Sunteți pe pagina 1din 33

c  

 Reacţiile enzimatice au fost folosite din timpurile cele mai vechi pentru
fabricarea vinului, a oţetului, a berii şi a brânzei. O cercetare sistematică a lor a
fost întreprinsă abia în epoca modernă.
În 1713, Reamur a observat dizolvarea cărnii în sucul stomacal al ciorii. De
asemenea, fiziologul Spallanzani (1783) a hrănit animale cu bucăţi de carne
învelite în reţele de sârmă şi observat dizolvarea cărnii în stomac.
Stahl, fondatorul teoriei flagisticului, explică fermentaţia ca un proce s în
care una din substanţele prezente transmite Ämişcarea sa internă´ substanţei care
fermentează (1697). În 1680, van Leeuwenhoeck a observat la microscop celulele
drojdiei de bere, dar această descoperire nu a fost luată în seamă timp de două
secole. Lavoisier (1789) a făcut un bilanţ de materiale al fermentaţiei, arătând ca
oxigenul, hidrogenul şi carbonul din zahăr se regăsesc în alcoolul şi bioxidul de
carbon ce iau naştere.
În cursul sec. al XIX-lea au fost preparate multe extracte de enzime. Astfel,
după ce Kirchoff a observat, în 1820, ca o componentă glutinoasă din bobul de orz
încolţit, numit malţ, transformă cantităţi de amidon mult mai mari decât propria sa
greutate, într-un zahăr solubil, maltoza, Dubrunfaut a găsit, în 1830, că extractul
apos, limpede, de malţ are aceeaşi acţiune solubilizantă asupra amidonului ca
malţul însuţi. Din acest extract, Payen şi Persoz (1833) au izolat, prin precipitarea
cu etanol, prima enzimă, amilaza (fireşte foarte impură), sub forma unui material
solid alb, amorf, capabil să solubilizeze o cantitate de amidon de 2000 de ori mai
mare decât propria sa greutate. În 1830, Robiquet şi Boutron -Chalard au descoperit
hidroliza amigdalinei, cu extract de migdale amare, iar în 1837, Liebig şi Wohler
au izolat enzima respectivă, numind-o emulsină. Printre primele enzime izolate (in
stare impură) vom mai menţiona: pepsina din sucul gastric (Schwann, 1836);
tripsina, din sucul pancreatic (Kuhne, 1848); lipaza (Claude Bernard, 1849);
Y  (Mitscherlich, 1841; Berthelot, 1860); ureaza (Musculus, 1882) etc.
ün moment istoric deosebit de important este recunoaşterea clară, de către
Berzelius, în 1835, a caracterului catalitic al reacţiilor enzimatice, precum şi a
rolului esenţial pentru viaţa animalelor şi a plantelor jucat de aceste reacţii.
În anul 1940, cercetătorul american Edward Howell a făcut, în acelaşi
domeniu, o şi mai mare descoperire: cercetând substanţele vitale propriu -zise şi
anume, ENZIMELE, a dovedit că ele sunt purtătorii vieţii din orice organism viu,
fiind deci şi materia vie din alimentele noastre (asta atâta timp cât nu sunt distruse
prin fierbere).
| |
( 

În organismele vii se petrec cu o uimitoare uşurinţă, la temperatura joasa şi


în soluţie practic neutră, un număr mare de reacţii pe care chimis tul nu le poate
efectua în laborator decât lucrând la temperaturi şi presiuni ridicate, în prezenţă de
acizi sau de baze tari, de dizolvanţi neapoşi sau de catalizatori heterogeni metalici.
Printre aceste reacţii se numără atât degradări de molecule (hidro lize şi oxidări),
cât şi sinteza de compuşi cu structura complicată. Înţelegerea mersului acestor
reacţii este importantă, în primul rând pentru cunoaşterea unor fenomene naturale
de cea mai mare amploare şi răspândire, în al doilea rând pentru interesul p ractic
pe care îl prezintă. Nu este absurdă speranţa că, o dată cunoscut mersul reacţiilor
din celulele vii, acestea vor putea fi imitate în laborator şi în industrie sau chiar
dirijate pe căi noi.
S-a recunoscut încă de mult că organismele folosesc, pent ru realizarea
acestor transformări chimice, catalizatori organici, conţinuţi în concentraţii mici în
celule sau în sucurile secretate de acestea, cum sunt sucurile digestiei, laptele, urina
etc. S-a dat acestor catalizatori numele de fermenţi sau enzime (d e la enzyme,
literal: Äin aluat´). 
üna din principalele surse de obţinere a enzimelor sunt drojdiile, care au
un bogat echipament enzimatic, iar dintre acestea c
 Y Y este
specia principală folosită în mod curent în diferite procese fermentative.
Enzimele sunt catalizatori biochimici propriu -zişi, aşadar sunt compuşi
care măresc viteza reacţiilor chimice ce se desfăşoară în sistemele biologice, fără
să se consume în cursul lor. S-au efectuat lucrări numeroase de-a lungul anilor
dovedindu-se prin acestea că enzimologia constituie studiul bazelor moleculare ale
vieţii.
Enzimele sunt probabil mai importante decât orice alt element activ ca
ajutor al digestiei şi sănătăţii. Până acum s-a aratat că sute de enzime au un rol vital
în construirea sănătăţii, datorită contribuţiei lor la procesul de digestie. Studiile
viitoare probabil vor arata că enzimele au un rol mult mai important pentru
sanatate decât se cunoaşte în prez ent.
Nu putem trăi mult fără enzime. De fapt, concepţia în sine este dependenta
de aceste elemente. Ele functioneaza ca un catalizator care face ca celulele corpului
sa functioneze eficient. Din momentul nasterii, enzimele fac viata posibila prin
actiunile lor, reparand si construind corpul si celulele creierului. Acesti lucratori
actioneaza in corp si in creier in cel mai fantastic si puternic mod. Ele lucreaza
pentru o sanatate deplina. Enzimele reprezinta insasi forta intangibila a vietii.
Omul nu poate reusi sa creeze enzime vii asa cum natura poate crea. Daca ar fi
putut, ar fi reusit sa creeze viata sau sa readuca la viata materia moarta. Exista
miliarde de enzime in corpul nostru, si sunt sute de tipuri diferite de enzime gasite
in sange, care vor descompune 5 milioane de molecule de peroxid in apa si oxigen
in 60 secunde. Enzimele intestinale pot descompune moleculele de zahar si grasimi
care sunt de 1 milion de ori mai mari decat greutatea lor. Corpul nostru produce
enzime atunci cand sanatatea n ostra este echilibrata. Ele efectueaza toata munca
din corp. Ele sunt responsabile cu lupta impotriva infectiilor, cu digestia, cu
refacerea corpului ± functiile lor sunt infinite. Ele lucreaza non-stop si nu obosesc
niciodata sau nu-si inceteaza lucrul daca sanatatea este echilibrata. Cand sanatatea
nu este in echilibru, atunci este o deficienta enzimatica. Enzimele pot fi usor
extrase din alimente nutritive usor de digerat, care sunt alimente crescute intr -un
sol sanatos, nefertilizat, si care sunt prepar ate special prin mixare, germinare,
fermentare si cantitati mici de suc, nu prin gatire. Aceste enzime extind energia
vitala a corpului catre o stare totala de bine. Consumarea alimentelor sanatoase este
cea mai eficienta cale de a suplimenta rezerva de en zime existenta in corp, pentru a
imbunatati sistemul digestiv.
ün rol foarte important al enzimelor este acela ca ele regleaza functionarea
creierului. Creierul nu poate emite alerte atunci cand mancarea nu este nutritiva.
Mancarea nehranitoare consuma ene rgia din creier chiar si atunci cand dormim. De
cele mai multe ori oamenii au probleme cu somnul datorita deficientei enzimatice
din mancarea gatita sau toxica.
Enzimele sunt, precum s-a mai spus, catalizatori organici, produsi de celula
vie, actionand asupra anumitor substante numite substraturi. In marea lor
majoritate, enzimele catalizeaza reactia unei substante organice cu un compus
anorganic liber sau cedat de alt compus organic (apa. acid fosforic, hidrogen,
oxigen etc.).
Legile catalizei se aplica fireste si la enzime. Enzimele, ca toti catalizatorii,
nu catalizeaza decat reactii termodinamic posibile, decurgand in sensul stabilirii
unui echilibru.
Reactiile enzimatice prezinta insa unele deosebiri caracteristice fata de
reactiile catalitice obisnuite, omogene sau heterogene.
›  

