CUPRINS

CAPITOLUL I . NOTIUNI GENERALE PRIVIND CORTICOSTEROIZII 1

1.1Fiziologia normala si patologica a corticosteroizilor

1
1.2 Notiuni generale privind farmacocinetica si farmacotoxicologia
3
1.3 Notiuni generale privind farmacoterapia si farmacografia corticosteroizilor
4

CAPITOLUL II. CLASIFICARE SI EXEMPLE DE CORTICOSTEROIZI

2.1. Beclometazona 7

2.2. Betametazona 8

2.3. Budesonidul 10

2.4. Clobetazol 31

2.5. Dexametazona 38

2.6. Flumetazona 40

2.7. Metilprednisolon 51

2.8 Prednison 57

2.9. Triamcinolon 59

CONCLUZII 66

BIBLIOGRAFIE 68

1
 CAP. I NOTIUNI GENERALE PRIVIND CORTICOSTEROIZII

Corticosteroizii sunt secretaţi de zona corticală a glandelor suprarenale fiind derivaţi din
colesterol.
Sunt de 3 tipuri :
 Mineralocorticoizi: Aldosteronul (intervine în metabolismul apei), Corticosteronul;
 Glucocorticoizi: Cortizolul, Corticosteronul, Cortizonul, Prednisonul;
 Hormonii sexuali: Androgenii, Estrogenii, Progesteronul.

1.1. Fiziologia normala si patologica a corticosteroizilor

Glandele suprarenale, numite şi adrenale, sunt glande cu secreţie internă (aparţin
sistemului endocrin), situate la mamifere la polul superior al celor doi rinichi, „ca o căciulă”. Ca
activitate, suprarenalele sunt importante prin secretarea hormonilor corticosteroizi şi
catecolaminelor (adrenalină şi noradrenalină), fiind responsabile de reglarea stărilor de stres, a
rezistenţei la infecţii şi substanţe antigenice, a metabolismului şi a sexualităţii (echilibrul dintre
hormonii androgeni, masculini şi estrogeni, feminini determină sexul animalului, ca aspect şi ca
activitate sexuală).
Situate anatomic în partea posterioară a abdomenului, la polul anterio-superior al celor doi
rinichi „ca o căciulă”, glandele suprarenale (adrenale) sunt învelite într-o capsulă adipoasă şi
fascia renală. La om, glandele sunt situate la nivelul vertebrei a XII-a toracice şi sunt
vascularizate de arterele suprarenale superioară, medie şi inferioară şi vena suprarenală. Inervarea
este asigurată de plexul celiac şi plexul renal. Histologic, ele sunt alcătuite din două zone cu
structuri histologice şi roluri fiziologice diferite:
Medulosuprarenala (miezul, măduva, medulla) reprezintă zona centrală a glandei şi este
inconjurată de zona corticală. Celulele cromafine (chromaffin cells), principala sursă de
catecolamine, secretă hormonii: adrenalina (epinefrina) şi noradrelina (norepinefrina). Aceşti
hormoni hidrosolubili, derivaţi din aminoacidul tirozină acţionează sinergic cu sistemul nervos
simpatic. Ele sunt şi principala sursă de dopamină.
Zona corticală (coaja, cortexul, corticosuprarenala) reprezintă zona periferică a glandei ale

1
cărei celule (aparţin de axa hipotalamică - pituitară - adrenală) sintetizează cortizolul (în condiţii
„normale” de viaţă ele secretă echivalentul a 35-40 mg de acetat de cortizon pe zi).[1]. Alte celule
din zona corticală secretă hormonii corticosteroizi (liposolubili, pe bază de colesterol) următori:
 mineralocorticoizii, care acţionează la nivelul rinichilor stimulând reabsorbţia apei şi a
sodiului şi eliminarea potasiului;
 glucocorticoizii, cu rol hiperglicemiant, hiperlipemiant;
 sexosteroizii, care gestionează dezvoltarea sexuală prin două tipuri de hormoni: androgeni
şi estrogeni.
Cortexul este regulat de hormonii neuroendocrinici secretaţi de glanda pituitară şi
hipotalamus şi de sistemul renin-angiotensin.
Glandele suprarenale, împreună cu glanda tiroidă sunt cele mai drenate organe din corp,
ca aprovizionare sanguină pe gram de ţesut -- fiecare glandă suprarenală este irigată de peste 60
de arteriole.

2
 Vascularizarea adrenalelor este asigurată de trei artere:

 artera suprarenală superioară, ramură a arterei frenice inferioare;

 artera suprarenală medie, ramură a aortei abdominale;
 artera suprarenală inferioară, ramură a arterei renale.
Drenajul venos este asigurat de două vene:
 vena suprarenală dreaptă, care duce spre vena cavă inferioară;
 vena suprarenală stângă, care duce spre vena renală stângă sau, uneori, spre vena frenică
inferioară stângă.

1.2. Notiuni generale privind farmacocinetica si farmacotoxicologia corticosteroizilor

Absorbtia glucocorticoizilor este buna dupa administrarea orala (biodisponibilitate
aproximativ 90%), conjunctivala, cutanata, sinoviala. In ser, moleculele de glucocorticoid se
leaga reversibil de doi transportori: transcortina – o alfa2-globulina de inalta afinitate, dar de
slaba capacitate (saturabila) si de albumine (in cazul administrarii unor doze mai mari).
Metabolizarea acestor medi-camente se face predominant la nivel hepatic, rezultand
metaboliti inactivi, care sunt excretati prin urina.
Efecte adverse
Glucoccorticoizii sunt medicamente cu multe si potential severe efecte adverse.
Efectele adverse precoce pot fi observate in orice moment al administrarii corticoterapiei,
chiar foarte precoce:
 tulburari digestive banale (epigastralgii, pirozis), uneori grave, cu puseu ulceros gastric
sau duodenal relevat printr-o complicatie hemoragica sau perforatie.
 Ele apar mai ales la administrarea dozelor mari si la subiectii predispusi (vechi ulcerosi).
 tulburari neuropsihice (survin pe un teren predispus). Prin diminuarea pragului de
excitabilitate corticala, produc relativ frecvent: euforie cu sau fara bulimie, stare
maniacala, episoade depresive sau confuzionale.
 in cazul administrarii de corticosteroizi, exista riscul de infectii. Pot aparea pusee
infectioase intercurente sau redesteptarea unor infectii latente (TBC, herpes, micoze).

3
 Efecte adverse tardive, care survin dupa o perioada de timp de la initierea corticoterapiei:
 obezitate de tip „cushingoid”, cu depunere in exces a tesutului adipos la nivelul faciesului
si al trunchiului.
 tulburari cutanate: piele subtiata, purpura, cicatrici stelare, vergeturi.
 tulburari osoase: demineralizare, inertie os-teoblastica responsabile de tasari vertebrale si
fracturi ale oaselor lungi.
 intarzierea cresterii la copii (chiar la administrarea unor doze mici pe cale sistemica)
 edeme si cresterea valorilor tensionale (secundare retentiei hidrosodate)
 tendinta la hiperglicemie (agraveaza un diabet zaharat)
 tulburari endocrine: tulburarea ciclului menstrual si a functiei sexuale.
 La intreruperea brusca a terapiei administrate timp indelungat (peste o luna), apar
tulburari de sevraj exprimate prin:
 insuficienta corticosupra-renala acuta
 fenomen de „rebound”, ca-racterizat prin reaparitia simptomelor bolii de fond
 sindrom de sevraj, dominat de astenie marcata datorata starii de dependenta psihica la
corticoterapie. Aceste tulburari pot fi prevenite prin scaderea lenta a dozelor.
 Reprezentanti:
 hidrocortizon hemisuccinat fiole
 betametazona – fiole
 prednison comprimate
 dexametazon (superprednol) comprimate
 fluocinolon, triamcinolon – unguente.
 Se stie ca acidul arahidonic, prostaglandinele si leucotrienele joaca un rol important in
geneza si dezvoltarea reactiei inflamatorii. Glucocorticoizii blocheaza eliberarea acestora,
prin inhibarea fosfolipazei A2 si a ciclooxigenazei.

