Cursul 4

Sisteme de bare

Aceste sisteme sunt alcătuite din mai multe bare legate între ele şi cu terenul.

Diagramele de eforturi de obicei se reprezintă pe schema cadrului alcătuită din

axele barelor. Pentru stabilirea semnului eforturilor pe fiecare bară se alege un sens
de parcurgere, care se indică cu o săgeată cu linie întreruptă trasată în lungul barei
la partea inferioară a barei. Observatorul se aşează în aşa fel încât să vadă sensul de
parcurgere de la stânga la dreapta, astfel rezultă partea inferioară şi superioară. În
continuare pe fiecare bară se aplică convenţia de semne şi modul de reprezentare
cunoscute de la grinzi.

Reamintim că forţa axială şi forţa tăietoare pozitivă se reprezintă pe partea

superioară a barei, iar momentul pozitiv pe partea inferioară. Aspectul diagramei
de forţă axială şi forţă tăietoare depinde de sensul de parcurgere ales. Aspectul
diagramei de momente nu depinde de sensul de parcurgere pentru că momentul
încovoietor se reprezintă pe partea fibrei întinse. (În convenţia de reprezentare
adoptată aspectul diagramei de momente este indiferent de semn.)

1
Sisteme de bare cu trei cu trei condiţii simple de rezemare

2
Verificarea echilibrului nodurilor
Se izolează nodul prin secţionarea barelor în apropierea nodului. Pe feţele
secţiunilor se introduc forţe corespunzătoare eforturilor ţinând cont de semnul
eforturilor. Nodul trebuie să fie în echilibru sub efectul forţelor exterioare aplicate
în nod şi a eforturilor. În plan se pot scrie trei ecuaţii de echilibru. Dacă diagramele
sunt corecte cele trei condiţii de echilibru sunt îndeplinite.
În practică de cele mai multe ori se verifică numai echilibrul la moment al
nodurilor. La reprezentarea momentelor pe nod se ţine cont de faptul că diagrama
de momente se reprezintă pe partea fibrei întinse a barelor.

Dacă într-un nod se întâlnesc numai două bare (bare cotite) din condiţia de
echilibru rezultă că momentele din cele două capete de bară trebuie să fie egale ca
valoare. Acest lucru se pune în evidenţă prin rabaterea momentului de pe un capăt
de bară la capătul celeilalte bare. Rabaterea se face pe aceeaşi parte.

3
 Sisteme de bare drepte cu mai mult decât trei condiţii simple de rezemare

Un astfel de sistem este alcătuit din mai multe corpuri cu legături înte ele. Din
condiţia de determinare statică rezultă numărul de legături necesar şi suficient
pentru a avea un sistem cu nedeformabilitate geometrică şi fixare la teren asigurate.
Drept legături între corpuri de obicei se folosesc articulaţii. Mai rar pot apărea şi
rezemări sau încastrări incomplete.
Un corp legat prin intermediul a două articulaţii, fără nicio încărcare introduce o
singură necunoscută: reacţiunea pe direcţia celor două articulaţii. Pentru echilibru
este necesar, ca cele două reacţiuni să fie dirijate pe linia 1-2, să fie egale şi de sensuri
contrare. Dacă corpul este o bară, ea nu poate fi supusă decât la forţă axială. Această
observaţie poate simplifica calculele.

Rezolvarea se face prin descompunerea sistemului în corpuri geometric

nedeformabile şi exprimarea celor trei condiţii de echilibru pentru fiecare corp în
parte. Pe această cale se determină toate forţele de legătură, atât reacţiunile cât şi
cele care acţionează între corpuri. Cu aceste forţe de legătură se trece la calculul
eforturilor în fiecare secţiune a fiecărui corp în parte.
Această cale este foarte laborioasă. Este util să se folosească ecuaţiile de
echilibru pentru sisteme de mai multe corpuri, conform principiului solidificării din
mecanica teoretică şi numai după aceea să se completeze aceste ecuaţii cu
echilibrul separat al fiecărui corp.

4
 Exemplu

Sistemul din figura a.) de mai sus este alcătuit din două corpuri AC şi CB.
Pentru determinarea eforturilor este suficient să se cunoască reacţiunile dintr-una
din reazemele A sau B. Suprimând toate legăturile exterioare se obţin patru
necunoscute (fig. b.), dar se pot scrie numai trei ecuaţii de echilibru. Dacă
reacţiunile HA şi HB se aleg pe dreapta AB, din cele două ecuaţii de moment în
raport cu A şi B rezultă VA şi VB.

