28.10.

2011

Istoria dreptului românesc

Evoluţia raporturilor juridice în spaţiul geto-dacic:

 Particularităţi politice, sociale şi juridice ale populaţiei de la N Dunării din antichitate

 Norme de drept premergătoare statului dac centalizat

 Evoluţia statului şi dreptului geto-dac în sec. I în. Hr.- sec. I după Hr.

 Aspecte econimice şi administrative privind apariţia statului dac centralizat

 Instituţiile de drept la geto-daci comparativ cu antichitatea clasică greco-romană

 Considerente juridice ale relaţiilor internaţionale la geto-daci

Particularitaţi politice , sociale şi juridice ale populaţiei la N de Dunăre

Caracteristici:

-aparţin marelui neam al tracilor (în jurul anului 1000 în. Hr)

-aria de răspândire a acestora este la V-Boemia(Cehia de azi); în răsărit- Gurile Bugului ; în N Carpaţii
Păduroşi şi în S – Munţii Balcani

-la jumătatea mileniului întâi în. Hr. –Geţii ating stadiul de organizare socială caracteristic
democraţiei militare şi sunt în plină civilizaţie a fierului .

Izvoare : nescrise –arheologice

scrise – principalul izvor este HERODOT pentru jumătatea mileniului întâi (cu lucrarea
„ISTORII”).

Evenimentul care atestă intrarea geţilor în istorie , este prilejuit de expediţia regelui persan DARIUS
la N Mării Negre (Sciţii): „Pentru că s-au purtat nesăbuit geţii dobrogeni au fost pe dată robiţi , măcar
că sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci.”

Norme de drept premergătoare statului dac centralizat

Trăsături generale: stadiul de organizare socială a geţilor în a II a jumătate a mileniului I în. Hr. este
dat de organizarea de tip tribal în cadrul căreia războinicul reprezenta elementul central al
comunităţii iar în fruntea acesteia din urmă , întâlnim un şef militar . schimburile comerciale cu
coloniştii greci încurajează apariţia proprietăţii private care va coexita cu proprietatea colectivă , în
comun a bunurilor.

relaţiile interumane se bazează pe obiceiuri juridice(cutume nescrise) , şi care

sunt păstrate din generaţie în generaţie prin viu grai în special de către preoţi , care îndeplinesc şi
funcţia de judecători (medici)
 apariţia primelor instiuţii politice la geto-daci (familia , proprietatea şi
schimburile comerciale).

Familia- este monogamă (o singură soţie), tatăl este capul familiei iar copii au dreptul la averea
succesorală încă din timpul vieţii părinţilor (după majorat).

Proprietatea –definirea mai clară a instituţiilor proprietăţii , atrage ierarhizarea socială :apariţia
castei nobile (aristrocraţia- tarabostes) care se evidenţiază din rândul oamenilor liberi denumiţi
comati.din rândul primilor se detaşează căpetenia militară (primus inter pares) care are puteri
discreţionale pe timp de război . însă pe timp de pace atribuţiile îi sunt limitate . Adunarea
războinicilor (dintr-o instituţie reprezentetivă a comunităţii devine un instrument militar prin care
căpetenia militară guvernează impunând celorlalţi interesele şi dorinţele aristrocraţiei(proprietatea)

Schimburile comerciale – reprezintă un element important în maturizarea societăţii geto-dace ,

colonizările greceşti de la Pontul Euxin (marea neagră) jucând rolul important (sec. I în . Hr .), iar
ulterior acestie perioade , rolul va fi cedat negustorilor romani . Schimburile comerciale dintre geţi si
greci vor impulsiona meşteşugurile şi comerţul chiar şi în cadrul populaţiei de la N Dunării , deoarece
cererea mare de produse nu putea fi suplinită doar prin intermediul negustorilor stăini, numărul
mare de tezaure şi depozite monetare descoperite , arată existenţa economiei de schimb (marfă
contra bani, marfă contra marfă), trocul , evidenţiază ierarhizarea socială iar din punct de vedere
politic consemnează apariţia (polilor) formaţiunii de tip statal (uniuni de triburi)

Religia – monoteistă ,reprezintă un factor de unitate şi individualizare a geţilor faţă de traci

geţii sunt consideraţi extrem de evlavioşi (religia este omniprezentă iar preoţii au mare
autoritate), (credinţa în viaţa de dincolo)

religia la geto-dacia contribuit din plin la caracterizarea acestora ca fiind excelenţi luptători
, deoarece alternativa (înfrângerea) era absolut umilitoare .