››
 Cand o reactie poate fi catalizata atat de o enzima
cat si de substante simple (acizi, baze sau ioni metalici) se constata de obicei ca
reactia enzimatica decurge cu viteza mult ma mare; cu alte cuvint e, reactia
enzimatica are o energie de activare mult mai mica.Astfel s -a stabilit ca este
necesara o concentratie de ioni de hidrogen de zece milioane de ori mai mare decat
de invertaza pentru a hidroliza o anumita cantitate de zaharoza, intr -un timp dat, la
37º.

â
 Y
  YY   Y
Y . Viteza reactiilor enzimatice
creste, ca a celor mai multe reactii intre molecule covalente, cu temperatura,
potrivit cunoscutei reguli a lui van¶t Hoff, si anume o urcare a temperaturii cu 10º
produce o crestere a vitezei de reactie cu un coeficient 1,5 -3.Cresterea acesta se
observa insa numai la temperaturi relativ joase.O data depasita o anumita
temperatura optima, la care viteza este maxima, aceasta scade, iar la temperaturi
mai inalte reactia inceteaz a.Fenomenul se explica prin faptul, semnalat mai sus, ca
la temperaturi mai inalte enzimele sant ianctivate prin denaturarea componentei
proteice.Cele mai multe enzime devin complet inactive intre 50 -80º.Temperatura
optima nu poate fi insa exact definita, caci ea variaza in limite largi, cu
concentratia enzimei, cu concentratia ionilor de hidrogen si cu prezenta diferitelor
impuritati ale preparatului enzimatic sau ale substratului.

   Y.Dupa cum a aratat Sorensen (1909), activitatea enzimelor


depinde intr-o foarte mare masura de concentratia ionilor de hidrogen din
solutie(sau mai corect de activitatea termodinamica a ionilor de hidrogen, adica de
ph-ul solutiei).Curbele reprezentand variatia vitezei de reactie cu pH -ul prezinta de
obicei un maxim pronuntat la un anumit pH, in timp ce la valori ale pH -ului
diferind cu 1 fata de acest maxim, viteza de reactie prezinta valori considerabil
mai mici .Din cauza acestei particularitati, este necesar ca in cursul reactiilor
enzimatice sa se mentina pH-ul optim constant, prin folosirea de tampon

@ 


››
 O anumita enzima catalizeza numai un numar
mic de reactii si de multe ori o singura reactie, spre deosebire de catalizatori
obisnuiti anorganici(acizi, baze, catalizatori de hidrogen are etc.) care activeaza
practic toate reactiile posibile de un anumit tip.

Se disting multe tipuri si grade de specificitate in actiunea enzimelor.In


primul rand trebuie mentionata specificitatea stereochimica, care consta in aceea ca
o enzima care catalizeaza reactia unui compus optic activ este fara actiune asupra
enantiomerului sau si in general, asupra izomerilor sterici ai acestui compus, supusi
acelorasi conditi.
Vom mai aminti aici dehidrogenaza lactica din muschi, o enzima care
lucreaza in colaborare cu DPN, si care dehidrogineaza acidul L -lactic la acid
piruvic si hidrogeneaza acidul piruvic numai la acid L -lactic, fiind inactiva fata de
acidul D-lactic. Din alt punct de vedere se disting intre o asa -numita specificitate
de reactie si o specificitate de substrat a enzimelor.Prima se refera la reactantul
anorganic care ia parte la reactie: apa in reactiile de hidroliza, acidul fosforic in
reactiile cu fosforoliza, hidrogenul in reactiile catalizate de dehidrogenaze etc.