Din ecuaţia de proiecţie pe orizontală nu se pot determina cele două

necunoscute rămase HA şi HB.

Mai este necesară o ecuaţie de echilibru pentru determinarea lui HA şi HB .

Pentru asta se separă cele două corpuri (fig. c.) şi se exprimă echilibrul uneia din
părţi. Se observă că apar necunoscute noi (VC şi HC) pentru evitarea lor se foloseşte
ecuaţia de momente în raport cu punctul C. Pentru corpul CB se poate scrie:

Ecuaţia de echilibru de moment în raport cu C aplicată uneia din corpuri

exprimă de fapt condiţia de moment încovoietor nul în articulaţie.
5
 În multe cazuri este util să se descompună sistemul în părţi principale şi părţi
secundare. Părţile principale sunt acele părţi, care considerate separat au
nedeformabilitate geometrică proprie şi au asigurată fixarea la teren. Părţile
principale pot prelua singure încărcări. Părţile secundare au asigurată
invariabilitatea geometrică şi fixarea în plan numai datorită rezemării (şi) pe părţi
principale.

La sistemul din figura de mai sus, partea ABDFG este parte principală, iar
partea DEC este parte secundară.

Simetrie şi antisimetrie
Foarte multe dintre sistemele plane au o axă de simetrie faţă de care
legăturile şi elementele geometrice ale barelor sunt simetrice.

Simetric Nesimetric

6
Simplificări la determinarea reacţiunilor la sistemele simetrice
Construcţie simetrică, încărcări smetrice – rezultă reacţiuni simetrice

- Reacţiunile verticale din A şi B sunt egale;

- Reacţiunile orizontale din A şi B sunt egale şi de sens contrar;
- Forţele de legătură din C au numai componentă orizontală. (cele verticale
pe cele două părţi nu pot fi aşezate simetric faţă de axa verticală de
simetrie)

Construcţie simetrică, încărcări antisimetrice – rezultă reacţiuni antisimetrice

- Reacţiunile verticale sunt egale ca valoare, dar de sens contrar;

- Reacţiunile orizontale sunt egale şi în acelaşi sens. Dacă pe sistem nu
există încărcări orizontale, din ecuaţia de proiecţie pe orizontală rezultă
că reacţiunile orizontale sunt nule.
- În C componenta verticală a forţelor de legătură este antisimetrică, iar cea
orizontală trebuie să fie nulă altfel este în contradicţie cu aşezarea
antisimetrică a ei.

7
Diagramele de eforturi se pot construi ţinând cont de simetrie şi
antisimetrie. Prin modul de introducere a eforturilor secţionale N, T, şi M
rezultă că faţă de axa de simetrie M şi N sunt simetrice, iar T este
antisimetrică.

Rezultă:
a.) La construcţiile simetrice şi simetric încărcate faţă de axa de simetrie,
diagramele momentelor încovoietoare şi a forţelor axiale sunt
simetrice, iar diagrama de forţelor tăietore este antisimetrică faţă de
aceea axă.
b.) La construcţiile simetrice, dar antisimetric încărcate în raport cu axa
de simetrie, diagramele momentelor încovoietoare şi a forţelor axiale
sunt antisimetrice, iar diagrama forţelor tăietoare este simetrică în
raport cu aceeaşi axă.

Încărcare Simetrică Antisimetrică

N simetrică antisimetrică
T antisimetrică simetrică
M simetrică antisimetrică

8
Exemplu – sistem simetric, încărcare simetrică

Exemplu – sistem simetric, încărcare antisimetrică

9
 La un sistem simetric faţă de o axă orice încărcare oarecare poate fi
descompusă într-una simetrică şi una antisimetrică faţă de aceea axă. Pentru aceste
încărcări calculele se simplifică. Rezultatul final se obţine prin aplicarea
principiului suprapunerii efectelor.
Exemplu de descompunere a încărcării oarecare la un sistem simetric.

Problema a fost adusă la cazurile tratate anterior.

În figura de mai jos este prezentat un alt exemplu de utilizare a

descompunerii unei încărcării oarecare aplicate unei structuri simetrice.

10