1.3. Notiuni generale privind farmacoterapia si farmacografia corticosteroizilor

Actiune farmacodinamica
Consta in mai multe tipuri de actiuni, in primul rand in:
1. Actiunea antiinflamatoare prin:

4
  reducerea vasodilatatiei ca urmare a inhibarii agentilor vasoactivi: histamina, bradikinina,
leucotriene, prostaglandine.
 diminuarea aderarii macrofagelor si granulocitelor la locul inflamatiei.
 diminuarea functiei celulelor fagocitare (monocite, macrofage, limfocite).
 diminuarea secretiei interleukinei-1 si a interferonului, iar mai tarziu, aceste medicamente
afecteaza proliferarea fibro-blastilor si a sintezei de colagen impiedicand astfel procesul
de cicatrizare.
2. Actiunea antialergica, prin inhibarea degranularii bazofilelor si mastocitelor, ca urmare
a cresterii titrului AMPc intracelular.
3. Actiunea imunosupresoare, ca urmare a modificarilor induse de aceste medicamente
asupra raspunsului imunitar de tip celular (limfocite T) si, in mai mica masura, a raspunsului
umoral. Astfel, blocheaza productia de interleukina-1 de catre macrofage si de interleukina-2 de
catre limfocite si inhiba in mod egal si producerea de interferon de catre limfocitele activate.
Efectele metabolice ale glucocorticosteroizilor sunt:
 pe metabolismul glucidic
 Modifica captarea glucozei de catre tesuturile periferice si cresc gluconeogeneza si
depunerea de glicogen in ficat.
 pe metabolismul lipidic
 Stimuleaza lipoliza si cresc nivelurile de acizi grasi liberi, cresc depunerea de grasimi la
nivelul trunchiului si al fetei.
 pe metabolismul proteic
 Inhiba sinteza proteinelor.
 pe metabolismul hidro-electrolitic
 Cresc retentia de sodiu si apa in organism.
 pe metabolismul fosfocalcic si al osului
Scad absorbtia intestinala de calciu si inhiba functiile osteoblastelor.
Mecanism de actiune
Forma libera de glucocorticoid (nelegata de proteinele plasmatice) patrunde in citoplasma
celulei-tinta si, la acest nivel, se leaga de un receptor specific de inalta afinitate, determinand
desfacerea din macromolecula acestuia a unei proteine fosforilate. Consecutiv, receptorul este
activat. Complexul corticoid-receptor difu-zeaza in nucleul celulei unde se leaga de o portiune a

5
ADN, regland transcriptia unor gene specifice. De regula, transcriptia este stimulata rezultand
marirea cantitatii de ARNm specific si astfel sintetizarea unor proteine cu proprietati
antinflamatorii denumite lipocortine, care impiedica acti-unea fosfolipazei A2, inhiband
consecutiv formarea de acid arahidonic, prostaglandine, leucotriene si deci reactia inflamatorie.

6
 CAPITOLUL II.
CLASIFICAREA SI EXEMPLE DE CORTICOSTEROIZI

In functie de efectul principal pe care il exercita in organism,exista daua tipuri de

medicamente corticosteroide cu administrare sistemica
Mineralocorticoizi
• Aldosteron
• Fludrocortizon
Glucocorticoizi
• Cortizon
• Hidrocortizon
• Prednison
• Metilprednisolon
• Dexametazona
• Betametazona
Dupa potenta generala, corticoizii ci administrare sistemica pot avea
• Putere inalta :dexametazona, betametazona
• Putere medie:prednison, prednisolon, metilprednisolon,triamcinolona
• Putere joasa:cortizon,hidrocortizon
Medicamentele corticosteroide cu administrare topica pot fi clasificate in functie de
structura lor chimica in agenti de tipul:
• Hidrocortizon
• Triamcinolona
• Betametazona
• Betametazona dipropionat
• Metilprednisolon acetat
Medicamentele corticosteroide disponibile pentru administrare pe cale inhalatorie sunt

7
• Budesonid
• Flunisolid
• Beclometazona dipropionat
• Fluticazona propionat
• Metazona furoat
• Triamcinolona acetonid
2.1. Beclometazona
Este un glucocorticoi care se administreaza pe cale inhalatorie, avand o puternica actiune
antiinflamatoare si putine efecte secundare daca se administreaza in dozele terapeutice
recomandate.

Forma de prezentare
Beconase Nasal Spray este un aerosol dozat
care elibereaza 50 mg beclometazona
dipropionat la fiecare pulverizare, printr-un
aplicator cu design special.
Indicatii
Profilaxia si tratamentul rinitelor alergice
perene si sezoniere si a rinitelor vasomotorii.
Mod de actiune
Beclometazona dipropionat BP are un potent efect anti-inflamator la nivelul tractului
respirator, la doze care nu sunt active la nivel sistemic.
Doze si mod de administrare
Beconase se va administra numai pe cale nazala. Adulti si copii peste 6 ani: Doza
recomandata este de doua pulverizari in fiecare nara, de doua ori pe zi. Regimul de dozaj care
consta dintr-o pulverizare in fiecare nara de trei sau patru ori pe zi poate fi preferat. In mod
normal doza totala administrata nu trebuie sa depaseasca 8 pulverizari (400 mg). Utilizarea
regulata a produsului este esentiala pentru a obtine beneficiul terapeutic complet. Cooperarea
pacientului trebuie cautat sa corespunda cu regimul de dozaj obisnuit si se va explica ca efectul

8
maxim poate sa nu fie obtinut chiar de la primele pulverizari. Copii cu virsta mai mica de 6 ani:
Nu exista date clinice suficiente pentru a recomanda utilizarea produsului la aceasta grupa de
virsta.
Contraindicatii
Beconase Spray Nazal este contraindicat la pacientii cu istoric de hipersensibilitate la
oricare din componentii sai.
Precautii
Infectiile pasajului nazal si a sinusurilor paranazale trebuie tratate corespunzator, dar nu
constituie o contraindicatie specifica pentru tratamentul cu Beconase. Transferarea pacientilor de
la terapia steroida sistemica la tratamentul cu Beconase trebuie sa se faca cu grija, daca exista
motive sa presupuneti ca functia adrenala este afectata. Daca dozele recomandate de
beclometazona sunt depasite sau daca indivizii sunt in mod particular sensibili sau predispusi la o
recenta terapie sistemica cu steroizi, efectele sistemice pot aparea, inclusiv reducerea ratei de
crestere. Desi Beconase Spray Nazal va controla rinitele alergice sezoniere in marea majoritate a
cazurilor, in situatia unei cantitati anormal de mare de alergeni in timpul verii, in anumite cazuri,
terapia aditionala poate fi folosita pentru a controla simptomele oculare.
Sarcina si lactatie
Administratrea medicamentelor in timpul sarcinii trebuie avuta in vedere cind beneficiul
asteptat pentru mama este mai mare decit orice risc posibil pentru fat. Nu exista date suficiente
despre siguranta administrarii de beclometazona dipropionat in timpul sarcinii umane. In studiile
de reproducere la animale efectele adverse tipice ale corticosteroizilor potenti pot fi observate
numai in cazul expunerii la doze sistemice mari; pulverizarea directa intranazala asigura o
expunere sistemica minima. Nu au fost efectuate studii specifice pe animalele care alapteaza
pentru a examina transferul de beclometazona dipropionat in lapte. Este rezonabil sa presupunem
ca beclometazona dipropionat este secretata in lapte, dar la dozele utilizate pentru administrarea
intranazala aparitia nivelelor semnificative in lapte are un potential scazut. Utilizarea
beclometazonei dipropionat la mamele care alapteaza necesita cintarirea beneficiilor terapeutice
ale medicamentului fata de riscurile potentiale pentru mama si copil.
Reactii adverse
Au fost raportate extrem de rar cazuri de perforatie a septului nazal dupa utilizarea
corticosteroizilor cu administrare intranazala. Ocazional, imediat dupa utilizarea spray-ului nazal,