›

››


1.Hidrolaze

2.Transferaze

3.Oxido-reductaze

4.Liaze si simpetaze

5.Izomeraze si Racemaze
Dupa o clasificare mai noua(ünion of Biochemistry Commission of
Enzymes 1961) enzimele sunt impartirte in sase clase:

1.Oxido-reductaze

2.Tranferaze

3.Hidrolaze

4.Liaze

5.Izomeraze

6.Ligaze(sintetaze)

| |
˜  

˜ ˜ 


 

o   l i il


 t
 i    t   l  
  li t ti  i  i tl ll i
l l
 t iti tlt li ii C   t
lt  t ti t i t  ţi  ili  lt  t   il l 
l i
 tt l   it it Y  Y

it t    i

   t   i  ii  i ili  jii  t l


 t i
  iţ i   i l  ţi   i l l 
   t  i  t î  l   l l   t
 t  i l  
! t   t 
     î    i tit "ili    i   ţi  
t liti   ti  i   t   l   
 t    t t   
it t t t 
 li l  t i t  l  i l l l l
i i  i   l i
i lll  i l li tti l i ţi
! 
i i ţ  i t i  t t  i tti l      l   it
   i i     i    i tl ţ l      l  i  lt i
i t   i tti l t # i t$ i       l i      
 ţi    
i t 
i it l  i t    t  i    i 
i i ţ 
il i % 
ţi    l  ţi itl   l   iti  i
& l i  il  
  
  t tî  i  t l i ti  l  lt li i
jii
i i l  i
it  tii i    t
i il t i  i
i t i 
i
itt i i 
' l
i i l li t it 
    Y   
 t
t l   ţi  t li t   t  i t ili i il
ti l  t  t 
 t
 i  î  t 
 t
 i 
  t t
t l  l i      it t  ti l  l 
 t    t li   t ţi   t
i t li tl ti  ;
 ţi  l î t i  i
 j t li t i


R ţi i  i t    l l   î  l  i
 t
t t t ij:


 
! t   tili tî i  ti  li t  il l()*
+  lt l   i  i t   i t  i t i   t
 tili    i ti t C i li t  tii tti tî 
   i    t  jiil c     YY    c    
 YCi iî   i lt jiii t  ,itî  i lt

  ,l  i t   i t l l     t t l l   *-)))
  î  ti  itţil ,t l l      i l l  ,i ti 
./)))) 
 ! i    ii t
 t it t  t   t   i   i l
i l  ,l  l  l   l lt t l l i  l   li t
 t ,t  t it   t      t
i i iiti   i 
,l   0.1  t  ţi     il  l
iil "  i   l
ti l:

 Y
c   c
 Y Y
c

c
 Y 


! t   
t  il i   i tili t l    l  î t

iili t% i  2324 i l
lit
i  i l il  
  i
t i iil    i t   ţi t i  jii 
t
lit 
î l itCl llji 
t tli ti  tli t l 
t l i
i ti 
j t l "/  t
ilt i t  t l
t l i i i it
    t t     ţi &  i t  
t i l  î   t l 
 
lit j   t   l   i l i Miil
lit 
t
 t
i t  t l     i t 
ii   4)  i î t   t 
cărbune de 610 cm grosime. Preparatul era foste stabil, factorii limitativi fiind
contaminarea microbiană sa u pierderea puterii de decolorare mai repede decât
pierderea activităţii enzimatice. Procesul a fost costisitor, dar, nesurprinzător,
produsul nu avut fineţea aromei de material acid -hidrolizat, iar procesul de
obţinere a enzimei imobilizate a fost abandon at atunci când acidul a devenit
disponibil din nou. Totuşi, recent, a fost reluat folosind BrimacTM, unde stratul de
cărbune cu invertază a fost stabilizat prin cross -linking şi a avut un timp mediu de
viaţă de 90 de zile (pH 5.5, 50°C). Rezistenţa lui se datorează în parte procesului
de HFCS ca şi îndulcitor slab colorat. Este imposibilă producerea siropurilor
invertite de calitatea echivalentă prin hidroliză acidă.
Inversia enzimatică evită supra colorarea, cantitate mare de cenuşă,
conversie relativ scăzută şi probleme de variabilitate ale şarjei de hidroliză acidă.
Deşi poate fi folosită invertaza pură (cu timp de rezidenţă de aproximativ o zi),
folosirea enzimelor imobilizate într-un PBR (cu timp de rezidenţă de aproximativ
15 minute) face procesul mai competitiv; costul inversiei de 95% (la 50% (w/w))
nefiind mai mare decât costurile evaporării finale (la 75% (w/w)). O productivitate
la 16 tone de sirop invertit (greutate uscată) poate fi obţinută folosind un litru de
enzimă granulară.
Invertazaeste o ȕ-fructofuranozidă ce hidrolizează zaharoza la fel ca şi alţi
ȕ-fructani, cum ar fi rafinoza. Este întâlnită in literatură sub diferite denumiri, cum
ar fi :  Y Y  . Trebuie menţionat că zaharoza poate fi
hidrolizată relativ uşor şi în abesnţa invertazei, dar în condiţii de reacţii acide.
Enzima transfrucozilanta care catalizeaza hidroliza zaharozei si transferul
concomitent al gruparii fructozice pe un anumit acceptor. Fermentul numit
invertază, apare la drojdii, la unele plant e (usturoi, pere, frunze de viţă de vie), la
anumite insecte (albine), la animale şi la om. Această enzimă este utilizată şi în
industria alimentară, ca aditiv, sub simbolul E 1103.
Invertaza, este o enzimă care catalizează reacţia de hidroliză a zaharozei,
scindând molecula ozidei în componentele ei; glucoza şi fructoza. În corpul
omului, invertază se produce la nivelul intestinului subţire. Reacţia de invertire a a
zaharozei, proces fără de care nu poate avea loc absorbţia zahărului prin
monoglucidele componente, se face cu consum de calciu, ace sta fiind motivul
pentru care zahărul rafinat este decalcifiant. Omul îşi poate procura invertază şi din
exterior, mai ales din mierea naturală.
Secreţia şi activarea invertazei, este stimulată de amilază, de calciu şi de fructoză
şi este inhibată de către glucoză. Insuficienţa invertazei secretate de intestinul
uman, conduce la un grad mai mic sau mai mare de intoleran ţă la zaharoză, dar şi
la surmenaj sau astenie. De cele mai multe ori, invertaza intestinală este "epuizată"
din cauza consumului mare de produse care conţin zahăr rafinat. Deficitul de
invertază se poate asocia cu o insuficienţă a amilazei. În funcţie de gradul
insuficienţei, simptomele merg de la o digestie greoaie până la diaree acidă, rebelă
cu scaune pufoase.
Invertaza a fost izolată pentru prima oară de către Berthelor în 1860. De
atunci şi până în prezent enzima a fost foarte studiată şi purificată d in diferite surse
prin diferite metode. Numai invertaza extrasă din drojdii a avut însă importanţă
industrială.
Invertaza este o glicoproteină alcătuită din 532 aminoacizi ce conţin două
subunităţi proteice identice, cu o structură oligozaharidică asem ănătoare cu cea a
manozei.
Invertaza este enzima care catalizeaza reactia de hidroliza a zaharozei la
glucoza si fructoza, amestec numit zahar invertit utilizat în industria alimentara si
este prezenta în echipamentul enzimatic al numeroaselor tulpini de d rojdii

