Sunteți pe pagina 1din 6

SCOALA GIMNAIZLA G-RAL D.

DAMACEANU COSMESTI
GRADINITA CU P.N.NR.1 FURCENII NOI, JUD.GALATI
Vizat,
Director,

PARTENERIAT
EDUCAŢIONAL CU
FAMILIA
AN SCOALAR 2019-2020

PENTRU SPRIJINIREA COPIILOR CU CES – IMPLICARE, PARTICIPARE

PROF.INV.PRESC. COTET EUGENIA-IULIANA


SCOALA GIMNAIZLA G-RAL D.DAMACEANU COSMESTI
GRADINITA CU P.N.NR.1 FURCENII NOI, JUD.GALATI

ARGUMENT

                 Incluziunea copiilor cu CES in programul școlii este facilitată de realizarea


parteneriatului intre părinţi şi școala.

Părinţii sunt parteneri in educaţie pentru că deţin cele mai multe informaţii despre copilul lor,
ei furnizând informaţiii despre specificul dizabilităţii școlarului, precum şi date despre
contextul de dezvoltare a acestuia. Părinţii informează şi despre factorii de influenţă negative
care ar trebui evitaţi (fobii, neplăceri, stresuri, stimuli negativi, care determină
inhibarea/izolarea copiilor etc.). Ei sunt persoanele care cunosc cel mai bine copilul şi
constituie o bună sursă de consultanţă pentru cei care lucrează cu copiii lor (cadre didactice,
specialişti –medici, kinetoterapeuţi, defectologi, ergoterapeuţi etc.) şi sunt principalii
susţinători ai copilului.

Părinţii trebuie să se implice în activitatea copilului în afara casei şi să-i încurajeze şi pe


ceilalţi părinţi să se alăture. Angajarea şi responsabilizarea familiei în educaţia copilului sunt
fundamentale pentru reuşita participării la  școală.

La orice copil, în mod particular la copiii cu dizabilităţi, gradul de interes şi de colaborarea a


părinţilor cu școala este cel mai adesea direct proportional cu rezultatele obţinute de copiii.
Psihopedagogia modernă, centrată pe copil se bazează pe convingerea că familia este primul
educator şi cu cel mai mare potenţial de modelare. Familiile copiilor cu CES sunt adesea
responsabile de copiii lor tot restul vieţii.

Toate intervenţiile ar trebui să plece de la presupunerea că nu părinţii sunt cauza dizabilităţilor


copiilor lor - se are în vedere aici riscul blamării părinţilor pentru dizabilităţile copiilor lor.

Cadrele didactice ar trebui să aplice criteriul „celei mai puţin periculoase presupuneri“. De
exemplu, dacă un program educațional utilizat de un părinte a fost ineficient, aceasta s-a
întâmplat pentru că programul a fost ineficient şi nu că familia a aplicat necorespunzător acest
program.O explicaţie completă a dificultăţilor copilului la școala este esenţială pentru părinţi.

 Nici un specialist sau cadru didactic nu ar trebui să spună părinţilor că „nu mai este nimic de
făcut“ pentru copilul lor.

Programele de intervenţie şi sprijin ar trebui să implice familiile la maximum. Ele ar trebui să


fie construite astfel, încât să satisfacă nevoile copilului în contextul larg al nevoilor familiei.
SCOALA GIMNAIZLA G-RAL D.DAMACEANU COSMESTI
GRADINITA CU P.N.NR.1 FURCENII NOI, JUD.GALATI

Părinţii ar trebui să fie recunoscuţi ca fiind cei mai potriviţi în relatarea istoriei,
comportamentului şi nevoilor copilului. Ei ar trebui să aibă acces total la toate informaţiile
educaţionale şi la „diagnosticele“ copilului.

I. CE ÎNSEAMNĂ IMPLICAREA PĂRINŢILOR ÎN EDUCAŢIE?

De ce să-i implicăm pe părinţi în viaţa școlii?

