cuvântul
primului-ministru sau al altui reprezentant al său; • luările de cuvânt sunt, potrivit regulilor şedinŃelor,
organizate (în timpul alocat şi într-o alternanŃă care să asigure contradictorialitatea între susŃinătorii
Guvernului şi aceia care au cerut demiterea lui); • moŃiunea de cenzură se adoptă cu majoritate absolută şi
are drept consecinŃă demiterea Guvernului.
Admiterea cererii de percheziŃionare, reŃinere sau arestare a parlamentarilor reprezintă condiŃia
pentru ca un parlamentar să poată fi percheziŃionat, reŃinut, sau arestat.
Caracteristicile esenŃiale ale procedurii: • cererea de perchezi-Ńionare, reŃinere sau arestare a
parlamentarilor se face de către ministrul justiŃiei; este o procedură de control asupra justificărilor
prezentate de executiv, supuse examinării comisiei juridice; • cererea şi raportul comisiei se dezbat în plen
cu prioritate; • încuviinŃarea percheziŃionării, reŃinerii sau arestării parlamentarilor se face cu votul
majorităŃii absolute a parlamentarilor Camerei; • competenŃa de judecată a parlamentarilor pentru faptele
care nu au legătură cu voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului aparŃine Înaltei CurŃi de
CasaŃie şi JustiŃie, iar urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

38
Suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României este o procedură, prealabilă referendumului,
pentru demiterea Preşedintelui în cazul încălcării grave de către acesta a prevederilor ConstituŃiei.
Aspecte esenŃiale ale procedurii: • cererea de suspendare din funcŃie a preşedintelui României poate
fi iniŃiată de cel puŃin o treime din numărul total al parlamentarilor (deputaŃi şi senatori); se aduce la
cunoştinŃa parlamentarilor, după care aceştia constituie o comisie de anchetă; • după primirea raportului
comisiei şi a avizului CurŃii ConstituŃionale (căreia i se trimite cererea după înregistrare), dezbaterea are loc
cu prioritate, cu participarea Preşedintelui, dacă acesta doreşte; • cererea se supune votului secret cu bile şi
poate fi admisă cu majoritatea absolută a parlamentarilor, după care în 30 de zile are loc referendumul
pentru demiterea Preşedintelui; între timp, funcŃia Preşedintelui se aduce la îndeplinire de preşedintele
interimar (în ordine, preşedintele Senatului, şi dacă nici acesta nu poate îndeplini funcŃia, cel al Camerei
DeputaŃilor).
Punerea sub acuzare a Preşedintelui României este o proce-dură, prealabilă referendumului, pentru
demiterea Preşedintelui în cazul săvârşirii unor fapte de înaltă trădare.
Aspecte esenŃiale ale procedurii: • cererea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României poate
fi iniŃiată de majoritatea deputaŃilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinŃă Preşedintelui
României, pentru a putea da explicaŃii cu privire la faptele ce i se impută; • cererea se supune votului secret
cu bile şi poate fi admisă cu majoritatea calificată a cel puŃin două treimi din numărul parlamentarilor; •
competenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie; • de la data punerii sub acuzare şi până
la data demiterii, funcŃia Preşedintelui se aduce la îndeplinire de preşedintele interimar (în ordine,
preşedintele Senatului, şi dacă nici acesta nu poate îndeplini funcŃia, cel al Camerei DeputaŃilor); •
Preşedintele este demis de drept de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

13. Proceduri de numiri


Cea mai importantă procedură se referă la învestirea Guvernului, care cuprinde patru etape
succesive: desemnarea de către Preşedintele României a candidatului la funcŃia de prim-ministru; stabilirea
de către acesta a listei Guvernului şi a programului de guvernare; solicitarea de către candidat a votului de
învestitură (faza parlamentară); numirea Guvernului de Preşedintele României şi primirea jurământului de
credinŃă.
Caracteristicile fazei parlamentare: • candidatul desemnat de către Preşedinte este obligat ca, în
termen de 10 zile de la desemnare, să ceară Parlamentului acordarea votului de încredere asupra
programului şi listei Guvernului; • competenŃa de deliberare aparŃine Camerelor în şedinŃă comună; •
candidatul la funcŃia de premier înaintează lista cu membrii Guvernului împreună cu programul de
guvernare la birourile permanente reunite ale Camerelor; • până la şedinŃa de învestire, fiecare candidat la
funcŃia de ministru va fi audiat de comisiile de specialitate ale celor două Camere în şedinŃă comună; • în
urma audierii se prezintă premierului un aviz consultativ motivat; • se creează astfel posibilitatea înlocuirii
pe listă a celor care nu au trecut testul comisiei, pentru a se evita respingerea de către plen a listei
Guvernului în ansamblu (lista este blocată, fiind supusă la vot în întregime, nu fiecare membru în parte); •
în ziua învestirii, după prezentarea programului şi a listei, iau cuvântul reprezentanŃii grupurilor
parlamentare, şedinŃa fiind organizată (fiecare grup poate utiliza doar timpul alocat, iar ordinea asigură
alternanŃa dintre cei ce sprijină Guvernul şi cei ce i se opun); • apoi se votează prin modalitatea votului
secret cu bile; • învestitura Guvernului este, aşadar, colectivă şi nu individuală.
În legătură cu remanierea Guvernului, dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau
compoziŃia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea revoca sau numi pe noii membri, la
propunerea primului-ministru, numai pe baza votului de încredere acordat de Parlament, în cadrul unei
proceduri similare cu cea de învestitură a Guvernului în ansamblul său .
Alte proceduri de numiri: pentru directorii serviciilor speciale, la propunerea Preşedintelui României
(competenŃă partajată cu Preşedintele României); pentru alegerea a trei judecători ai CurŃii ConstituŃionale
de către Senat şi a trei judecători de către Camera DeputaŃilor; pentru alegerea consilierilor CurŃii de
Conturi; pentru alegerea sau desemnarea, după caz, a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii etc.;
în general, alegerea în plen este precedată de o analiză şi propunere a comisiei permanente de specialitate.
14. Procedura de validări reprezintă procedura pentru atestarea legală a alegerii
parlamentarului.
Caracteristici esenŃiale ale procedurii: • alegerea, după întru-nirea Parlamentului nou ales, a unei
comisii de validare; la Camera DeputaŃilor, ea este pe întreaga legislatură, iar la Senat, atribuŃiile sale se
exercită de comisia juridică; • comisia de validări constituie grupe de lucru ce examinează dosarele