( Y  YY  c
 Y Y c
   Y ), fungi

( Y Y  YYY
  
) si la diferite bacterii ( Y Y

  
 c   ), din care poate fi izolata si purificata prin diferite
tehnici .
Invertaza este utilizata în primul rând în industria alimentara, unde fructoza
este preferata a se folosi în locul zaharozei, datorita gradului de îndulcire mai mare
si faptului ca nu cristalizeaza atât de usor ca zaharoza, precum si a faptului ca
zaharul invertit are o solubilitate mult mai mare decât zaharoza si nu cristalizeaza
decât foarte greu. Preparatele de invertaza se folosesc la fabricarea mierei
artificiale si la prepararea zaharului invertit destinat fabricarii înghetatei, a
bauturilor nealcoolice si a dulciurilor (bomboane fondante, bomboane de ciocolata
cu miez lichid sau moale si dulciuri din martipan), precum si a lichiorurilor .

±
›
 ›
›  

ün număr relativ ridicat de microorganisme produc invertază, deci pot


utiliza zaharoza ca nutrient. Comercial , invertaza este biosintetizată în primul rând
de tulpini de drojdii de c
 Y Y şi c

  Y . Chiar şi în cadrul aceleaşi culturi de drojdii, invertaza apare în mai
multe forme. De exemplu, invertaza intracelulară are o masă moleculară de 135
000 Daltoni, iar cea extracelulară are masa moleculară de 270 000 Daltoni. În urma
unui tratament cu tioli celulele de  
 YY şi c

Y
pot produce invertază. Invertaza extracelulară se mai poate obţine utilizând un fung
producător de esterază monopalmitată, şi anume Y  .
üna din principalele surse de obţinere a enzimelor sunt drojdiile, care au
un bogat echipament enzimatic, iar dintre acestea c
 Y Y este
specia principală folosită în mod curent în diferite procese fermentative.
Invertaza este o enzimă care hidrolizează zaharoza în glucoza şi fructoză şi
este prezentă în echipamentul enzimatic al numeroaselor tulpini de drojdii

( Y  YY  c
 Y Y), fungi ( Y Y  YYY


  
) şi la diferite bacterii ( Y Y
  
 c   ), din
care poate fi izolată şi purificată prin diferite tehnici.
Procesele membranare şi-au găsit o aplicaţie largă în domeniul
biotehnologiilor datorită posibilităţii de separare şi concentrare eficientă a
compuşilor termolabili (proteine, enzime, celule microbiene etc.). Apl icarea
procedeelor membranare la separarea, purificarea şi concentrarea enzimelor din
medii biologice este justificată în plus de faptul că ele conduc la obţinerea unor
compuşi cu puritate avansată, asigurând randamente mari de separare şi
conservarea tuturor calităţilor acestor preparate.
± ˜ 

 



 



M tiiii ,ili  '     



c   
 
|  


 

 

â li il  i l  c      0t


i
iiţi t    i  lt
 : ji  t
 tiji  t

ji   t t  ti t     ii t  iit t /)5  (t
i il i  t
i t t i  
i   t  ,i ti  6 t& i
ji   t ti     î     î    l  ti    t 
  ti       l iit t 
i l 
i  i65
t li 
ii  î t t  i ti   t& 
i t t  i  î l  t 
& l   


 

!  l lt lt l  t   
 t  t ţil 
    t   it      t l  t i i â li 
lit l 
   i  l l it i 
i 
i t 
 ii lt 
ii 
 li tî   iţii l ttil
!  l li  iţi  i  l t li 
l tî 
t  i ti    i
it
  t î  lt  li
ili t    i 
liî li t 
%   l lt iili
ili t  t t ii t tii ti 
li î li t  i i i  l /,t t  jii/t   Ri t  
t
 t it t    
 t t i  t  t    l  it  
i  ilî tt lit t
i  lt  
l t  i  î li t   .*4   lti   
 li   i  l î t  i  li i   it   ti  %  t
i  l   lt  tit t    i  i    t  î t 
vas de fermentare mai mare (300-500 l), iar de aici într-un germinator (fermentator
de 3000-5000 l) ce va servi pentru inocularea mai multor fermentatoare.
Drojdiile pot fi cultivate cu uşurinţă în condiţii de aerobioză (prin agitare)
pentru obţinerea de biomasă în mediu YPG care conţine la 1000ml apă distilată:
10g peptonă, 10g extract de drojdii, 20g glucoză. Condiţiile optime de cultivare
sunt: pH optim =7, temperatura 30 C timp de 48 ore.

'› ›@



› 


 Cultivarea drojdiilor presupune existenţa unei surse


de carbon, în principal glucoză. Industrial se folos eşte mai ales melasa, care trebuie
iniţial limpezită şi sterilizată. Apoi va fi diluată cu apă, se ajustează aciditatea,
încălzită până aproape de fierbere şi filtrată. Aportul de azot se realizează prin
fosfat de amoniu şi se asigură sărurile minerale ese nţiale, potasiu şi magneziu.

›› 

 Cultivarea se realizează în vase de volum mare,
care nu necesită sterilizare, ci doar curăţire cu abur fierbinte. Drojdia va fi hrănită
cu melasa pregătită în prealabil şi cu mari cantităţi de aer (se evită fermentaţia
alcoolică), aciditatea fiind mereu c ontrolată şi ajustată la pH = 4,5-5,5. Se preferă
cultivarea la temperatură mai ridicată (40 C) care favorizează apariţia invertazei.
  ›› 

 Concentrarea (recoltarea celulelor de drojdii) se


efectuează prin trecerea lichidului fermen tat prin pompe centrifugale, numite şi
separatoare. După centrifugare se realizează una sau două spălări, urmând să se
colecteze crema de drojdii ce va fi prelucrată ulterior.