9
au aparut crize de stranut. La fel ca in cazul si altor spray-uri nazale, rar au fost raportate
uscaciunea si iritatia nasului si gitului, gustul si mirosul neplacute, epistaxisul. S-au raportat rare
cazuri de crestere a presiunii intraoculare in cazul glaucomului, asociate cu utilizarea
beclometazonei intranazal. Reactii de hipersensibilitate ce includ eruptii cutanate, urticarie,
prurit, eritem si edem al ochilor, fetei, buzelor si gitului au fost raportate.
Supradozare
Unicul efect daunator care urmeaza dupa inhalarea unor cantitati mari de medicament, la
un interval scurt de timp, este supresia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian (HPA). Nu este
necesar sa se ia masuri speciale de urgenta. Tratamentul cu Beconase Nasal Spray trebuie
continuat cu dozele recomandate. Functia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian se reface in
una sau doua zile.
Precautii farmaceutice
Beconase Nasal Spray trebuie depozitat la temperaturi sub 30 grade Celsius. La fel ca in
cazul majoritatii medicatiei inhalatorii, efectul terapeutic al acestui medicament poate scadea cind
recipientul este rece. Protejati de inghet si de lumina solara directa. Recipientul nu va fi intepat,
spart sau aruncat in foc, chiar daca aparent este gol.
Farmacocinetica
Beclometazona 17, 21 - dipropionat administrata intravenos este eliminata rapid, timpul
de injumatatire este de aproximativ 30 minute. Beclometazona 17 - monopropionate (BMP) apare
rapid in plasma dupa beclometazona dipropionat (BDP) administrata intravenos si este ea insasi
eliminata avind un timp de injumatatire de 30 minute. BDP este legata de proteinele plasmatice
pina la 87%. Maxim 14% din doza intravenoasa de BDP este excretata in urina in 96 ore, in
principal ca metabolit polar din care o parte este fractia conjugata. Pina la 64 % din doza este
excretata prin fecale, in primul rind sub forma libera si apoi sub forma conjugata. Dupa
administrarea intranazala de BDP o fractie nedefinita din doza este absorbita prin mucoasa
nazala. Cantitatea ramasa, dupa drenaj sau filtrare mucociliara, este inghitita si este disponibila
pentru absorbtie la nivelul tractului gastro-intestinal. O doza intranazala de 200 mg BDP nu
determina concentratii masurabile de BDP in plasma (limita 100 picograme/ ml). In timpul
primului pasaj la nivelul ficatului exista o inactivare metabolica rapida a majoritatii dozei de BDP
absorbita. Nu se cunoaste daca mucoasa nazala contine enzime capabile sa metabolizeze BDP.
Ficatul metabolizeaza BDP la BMP si mai departe il converteste la metaboliti polari.

10
 2.2. Betametazona
Medicament corticosteroid sintetic cu efecte si utlizari similare prednisolonului.Efectele
sale adverse sunt asemanatoare cu ale cortizonului.
Se poate adminisra injectabil, pentru efecte sistemice , precum si local, in diverse afectiuni ale
pielii.Se gaseste sub forma de numeroase produse farmaceutice.Vom exemplifica cateva, in
functie de calea de administrare

2.2.1 Diprophos
Indicatii
Diprophos, suspensie este indicat in tratamentul diverselor afectiuni acute si cronice care
raspund la terapia cu corticosteroizi. Terapia cu hormoni corticosteroizi este un adjuvant, nu un
inlocuitor al terapiei conventionale.
Afectiuni musculo-scheletice si ale tesuturilor moi: poliartrita reumatoida, osteoartrita,
bursita, spondilita anchilozanta, epicondilita, radiculita, coccidinie, sciatica, lumbago, torticolis,
chist ganglionar, exostoza, fasceita.
Afectiuni alergice: astm bronsic cronic (inclusiv terapie adjuvanta pentru status
astmaticus), febra fanului, edem angioneurotic, bronsita alergica, rinita alergica sezoniera sau
perena, reactii provocate de medicamente, boala serului, intepaturi de insecte.
Afectiuni dermatologice: dermatita atopica (eczema numulara), neurodermatita (lichen
simplu circumscris), dermatita de contact, dermatita solara severa, urticarie, lichen plan
hipertrofic, necrobioza lipoidica diabetica, alopecia areata, lupus eritematos discoid, psoriazis,
cheloid, pemfigus, dermatita herpetiforma, acnee chistica.
Colagenoze: lupus eritematos diseminat, sclerodermie, dermatomiozita, periarterita
nodoasa.
Afectiuni neoplazice: ca tratament paliativ al leucemiilor si limfoamelor la adulti;
leucemie acuta la copii.
Alte afectiuni: sindrom adrenogenital, colita ulcerativa, ileita regionala, sprue, afectiuni
pediatrice (bursita sub heloma durum, hallux rigidus, digiti quinti varus), afectiuni care necesita
injectii subconjunctivale, discrazii sanguine care raspund la terapia cu corticosteroizi, nefrita si
sindrom nefrotic.

11
 Diprophos, suspensie poate fi administrat in tratamentul insuficientei
corticosuprarenaliene primare sau secundare, dar, daca este necesar, trebuie asigurat si un aport
de mineralocorticosteroizi.
Se recomanda ca Diprophos, suspensie sa se administreze: intramuscular, in cazul
afectiunilor care raspund la actiunea corticosteroizilor sistemici, direct, in tesuturile moi afectate,
in situatiile care impun aceasta, intraarticular sau periarticular, in cazul artritelor, intralezional, in
diversele afectiuni dermatologice si local, in anumite afectiuni inflamatorii si chistice ale
piciorului.
Mod de administrare
Diprophos, suspensie se administreaza prin injectare de catre medicul dumneavoastra sau
de personal medical autorizat. Medicul va stabili doza in functie de nevoile dumneavoastra
individuale. Aveti grija sa respectati programul prescris de medicul dumneavoastra.
Dozele sunt variabile si trebuie individualizate in functie de afectiune, de severitatea
acesteia si de raspunsul pacientului.
Doza initiala trebuie mentinuta sau ajustata pana in momentul in care se observa aparitia
unui raspuns satisfacator. Daca intr-un interval de timp rezonabil nu se obtine un raspuns clinic
satisfacator, terapia cu Diprophos, suspensie se va intrerupe, fiind necesara instituirea unei alte
terapii adecvate.
Administrare sistemica
In terapia sistemica, tratamentul se incepe cu 1 - 2 ml, in majoritatea afectiunilor si se
repeta, daca este necesar. Administrarea se face prin injectare intramusculara (i.m.) profunda in
regiunea fesiera. Dozajul si frecventa administrarii depind de severitatea afectiunii si de raspunsul
terapeutic. In afectiuni severe, cum este lupus eritematos sau status astmaticus, care au fost
rezolvate prin proceduri adecvate de resuscitare, poate fi necesara o doza initiala de 2 ml.
O mare diversitate de afectiuni dermatologice raspund in mod eficient la administrarea
intramusculara a 1 ml Diprophos, suspensie, repetata in functie de raspunsul terapeutic.
In cazul tulburarilor de la nivelul tractului respirator, s-a semnalat ameliorarea
simptomelor bolii la cateva ore de la administrarea intramusculara a medicamentului Diprophos,
suspensie. Prin administrarea unei doze de 1 - 2 ml se obtine controlul eficient al simptomelor in
cazul unor afectiuni, cum sunt: astmul bronsic, febra fanului, bronsita alergica si rinita alergica.

12
 In tratamentul bursitelor acute sau cronice, se obtin rezultate foarte bune prin
administrarea intramusculara a unei doze de 1 - 2 ml Diprophos, suspensie, repetata daca este
necesar.