Există numeroase argumente furnizate de cercetări realizate asupra efectului implicării


părinţilor în educaţie.  Cercetările au demonstrat că:

• în toate cazurile, implicarea s-a dovedit benefică pentru educaţia copiilor;

• implicarea activă are un impact considerabil mai mare decât cea pasivă (prin implicarea
pasivă ânţelegând semnarea înştiinţărilor primite de la școală sau faptul că părinţii se asigură
că copiii au toate rechizitele necesare, atunci când pleacă de acasă;
prin implicare activă  înţelegem sprijinirea activităţilor de la școală şi ajutor în  sala de clasă);

• cu cât implicarea se manifestă mai devreme, cu atât mai bine;

• părinţii care primesc sprijin şi sunt formaţi de către școală induc copiilor lor rezultate mai
bune decât aceia care nu urmează acelaşi proces;

• implicarea părinţilor are, de asemenea, un efect pozitiv asupra atitudinii şi asupra


comportamentului copiilor;

• părinţii tind să creadă că nu au nici o importanţă, dar sunt întotdeauna surprinşi de cât de
mult contează implicarea lor, indiferent de abilităţile lor intelectuale sau de statutul lor social;

• grupurile dezavantajate sunt întotdeauna sub-reprezentate la școală; cercetările arată că


într-adevăr, copiii dezavantajaţi au cel mai mult de câştigat de pe urma implicării părinţilor;

• eforturile școlilor cu cel mai mare succes în implicarea părinţilor sunt acelea care le oferă o
gamă largă de activităţi în care pot interveni.

Există şi beneficii care, în afară de performanţele crescute ale copiilor, par a fi generate
de implicarea părinţilor ân conducerea școlii. Acestea includ:

• eliminarea supoziţiilor greşite pe care le pot avea părinţii despre personalul școlii şi invers,
cu privire la motive, atitudini, intenţii şi abilităţi;

• creşterea abilităii părinţilor de a juca rolul de ansamblu de resurse pentru dezvoltarea


academică, socială şi psihologică a copiilor lor, cu potenţial de influenţă pe termen mult mai
lung (datorită unei interacţiuni continue cu copiii lor de-a lungul timpului);
SCOALA GIMNAIZLA G-RAL D.DAMACEANU COSMESTI
GRADINITA CU P.N.NR.1 FURCENII NOI, JUD.GALATI

• dezvoltarea propriilor abilităţi şi a încrederii în sine a părinţilor, încurajând uneori


continuarea propriei educaţii şi obţinerea unui loc de muncă mai bun, oferind astfel copiilor
lor modele mai bune;

• dezvoltarea calităţii părinţilor de susţinători ai școlii ân cadrul comunităţii.

De ce se implică părinţii?

• cred că ar trebui să fie implicaţi – acolo unde părinţii nu au această atitudine, implicarea lor
va fi intensificată dacă vor fi încurajaţi să înţeleagă că au dreptul să fie implicaţi;

• cred că implicarea lor va avea un efect pozitiv asupra educaţiei copiilor – părinţii trebuie
convinşi că, într-adevăr, aşa stau lucrurile;

• școala pune la dispoziţie o gamă largă de oportunităţi pentru ca părinții să se implice.

Instituirea unei implicări eficiente a părinţilor în activităţile școlii.

Cercetătorii au identificat lipsa planificării şi lipsa înţelegerii reciproce ca fiind cele mai


mari obstacole în calea unei implicări eficiente a părinţilor. Personalul școlii care doreşte să
instituie programe eficiente de implicare a părinţilor în viaţa instituţiei, va trebui să manifeste
atât o atitudine deschisă, cât şi o bună organizare în eforturile sale de obţinere a participării
părinţilor.

Cele mai eficiente eforturi de implicare a părinţilor sunt acelea care oferă acestora o varietate
de roluri în contextul unui proces bine organizat şi pe termen lung. Părinţii vor avea nevoie să
poată alege  dintr-o serie de activităţi care se adaptează unor programe, preferinţe şi capacităţi
diferite. Ca parte a procesului de planificare, va fi necesar ca administratorii şi cadrele
didactice să-şi evalueze propria disponibilitate faţă de implicarea părinţilor şi să stabilească
modul ân care ei doresc să îi implice şi să facă uz de ajutorul lor.

Implicarea formală şi informală - cheia participării în educaţie

Părinţii şi membrii comunităţii pot fi implicaţi în viaţa școlii  pe căi informale sau  formale.

Modalitatea prin care oamenii pot fi determinaţi să se implice în viaţa școlii pe căi formale
este să-i implici mai întâi pe căi informale. Aceasta înseamnă că trebuie create căi informale
pentru părinţi şi pentru membrii comunităţii pentru a participa la activităţile școlii -
situaţie de care vor beneficia enorm copiii. Dacă există mai multe oportunităţi ca oamenii să
se implice, succesul participării va fi mai mare.