@ | ›› 

› 
Este o specie de drojdie. Este poate una dintre cele ma i importante drojdii
datorită folosirii acesteia încă din cele mai vechi timpuri în obţinerea pâinii sau
băuturilor. Se crede că a fost iniţial izolată din pieliţele strugurilor. Este una dintre
cele mai studiate modele de organisme eucariote în biologie c elulară şi moleculară,
la fel ca E. Coli ca model procariot.este microorganismul care stă la baza celui mai
comun tip de fermentaţie. Celulele de Saccharomyces cerevisiae sunt de la rotunde
la ovoide, de 5-10ȝm în diamteru.
| 
ü l i t i  i
liti i  l iti t l   i  t   it 
i  
 l    i  tti     l      t it  l  i  t
Ml      ti t ii t     it i  i  l i i  ii l  
 
 l  t
 t  t i  t i  t  l 
Ml    t
i
lit  "   "  
 t t  0 t 
 t  
  ti   il  l  i t l  i l tti6

  l  
t    l  i  iti  i i
i 

 t ii Ml   t  li i   &   i t t i  t
 l  
| 




 

%  ii  i  tl  l t  i    ti  li i


i li
l  ili l ili  i i   l i
âl  l  ,t  i   l   i i i    l
 il& tî t i ţ l      l ţi
  i  t t  %  i ţi  lt l t  t
  i ,t  i l  ,l  i  it   tl  l i  ţi 
ti ittl  lttil l  ,li  t i 



0  i t    iit t  i 


l t i 
 li

 tl l ti ti l   7    t   i  t
 t   i       i l   i
i t i  i      li tl 0i i l l 
 t
 t  i  iti   ii  i   tt    i  i i t   j  i 
t i i i  i 

± ±  
 

 

În figura de mai jos am prezentat schema tehnologică de obţine re a
invertazei din tulpini de Saccharomyces cerevisiae:
›› : una dintre cele mai des întâlnite operaţiiîn majoritatea industriilor
de proces. 
Termenul de ³amestecare´ este aplicat acelor procese care conduc la :
-reducerea gradului de neuniformitate
-reducerea gradientului de proprietate (concentraţie, temperatură,
viscozitate, densitate etc.) |
'
›› Operatia de separare a fazelor unui amestec eterogen SOLID ± FLüID
prin intermediul enei suprafete poroase (strat poros) prin care poate trece numai
faza fluida (dispersanta). Filtrarea este o separare intre faza solida a suspensiei si
substanta dizolvata in faza lichida a suspensiei. |
Cand lichidul este pretios sau cand precipitatul trebuie purificat, filtrarea e ste
urmata de SPALAREA pprecipitatului cu un lichid adecvat care indeparteaza
solutia din pp. si recupereaza substanta solubila valoroasa.
 
›› |
ö| TEHNICA DE LüCRü ± foloseste proprietăţile campului de forte
centrifuge pt. accelerarea unor operatii de separare. |
ö| AVANTAJE:
;| Posibilitatea realizarii unor separari dificile sau imposibil de realizat
in camp garvitational
;| Reducerea dimensiunilor echipamentelor utilizate
ü››  
›  uscarea folosită pentru obţinerea unor particule de
dimensiuni asemănătoare cu ale atomilor
ü  ± operatia prin care apa din materiale solide sau lichide este
indepartata cu ajutorul aerului care are rolul:

;| De a aduce (integral sau partial) caldura necesara vaporizarii


umiditatii;
;| De a evacua vaporii de apa rezult ati prin incalzire.

›este un proces de distrugere a unui component al unui organism. 
Invertaza produsă de specia c
 Y Y este, în general, de
natură intracelulară, prin urmare este necesară distrugerea menbranei celulare în
vederea extracţiei enzimei. ün extract proaspăt rezultat prin autoliza drojdiei poate
conduce la activitate enzimatică satisfăcătoare.
   
  


    

    





â| |  |
  
 |  |

s  


*

 s   


* 
 
 
s  



()s

   
 ,

+    !  -,

s) 
'  () "
"  

   



# $%
 &
#
 
 

 ››› !
 

›› 
 

"  

 
 @› #

Preparatele de invertază se folosesc la fabricarea mierii artificiale şi la prepararea
zahărului invertit destinat fabricării ingheţatei, a băuturilor nealcoolice şi a
dulciurilor (bomboane fondante, bomboane de ciocolată cu miez lichid sau moale
şi dulciuri din marţipan), precum şi a lichiorurilor.
Tehnicile membranare utilizate în fazele de concentrare şi purificare a
autilozatului de drojdie( MF şi üP), în raport cu celelalte metode clasice, prezintă
avantajul separării, purificării sau al concentrării u nui anumit compus într-o
singură fază la rece, fără intervenţia unor reactivi chimici.
Scopul procesului de Y este reţinerea la suprafaţa membranei a
invertazei dispersată în mediul biologic. Aceasta presupune utilizarea unor
membrane polimerice asimetrice cu dimensiuni mult mai mici ale porilor decât
dimensiunile enzimei, corespunzatoare unor valori ale cut -off-ului specifice
invertazei (hotarâtoare fiind masa moleculară a acesteia).
Prin operaţia de
Y Y se urmăreşte îndepărtarea celulelor de drojdie
nedistruse şi a fragmentelor de celule de drojdie rezultate în urma procesului de
autoliză, cu mase moleculare mult mai mari decât cea a invertazei şi cu dimensiuni
mai mari decât diametrul mediu al porilor membranei de microfiltrare.
Experimental se va studia obţinerea invertazei pure din Saccharomyces
Cerevisiae, proces care constă în: autoliza celulelor de drojdie pentru eliberarea
invertazei, separarea invertazei din masa celulară, concentrarea şi purificarea
soluţiei conţinând invertaza.

›› › 
  

Y   YY    Y

Sursa clasică de obţinere a preparatelor de invertază


este drojdia de bere şi drojdia de panificaţie. Deoarece
invertaza este o enzimă intracelulara care nu difuzează
prin membrană, pentru extracţia ei se procedează
astfel: 100 g drojdie se mojarează cu nisip timp de 10 -
15 minute pentru a distruge pereţii celulari. Se adaugă
300 ml apă distilată şi 5 ml toluen în calitate de ant iseptic. Amestecul se
termostatează timp de 2 ore la 35-37°C în vederea autolizei celulelor care nu s -au
distrus prin mojarare. Se mojarează din nou, se aduce la 1000 ml cu apă distilată
şi apoi se centrifughează întreaga probă la 4000 ture/min, timp de 20 minute.
Soluţia obţinută conţine invertază activă care se poate păstra 3 -4 zile la
frigider.