Administrare locala
Utilizarea concomitenta a unui anestezic local este rareori necesara. Daca insa se doreste
administrarea concomitenta a unui anestezic local, Diprophos, suspensie poate fi amestecat (in
seringa) cu clorhidrat de procaina sau lidocaina 1% sau 2%, utilizand formule care nu contin
parabeni. Pot fi folosite si anestezice locale similare. Trebuie evitate anestezicele care contin
metilparaben, propilparaben, fenol etc. Se extrage mai intai din fiola in seringa doza necesara de
Diprophos, suspensie. Apoi, se extrage anestezicul local, seringa agitandu-se scurt si energic.
In bursita acuta subdeltoidiana, subacromiala, olecraniana si prepatelara, administrarea
intrabursala a 1 - 2 ml Diprophos, suspensie, poate conduce, in decurs de cateva ore, la
ameliorarea durerilor si la restabilirea intregii game de miscari. De indata ce simptomele acute
sunt controlate, bursita cronica poate fi tratata prin administrarea unor doze mici de Diprophos. in
cazul unor afectiuni acute cum sunt tenosinovita, tendinita si peritendinita, o injectie de
Diprophos, suspensie amelioreaza simptomele bolii. in formele cronice ale acestor afectiuni,
poate fi necesara repetarea injectiei, in functie de starea fiecarui pacient.
Dupa administrarea intraarticulara a unei doze de 0,5 - 2 ml Diprophos, suspensie, in
decurs de doua pana la patru ore, durerile si rigiditatea asociate poliartritei reumatoide si
osteoartritei pot fi ameliorate. Durata ameliorarii, cu variatii mari in ambele afectiuni, este de
patru sau mai multe saptamani in majoritatea cazurilor.
Administrarea intraarticulara a medicamentului Diprophos, suspensie este bine tolerata in
tesuturile articulare si periarticulare. Dozele recomandate pentru administrare intraarticulara sunt,
dupa cum urmeaza: in articulatiile mari (genunchi, sold, umar), 1 - 2 ml, in articulatii medii (cot,
incheietura mainii, glezna), 0,5 - 1 ml, iar in articulatiile mici (picior, mana, torace), 0,25 - 0,5
ml.
Afectiunile dermatologice pot raspunde la administrarea intralezionala a medicamentului
Diprophos, suspensie. Raspunsul unor leziuni care nu sunt tratate direct poate fi datorat unui efect
sistemic slab al medicamentului. In cazul tratamentului intralezional, se recomanda administrarea
intradermica a unei doze de 0,2 ml/cm2 de Diprophos, suspensie, distribuita uniform, folosind o

13
seringa de tuberculina si un ac de calibrul 26. Indiferent de numarul zonelor afectate, intreaga
cantitate de Diprophos, suspensie administrata pe saptamana nu trebuie sa depaseasca 1 ml.
Diprophos, suspensie poate fi folosit eficace in afectiuni ale piciorului care raspund la
terapia cu corticosteroizi. Bursita localizata sub heloma durum poate fi controlata prin
administrarea a doua injectii succesive de 0,25 ml fiecare. In anumite afectiuni, cum sunt hallux
rigidus, digiti quinti varus si artrita gutoasa acuta, ameliorarea se instaleaza rapid. In cazul
majoritatii injectiilor, este recomandabila utilizarea unei seringi de tuberculina si a unui ac de
calibrul 25.
Doze recomandate a fi administrate la intervale de aproximativ o saptamana: bursita
localizata sub heloma durum sau molle, 0,25 - 0,5 ml; bursita sub excrescenta osoasa calcaneana,
bursita localizata deasupra hallux rigidus, 0,5 ml; bursita deasupra digiti quinti varus, 0,5 ml;
chist sinovial, 0,25 - 0,5 ml; metatarsalgie (nevralgia Morton), 0,25 - 0,5 ml; tenosinovita, 0,5 ml;
periostita la nivelul osului cuboid, 0,5 ml; artrita gutoasa acuta, 0,5 - 1 ml.
Dupa obtinerea unui raspuns favorabil, doza de intretinere adecvata se va determina prin
scaderea treptata a dozei initiale la intervale de timp adecvate, pana in momentul in care se obtine
cea mai mica doza eficace.
Expunerea pacientului la situatii de stres care nu au legatura cu boala existenta poate
necesita o doza mai mare de Diprophos, suspensie. in cazul in care, dupa aplicarea unei terapii de
lunga durata, se pune problema intreruperii administrarii medicamentului, doza trebuie micsorata
treptat.
Medicamentul trebuie agitat energic inainte de utilizare.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
Hipersensibilitate la betametazona, la alti corticosteroizi sau la oricare dintre excipientii
medicamentului.
Toate starile infectioase sistemice, cu exceptia cazurilor selectionate de infectii.
Unele viroze in evolutie (hepatita, herpes, varicela, zoster).
Stari psihotice necontrolate medicamentos.
Tulburari de coagulare, tratamente anticoagulante in curs.
Precautii

14
 La utilizarea medicamentului Diprophos, suspensie este obligatorie aplicarea cu strictete a
unei tehnici aseptice.
Pentru a evita atrofierea locala a tesutului, administrarea corticosteroizilor se va face prin
injectii intramusculare profunde in mase musculare mari.
Administrarea unui corticosteroid prin injectii in tesuturile moi, intralezional si
intraarticular poate produce atat efecte sistemice, cat si locale.
Pentru a exclude posibilitatea prezentei unui proces septic, este necesara examinarea
lichidului articular. Se va evita injectarea produsului in articulatiile anterior infectate.
Corticosteroizii nu se vor injecta in articulatiile cu instabilitate, in zonele infectate sau in
spatiile intravertebrale. Injectiile facute in mod repetat in articulatiile care prezinta osteoartrita
pot accentua leziunile de la nivelul articulatiilor. Evitati injectarea corticosteroizilor direct in
tesutul tendinos, intrucat aceasta poate conduce la aparitia rupturii de tendon.
In cazul terapiei de lunga durata cu corticosteroizi, trecerea de la administrarea parenterala
la administrarea pe cale orala a medicamentului trebuie avuta in vedere dupa evaluarea atenta a
beneficiilor si a riscurilor potentiale.
Utilizarea indelungata a corticosteroizilor poate produce cataracte subcapsulare
posterioare (in special la copii), glaucom, cu lezarea posibila a nervului optic, precum si
agravarea infectiilor oculare secundare produse de fungi sau virusuri. Periodic, se vor efectua
examene oftalmologice, in special in cazul pacientilor carora li s-a administrat o terapie de lunga
durata (peste sase saptamani).
Dozele medii si mari de corticosteroizi pot provoca cresterea tensiunii arteriale, retentie
hidrosalina, precum si eliminarea excesiva a potasiului. Posibilitatea ca aceste efecte sa apara este
mai mica in cazul utilizarii derivatilor sintetici, exceptand situatia in care acestia se administreaza
in doze mari. in astfel de cazuri, pot fi necesare instituirea unui regim restrictiv privind consumul
de sare si suplimentarea potasiului. Toti corticosteroizii intensifica eliminarea calciului.
In timpul terapiei cu corticosteroizi, pacientilor nu li se va administra vaccin antivariolic.
Datorita posibilelor riscuri de aparitie a unor complicatii neurologice si a absentei raspunsului
anticorpilor, pacientii care primesc tratament cu corticosteroizi, in special in doze mari, nu vor fi
supusi altor proceduri de imunizare.

15
 Pentru a controla afectiunea pentru care se instituie terapia, trebuie sa se foloseasca doza
minima posibila de corticosteroizi; daca este posibila reducerea dozei, aceasta trebuie sa se faca
treptat.
Insuficienta corticosuprarenaliana secundara indusa de medicament poate fi provocata de
intreruperea prea rapida a administrarii corticosteroidului si poate fi diminuata prin reducerea
treptata a dozei.
Sportivii trebuie avertizati ca acest medicament contine o substanta activa care poate
determina pozitivarea testelor antidoping.
Interactiuni medicamentoase
Folosirea concomitenta a unor medicamente, cum sunt: fenobarbitalul, rifampicina,
fenitoina sau efedrina poate intensifica metabolismul corticosteroizilor, diminuand efectele
terapeutice ale acestora.
Pacientii carora li se administreaza simultan un corticosteroid si un estrogen trebuie
urmariti pentru a se observa posibila exacerbare a efectelor corticosteroidului.
Utilizarea concomitenta a corticosteroizilor si a substantelor diuretice care provoaca
depletia potasiului poate accentua hipokaliemia. Utilizarea concomitenta a corticosteroizilor si a
glicozidelor cardiace poate mari posibilitatea aparitiei aritmiilor si a toxicitatii digitalice asociate
hipokaliemiei.
Utilizarea concomitenta a corticosteroizilor cu anticoagulante de tip cumarinic poate sa
amplifice sau sa diminueze efectele anticoagulante, fiind posibila necesitatea ajustarii dozei.
Efectele combinate ale antiinflamatoarelor nesteroidiene sau ale alcoolului cu
glucocorticoizii pot conduce la cresterea frecventei aparitiei si a severitatii ulceratiei
gastrointestinale.
Corticosteroizii pot diminua concentratiile sanguine de salicilat. Acidul acetilsalicilic
trebuie utilizat cu atentie in combinatie cu corticosteroizii in hipoprotrombinemie.
In cazul administrarii de corticosteroizi la pacientii diabetici, pot fi necesare ajustari ale
dozelor de medicamente antidiabetice.
Terapia concomitenta cu glucocorticoizi poate inhiba raspunsul la somatotropina. Trebuie
evitate dozele de betametazona care depasesc 300 - 400 p,g (0,3 - 0,45 mg) pe metru patrat de
suprafata corporala, per zi, in timpul administrarii somatotropinei.
Interactiuni cu testele de laborator