IMPLICAREA INFORMALĂ poate însemna:


SCOALA GIMNAIZLA G-RAL D.DAMACEANU COSMESTI
GRADINITA CU P.N.NR.1 FURCENII NOI, JUD.GALATI

• părintele vine la școală să discute despre progresul copilului său;

• părintele participă la o activitate organizată de școală, cum ar fi un matineu;

• părintele acţionează ca voluntar în sala de clasă;

• părintele acţionează ca voluntar la organizarea unui eveniment, de tipul matineului sau

concursului, sau competiţilor sportive etc.

IMPLICAREA FORMALĂ poate însemna:

• participarea la activităţile unui grup de lucru din școală sau ale unui comitet, la nivelul
căruia se iau decizii care privesc școala/ clasa , cum ar fi:

 Consiliul părintilor  pe școala;

 Consiliul de administraţie;

 Grupul de sprijin al unui proiect;

 Un grup de lucru din școală care se ocupă de diverse aspecte, cum ar fi, de exemplu,
întreţinerea clădirii etc.

Cum ne pot ajuta părinţii la  școală?

Folosirea părinţilor ca voluntari la școala este o modalitate excelentă de a-i implica pe aceştia
în viaţa școlii şi o cale potrivită de a suplini resursele umane ale instituţiei pentru acele
componente pentru care nu este necesară prezenţa unui cadru didactic calificat. Comitetele de
părinți sunt resurse semnificative pentru orice școală.

 Părinţii – voluntari in activităţile școlii

În sala de clasă:

 Părinţii pot veni la școală să-i ajute pe copii la diverse activităţi care implică abilităţi de viaţă
sau sociale, cum ar fi schimbatul pentru ora de educaţie fizică şi plimbări, excursii, legarea
şireturilor şi încheierea nasturilor, spălarea mâinilor înainte de masă sau după ce au folosit
toaleta etc.;

• Părinţii îi pot asculta pe copii când recită poezii, interpretează un cântec sau se joacă, pot să
se joace împreună jocuri de recunoaştere a literelor sau într-un joc dinamic, pot pregăti ora de
desen etc.;

Modalităţile de stimulare a implicării familiei la nivelul claseide copii/școlii:

• Invitarea părinţilor în activităţi la clasă poate înlesni o experienţă pozitivă prin:


SCOALA GIMNAIZLA G-RAL D.DAMACEANU COSMESTI
GRADINITA CU P.N.NR.1 FURCENII NOI, JUD.GALATI

• - selectarea unei activităţi care poate fi demonstrată uşor;

• - angajarea părinţilor să lucreze doar cu grupuri mici de copii (2-3);

• - încurajarea bunei dispoziţii, a unei atmosfere relaxante;

• - evitarea declarării de învingători;

• - consilierea în îndrumarea comportamentului copiilor.

În concluzie:

Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca:

- părinţii să fie priviţi ca participanţi activi care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la
educarea copiilor lor;

- părinţii să fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copiii lor; - să se recunoască şi să se


aprecieze informaţiile date de părinţi referitoare la copiii lor;

- să se valorifice aceste informaţii şi să se utilizeze în completarea informaţiilor profesionale;

- responsabilitatea să fie împărţită între părinţi şi educator.

BIBLIOGRAFIE

1.       Acces la educaţie a copiilor cu cerinţe educative speciale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării,


Bucureşti,Mai 2004

2.       Anca Maria, METODE SI TEHNICI DE EVALUARE A COPIILOR CU CES, Editura,


Presa Universitară Clujeana, 2007.

3.       Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. Metode interactive de grup, Ed. Arves,
Bucureşti, 2007.

4.       Bunescu, G. , Alecu, G. , Badea, D. , Educaţia părinţilor, Strategii şi programe, E.D.P.,


Bucureşti, 1997

5.       Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Chişinău-Bucureşti, Grupul editorial Litera-Eitera


Internaţional, 2002.

6.       Cucoş C. Pedagogie, Ed. Polirom, 2006.

7.       Coman, S. (coordonator), Parteneriat în educaţia integrată a copiilor cu cerinţe educative


speciale, Editura Spiru Haret, Iaşi, 2001