$›››


››
› 


Tehnologia de obţinere a invertazei din extracte de drojdie cuprinde


urmatoarele faze: Autoliză ²> ültrafiltrare -> Prefiltrare -> Microfiltrare.
În aceste experimente se va utiliza ca materie primă Saccharomyces
cerevisiae, autolizatul fiind obţinut în modul descris anterior.
Autolizatul va fi ultrafiltrat prin membranele de ultrafiltrare selectate, la
un raport de concentrare de 5:1 şi apoi prefiltrat şi microfiltrat.
Procesul de obţinere a invertazei pure se va realiza cu ajutorul unei
instalaţii ce are următoarele componente: modul de ultrafiltrare sau
microfiltrare, pompă, vas de stocare a invertazei concentrate, vas de stocare
permeat, vas de alimentare.
Pentru ultrafiltrare (üF) se va utiliza o membrană pe bază de polisulfonă
cu următoarele caracteristici: d med< 0,05 8 m, valoare cut-off 7000-10000
Da.
Pentru microfiltrare (MF) se va utiliza o membrană pe bază de
<
polisulfonă cu următoarele caracteristici: d med 0,25 8 m, d min> 0,12 8 m.
Pentru realizarea experimentelor se vor utiliza membrane polimerice
asimetrice cu suport de micro- şi ultrafiltrare, membrane de tip MEMBRAFIL.
Procesul este urmărit prin măsurarea volumelor de permeat de pe
membrană în timp până la atingerea raportului de concentrare de cca. 5:1 în
cazul procesului de ultrafiltrare şi până la trecerea întregii cantităţi de
concentrat prin instalaţie la operaţia de microfiltrare.
Se va determina activitatea enzimatică a invertazei în: autolizatul de
drojdie, permeatul obţinut dupa üF, permeatul obţinut dupa MF.
Determinarea activităţii enzimatice a invertazei din probe se va realiza
prin metoda descrisă mai jos.

±%
›››

›


› 


Invertaza se gaseşte în special în drojdii. Are temperatura optimă de


activitate 52°C iar PH-ul = 4,5

› 


 

Metoda se bazează pe dozarea glucidelor reducătoare care se formează ca


urmare a acţiunii invertazei asupra unei soluţii de zaharoză cu concentraţia
cunoscut.

@ ›



- zaharoză, soluţie 2% tamponată la pH 4,5 cu acid acetic;

- acetat de sodiu 0,2 M;

-|reactivi pentru determinarea glucidelor reducătoare prin metoda Schoorl;


-|toluen ;
 
Se pipetează într-un balon Erlenmeyer 1 ml preparat enzimatic de
invertază.În alt balon se pipetează 1 ml preparat enzimatic supus în prealabil
fierberii pentru inactivarea enzimei (proba martor). Se adaugă în ambele baloane
câte 10 ml soluţie de zaharozaă 2%, se omogenizează după care acestea se
termostatează timp de 30 minute la temperatura de 37°C, pentru desfăşurarea
reacţiei enzimatice.

După trecerea acestui timp, se adaugă în ambele baloane câte 9 ml apă


(pentru ca volumul final să. fie de 20 ml), se omogenizează bine şi se determină
glucidele reducătoare prin metoda Schoorl folosind în acest scop câte 5 ml din
fiecare probă.

În proba cu invertază inactivată se determină glucidele reducătoare preexistente


iîn sistem (proba martor).În proba cu invertază activă se dozează glucidele
reducătoare preexistente şi glucidele reducătoare formate în urma acţiunii
enzimei.

 ›

Se face diferenţa între volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 N folosit la titrarea


probei cu enzimă inactivată (proba martor) şi volumul folosit la titrarea probei cu
enzimă activă. În funcţie de această diferenţă se ia din tabelul Schoorl cantitatea de
zahăr invertit (z I, în mg) care corespunde zaharozei hidrolizate din 5 ml probă luată
în analiză.

Activitatea invertazei se exprima în:

1) Cantitatea de zahăr invertit care rezultă prin hidroliza a 100 g zaharoză de


către 1 ml sau 1 g preparat enzimatic, în condiţiile de l ucru date:

100 2 Y
A= ·d
22 2

în care:
c- cantitatea de preparat enzimatic, în ml sau g;

  cantitatea de zahăr invertit produs de enzimă, în g;

d - diluţia;

t - timpul de termostatare, în minute;

2) Micromoli de zaharoză hidrolizată într-un minut de 1 ml preparat enzimatic,

sau 1 g drojdie sau altă sursă, în condiţiile de lucru date:

0.95 2  Y
A= ·d
342 2 10 6 2  2 

în care:

c- cantitatea de preparat enzimatic, în ml sau g;

zI - cantitatea de zahăr invertit produs de enzimă, în g;

d - diluţia;

t - timpul de termostatare, în minute;

0,95 - factor de transformare a zahărului invertit în zaharoză;

342·10-6 - 1 micromol zaharoză.

  @› › şi-au gasit o aplicaţie largă în domeniul


biotehnologiilor datorită posibilităţii de separare şi concentrare eficientă a
compuşilor termolabili (proteine, enzime, celule microbiene etc.). Aplicarea
procedeelor membranare la separarea, purificarea şi concentrarea enzimelor din
medii biologice este justificată în plus de faptul ca ele conduc la obţinerea unor
compuşi cu puritate avansată, asigurând randamente mari de separare şi
conservarea tuturor calităţilor acestor preparate.
±'›  
!
›› 

 

›› 



ß| › ›:

- timp de agitare: 1 oră;

- turaţie agitator:1000rpm:

- temperatura de lucru: 50°C; dupa intervalul de 1 ora se răceşte la cca.20°

ß| ›
› › 

- frecvenţă : 40 KHz ;

- timp: 20 min;

ß| ›› ›(membrane MEMBRAFIL®-üF, cut-off: 7.000-10.000 Da):

- presiune: 6 bari;

- temperatură: 20°C;

ß| Ô › › (membrane MEMBRAFIL®-MF, diametrul porilor: 0,1-


0,45mm):

- presiune: 2,5 bari;

- temperatură : 20°C ;

'›  


 
În figura următoare sunt prezentate fazele tehnologice de obţinere a invertazei din
drojdie ( Saccharomyces cerevisiae) :



 


 
!

"
# $%$
-  : lichid viscos, de culoare bej, opalescent, fără impurităţi mecanice;

- YY  Y
Y YY (A.E. YY, moli/gc .min): min. 100.000;

- perioadă de conservare la 4°C: - minim 1 lună (fără stabilizator);


 


- obţinerea unui produs de calitate ridicată cu utilizare în industria alimentară (la


obţinerea unor lichioruri de calitate, respectiv a diferitelor produse zaharoase, ca de
exemplu bomboanele fondante). 
- reducerea costurilor de obţinere a invertazei active care introdusă în mici
proporţii în masa zaharoasă conduce la obţinerea de produse cu caracteristici
constante şi termene de valabilitate crescute de cel puţin două ori, contribuind
astfel la diminuarea pierderilor de vânzare a produselor zaharoase fabricate.