16
 Corticosteroizii pot afecta testul cu nitro-blue tetrazoliu pentru depistarea infectiilor
bacteriene si pot produce rezultate fals negative.
Atentionari speciale
In cazul pacientilor care prezinta purpura trombocitopenica idiopatica, administrarea
intramusculara a produsului Diprophos se va face cu precautie.
Terapia cu corticosteroizi administrata pacientilor cu tuberculoza activa se va limita doar
la cazurile de tuberculoza fulminanta sau diseminata, in care corticosteroizii sunt folositi in
asociere cu o schema terapeutica antituberculoasa adecvata.
Efectul corticosteroizilor este potentat la pacientii care au hipotiroidie sau la cei cu ciroza.
Datorita posibilitatii aparitiei perforatiei corneene, la pacientii cu herpes simplex ocular se
recomanda utilizarea atenta a corticosteroizilor.
Corticosteroizii se vor utiliza cu prudenta in: colita ulceroasa nespecifica, daca exista o
iminenta de perforatie, abces sau alta infectie piogena iminenta; diverticulita; anastomoze
intestinale recente; ulcer gastro-duodenal activ sau latent; insuficienta renala; hipertensiune
arteriala; osteoporoza si miastenia gravis.
Intrucat administrarea corticosteroizilor poate sa perturbe cresterea si sa inhibe producerea
endogena de corticosteroizi la nou-nascuti si la copii, cresterea si dezvoltarea acestor pacienti
care primesc tratament prelungit trebuie urmarite cu atentie.
Sarcina si alaptarea
Deoarece nu s-au efectuat studii controlate privind efectul medicamentului asupra
reproducerii umane, in cazul administrarii corticosteroizilor, folosirea Diprophos, suspensie in
timpul sarcinii sau la femeile de varsta fertila necesita o evaluare atenta a raportului beneficiu
potential pentru mama/risc posibil pentru fat. Copiii nascuti de mame carora li s-au administrat
doze mari de corticosteroizi in timpul sarcinii trebuie urmariti cu atentie pentru a se observa
posibilele semne de hipoadrenalism.
La om, corticosteroizii traverseaza bariera feto-placentara si se excreta in laptele matern.
Datorita posibilitatii aparitiei unor reactii adverse provocate de Diprophos, suspensie la sugari,
trebuie sa se decida daca este necesar sa se intrerupa fie alaptarea, fie terapia, avand in vedere
importanta medicamentului pentru mama.

17
 Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Diprophos, suspensie nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Reactii adverse posibile
Reactiile adverse la Diprophos, suspensie, care au fost similare celor semnalate in cazul
altor corticosteroizi, sunt dependente atat de doza, cat si de durata terapiei. De obicei, aceste
reactii pot fi eliminate sau diminuate prin reducerea dozei; in general, aceasta este preferabila
sistarii terapiei cu Diprophos, suspensie.
Tulburari hidroelectrolitice: retentie de sodiu, pierderi de potasiu; alcaloza hipokaliemica;
retentie hidrica; insuficienta cardiaca congestiva la pacientii sensibili; hipertensiune arteriala.
Musculoscheletice: scaderea fortei musculare, miopatie cortizonica, hipotrofie musculara;
agravarea simptomatologiei in miastenia gravis; osteoporoza; fracturi vertebrale prin compresie;
necroza aseptica a capului femural si a celui humeral; fractura patologica a oaselor lungi; ruptura
de tendon; instabilitate articulara (provocata de injectii intraarticulare repetate).
Gastro-intestinale: ulcer gastro-duodenal, cu posibilitatea aparitiei ulterioare a perforatiei
si a hemoragiei; pancreatita; distensie abdominala; esofagita ulceroasa.
Dermatologice: intarzieri in vindecarea ranilor; atrofie cutanata; subtierea pielii care
devine astfel fragila; petesii si echimoze; eritem facial; transpiratii abundente; reactii diminuate la
testarile cutanate; reactii cum sunt dermatita alergica, urticarie, edem angioneurotic.
Neurologice: convulsii, hipertensiune intracraniana cu edem papilar (pseudotumor
cerebri), de obicei dupa tratament, vertij, cefalee, agravarea epilepsiei.
Endocrine: tulburari menstruale; status cushingoid; inhibarea dezvoltarii fetale
intrauterine sau a cresterii la copii; supresie secundara corticosuprarenaliana si hipofizara, in
special in situatii de stres, cum sunt: traumatismele, interventiile chirurgicale sau bolile; toleranta
scazuta la glucide, manifestari de diabet zaharat latent, cresterea necesarului de insulina sau de
antidiabetice orale, la diabetici.
Oftalmice: cataracta subcapsulara posterioara; presiune intraoculara crescuta; glaucom;
exoftalmie, exacerbarea infectiilor oftalmice virale sau fungice.
Metabolice: balanta a azotului negativa datorata catabolismului proteic, lipomatoza,
inclusiv lipomatoza mediastinala si lipomatoza epidurala care poate produce complicatii
neurologice; crestere in greutate.

18
 Psihiatrice: euforie, labilitate emotionala; depresie severa cu manifestari psihotice;
modificari de personalitate; hiperiritabilitate; insomnie, agravarea schizofreniei.
Cardiace: ruptura miocardica in urma unui infarct de miocard recent.
Alte reactii adverse: reactii anafilactoide sau de hipersensibilitate, reactii hipotensive sau
de tip soc.
Supradozaj
Medicul dumneavoastra va evalua periodic starea dumneavoastra clinica pentru a fi sigur
ca primiti doza corecta.
Cum se pastreaza Diprophos
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25 grade Celsius, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Informatii suplimentare
Compozitie
Un ml suspensie injectabila contine betametazona 5 mg sub forma de dipropionat de
betametazona 6,43 mg, betametazona 2 mg sub forma de fosfat sodic de betametazona 2,63 mg şi
excipienti: hidrogenofosfat disodic dihidrat, edetat disodic, clorura de sodiu, polisorbat 80, alcool
benzilic, p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil, carboximetilceluloza sodica,
polietilenglicol 3350, acid clorhidric, apa pentru preparate injectabile.
Ambalaj
Cutie cu 5 fiole a 1 ml suspensie injectabila.
Fabricant
Schering-Plough Labo N.V., Belgia

2.2.2 Celestone
Compozitie
Celestone solutie injectabila este o solutie sterila de betametazona sodiu fosfat, sarea de
sodiu a esterului 21-fosfat de betametazona. Fiecare ml de Celestone injectabil contine 5,3 mg
betametazona sodiu fosfat echivalent cu 4 mg de betametazona.
Actiune terapeutica
Celestone solutie injectabila prezinta puternice efecte antiinflamatorii, antireumatice si