Evoluţia statului şi dreptului geto-dac în sec. I în. Hr.- sec. I după Hr.

Aspecte generale: în sec. II-III în. Hr.societatea geto-dacă îşi cristalizează instituţiile astfel că din
punct de vedere politic , izoarele scrise menţionează apariţia mai multor dinaşti locali atât în
Dobrogea cât şi în stânga Dunării.

Pentru anul 300 în. Hr. este amintit în Câmpia Munteană – getul Dromichete care
iese victorios într-un conflict militar de durată cu Lisimach-guvernatorul macedonian al Traciei.

Anterior geţii sunt amintiţi cu prilejul expediţiei militare macedonene conduse de

Filip al-II-lea în Dobrogea.

În 334(335) cu prilejul expediţiei lui Alexandru Macedon la N Dunării , geţii sunt

amintiţi într-un conflict ce-i are drept protagonişti pe macedoneni şi tribali.

În jurul anului 200 în.Hr. izvoarele amintesc în S Moldovei pe Basileus Oroles

(regele Oroles), care se află în conflict cu Bastarnii (un trib germanic) ce invadase teritoriile geţilor
din N-E
 În cadrul sec. II-III în. Hr. societatea geto-dacă îşi cristalizează instituţiile politice
conform modelului de organizare specific antichităţii clasice.

Apariţia statului dac în timpul lui Burebista

Strabon – Geografia (părintele geografiei) 80-65 în. Hr. debutează Burebista

Strabon afirmă faptul că procesul de unifiicare politică începe din exteriorul Arcului Carpatic, iar
religia(marele preot Deceneu), a jucat un rol extrrem de important în unificarea politică a daco-
geţilor:abstinenţă ; cumpătare ; ascultare de porunci .

Din punct de vedere teritorial, aria de locuire a daco-geţilor se intersecta cu a altor popoare (celţi ,
traci şi iliri) astfel că primele campanii militare i-au vizat în mod direct astfel încât în timpul lui
Burebista , limita vestică era dată de Patrulaterul Boem ; în E- Gurile Bugului , ţările Mării Negre , în
N ; Carpaţii păduroşi din Polonia şi în S-Munţii Haemus (Balcani).

Cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre vor fi nevoite să i se supună „ celui dintâi şi celui
mai mare dintre regii traciei” , cel care trimitea la război 200.000 de soldaţi şi care pusese un nucleu
în Munţii Orăştiei , impunându-şi autoritatea asupra tuturor celorlalte căpetenii locale. Expresia
politică şi juridică a statului dac centralizat este dată de autoritatea reală pe care Burebista , alături
de Deceneu , o exercită asupra unui teritoriu întins , dar ea poate fi analizată şi din perspectiva
relaţiilor daco-romane , întucât statul dac condus de Burebista reprezintă singurul competitor pentru
ROMANI la gurile Dunării. La moartea sa- regatul lui Burebista – se destramă iar următorii lui
succesori sunt şi mari preoţi DECENEU şi COMOSICUS care menţin pentru un timp unitatea
religioasă.

Aspecte econimice şi administrative privind apariţia statului dac centralizat

A) Trăsături generale – unificarea politică a impus necesitatea creării unui aparat birocratic ,
imperiul condus de o cancelarie imperială , similar cu cel al statelor helenistice din aceeaşi perioadă
(funcţia de vice-rege o avea Deceneu)

Burebista este considerat acum stăpânul tuturor supuşilor săi însă cel mai probabil autoritatea lui se
exercită în mod direct prin intermediul căpeteniilor regale (a nobilimii şi a preoţilor), este cunoscut
faptul că domenii precum armata, biserica, justiţia, administraţia şi finanţele statului aveau câte un
reprezentant la nivel central. Din punct de vedere economic unificarea politică a geto-dacilor are
drept efectcontrolarea unei pieţe unice în cadrul căreia elementul dinamic îl reprezintă coloniile
greceşti.