 
ü

››
› 
 

Invertaza este utilizata în primul rând în industria alimentara, unde fructoza


este preferata a se folosi în locul zaharozei, datorita gradului de îndulcire mai mare
si faptului ca nu cristalizeaza atât de usor ca zaharoza, precum si a faptului ca
zaharul invertit are o solubilitate mult mai mare decât zaharoza si nu cristalizeaza
decât foarte greu. Preparatele de invertaza se folosesc la fabricarea mierei
artificiale si la prepararea zaharului invertit destinat fabricarii înghetatei, a
bauturilor nealcoolice si a dulciurilor (bomboane fondante, bomboane de ciocolata
cu miez lichid sau moale si dulciuri din martipan), precum si a lichiorurilor .
Invertază este utilizată în principal în industria alimentară (produse de
patiserie), industria de fructoză în cazul în care este preferată de peste zaharoză,
pentru că este mai dulce şi nu cristalizează la fel de uşor. Cu toate acestea,
utilizarea de invertază sunt destul de limitate, deoarece un alt enzime, isomeraze de
glucoză, pot fi folosite pentru a converti gl ucoza pentru a obţine fructoza mai
ieftin. Pentru motive de sănătate şi de gust, utilizarea sa în industria alimentară
impune ca invertază să fi foarte purificată.
Invertaza este folosită în principal în fabricarea produselor de cofetărie, unde
fructoza este preferată înaintea sucrozei deoarece este mult mai dulce şi nu
cristalizează aşa uşor. Totuşi, folosirea invertazei este relativ limitată datorită unei
alte enzime, glucozo-izomeraza, care poate şi ea să convertească glucoza la
fructoză, mult mai ieftin. Din motive de sănătate şi gust, invertaza utilizată în
industria alimentară necesită să fie înalt purificată.
Invertaza este utilizată pentru prepararea siropuri lor de zahăr invertit, care
este un ingredient al multor produse alimentare. Este folosit de asemenea pentru
prevenirea cristalizării zahărului în marţipan şi bomboane fondante umplute. Mult
mai interesant este folosirea în crearea umpluturilor cremoase al e ciocolatei cu
lichior şi a ciocolatei mentolate desert.
Invertaza poate fi folosită, de asemenea, pentru reducerea conţinutului de
sucroză al unor sortimente de sucuri de fructe.
Invertază este frecvent utilizat în industria alimentară şi a fost recomandat
pentru producţia de sirop, în prima parte a anilor 1900.
ütilizarea eficientă a invertazei, sau a orice alte enzime, necesită anumite
cunoştinţe în special despre proprietăţile sale. Enzimele sunt fragile, ele trebuie
să fie depozitate în mod corespunzător şi utilizate în mod corespunzător. O
varietate de substanţe din suc de trestie de zahăr şi semi -sirop pot interacţiona cu
potenţial invertazic şi de aceea este necesar să se efectue ze experimente cu suc de
trestie de zahăr şi semi-sirop (şi să nu se bazeze exclusiv pe rezultatele de la un
model de soluţie într-un laborator). Din mai multe motive, unul doreşte să
utilizeze eficient valoarea minimă a unui preparat enzimatic commercia l.
Mai multe strategii pot fi folosite pentru a include utilizarea invertazei în
prelucrarea siropului. În primul rând, metoda istorică este de a produce semi -sirop,
apoi se răceşte, şi să permită incubare cu invertază peste noapte. . Apoi, semi-
siropul este terminat a doua zi. Această metodă este, probabil, mai bună adaptată
pentru prelucrarea la scară mare, deoarece este mai puţin costisitoare şi permite
producerea continua a semi-siropului. În al doilea rând, sucul poate fi luat la
semi-sirop, răcit, incubat cu invertază, şi a terminat apoi. Dezavantajul major este
de racire a semi-siropului şi apoi re-încălzire, în special dacă se foloseşte un cuptor
de zidarie cu capacitate mare de căldură. În al treilea rând, invertaza poate fi
adăugată în suc, permiţând incubarea, înainte de prelucrare.
Invertaza activă lichidă stabilă este folosită pentru obţinerea umpluturii
moale, umpluturii din marţipan şi umpluturi fondante pentru dulciurile din
ciocolată, dar şi pentru obţinerea siropului convertit. Zahărul care se conţine in
dulciurile lichide şi fondante, utilizat în produsele de cofetărie, are tendinţa de a se
cristaliza în procesul de păstrare. Aceastămodificare a gustului este de nedorită şi
ea poate fi evitată prin hidroliza enzimatică a zahărul ui cu folosirea invertazei.
Acolo unde invertaza este folosită la producerea masei fondante hidroliza decurge
lent, ceea ce reţine cristalizarea pe o merioda mai îndelungată, ccea ce permite
masei fondantede a fi turnată în forme în procesul de glazurare a ciocolatei. In
perioada curentă de păstrare la temperature camerei, umplutua treptat devine moale
sau fluidă, din cauza hidrolizei fructozei reţine cristalizarea. La producerea
marţipanului, invertaza adăugată în amestecul de zahăr şi mindalepermite de a
evita gustul nedorit ³nisipos´ în decursul păstrării a producţiei gata.
Avantaje:
-| Invertaza preîntâmpină cristalizarea zahărului în marţipan, umpluturilor
fluide, si a umpluturilor fondante.
-| Invertaza prelungeşte păstrarea stabilizată a produselor de cof etărie,
preîntâmpinînd apariţia gustului ³nesipos´ nedorit.
-| Invertaza uşurează producerea umpluturilor fluide.
-| Invertaza permite de a lucra cu concentraţia înaltă de zahăr, evitînd astfel
fermentarea nedorită.
-| Invertaza prelungeşte termenul de păstrare a turtelor dulci şi accentuează
gustul.
-| Invertaza accentuează gustul şi înlatură tulburarea în bauturile dulci
carbogazoase.