19
antialergice in tratamentul afectiunilor care raspund la corticosteroizi. Glucocorticoizii, precum
betametazona, produc efecte metabolice profunde si variate si modifica raspunsul imun al
organismului la diversi stimuli. Betametazona are activitate gluco-corticosteroida ridicata si
mineralo-corticosteroida redusa.
Indicatii
Celestone solutie injectabila este indicat in tratamentul diferitelor boli endocrine,
reumatice, de colagen, dermatologice, alergice, oftalmologice, gastrointestinale, respiratorii,
hematologice, afectiunilor de alta natura despre care se cunoaste ca raspund la tratamentul cu
corticosteroizi. Terapia cu hormoni corticosteroizi este un tratament adjuvant si nu un inlocuitor
al terapiei conventionale. Acest medicament este indicat atunci cand se urmareste obtinerea unui
efect corticosteroid rapid si intens.
Boli endocrine: Insuficienta corticosuprarenala primara sau secundara (impreuna cu
mineralo-corticosteroizi, daca este cazul); insuficienta suprarenala acuta; inaintea sau in timpul
interventiilor chirurgicale la pacientii cu insuficienta corticosuprarenala cunoscuta sau banuita;
soc care nu raspunde la terapia conventionala datorita insuficientei corticosuprarenale cunoscute
sau banuite; suprarenalectomie bilaterala; hiperplazie suprarenala congenitala; tiroidita acuta,
tiroidita nesupurativa si tireotoxicoza; hipercalcemie asociata cancerului.
Soc-Principiul corticoterapiei adjuvante in soc se bazeaza pe efectele sale farmacologice
si nu pe o inlocuire fiziologica. Soc hemodinamic: Administrarea intravenoasa de Celestone
solutie injectabila poate conduce la reechilibrarea hemodinamica in cazurile selectionate de soc,
care nu raspund la tratamentul conventional, inclusiv la administrarea de sange si
vasoconstrictoare. 
Celestone solutie injectabila nu trebuie sa inlocuiasca metodele obisnuite de tratament in
soc, ci sa reprezinte o terapie adjuvanta. Soc endotoxic: Corticosteroizii nu inlocuiesc terapia
antibacteriana, dar folosirea concomitenta a unor doze mari de corticosteroizi poate imbunatati
rata de supravietuire. Terapia corticosteroida intensiva cu Celestone solutie injectabila poate
imbunatati rata de supravietuire in socul septic sever pana ce vor avea efect antibioticele si
celelalte masuri terapeutice. 
Edemul cerebral (hipertensiunea intracraniana): Beneficiile clinice ale terapiei adjuvante
cu corticosteroizi in edemul cerebral sunt probabil derivate din supresia inflamatiei cerebrale.
Corticosteroizii nu trebuie sa fie considerati un inlocuitor al interventiei neurochirurgicale.

20
Valoarea lor consta in reducerea sau prevenirea edemului cerebral care apare dupa interventiile
chirurgicale sau alte traumatisme cerebrale de alta natura, accidentele cerebrovasculare si
tumorile cerebrale maligne, primare sau metastatice. 
Episoade de rejet in transplantul renal: Celestone solutie injectabila este eficient in
tratamentul rejetului acut, primar si a celui clasic, tardiv in combinatie cu terapia conventionala
pentru prevenirea rejetului de transplant renal. 
Utilizarea antepartum in prevenirea sindromului detresei respiratorii la prematuri:
Celestone solutie injectabila este indicat in tratamentul profilactic al bolii membranelor hialine la
prematuri, cand se administreaza mamelor anterior nasterii (inainte de cea de-a 32-a saptamana
de gestatie). 
Afectiuni musculoscheletice: Celestone solutie injectabila poate fi administrat ca terapie
adjuvanta pe termen scurt (in timpul unui episod acut) in artrita reumatoida; osteoartrita
(posttraumatica sau sinovita); artrita psoriazica; spondilita anchilozanta; artrita acuta gutoasa;
bursita acuta si subacuta; febra reumatica acuta; fibrozita, epicondilita; tenosinovita acuta,
nespecifica; miozita; heloma. Celestone solutie injectabila poate fi folosit in tratamentul
tumorilor chistice ale aponevrozelor sau tendoanelor. 
Boli de colagen: in timpul exacerbarii sau ca terapie de intretinere in anumite cazuri de
lupus eritematos sistemic, cardita reumatismala acuta, sclerodermie si dermatomiozita. 
Afectiuni dermatologice: Pemfigus; dermatita herpetiforma buloasa; eritem multiform sever
(sindromul Stevens-Johnson); dermatita exfoliativa; mycosis fungoides; psoriazis sever; eczema
alergica (dermatita cronica); dermatita seboreica severa. Administrarea intralezionala este
indicata pentru tratamentul cicatricelor cheloide; lichenului plan cu leziuni inflamatorii localizate,
hipertrofie, infiltrate; placilor psoriazice; granulomului inelar, lichenului simplu cronic (neuro-
dermatita); lupusului eritematos discoidal; necrobiozei lipoidice diabetice; alopeciei areata. 
Stari alergice: Controlul afectiunilor alergice severe care nu reactioneaza la tratamentul
conventional, precum rinita alergica sezoniera sau perena, polipii nazali, astmul bronsic (inclusiv
status asthmaticus), dermatita de contact, dermatita atopica (neurodermatita), hipersensibilitatea
la medicamente, reactiile serice; edemul laringian, acut, neinfectios. 
Afectiuni oftalmologice: Procese inflamatorii si alergice, acute si cronice, severe ale
ochiului si anexelor lui, precum conjunctivita alergica, keratita, ulcerele marginale alergice ale
corneei, herpesul zoster oftalmic, iritele, iridociclitele, corioretinitele, inflamatia segmentului

21
anterior, uveitele posterioare difuze si coroiditele, nevrita optica, oftalmia simpatica. 
Afectiuni respiratorii: Sarcoidoza simptomatica; sindromul Loffler controlat prin alte metode;
berilioza; tuberculoza pulmonara diseminata sau galopanta cand este asociata cu chimio-terapie
antituberculoasa corespunzatoare; pneumonia de aspiratie. 
Tulburari hematologice: Trombocitopenia idiopatica si secundara la adulti; anemia
dobandita (autoimuna); eritroblastopenia (anemia RBC); anemia hipoplazica congenitala
(eritroidala); reactiile posttransfuzionale. 
Afectiuni gastrointestinale: in timpul perioadelor critice de colita ulceroasa; enterita
regionala. 
Neoplazii: Pentru tratamentul paleativ al leucemiilor si limfoamelor la adulti; leucemia
acuta la copii. 
Stari edematoase: Pentru a induce diureza sau remisia proteinuriei in sindromul nefrotic fara
uremie de tip idiopatic, sau cel datorat lupusului eritematos. 
Alte afectiuni: Meningita tuberculoasa cu bloc subarahnoidian sau bloc iminent cand este
folosit impreuna cu chimioterapie antituberculoasa corespunzatoare; trichineloza cu afectare
neurologica sau miocardica. 
Mod de administrare
Celestone solutie injectabila poate fi utilizat pentru administrare intravenoasa,
intramusculara, intraarticulara, intralezionala sau in tesuturile moi. Dozele necesare sunt variabile
si trebuie individualizate pe baza bolii specifice, a severitatii afectiunii si a raspunsului
pacientului. Doza initiala de Celestone solutie injectabila la adulti poate varia pana la 8,0 mg de
betametazona pe zi depinzand de specificul afectiunii tratate. In cazurile mai putin severe, sunt
suficiente, in general, doze mai reduse, in timp ce la anumiti pacienti pot fi necesare dozei nitiale
mai mari. Doza initiala trebuie mentinuta sau ajustata pana cand se obtine un raspuns satisfacator.
Daca dupa o perioada rezonabila de timp nu se obtine un raspuns clinic satisfacator, tratamentul
cu Celestone solutie injectabila trebuie intrerupt si pacientul va fi transferat pe o alta terapie
adecvata. Doza initiala, uzuala de betametazona administrata intramuscular, la copii, variaza intre
0,02 si 0,125 mg/kg corp/zi. Dozarea la sugari si copii trebuie sa se faca pe baza acelorasi
considerente ca si la adulti si sa nu se urmeze strict dozele indicate pentru varsta si greutate
corporala. 
Desi Celestone solutie injectabila poate fi administrat pe mai multe cai, in situatiile de

