Nuvela

“Moara cu noroc”, Ioan Slavici

 Definitia si trasaturile speciei

Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu dimensiuni mai mici decat ale
romanului, care la nivelul continutului prezinta o actiune pastrata pe un singur plan, cu un
conflict puternic, adancit treptat , ce antreneaza personaje complexe, eroi cu un destin
exceptional. Daca romanul isi selecteaza eroii din cat mai multe medii sociale, oferind o imagine
de tip “tesut” a lumii, atunci nuvela isi alege personajele dintr-un singur cerc social, ceea ce
conduce la o reprezentare la scara “celulara” a aceleiasi lumi.

• Construirea conflictului in nuvela; scene reprezentative

Conflictul central al textului ramane cel dintre Ghita, un carciumar din zona Ineului si un
sef al porcarilor din pusta banateana, Lica Samadaul. Inclestarea dintre cei doi capata repede
forma unui razboi surd, in care fiecare incearca sa premediteze urmatoarea miscare a
adversarului sau.Ineditul acestei intamplari consta in faptul ca pret de un an , un calau si
victimele sale sunt pusi sa traiasca sub acelasi acoperis, sa manance la aceeasi masa si sa imparta
acelasi asternut.In tot acest timp, carciumarul si familia sa devin practic ostaticii lui Lica, in
propria lor casa, ajungand sa se obisnuiasca ca aceasta situatie, de parca ar fi fost o normalitate.

Ghita vine la moara ca sa se scuture de saracie si de conditia mediocra de cizmar. De

partea cealalta, Lica si oamenii sai, Saila, Buza –Rupta, Raut, Acrisor, Paun, sunt obisnuiti sa
stapaneasca liber peste pustietatile din preajma morii, pazind turmele unor oameni bogati si
influenti, printre care se numara si judecatori si avocati maghiari de la oras. Simtindu-se
indispensabil unor astfel de oameni care-si stiau turmele in maxima siguranta cu un om de temut
ca el, Lica va indrazni sa comita fapte din ce in ce mai inumane , si sub protectoratul unui colt de
lume nelocuit, in care cel mai puternic facea legea. Fara sa o formuleze fatis, intimidarile initiale
ale porcarilor, care vin si fac consumatie in mod repetat, fara sa plateasca , ceea ce pretinde
practic Lica este un fel de taxa de protectie pentru nou-venitii la moara, el stiind ca afacerea s-ar
putea dovedi profitabila. Imediat ce carciumarul isi ia primele masuri de precautie (caini, pistoale
si o sluga noua, pe Marti), ca sa intretina intimdarea surda cu acesta, Lica ii intra pe neasteptate
in casa, incat sa-i dovedeasca faptul ca i-a cantarit intentiile si ca masurile de precautie sunt
rizibile, cainii nici macar neinstiintandu-si stapanul de sosirea unor straini.

Primul compromis pe care il face carciumarul este acela de a accepta ca modalitate de

plata a gazduirii porcarilor niste purcelusi furati din alte turme, devenind astfel un complice al
porcarilor, apoi, Lica, sub amenintarea armelor, ii confisca banii stransi pana atunci prin munca
cinstita, sub pretextul unui imprumut pe care il returna chiar cu dobanda. In realitate, banii sunt o
garantie subtila pe care si-o procura samadaul, in sensul ca ca Ghita urma sa aiba grija sa nu-l
tradeze lui Pintea, deoarece, daca la data scadenta a datoriei , samadaul nu ar fi fost tot liber, ci in
inchisoare, banii nu mai puteau fi returnati.
 Treptat, situatia carciumarului se complica, acesta ajungand sa se zbata in panza de
paianjen tesuta in jurul sau de noul tovaras de nelegiuri. Cu dovezi sau nu, Ana si Ghita ajung
sa banuiasca de ce sunt capabili oamenii lui Lica : ataca proprietati, incendiaza, fura, omoara cu
sange rece o vaduva si pe copilul acesteia, la drumul mare, sau elimina fara ezitare, din grupul
lor, pe cei care nu respecta cu strictete ordinele, timp in care Lica incepe sa o curteze pe Ana,
chiar sub ochii sotului ei, ai mamei si ai oamenilor veniti la carciuma. Treptat, Ana indrazneste
sa se gandeasca la samadau, ca la un barbat atragator, ingrijit si instarit: “Lica era porcar, insa
dintre cei care poarta camasa subtire cu floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin ”,
chiar daca initial prezenta lui si a porcarilor o indispunea, o punea in garda si o revolta, prin
aroganta si prin dispretul porcarilor pentru femei, pe care le considerau inferioare barbatilor
(“Vor fi si oameni pe aici?”).