B) Succesiunea la tron lui Burebista

Din punct de vedere juridic cele mai înalte competenţe după marele rege le avea marele preot ,
astfel încât DECENEU şi COMOSICUS vor cumula aceste 2 funcţii de regi şi mari preoţi. Sfârşitul sec. I
în .Hr. şi prima jumătate a sec. I d. Hr. reprezintă o perioadă de frământări politice , fept pentru care
ştirile sunt sporadice (izvoarele îi amintesc totuşi pe geţi şi daci ca fiind implicaţi în războiul civil de la
Roma). Procesul de reunificare politică va fi reluat odată cu revenirea imperiului Roman la gurile
Dunării şi transformarea în Limesul Nordic (graniţa N), pericolul romanva face ca această dată ,
procesul de unificare , să vină din interiorul arcului carpatic, culminând cu apariţia statului Dac
centralizat în timpul lui Decebal . Noul stat Dac , deşi mai puţin întins teritorial , decât statul dac
condus de Burebista , este mai omogen , mai dezvoltat , din punct de vedere economic, având
instituţiile juridice şi politicemai bine definite (cristalizate) constituind în final un adversar redutabil
pentru Imperiul Roman.

C) Organizarea socială, politică şi economică. În domenii precum agricultură, armată şi

fortificaţii atât în timpul lui Burebista cât şi în timpul lui Decebal sunt amintiţi prefecţi în fruntea
cetăţilor şi a agriculturii. Armata reprezintă în timpul lui Decebal ; un corp instruit şi disciplinat cu
ajutorul căruia Decebal îşi impune autoritatea devenind în epocă cel mai redutabil adversar al
Romanilor. Succesele militare dobândite de daci în a –II-a jumătate a sec. I d. Hr. i-au obligat pe
Romani să încheie tratate de pace cu aceştia care dacă de drept erau favorabile Romanilor, de fapt
erau tratatele îi vor ajuta pe Daci. Cucerirea Daciei şi transformarea unei părţi în provincie Romană în
urma a 2 războaie sângeroase va constitui un bun exemplu pentru maturizarea societăţii geto-dace.
În spaţiul noii provincii Dacia-Romană noii vaniţi , romanii, vor institui un regim politic ce nu va
permite menţinerea vechilor instituţii juridice geto-dace , decât în măsura în care acesta nu
contraveneau dreptului roman. În spaţiul rămas necucerit de romani , influenţa romană s-a
manifestat atât cât a trebuit pentru a nu se permite refacerea unităţii politice a dacilor.

Instituţiile de drept la geto-daci comparativ cu antichitatea clasică greco-romană

În această perioadă, legea (drept rezultat al activităţii politice)reprezintă principalul izvor de drept ce
este superior cutumei. Instituţiile politice specifice societăţii geto-dace se maturizează astfel că în
perioada regatului Dac condus de Decebal , societatea geto-dacă are numeroase valenţe cu cea
greco-romană.

Considerente juridice ale relaţiilor internaţionale la geto-daci

A) Caracteristici : o dată cu apariţia primelor structuri sociale şi politice la geto-daci, relaţiile cu

popoarele vecine au fost condiţionate de exercitarea dreptului de proprietate (atât colectiv cât
şi individuală), de suveranitatea dreptului de proprietate asupra teritoriului. Releţiile cu străinii
puteau îmbrăca fie forma unui conflict militar , considerat mai muls sau mai puţin just (războiul
civil roman), dar şi cea a releţiilor de schimb(paşnice), pe care geţii l-au dezvoltatcu coloniştii
greci. În schimbul dreptului de a exercita schimburi comerciale , geţii primeau sume de bani ,
grecii asigurânduşi protecţia. Implicarea geţilor în conflictele interne ale imperiului roman va
atrage după sine „ o avalanşă din partea beligeranţilor de oferte prin care se acordă statutul de
amici şi aliaţi al poporului roman”. Aceste tratate nu reprezentau nicidecum 2 părţi egale în
drepturi şi obligaţii , romanii neacordând nici unui stat din lume calitatea de partener egel în
drepturi .