FRACTURILE EXTREMITĂŢII PROXIMALE TIBIALE

Anatomie
- 2 tuberozităţi tibiale
- masivul spinelor tibiale şi suprafaţa pre şi
retrospinală pe care se inseră ligamentele
încrucişate
- tendonul rotulian pe tuberozitatea tibială
anterioară
- tibia articulată lateral cu capul peroneului

Etiopatogenie
- mecanism indirect prin varizare/valgizare
forţată
 - mai frecvente fracturile prin exagerarea
valgusului fiziologic, consecinţa fiind fracturarea
tuberozităţii tibiale externe
- tuberozitatea tibială anterioară se fracturează
prin mecanism direct sau printr-o contractură
violentă a cvadricepsului
- masivul spinelor este lezat de obicei prin
mecanismul de flexie-valgus-rotaţie externă
Anatomie patologică
- fracturi articulare sau nearticulare
- fracturile juxtaarticulare
o traiect oblic sau transversal
o fractura tuberozităţii tibiale anterioare
- fracturile articulare
o spinele tibiale sau masivul spinelor cu
inserţiile ligamentelor încrucişate
o platoul tibial
 uni sau bituberozitare
 prin înfundare, separare sau prin
înfundarea segmentului central şi
separarea celui periferic
Clasificarea anatomopatologică
- fracturi ale spinelor sau ale masivului spinelor
(cu avulsia inserţiilor ligamentelor încrucişate)
- fracturi ale tuberozităţii tibiale anterioare
- fracturi ale platoului tibial
- fracturi unituberozitare
- externe, cu separare, cu înfundare, mixte
- interne, cu separare sau cu înfundare
- fracturi bituberozitare

Simptomatologie
- semnele generale ale fracturilor
- hemartroză
 - deviaţia gambei în varus sau valgus
- instabilitate articulară
Explorare imagistică
- radiografii AP şi LL
- pentru leziunile asociate RMN sau TC
Diagnostic pozitiv şi diferenţial
- diagnosticul pozitiv clinico – radiologic
- diagnosticul diferenţial cu contuziile şi entorsele
genunchiului
Evoluţie, prognostic
- evoluţia fracturilor extraarticulare este bună
- fracturile platoului tibial pun probleme dificile
de reducere şi fixare, consolidarea este lentă, iar
complicaţiile tardive sunt frecvente
Complicaţii
Complicaţiile imediate : vasculare, nervoase sau
tegumentare (fractura deschisă)
Complicaţiile tardive : consolidarea vicioasă,
pseudartroza (mai frecventă după fracturi diaepifizare),
redoarea articulară, gonartroza secundară
posttraumatică şi laxităţile ligamentare
Tratament
Fracturile fără deplasare: ortopedic, prin
imobilizare gipsată 6 săptămâni şi reluarea mersului cu
sprijin la 3 luni
Fracturile cu deplasare
- au indicaţie chirurgicală
- fracturile tuberozităţii tibiale anterioare:
osteosinteză cu şuruburi
- fracturile masivului spinelor cu avulsia
ligamentelor încrucişate: reinserţie transosoasă
- fracturile platoului tibial: reducere şi
osteosinteză cu şuruburi sau plăci în “T” cu
şuruburi, de preferat LCP
 FRACTURILE DE GAMBĂ

Definiţie:
- fracturile localizate la nivelul diafizelor tibiei şi
peroneului
- sunt des asociate, rar izolate
Etiopatogenie
- mai ales la bărbaţii tineri
- frecvent consecinţa accidentelor rutiere
- mecanismul direct: fracturi transversale,
cominutive, uneori deschise
- mecanismul indirect: fracturi oblice sau spiroide,
peroneul fiind de obicei fracturat la nivelul
colului
Anatomie patologică
- ambele oase sau fracturi izolate de tibie sau
peroneu
- simple, cu fragment intermediar, cominutive sau
cu defect osos,
- adesea leziuni de părţi moi
Clasificarea anatomopatologică
- fracturi simple: transversale, oblice sau spiroide
- fracturi cu fragment intermediar
 - fracturi cominutive, uneori cu lipsă de substanţă
Simptomatologie
- semnele generale ale fracturilor
Explorare imagistică
- radiografiile din incidenţa AP , LL

Diagnostic pozitiv şi diferenţial

- pe baza datelor clinice şi radiologice
Evoluţie, prognostic
- fracturile localizate la acest nivel pun
numeroase probleme datorate
- situaţiei superficiale a tibiei
- consolidării dificile
- frecvenţei fracturilor deschise
Complicaţii
Complicaţii imediate: fractura deschisă, leziuni
vasculare, leziuni nervoase
 Complicaţii tardive: osteite, tulburări de
consolidare (întârzieri de consolidare şi pseudartrozele),
consolidări vicioase, osteodistrofia algică
posttraumatică

Tratament
Tratamentul ortopedic
- rar utilizat
- fracturile fără deplasare: imobilizarea cu atelă
Maisonneuve lungă pentru 6 săptămâni, apoi
cizmă de mers de tip Sarmiento pentru încă 6
săptămâni
- pacienţii cu fracturi cu deplasare care refuză
intervenţia chirurgicală (extensie continuă
apoi imobilizare gipsată)
Tratamentul chirurgical
- de elecţie
- fracturile transversale sau oblice scurte
localizate în treimea medie : osteosinteză
centromedulară cu tijă Küntscher de preferinţă
pe focar închis
- fracturile cu fragment intermediar, cominutive
sau localizate pe diafiza proximală sau distală,
se tratează modern prin osteosinteză cu tije
centromedulare blocate proximal şi distal
- fracturile juxtaarticulare: osteosinteză cu placă
în „T” de preferat LCP
- fracturile deschise
- debridare, toaletă mecanică şi chimică
- tratament antibiotic, profilaxia tetanosului
 - stabilizare
- tip I, II şi III a cu tije centromedulare
blocate
- tip III b fixare externă
- pseudartrozele de tibie se tratează chirurgical
prin decorticare, reducere, fixare, grefare