39
alegerilor, soluŃionează contestaŃiile nerezolvate şi întocmeşte un raport cuprinzând lista parlamentarilor ce
se propune a fi validată şi parlamentarii al căror mandat se propune a fi invalidat; pe parcursul legislaturii,
propune validarea individuală a supleanŃilor dacă întrunesc condiŃiile legii (să nu-şi fi schimbat opŃiunea
politică şi să ocupe pe listă locul imediat următor); • lista se supune în bloc votului; invalidarea se supune
individual; votul este cu majoritatea relativă (majoritatea parlamentarilor prezenŃi); • înlocuirea
parlamentarului prin supleant presupune validarea acestuia, dar numai individual, nu în bloc; la Camera
DeputaŃilor validarea se face de comisia iniŃială, iar la Senat se realizează de către Comisia juridică, de
numiri, disciplină, imunităŃi şi validări.
15. Procedura depunerii jurământului de către Preşedintele României. De la data
jurământului, preşedintele ales începe să-şi exercite mandatul şi încetează mandatul preşedintelui anterior.
Camerele reunite în şedinŃă comună primesc jurământul, după prezentarea hotărârii de validare a alegerii
noului preşedinte de către Curtea ConstituŃională; şedinŃa este prezidată de către preşedinŃii celor două
Camere. După jurământ, preşedintele rosteşte un discurs, iar Camerele reunite adoptă o declaraŃie de
constatare a îndeplinirii procedurii.

16. Alte proceduri


Sunt instituite pe temeiul autonomiei parlamentare.
Exemplu: pentru aniversarea unor evenimente (ziua naŃională, RevoluŃia română din 1989 etc.);
procedura se stabileşte îndeosebi pe temeiul precedentelor.

40
Întrebări de autoevaluare

1. Principiile specifice sesiunii parlamentare sunt :


a) principiul simultaneităŃii
b) principiul discontinuităŃii

2. Trăsăturile procedurii de legiferare sunt :


a) contradictorialitatea, în cadrul binomului majoritate – opoziŃie;
b) rolul hotărâtor al grupurilor parlamentare în desfăşurarea procedurii;
c) caracterul repetitiv al procedurii
d) oficialitatea în desfăşurarea procedurii
e) drepturile ce se exercită în cadrul procedurii parlamentare
f) caracterul public al procedurii;
h) toate variantele de mai sus

3. ModalităŃile de vot sunt:


a) deschis (public)
b) secret

4. Sunt modalităŃi ale votului deschis :


a) prin ridicare de mâini
b) cu bile
c) cu buletine de vot

5. Sunt modalităŃi ale votului secret :


a) cu bile
b) prin ridicare de mâini
c) prin vot electronic cu listing

41
BIBLIOGRAFIE
1. Mihai Constantinescu, Marius Amzulescu, Drept parlamentar, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2001.
2. Mihai Constantinescu, Marius Amzulescu, Drept contencios consti-tuŃional, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2003.
3. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Drept parlamentar românesc, Editura Actami, Bucureşti,
1999.
4. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea ConstituŃiei României –
explicaŃii şi comentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003.
5. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001.
6. Cristian Ionescu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1997.
7. Maria Năstase Georgescu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, Editura Sylvi, Bucureşti,
2001.
8. Ion Predescu, Bianca Predescu, Mandatul parlamentar şi imunitatea parlamentară, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 2002.
9. Victor Duculescu, ConstanŃa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Tratat de teorie şi practică
parlamentară, vol. I şi II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.

42