Nedovedit in instanta, porcarul capata curaj si actioneaza din ce in ce mai putin precaut,
din oboseala si neatentie, lasand numeroase dovezi la locul faptei-un bici, un cutit, etc.

Procesul de la Oradea, in care Ghita depune marturie mincinoasa, acoperindu-l pe Lica, il va

scoate pe nelegiuit basma curata, in timp ce carciumarul ramane suspect si eliberat
conditionat(“pe chezasie”), adica isi vede onoarea sa si a copiilor sai patata pentru
totdeauna.Vinovati sunt considerati doi “aghiotanti “ marunti ai samadaului, pe care Lica ii va
manipula si-i va sacrifice fara sa clipeasca, acestia fiind inchisi pe viata, la ocna.

Este momentul pactului cu diavolul . Lica isi recunoaste cu sange rece faptele, se
spovedeste carciumarului, si ii propune o intelegere suplimentara, un pact faustic : sa ia locul
vaduvei, sa schimbe bancnotele mai mari din banii furati si sa se ocupe el mai departe de
valorificarea obiectelor pretioase pe care i le va incredinta dupa urmatoarele furturi si jafuri, in
targurile in care mergea dupa marfa, castigul urmand sa fie impartit pe din doua. In realitate,
samadaul simtea nevoia sa intareasca relatia sa cu Ghita, pentru a nu-l inversuna impotriva sa(ii
returneaza in avans banii luati cu forta , cu tot cu dobanda promise) si, pentru ca isi subrezise tare
pozitiile, pierzand trei oameni de incredere (Buza- Rupta si Saila, care fusesera arestati si
vaduva, pe care o omorase pentru ca pastrase fara voia lui un colier furat ce trebuia vandut si
care i-ar fi putut da de gol), simtindu-se incoltit prea de aproape de Pintea, vrea sa-si reinnoiasca
grupul.

De partea cealalta, Ghita va accepta targul , dorind sa-si vindece rana de a fi fost
considerat vinovat si suspect pe nedrept, considerand ca merita sa fructifice material o nedreptate
care i se facuse cand fusese impins in procese si tribuanle, insa ranit puternic in orgoliul
masculin, dupa atatea dispute surde cu Lica, din care samadaul iesise parca si mai puternic, va
hotari o contraofensiva periculoasa, actionand pe doua fronturi : pe de o parte, accepta noua
invoiala cu Lica, pe de alta parte se intelege cu Pintea sa-i duca lui banii si obiectele de valoare
furate care urmau sa-i parvina de la porcari, fara sa-i spuna acestuia insa ca-si opreste sie
jumatate din suma.
 Actionand mereu dupa cunoscutul principiu diabolic “dezbina si stapaneste”, Lica va
turna sistematic veninul neincrederii si al suspiciunii in relatia de cuplu a Anei si a sotului sau,
Ana ramanand , singura pana in acel moment , neingenuncheata de samadau. Lica se apropie
tandru de Ana, care, infidela devenind, i-ar fi furnizat calaului ei un secret foarte mare, cu care ar
fi putut-o apoi domina tot restul vietii, in lumea satului, infidelitatea unei femei maritate fiind un
lucru de neiertat.

Simtind ca latul se strange prea tare in jurul familiei sale, Ghita decide sa-l defere pe Lica
jandarmilor cu dovezi ale nelegiuirilor comise in ultimul timp asupra sa, adica sa-l momeasca in
moara si sa-l anunte pe Pintea cand ar putea lua moara cu asalt pentru a-l aresta . Intelegand ca s-
ar putea sa aiba schimburi de foc si violente de tot felul, prevazator, carciumarul isi expediaza
familia la niste rude in Ineu, sub pretextul sarbatorilor pascale, numai ca Ana interpreteaza eronat
decizia sotului, crezand ca urmeaza ca la moara sa vina femei aduse de Lica, cu care porcarii si
sotul sau sa se distreze de sarbatori, suparand-o nu atat gandul ca Ghita i-ar putea fi infidel, cat
mai ales gandul ca Lica ar putea avea alte femei, prin urmare, il sfideaza pe Ghita si se
incapataneaza sa ramana cu ei la moara, pentru a le strica planurile.

