România și Războiul Rece

Prin Războiul Rece se înțelege conflictul dintre cele mai mari puteri postbelice (SUA si
URSS), care însă nu a degenerat într-un război propriu-zis.
Semnele unei divergențe dintre SUA și URSS au apărut încă din timpul celui de al doilea
Război Mondial.
Aceste divergențe se vor agrava după încheierea războiului având ca urmare răcirea
relațiilor dintre cele două mari puteri.
Războiul Rece s-a datorat în primul rând diferențelor de sistem politic
(democrat/totalitar), economic (economie liberală/dirijată) dar și social între cei doi poli de putere.
Fiecare dorea să-și impună propriul sistem politic, economic și social într-o zonă cat mai
vastă și să-și întindă influențele în teritoriile împărțite (acordul de procentaj din 1944).
La Războiul Rece vor participa și statele aflate în sfera de influență a celor două mari
puteri.
La 5 mai 1946 W. Churchill ține un discurs la Universitatea din Missouri SUA unde
afirmă ‚, o cortină de fier a căzut asupra Europei’’, momentul fiind considerat începutul
Războiului Rece.
Războiul Rece s-a caracterizat și prin apariția unor alianțe militare precum:
- N.A.T.O la 4 aprilie 1949 care grupa statele occidentale în frunte cu SUA; principala cauză
a acestei alianțe a fost pericolul expansiunii URSS în Europa Occidentală.
- Tratatul de la Varșovia (1955), a fost alcătuit de URSS și statele satelit ale acesteia.
Acestea aveau ca obiectiv promovarea comunismului și contracararea (replica) primirii
Germaniei de V în N.A.T.O

Organul de conducere al tratatului de la Varșovia era Comitetul Politic Consultativ