22
urgenta, se recomanda administrarea pe cale intravenoasa. 
Celestone solutie injectabila poate fi de asemenea administrat prin perfuzie intravenoasa
fie cu solutie salina izotonica sau cu dextroza, in cantitatea corespunzatoare de solutie. Celestone
solutie injectabila trebuie adaugat solutiei intravenoase in momentul administrarii. Solutiile
nefolosite trebuie puse imediat la rece si folosite in termen de 24 ore. Dupa ce se obtine un
raspuns favorabil, trebuie stabilita doza de intretinere adecvata reducand doza initiala putin cate
putin la intervale de timp corespunzatoare pana se ajunge la cea mai mica doza care poate
mentine raspunsul clinic adecvat. Expunerea pacientului la situatii de stres fara legatura cu
boala existenta poate impune cresterea dozei de Celestone solutie injectabila. 
Daca trebuie intrerupt tratamentul dupa o terapie pe termen lung, doza trebuie micsorata
treptat.
Dozele recomandate in diverse boli sunt urmatoarele:
Soc: Celestone solutie injectabila, 3 mg/kg corp de betametazona poate fi administrat o singura
data i.v. in bolus, ca si terapie aditionala. Aceasta doza poate fi readministratala fiecare 4 pana la
6 ore daca socul persista. Administrarea dozelor crescute de corticosteroizi trebuie continuata
pana cand starea pacientului se stabilizeaza.
Edem cerebral: Semne obiective sisubiective de ameliorare apar la cateva ore dupa
administrarea de Celestone solutie injectabila la doze de 2 mg pana la 4 mg de betametazona.
Pacientii comatosi pot primi doze conventionale intre 2 si 4 mg, de patru ori pe zi.
Rejetul de transplant renal: La primelesemne sau diagnostic de reject acut sau tardiv, Celestone
solutie injectabila se administreaza in perfuzie i.v. constanta, doza initiala fiind de 60 mg de
betametazona in primele 24 de ore. Situatiile individuale pot necesita variatii minore ale dozei.
Utilizarea antepartum in prevenirea sindromului detresei respiratorii la prematuri: Cand este
necesar sa se induca travaliul inainte de a 32-a saptamana de gestatie sau cand este inevitabila
nasterea prematura, inainte de a 32-a saptamana de gestatie, din cauza unor complicatii
obstetricale, se recomanda administrarea intramusculara de Celestone solutie injectabila (4-6 mg
de betametazona) la fiecare 12 ore, timp de 24 - 48 ore (2 pana la 4 doze) inainte de momentul
prevazut al nasterii. Pentru a avea suficient timp sa-si exercite actiunea si sa produca efecte
clinice decelabile terapia cu corticosteroizi trebuie initiata cu cel putin 24 de ore (sau preferabil
intre 48 si 72 de ore) inainte de nastere. Celestone solutie injectabila trebuie de asemenea
considerat ca o metoda profilactica de tratament daca se stie ca fatul prezinta un raport lecitina/

23
sfingo-mielina scazut (sau reducerea testului de stabilitate a spumei in lichidul amniotic). In acest
caz trebuie folosit acelasi regim de dozare ca cel recomandat anterior.
Afectiuni musculoscheletale-
Dozele recomandate depind de marimea articulatiei sau de locul unde urmeaza a fi
administrat:
Loc Betametazona Doza(mg)

Articulatii mari (sold) 2,0 mg-4,0 mg

Articulatii mici 0,8 mg-2,0 mg

Bursa 2,0 mg-3,0 mg

Sinoviala 0,4 mg-1,0 mg

Heloma(batatura) 0,4 mg-1,0 mg

Ganglion 1,0 mg-2,0mg

Tesut moale 2,0 mg-6,0 mg

Reactii posttransfuzionale: Pentru prevenirea reactiilor posttransfuzionale, trebuie

administrat 1 sau 2 ml de Celestone solutie injectabila intravenos chiar inaintea transfuziei
sanguine. Corticosteroidul nu trebuie amestecat cu sangele. Daca transfuzia sanguina se repeta, se
poate da aceeasi doza de Celestone solutie injectabila pana la de patru ori in 24 ore, daca este
necesar. .
Administrare subconjunctivala: Corticosteroizii solubili au fost frecvent administrati injectabil,
subconjunctival, in afectiuni oculare ce raspund la terapia cu corticosteroizi. Doza uzuala de
Celestone solutie injectabila este de 0,5 ml (2 mg de betametazona).
Contraindicatii
Celestone solutie injectabila este contraindicat la pacientii cu infectii fungice sistemice, la
cei cu sensibilitate la betametazona, sau la corticoizi sau la oricare din componentele acestor
produse.
Precautii
Tehnica aseptica stricta este obligatorie in cazul folosirii de Celestone solutie injectabila.
Celestone solutie injectabila contine bisulfit de sodiu, sulfit care poate determina reactii de tip

24
alergic, inclusiv simptome de anafilaxie si simptome amenintatoare de viata sau cel putin
episoade mai putin severe de astm la persoanele sensibile.
Celestone solutie injectabila trebuie administrat intramuscular, cu precautie la pacientii cu
purpura trombocitopenica idiopatica. Injectarea intramusculara a corticosteroizilor trebuie facuta
in profunzimea masei musculare pentru a evita atrofia tisulara locala. Administrarea in tesuturile
moi, intralezionala si intraarticulara a corticosteroizilor poate produce atat efecte sistemice cat si
locale.
Examinarea oricaror lichide prezente in articulatii este necesara pentru a exclude un
proces septic. Se recomanda evitarea injectarii locale intr-o articulatie anterior infectata.
Elementele sugestive pentru diagnosticul de artrita septica sunt cresterea marcata a durerii
si tumefactiei locale, diminuarea mobilitatii articulare, febra si indispozitie. Daca diagnosticul de
sepsis se confirma trebuie instituita terapie antimicrobiana corespunzatoare. Corticosteroizii nu
trebuie injectati in articulatii instabile, zone infectate sau spatii intervertebrale. Injectiile repetate
in articulatiile afectate de osteoartrita pot accentua distrugerea acestora. Evitati injectarea
corticosteroizilor direct in masa tendinoasa, deoarece pot rezulta in timp ruperi ale tendonului.
Dupa terapia intraarticulara cu corticosteroizi, pacientii trebuie sa aiba grija sa evite
suprasolicitarea articulatiei la care au fost obtinute beneficii simptomatice.
Deoarece au aparut cazuri rare de reactii anafilactice la pacientii care au primit terapie
corticosteroida administrata parenteral trebuie luate masuri speciale de precautie la administrarea
acestora, in special la pacientii cu istoric de alergie la orice fel de medicament. 
In cazul tratamentului de lunga durata cu corticosteroizi, transferul de la modul de administrare
parenteral la cel oral se va face dupa cantarirea potentialului beneficiilor si a riscurilor.
Modificarile dozelor pot fi necesare in cazul remisiunilor sau exacerbarilor bolii, in functie de
reactia individuala a pacientului la tratament, in cazul expunerii pacientului la stresuri emotionale
sau fizice, precum infectiile grave, operatii chirurgicale sau traumatisme. In urma intreruperii
terapiei cu corticosteroizi pe termen lung sau in doza mare, este necesara urmarirea pacientilor
timp de 1 an. Corticosteroizii pot masca unele semne de infectie si noi infectii pot aparea in
timpul utilizarii lor. Cand se utilizeaza corticosteroizi, pot aparea scaderea rezistentei si a
capacitatii de a localiza infectii. Utilizarea corticosteroizilor pe termen lung poate produce
cataracte posterioare subcapsulare (in special la copii), glaucom cu posibile afectari ale nervului
optic si poate accentua infectiile oculare secundare provocate de fungi sau virusuri. Dozele mari

25
si cele medii de corticosteroizi pot provoca cresterea presiunii sanguine, retentia de saruri si apa,
si cresterea excretiei de potasiu. Probabilitatea aparitiei acestor efecte cu derivati sintetici este
scazuta, cu exceptia cazului cand se folosesc doze mari.
Se impun masuri restrictive in ceea ce priveste dieta cu sare, precum si suplimentarea
cantitatilor de potasiu. Toti corticosteroizii intensifica excretia de potasiu. in timpul tratamentului
cu corticosteroizi pacientii nu trebuie vaccinati impotriva variolei. Alte proceduri de imunizare nu
trebuie aplicate la pacientii care primesc corticosteroizi, in special doze mari, din cauza
posibilelor complicatii neurologice si a lipsei de raspuns umoral (cu anticorpi). Oricum,
procedurile de imunizare pot fi aplicate la pacientii care primesc corticosteroizi ca terapie de
substitutie, de exemplu pentru boala Addison. Pacientii care primesc doze imunosupresante de
corticosteroizi trebuie avertizati sa evite expunerea la varsat de vant si pojar, si daca s-au expus,
sa obtina sfaturi medicale corespunzatoare. Acest lucru este extrem de important la copii. In
tuberculozele active, corticoterapia trebuie limitata numai la acele cazuri de tuberculoza
fulminanta sau diseminata in care corticosteroizii sunt utilizati in combinatie cu terapia
antituberculoasa adecvata. Daca la pacientii cu tuberculoza latenta sau cu reactivitate la
tuberculina sunt administrati corticosteroizi, este necesara o observare atenta deoarece boala se
poate reactiva.
In timpul terapiei pe termen lung cu corticosteroizi, pacientii trebuie sa primeasca
chimioprofilaxie. Daca in programul chimioprofilactic se foloseste rifampin, trebuie luat in
considerare efectul sau de intensificare a metabolismului hepatic; o ajustare a dozei de
corticosteroizi poate fi necesara. Trebuie folosita cea mai mica doza posibila de corticosteroid
pentru a controla boala tratata; cand este posibila reducerea dozei, aceasta se va face treptat. In
cazul intreruperii prea rapide a corticosteroidului poate aparea o insuficienta corticosuprarenala
secundara, indusa de medicament, care poate fi evitata prin reducerea treptata a dozei. Aceasta
insuficienta poate persista luni de zile dupa intreruperea terapiei; prin urmare, daca apare un
stress in aceasta perioada, corticoterapia trebuie reinstituita. Daca pacientul primeste deja
corticosteroizi, poate fi necesara o crestere a dozei.
Deoarece secretia mineralcorticoida poate fi afectata, saruri si/sau mineralcorticoizi
trebuie administrati concomitent. Efectul corticosteroid este amplificat la pacientii cu
hipotiroidism si la cei cu ciroza hepatica.