Ghita nu mai are de ales, o va impinge pe Ana in mainile lui Lica, cu care se va iubi
pentru a se razbuna pe Ghita,care-i dovedise ca nu o considera indispensabila sau de neinlocuit
in viata sa ( “Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”), in
timp ce Ghita pleaca sa-l cheme pe Pintea la moara, dupa cum se intelesesera. Intors din gelozie
mai repede la moara, inaintea lui Pintea, Ghita planuieste sa se sinucida, nu inainte insa de a lua
si zilele Anei: “Simt ca mi s-a pus ceva de-a curmezisa in cap si ca nu pot trai, iara pe tine nu
pot sa te las vie in urma mea”. Va actiona de parca ar amana cumva momentul ultim, speriat cel
mai probabil, de grozavia lui: da fan calului, il sterge de sudoare, il acopera cu o cerga, incuie
usa si arunca cheia.

Desi moral ar fi fost ca Ghita sa-l poata infrunta macar acum, pe calaul sau si al familiei
sale, din pacate, eroul se va dovedi, inca o data, slab si-si va varsa veninul asupra sotiei, pe care o
va injunghia in inima, egalandu-si astfel , in acest moment, maestrul in rau, pe Lica. El va fi
surprins de Lica, intors la moara pentru ca isi uitase serparul cu bani, care,intelegand ca scapase
totul de sub control, ordona oamenilor sai sa-l impuste pe Ghita si sa dea foc morii, dupa ce o vor
fi golit de banii stransi de carciumar, pentru a sterge urmele. Soarta nu-i surade insa pana la
capat, in sensul ca , avand calul oboist, Lica nu se poate indeparta suficient de locul tragediei ,
Pintea apropiindu-se periculos de mult pe urmele sale, astfel incat se va sinucide, izbindu-se in
galopul calului de trunchiul gros al unui copac.Intorsi de la rude, batrana si copiii vor accepta cu
mainile incrucisate tragedia, cere spalase macar si partial ,greselile celor doi soti.
 • Tema si viziune realista asupra lumii

In toate scrierile sale, Slavici ne-a obisnuit cu o viziune realist-moralizatoare, echilibrata,

asupra spatiului ardelenesc din a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Scrierea “Moara cu noroc” este de factura realista, mai intai prin tema sa centrala: puterea
dezumanizanta a banilor, tentatia castigului material necinstit, care poate rasturna piramide de
valori morale si poate deturna destine.Pozitionati geografic in imediata vecinatate a
Occidentului, ardelenii deprind, cu mult inaintea moldovenilor si a muntenilor , gustul castigului
banesc, legile pragmatismului si ale societatii de tip capitalist. Pentru prima oara, in societatea
romanesca banul devine o valoare pozitiva, iar in debutul nuvelei autorul asaza fata in fata doua
personaje ce reprezinta filozofiile de viata diferite ale unor generatii diferite. Batrana, mama
Anei, vorbeste “asezat”, fiindu-i dat sa traiasca in vremuri mai putin dinamice ori competitive,
modestia si intelepciunea batranilor fiind enuntate in fraza-incipit a nuvelei : ”Omul sa fie
multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. In
acelasi timp, ginerele sau, cizmarul Ghita, ca exponent al unei generatii mult mai pragmatice si
mai deteraminate sa-si ia soarta in maini, are “vorba scurta”,el fiind un om de actiune.

Nuvela zugraveste o societate alcatuita din doua categorii distincte de oameni: cei care-
si castiga prin munca cinstita existenta si cei cu existente parazitare, care incearca sa-i exploateze
pe primii, dominandu-i prin frica, protejati fiind de un sistem juridic corupt, aflat in stare
incipienta de organizare si functionare.