compus în șefii statelor membre; organele militare erau reprezentate de un Comitet al Miniștrilor
Apărării a statelor membre și de Comitetul Forțelor Armatei Unite aflat sub conducere sovietică.
România a fost membru fondator al Tratatului de la Varșovia însă, poziția sa va fi diferită
în cadrul alianței după 1964.
În 1964, România își proclamă independența față de Moscova în Cadrul ‚, Declarației
din aprilie 1964”, conducerea românească a susținut dreptul fiecărui partid comunist de a conduce
țara în funcție de condițiile specifice fiecărui stat.
În timpul lui Nicolae Ceaușescu s-a continuat și s-a accentuat politica externă de
independentă fată de URSS; principalele caracteristici ale poziției României fată de tratatul de la
Varșovia sunt:
1. România refuză sa facă parte din structurile politice ale tratatului de la Varșovia,
neparticipând la manevrele militare de pe teritoriul ei; din acest punct de vedere poziția României
este asemănătoare cu cea a Franței care în timpul guvernării lui Charles de Gaulle a ieșit din
structurile militare ale N.A.T.O.
 2. România a fost singurul stat membru al tratatului de la Varșovia care nu a fost de acord
cu aprobarea unui Statut al alianței ce ar fi dat o mai mare putere conducerii sovietice.
3. România a fost singurul stat al alianței care nu a găzduit trupele sovietice pe teritoriul
național; în anul 1958 liderul sovietic Nikita Hrusciov a fost de acord cu retragerea armatei
sovietice de pe teritoriul României care staționa aici din 1944.
4. România a avut o atitudine diferită față de celelalte state membre ale Tratatului în
momentul intervenției sovietice în Cehoslovacia pentru a împiedica încercările de reformă a
sistemului comunist („Primăvara de la Praga”), precum si alte inițiative ale politicii externe care
au condus la creșterea popularității lui Ceaușescu atât în țară cât și în afară; în consecință România
va fi vizitată de numeroși lideri politici occidentali printre care și președintele SUA, Nixon; în
aceste condiții România se reafirmă pe plan internațional, politica sa externă ajungând la apogeu.
5. Atitudinea României și a lui Ceaușescu în legătură cu intervenția în Cehoslovacia a
cauzat apariția pericolului unei invazii sovietice în țară; în consecința, România a avut o doctrină
militară diferită de cea a Tratatului de la Varșovia, fiind vorba de „Războiul întregului popor”.
6. După 1969 România și-a creat propria industrie de apărare și și-a organizat propriile
forțe armate refuzând inspecția sovietică asupra trupelor românești.
În consecință prin căderea comunismului în Europa, existența Tratatului de la Varșovia
nu mai era valabil și astfel este desființat în 1991.
Există și alte aspecte ce scot în evidență poziția curajoasă a României față de Războiul
Rece și anume:
1) România participă la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa de la
Helsinki din 1975; aici țările europene alături de SUA și Canada semnează „Acordul de la
Helsinki” în care erau afirmate anumite principii în relațiile internaționale precum respectarea
integrității teritoriale a tuturor țărilor; nerecurgerea la forța militară și la amenințarea cu forța;
neamestecul în treburile interne a altor țări; dreptul fiecărui popor de a decide asupra propriei
dezvoltări și respectarea drepturilor omului.
2) România în Războiul din Vietnam (1959-1975)
La sfârșitul anilor ’60 ai secolului XX, România din cauza poziției sale antisovietice, în
politica externă a îmbunătățit relațiile cu SUA.
În aceste condiții, România a reprezentat unul din canalele utilizate de americani pentru
a duce negocieri secrete cu guvernul de Hanoi, capitala Vietnamului de Nord; în anul 1968 nord-
vietnamezii au declanșat o ofensivă neașteptată și în rolul României din punct de vedere
diplomatic.
În final după retragerea armatei americane, Vietnamul de Sud a fost cucerit într-un timp
foarte scurt de către Vietnamul de Nord în anul 1975.
3) Criza Cubaneză (Criza rachetelor 1962)
A fost generată de conflictul dintre URSS și SUA ce era pe punctul de a duce la
declanșarea unui nou război.
• Medierea diplomatică a acestui conflict va pune capăt divergențelor.
4) România și Războiul de 6 zile (5-10 iunie 1967)
 Orientul Mijlociu a fost una din zonele cele mai tensionate în ceea ce privește relațiile
internaționale. Conflictele din orientul Mijlociu au reprezentat o componentă a Războiului Rece,
URSS sprijinind statele arabe iar SUA Israelul.
Statele arabe au obținut retragerea trupelor O.N.U ceea ce a reprezentat pregătirea unui
atac arab. In replică Israelul a reacționat și a atacat Egiptul, Siria și Iordania a căror armată a fost
distrusă în mai puțin de o săptămâna; Israelul a ocupat mai multe teritorii arabe cu scopul de a-și
apăra securitatea; în cele 6 zile de Război, la Berlin va avea loc o conferință a statelor comuniste,
semnatare Tratatului de la Varșovia la care participă și Iugoslavia.
URSS propune adoptarea unei Rezoluții care să condamne Israelul ca stat agresor.
România nu este de acord cu această măsură și critică statele arabe pentru ororile comise.
România nu va semna Acordul și Declarația Finală, fiind singurul stat ce va menține
relațiile diplomatice cu Israelul dar și cu lumea arabă.
Această poziție diplomatică a României a avut importante implicații precum:
- România devine mediator în conflictul arabo-izraelian; prin intermediul României au fost
stabilite contacte între diplomații arabi, israelieni și americani.
- România își îmbunătățește relațiile cu SUA și lumea occidentală; la scurt timp după
încheierea războiului, primul ministru Gheorghe Maurer a fost primit de președintele
american Lyndon Johnson; în același timp, România este prima țară comunistă ce reia
relațiile cu R.F.G în pofida protestelor R.D.G și URSS .
Poziția României în conflictul arabo-izraelian va duce la creșterea prestigiului țării
noastre; în urma acestor evenimente România este vizitată de președinții americani Gerard Ford,
Richard Nixon dar și președintele Franței, Charles de Gaulle.
5) România și Războiul din Afghanistan
România a adus critici dure agresiunii sovietice din Afghanistan, considerată o aventură
care a dus o nouă criză în relațiile internaționale.

Din punct de vedere economic, Războiul Rece a avut două tabere și anume:
a) Planul Marshall
b) Comunitatea Economică Europeană în zona capitalistă și
CAER (1949) în zona sovietică bazată pe economia centralizată.
După 1985 România intră într-o izolare internațională datorită politicii duse de
Ceaușescu.

În 1985, Mihail Gorbaciov lansează politica de Glaznost și Perestroika.

În 1987 Gorbaciov face vizită la București cu scopul de a implementa această politică
dar Ceaușescu refuză reformele.
Criza regimului se adâncește iar rezultatul final este căderea comunismului și încheierea
Războiului Rece.

În 1991 se prăbușește URSS.