Botaș Rudolf Valentin

Grupa: CMCM21

NITROGLICERINA
Introducere:

Nitroglicerina, cunoscută și sub numele de trinitrat de glicerină, este o substanță explozivă

având formula chimică C3H5(ONO2)3. Una dintre cele mai puternice substanțe explozive
brisante.
Nitroglicerina a fost obținută pentru prima dată în anul 1847 de către medicul și chimistul
Ascanio Sobrero din Torino. El a numit-o piroglicerină și s-a speriat de potențialul de distrugere a
substanței. O cantitate mică de nitroglicerină i-a distrus eprubeta.
În condiții normale de temperatură și presiune, nitroglicerina este un lichid incolor și
inodor cu o solubilitate redusă în apă, având un gust dulceag, care administrat chiar în doze relativ
mici provoacă dureri de cap. Punctul de topire variază între 2,8 °C și 13,5 °C în funcție de izomer.
Datorită prezenței grupelor nitro- în molecula sa, este o substanță relativ instabilă, care
reacționează violent la un aport relativ mic de energie, având o reacție puternic exotermă.
Nitroglicerina explodează deja la energia de ciocnire a unui ciocan de 2 kg care cade de la 10 – 12
cm înălțime, lichidul devenind într-un timp scurt gaz, ceea ce duce la o creștere rapidă a
volumului.

Proprietăți:

Punct de topire: 13,2 °C

Solubilitate în apă: 1500 mg/L la 20 °C
Presiunea gazelor: 3,5·10-4 mbar la 20 °C
Viteza de detonație: 6700-8350 m/s
Densitate: 1,599 g/cm³
Bombarea recipientului de experiență: 520 ml/10 g
Sensibilitate la lovire: 0,2 Nm (0,02 kpm)
Sensibilitate la frecare: până la 36 kp nici o reacție
Puterea calorica: 6,535 MJ/kg
Echivalent TNT: 2.0
Volumul produselor exploziei:720 l/kg.

Formula de structură a moleculei de nitroglicerină.

Exploziv:

Nitroglicerina este un element important în fabricarea explozivilor, însă datorită

sensibilității deosebite la acțiuni mecanice, manipularea ei trebuie făcută cu foarte mare atenție.
Chimistul suedez Alfred Nobel înlătură acest dezavantaj prin transformarea nitroglicerinei în
dinamită. Aceasta explodează numai sub influența unei capsule de fulminat de mercur, iar
procentul de 25% kieselgur inactiv reduce capacitatea de explozie a nitroglicerinei. În anul 1875,
Nobel amestecă nitratul de celuloză cu nitroglicerina, elaborând astfel gelatina explozivă (blasting
gelatine) care consta din 87-93o/o nitroglicerina si 13-7o/o nitroceluloza.
Ulterior nitroglicerina va fi înlocuită de nitroglicol, acesta având punctul de îngheț mai
scăzut, de -22 °C. Datorită punctului de fierbere mai scăzut, nitroglicolul nu este însă utilizat în
țările calde. Nitroglicerina este în prezent folosită în cantități mici la mărirea puterii substanțelor
explozive pe bază de salpetru.

Medicină:

Prin acțiunea sa vasodilatatoare este folosit la tratarea crizelor de angină pectorală,

insuficiență cardiacă și în cazurile acute de infarct cardiac, prin administrare sublinguală. Încă din
timpul lui Nobel, nitroglicerina era utilizată sub formă de soluții alcoolice de diferite concentrații,
Nobel refuzând însă să fie tratat cu acest medicament.

Sinteză:

Nitroglicerina se obține prin esterificarea glicerinei cu acid azotic concentrat, în prezența

acidului sulfuric concentrat: C3H5(OH)3 + 3HNO3 = C3H5(ONO2)3 + 3H2O
Reacția are loc prin introducerea amestecului de acizi în glicerina răcită, procedându-se
astfel deoarece, reacția fiind puternic exotermă, glicerina poate exploda sub însăși influența
energiei termice dezvoltate în cursul reacției și adăugarea de HCl. De asemenea este folosită în
tratamentul fisurilor anale în compoziție de 0,2 %. Dă rezultate în cazul fisurilor necronice.

Reacția de descompunere:

4 C3H5(ONO2)3 → 12 CO2 + 10 H2O + 6 N2 + O2

Această reacție explică puterea explozivă foarte mare a nitroglicerinei; după cum se
observă din 4 părți de nitroglicerină rezultă aproximativ 30 părți gaze. Temperatura gazelor în
urma descompunerii (exploziei) atinge 4110 o C ceea ce creează o presiune enormă în volumul
inițial de nitroglicerină.