Rezumand actiunea nuvelei, am putea spune ca ea articuleaza scene de un dramatism

intens , ce au in prim-plan barbati in saua cailor, atacuri armate, o carciuma, sali de tribunal ,
oameni ai legii pe urmele unor raufacatori, crime si jafuri comise cu sange rece, turme de porci si
crescatori de animale din pusta banateana, scene de infidelitate conjugala, altfel spus, o “poveste
din vest”. Salbaticia acestui colt de lume este dubla : una exterioara si alta interioara.

• Relatii spatio-temporale

In aceeasi maniera realista, autorul fixeaza locul si timpul actiunii, apoi relateaza
obiectiv intamplarile, pastrandu-le ordinea cronologica, dar, mai ales reface credibil, in maniera
veridica, atmosfera unui colt de lume de la granita de vest a tarii, pusta banateana, marcata de
vecinatatea unor orase precum Arad, Oradea, Ineu, Salonta, Fundureni, din a doua jumatate a
secolului al XIX lea, daca ne gandim ca existau deja institutii administrative ale statului precum
tribunalele, jandarmeria , arendasia, sau prefectura.

Intamplarile se desfasoara pe durata unui an calendaristic, mai precis, de la sarbatoarea

de Sf. Gheorghe, pana la Saptamana Patimilor, din anul urmator.

• Perspectiva narativa
 Textul reprezinta o proza la persoana a III-a, iar, in ansamblu, perspectiva naratorului
ramane una detasata, impartiala, obiectiva, iar ca dovada, sta o scena ca cea din sala de tribunalul
din Oradea, in care naratorul omniscient inregistreaza poezia umana a schimbului de ganduri
dintre cei doi soti, inca indragostiti unul de altul : el se gandeste cu o batjocorea public pe Ana,
prin situatia in care o punea, iar ea se gandeste la faptul ca ar fi trebuit sa-l ajute, sa-i fie alaturi,
dar nu s-a priceput cum sa o faca.

Ca tehnica narativa, se remarca si tehnica detaliului cu rol anticipativ. In deschiderea

nuvelei, trei detalii ar trebui sa atraga atentia cititorului , incat ii pot sugera cursul viitor al
evenimentelor: moara darapanata, cu lopetile rupte (imagine simbolica a unei societati agrare pe
cale de a-si parasi vechiul stil de viata, bazat pe producerea de cereale), cinci cruci (care anunta
numarul mortilor de pe parcursul actiunii) si trunchiul carbonizat al unui copac ce fusese lovit de
trasnet, in care-si facusera lacas ciorile (detalii prevestitoare de rau, de moarte si de schimbare
fulgeratoare a destinelor unor oameni, cum va fi incendierea morii, din final). Moara si
imprejurimile par sa fie locuri care se vor pustii si care vor si ramane pustii, in cele din urma.

• Semnificatii ale titlului-titlu si tema

Din loc in care altadata se macinau cereale, atat de necesare traiului zilnic, moara devine
un loc nepotrivit vietii de familie, in care se traieste in provizorat, in haos si in agitatie (“ca la
moara”) , si care macina pana la epuizare constiintele unor oameni care inceteaza sa mai fie
stapanii propriilor vieti, lasandu-se in voia inselatoare a norocului , care este schimbator ca si
vantul care ar putea invarti la intamplare roata morii. Expresia “cu noroc”, inspirata, probabil,
autorului de formula de inchinare a paharelor, plaseaza titlul in raport ironic cu restul textului.
Roata morii reinvie motivul norocului schimbator, ca si directia din care poate bate vantul, semn
ca Ghita si Ana vor pierde controlul asupra propriiilor vieti, ispititi de ideea unei sanse de
castig necinstit, intr-un loc ferit de ochii lumii si ai aparatorilor legii.

• Personaje in nuvela

Personajul de nuvela are o complexitate comparabila cu cea a eroului de roman, fiind

surprins in mai multe ipostaze si urmarit de ochiul naratorului pe o durata mai mare de timp.

Protagonistul nuvelei “Moara cu noroc” este construit nu numai prin conflictul exterior
cu Lica si prin prisma conflictului cu el insusi, spre care naratorul omniscient isi croieste drum
prin monologul interior sau prin stilul indirect liber.