üna dintre cele mai bine cunoscute utilizari a invertazei este mierea de
albine. A fost prima substanţă dulce folosită de om, fiind preţuită în special
de preoţi în cadrul diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în
civilizaţiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei
băuturi alcoolice la care se adăuga polen şi levuri din faguri, însă, cele mai
vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba
sumeriană. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală.
Care prin calităţile sale nutritive este considerată un aliment de mare valoare
în hrana oamenilor de toate vârstele , având utilizări largi în dietetică şi
terapeutică.

| |
 


Microorganismele incluzând bacteriile, drojdiile, fungii filamentoşi şi


algele unicelulare au fost folosite în culturi submerse pentru obţinerea diferitelor
produse printre care şi biomasa proteică. De la începuturile producţiei pe scară
largă de penicilină, streptomicină şi de alte antibiotice şi până la conversia
steroizilor de către o varietate de microorganisme, s -au dezvoltat şi o serie de
echipamente pentru culturile submerse. Factorii limitativi ai dezvoltării celulare în
astfel de echipamente de fer mentaţie sunt transferul de căldură şi transferul de
masă, ultimul influenţând folosirea nutrienţilor, în special a oxigenului de către
celule precum şi cantitatea produşilor de metabolism.
%

 sunt benefice pentru omenire, deoarece în cea mai mare măsură


sunt utilizate pentru producerea de alimente, vin, bere, substanţe bioterapeutice şi
produse farmaceutice. În prezent au fost recunoscute aproximativ şapte sute de
specii de drojdie. Deoarece drojdiile sunt adesea utilizate în biotehnologia
tradiţională şi modernă, descoperirea de noi specii este legată şi de noile
tehnologii.

 sunt catalizatori biochimici propriu -zisi, asadar sunt compusi
care maresc viteza reactiilor chimice ce se des fasoara in sistemele biologice, fara
sa se consume in cursul lor.
Aceste microorganisme au capacitate de a produce in general un complex
enzimatic hidrolitic ofera mai multe avantaje fata de sursele de enzima de origine
animala sau vegetala, datorita posi bilitatilor de a se dezvolta si produce enzime pe
medii de cultura ieftine, in instalatii speciale. Folosirea microorganismelor ca
principala sursa de enzime se datoreaza faptului ca se pot obtine cantitati mari de
biomasa in timp relativ scurt si in conditii bine controlate, cat si faptului ca se pot
realiza nivele enzimatice crescute prin interventii asupra mediului de cultura si a
parametrilor de bioproces sau asupra materialului genetic al microorganismului in
procesele fermentative fie in sistem subme rs, fie pe substraturi solide. 
|

1.| Dr. ing. ALEXANDRINA TOMA, Ing. Drd. Daniela Simion, Manual de tehnologii si
produse de nisa, 2009
 | 
 
 
  !|
| "#|
| $## "|
5.| Ɍ. Ƚ. ȼɨɥɨɜɚ, ȻɂɈɌȿɏɇɈɅɈȽɂə, ɂɡɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɋɈ ɊȺɇ, ɇɨɜɨɫɢɛɢɪɫɤ 1999.
6.| Ɉ.ȼ.Ɇɨɫɢɧ , ɂɫɩɨɥɶɡɨɜɚɧɢɟ ɛɢɨɬɟɯɧɨɥɨɝɢɢ ɜ ɩɢɳɟɜɨɣ ɢ
ɩɟɪɟɪɚɛɚɬɵɜɚɸɳɟɣɩɪɨɦɵɲɥɟɧɧɨɫɬɢ
7.| Ȼɢɨɬɟɯɧɨɥɨɝɢɹ ɦɢɤɪɨɛɧɨɝɨ ɫɢɧɬɟɡɚ/ɩɨɞ ɪɟɞ. Ɇ. ȿ. Ȼɟɤɟɪɚ ² Ɋɢɝɚ:
Ɂɢɧɚɬɧɟ, 1980. ² 350 ɫ.
8.| Ⱦ ɟ ɛ ɚ ɛ ɨ ɜ ȼ. Ƚ., Ʌ ɢ ɜ ɲ ɢ ɰ ȼ. Ⱥ. Ȼɢɨɬɟɯɧɨɥɨɝɢɹ. ² Ɇ.: ȼɵɫɲɚɹ ɲɤɨɥɚ,
1988.
9.| ɉɟɪɟɪɚɛɨɬɤɚ ɦɟɥɚɫɫɵ ɧɚ ɫɩɢɪɬ ɢ ɞɪɭɝɢɟ ɩɪɨɞɭɤɬɵ ɩɨ ɛɟɡɨɬɯɨɞɧɨɣ
ɬɟɯɧɨɥɨɝɢɢ/ɩɨɞ ɪɟɞ. ɉ. ɂ. Ɋɭɞɧɢɰɤɨɝɨ. ² Ɇ.: Ⱥɝɪɨɩɪɨɦɢɡɞɚɬ, 1985. ² 287
ɫ.
10.|ɉɪɢɫɬ Ɏ. ȼɧɟɤɥɟɬɨɱɧɵɟ ɮɟɪɦɟɧɬɵ ɦɢɤɪɨɨɪɝɚɧɢɡɦɨɜ: ɩɟɪɟɜɨɞ ɫ ɚɧɝɥɢɣ -
ɫɤɨɝɨ/ɩɨɞ ɪɟɞ. ȼ. Ʉ. ɉɥɚɤɭɧɨɜɚ. ² Ɇ.: Ɇɢɪ, 1987. ² 118 ɫ.
11.|ɉ ɪ ɨ ɦ ɵ ɲ ɥ ɟ ɧ ɧ ɚ ɹ ɦɢɤɪɨɛɢɨɥɨɝɢɹ ɢ ɭɫɩɟɯɢ ɝɟɧɟɬɢɱɟɫɤɨɣ ɢɧɠɟɧɟɪɢɢ.
ɋɛɨɪɧɢɤ: ɩɟɪɟɜɨɞ ɫ ɚɧɝɥɢɣɫɤɨɝɨ ɩɨɞ ɪɟɞ. Ƚ. Ʉ - ɋɤɪɹɛɢɧɚ. ² Ɇ.: Ɇɢɪ, 1984.
² 172 ɫ.
12.|B a s i c biotechnology Ed. by John Bu'Lock and Bjern Kristiansen. ² Acad. Press,
London, Orlando San Diego, New York, Austin, Boston, Sydney Tokio, Toronto,
1987. ² 561 p.
13.|The global 2000 report to the president: entering the twentyfirst century; including
global future; time to act; vol. 1,2. ² Blue Angel, Inc.. 1985. ² 228 p.

'Y  Y  YY 'Y! c
 Y 

| | |

'Y"  YY Y 'Y#  YYY


  



'Y$  Y Y
  
'Y%c
   Y

|| |

' c      ' Y