Întrebuinţări:

Datorită punctului său de congelare foarte scăzut -22,8°C, produsul intră ca element
component în compoziţiile de fabricare a amestecurilor explozive cu temperatură de congelare
scăzută, explozivi necongelabili. Astfel, pentru fabricarea explozivilor industriali nitroglicolul se
întrebuinţează în amestec cu nitratul de glicerină în procentaje de 20÷75% nitroglicol şi 25÷80%
nitrat de glicerină.
Principalele utilizări ale nitroglicolului sunt:
fabricarea explozivilor plastici şi gelatinoşi;
fabricarea pulberilor omogene cu bază dublă şi triplă.
Caracteristicile de sensibilitate ale EGDN sunt identice cu cele ale nitroglicerinei,
compusul prezentând o sensibilitate extremă la socuri:
Temperatura de autoaprindere: 217 °C;
 Sensibilitatea la impact: 0,2 J;
Sensibilitatea la frecare: la 360 N nici o reacţie;
Sensibilitatea la descărcări electrostatice: > 5 J.

NITROCELULOZA
Introducere:

Nitroceluloza sau Nitratul de celuloză este o substanță albă fibroasă cu miros și consistență
neplăcută. Nitraţii de celuloză sunt compuşi macromoleculari obţinuţi prin nitrarea, mai mult sau
mai puţin completă, a celulozei.
„Schiebbaumwolle“ cum mai este numit în germană tradus ar fi „bumbac pentru pușcă”
(fulmicoton) a fost descoperit în anul 1846 de „Christian Friedrich Schönbein” și independent de
el de Rudolf Christian Böttger (1806–1881). Ambii descoperă în același an nitratul de celuloză
după cum a stabilit profesorul F. J. Otto din Braunschweig.

Obținere:

Nitratul de celuloză este produs în industria chimică pe scară largă din celuloză și un
amestec de 1:2 sau 2:1 acid azotic concentrat, acid sulfuric concentrat și ulei.
− +
H 2 SO 4 + HNO 3 ⇒ HSO 3 + H 2 NO 3
+ +
H 2 NO 3 ⇒ H 2 O+ NO 2

Din punct de vedere formal este o reacție dintre un alcool și un acid cu formarea unui
ester. La un procent de azot > 12,75 % se formează în proporție mai mare nitrat de celuloză iar la
concentrația < 12,75 % se formează mai ales binitrat de celuloză (gelatina sau colodiu exploziv).

După reacție se spală cu apă resturile de acid până ce nitroceluloză are un pH neutru (7).
In trecut în aceste fabrici erau frecvente exploziile provenite de la impurități și produsele
secundare. Până ce în anul 1864 englezul Frederick Augustus Abel descoperă procedeul de
mărunțire umedă într-un agregat numit „olandez” de mărunțire a materie prime necesare hârtiei.
Proprietăți:

Temperatura la care exploadează ca. 3100 °C

Volumul exploziei: 370 cm³
Vensibilitate la lovire: 3 Nm
Procentul în azot max.14,14 %
Viteza de propagare a detonației 6300 m/s
Puterea exploziei 147 % față de TNT
Raportul oxigen / azot: -29,8 % /13,5 %
Este inflamabil chiar în lipsă de oxigen, arde cu flacără galbenă formând CO2, CO, H2O,
N2 și H2. In timpul arderii în comparație cu praful de pușcă nu rezultă un fum vizibil:
C6H7O2(ONO2)3 =CO2 +CO + H2O+ N2 +H2.
În oxigen arde atît de repede, încît nu reușește să provoace arsuri (poate sa arda chiar în
palmă, nelăsînd arsuri).

Utilizare
- la producerea de mătase sintetică,
- împreună cu camforul servește la producerea celuloidului (material termoplastic)
folosind la producerea de filme, materiale fotografice și mingi de tenis de masă,
- dizolvat în acetonă sau alți solvenție este folosit ca liant la lacuri speciale numite
nitrolacuri, lacuri rezistente la solicitări mecanice,
- în pirotehnică este folosit la producerea unor efecte la focurile de artificii,
- la producerea prafului de pusca fara fum,
- Explozivi,
- în biologia moleculară, biochimie se produc membrane din nitroceluloză.

Măsuri de protecție:

Nitroceluloza este manipulat ca și o substanță explozivă, care poate exploada prin lovire
sau supraîncălzire ca și la scânteia produsă de curenții electrostatici.

La încălzirea bruscă pînă la 180°C are loc detonarea nitrocelulozei, de aceea nitroceluloza trebuie
păstrată în vase închise ermetic, ferite de surse de foc.

Avantajele nitrocelulozei față de pulberea neagră:

Nitroceluloza arde fără fum vizibil, fără produse solide de ardere, pe când pulberea neagra
formează la ardere săruri higroscopice de potasiu, ce atrag umezeala care provoacă coroziunea
otelului armelor de foc. Plus la aceasta produce o cantitate mare de fum si gaze fierbinți ce pot
provoca incendii necontrolate.