Ca pesonaj realist, Ghita este produsul mediului social in care traieste ( satul si targul
ardelenesc, lumea arendasilor,a negustorilor si a crescatorilor de animale, avizi de bani si de
avere, din a doua jumatate a secolului al XIX-lea), care-i va cristaliza in timp si o dominanta de
caracter: firea influentabila si indecisa.
 Protagonistul are un comportament previzibil, autorul nefortandu-l sa se incadreze intr-o
schema umana, de aceeea reprezinta un personaj rotund, tridimensional, foarte modern pentru
epoca in care a fost creat. Intreprinzator, harnic si cu initiativa,in calitate de cap de familie,
determinat si prudent, ca si carciumar incepator, cand vulcanic, cand inchis in sine, cu slugile,
defensiv, calculat, dar ezitant si orgolios in legatura cu Lica, mai intai iubitor, tandru si
responsabil cu Ana, mai apoi ursuz, necomunicativ si gelos.

Mai intai, naratorul noteaza din exterior, gesturile, comportamentul, tonul si atitudinea
carciumarului. Astfel, pentru ca se simte amenintat, Ghita isi cumpara arme si caini, iar pentru ca
nu-i poate vorbi Anei despre ce-l framanta, isi descarca nervozitatea in relatia cu slugile, sau
chiar in momentele de tandrete pe care le mai are cu sotia, cand ii lasa urme vinete pe brate.Mai
apoi, incercand sa multumeasca si pe Lica, dar si pe Pintea , il va determina sa izbeasca un scaun
care trebuia doar mutat dintr-un loc in altul,sau sa rabufneasca verbal intr-un mod vehement:
”lasa-ma dracului, nu ma mai carai si tu, ca destule am eu pe cap”.

Si mai relevante devin pasajele in care naratorul patrunde direct in universul gandurilor
acestuia prin monolog interior, cum este si cel prilejuit eroului de finalizarea procesului de la
Oradea : “sarmanii mei copii, zise el, voi nu aveti cum avusesera parintii vostri, un tata cinstit…
tatal vostru e un ticalos”, “era legat, si omul cand se simte legat e suparacios”, sau cele in care
gandeste cu voce tare in prezenta Anei: “Am o nenorocire: pierd ziua de astazi pentru cea de
mane”.

Pentru a se mai reduce din impresia de omniscineta, monologul interior alterneaza cu

pasajele de stil indirect liber: “asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai
tare decat vointa mea?Nici cocosatul nu e insusi vinovat c-are cocoasa in spate.E in mine ceva
mai tare decat vointa mea.”

Critica literara, mai précis Ioana Em.. Petrescu, observa ca drama personajului se
bazeaza pe un proces de automistificare.Mai precis, Ghita isi linisteste sinele profund, mintindu-
se in trei privinte: ca nu va prelungi la nesfarsit tovarasia cu Lica, ca atat timp cat nu ucide, nu
fura, nu ataca la drumul mare, ci doar gazduieste pe porcari si ii tolereaza , nu este asemena lor,
complicitatea sa fiind minora, dar mai ales ca face toate aceste compromisuri, nu pentru sine, ci
pentru viitorul sigur al copiilor sai si al Anei. In realitate, Ghita ajunge in final, sa-si numere
singur banii, sa-si faca planuri de viitor independent de Ana si de copiii si sa regrete ca apucase
sa se casatoreasca si sa iaba responsabilitati de tata inainte de a-l cunoaste pe Lica, deoarece ar fi
avut curaj sa se intovaraseasca pana la capat, nelegiuri,cu porcarul, vazand cat de multi bani s-ar
fi putut castiga: ”Imi stai in cale, zise el Anei, in cele din urma”. Asadar, vocea care invinge
contant vointa personajului ramane vocea banilor: “Se gandea la castigul pe care l-ar putea face
in tovarasia lui Lica, vedea banii gramada dinaintea sa si i se impaianjeneau ochii”.

Caracterizarea prin nume a protagonistului se bazeaza pe departarea de semnificatiile

numelui sau de botez: daca Sf. Gheorghe ucide balaurul, in iconografia crestina, Ghita va face
rabat de la scara de valori morale avute initial, adica se va prabusi sub chemarea gramezilor de
bani castigati prin tovarasie cu porcarii.