26
 Se recomanda utilizarea cu precautie a corticosteroizilor la pacientii cu herpes simplex
ocular din cauza unor posibile perforatii corneene.
In timpul terapiei cu corticosteroizi pot aparea probleme psihice. Corticosteroizii pot
agrava instabilitatea emotionala existenta sau tendintele psihotice.
Corticosteroizii trebuie utilizati cu precautie in: colitele ulcerative nespecifice, daca exista
o probabilitate de perforare iminenta, abces sau alte infectii piogenice; diverticulite; anastomoze
intestinale noi; ulcer peptic activ sau latent; insuficienta renala; hipertensiune; osteoporoza; si
miastenia gravis. Deoarece complicatiile ce apar in urma tratamentului cu glucocorticosteroizi
depind de doza, marimea si durata tratamentului, trebuie luata o decizie la fiecare pacient in ceea
ce priveste beneficiile si riscurile tratamentului. Deoarece administrarea corticosteroizilor poate
influenta rata de crestere si poate inhiba producerea de corticosteroizi endogeni la copii si sugari,
cresterea si dezvoltarea acestor pacienti, care primesc terapie pe termen lung, trebuie urmarita cu
atentie.
Corticosteroizii pot altera mobilitatea si numarul de spermatozoizi la unii pacienti.
Sarcina si alaptare
Deoarece nu s-au efectuat studii controlate de reproducere umana sub corticosteroizi,
folosirea acestor medicamente, oricand in timpul sarcinii, necesita cantarirea beneficiilor posibile
ale administrarii medicamentului in raport cu riscurile potentiale pentru mama si fat. Datele
publicate arata ca utilizarea profilactica a corticosteroizilor dupa a 32-a saptamana de gestatie
este inca controversata. De aceea, medicul trebuie sa cantareasca avantajele in raport cu
riscurile potentiale pentru mama si fat cand se folosesc corticosteroizi dupa aceasta perioada.
Corticosteroizii nu sunt indicati in tratamentul bolii membranelor hialine dupa nastere. In
tratamentul profilactic al bolii membranelor hialine la prematuri, corticosteroizii nu trebuie
administrati femeilor gravide cu preeclampsie, eclampsie, sau cu afectare evidenta a placentei.
Copiii nascuti din mame care au primit cantitati substantiale de corticosteroizi in timpul
sarcinii, trebuie observati cu atentie pentru semne de hipoadrenalism. Cand mamele au primit
betametazona injectabila prenatal, s-a produs la copii supresia temporara a hormonilor de crestere
fetala si posibil a hormonilor hipofizari care regleaza productia de corticosteroizi de la nivelul
ambelor zone, fetala si definitiva, ale glandelor suprarenale la fat. Oricum, supresia
hidrocortizonului fetal nu a interferat cu raspunsurile adrenocorticale hipofizare la stress, dupa
nastere.

27
 Corticosteroizii traverseaza bariera placentara si apar in laptele matern. Datorita
capacitatii corticosteroizilor de a traversa bariera placentara, nou-nascutii si sugarii mici nascuti
din mame care au primit corticosteroizi, mai mult sau mai putin pe intreaga perioada a sarcinii,
trebuie examinati cu atentie deoarece exista posibilitatea foarte rara a aparitiei cataractei
congenitale.
Femeile care au primit corticosteroizi in timpul sarcinii trebuie observate atat in timpul
sarcinii cat si dupa aceea pentru depistarea oricaror semne de insuficienta suprarenaliana datorata
stresului asociat cu asterea. Din cauza posibilitatii aparitiei unor efecte nedorite ca urmare a
terapiei cu Celestone solutie injectabila la copiii alaptati trebuie luata o decizie in ceea ce priveste
fie intreruperea alaptarii fie a administrarii medicamentului, luandu-se in calcul importanta
medicamentului pentru mama.
Reactii adverse
Reactiile adverse la Celestone solutie injectabila au fost aceleasi ca si cele mentionate in
cazul altor corticosteroizi, legate atat de doza cat si de durata terapiei. De obicei aceste reactii pot
disparea sau diminua prin reducerea dozei. Aceasta masura este de preferat in locul intreruperii
tratamentului.
Tulburari hidroelectrolitice: retentie de sodiu, pierderi de potasiu, alcaloza hipokaliemica;
retentie de lichide; insuficienta cardiaca congestiva la pacientii sensibili; hipertensiune.
Musculoscheletale: slabiciune musculara, miopatie corticosteroidica, scaderea masei
musculare; agravarea simptomelor miastenice in miastenia gravis; osteoporoze; fracturi
vertebrale; necroze aseptice ale capului femural si humeral; fracturi patologice ale oaselor lungi;
ruptura de tendon; instabilitate articulara (de la injectii intraarticulare repetate).
Gastrointestinale: ulcer peptic cu posibile perforatii si hemoragii ulterioare; pancreatita;
distensie abdominala; esofagita ulcerativa.
Dermatologice: intarzierea vindecarii plagilor; atrofia pielii; subtierea pielii; petesii si
echimoze; eritem facial; hipersudoratie; scaderea reactivitatii la testele cutanate; reactii precum
dermatitele alergice, urticaria, edemul angioneurotic.
Neurologice: convulsii; cresterea presiunii intracraniene cu edem papilar (pseudotumor
cerebri) de obicei dupa tratament; vertij; cefalee.
Endocrine: tulburari menstruale; dezvoltarea statusului cushingoid; intarzierea cresterii
fetale intrauterine sau la copil; supresie secundara suprarenaliana si hipofizara, particular in

28
conditii de stres, precum in traumatisme, interventii chirurgicale sau boli severe; scaderea
tolerantei la carbohidrati, manifestari de diabet zaharat latent, cresterea necesitatilor de insulina
sau de agenti hipoglicemici orali la diabetici.
Oftalmice: cataracte posterioare subcapsulare; cresterea presiunii intraoculare, glaucom;
exoftalmie.
Metabolice: balanta negativa a azotului datorita catabolismului proteic.
Psihiatrice: euforie, schimbari de dispozitie; depresii severe pana la manifestari psihotice
clare; schimbari de personalitate; insomnie.
Altele: reactii anafilactice sau de hipersensibilitate; reactii hipotensive sau de tip soc. Alte
reactii adverse asociate terapiei corticosteroide parenterale includ: cazuri rare de orbire in cazul
administrarii intralezionale in regiunea faciala sau cervicala, hiperpigmentare sau
hipopigmentare, atrofie cutanata sau subcutanata, abces steril, roseata postinjectionala (dupa
administrarea intraarticulara) si artropatie de tip Charcor.

2.2.3.Biorinil
BIORINIL conţine două substanţe active, betametazonă, ce
face parte dintr-un grup de medicamente numiă corticoteroizi şi
care prezintă acţiune antiiflamatorie puternică; şi clorhidrat de
tetrizolină, care aparţine unui grup de medicamente numită
simptatomimetice care ajută la decongestionarea mucoasei
nasului prin efectul de constricţie asupra vaselor de
sânge.Biorinil este indicat în rinite acute şi subacute (inflamaţii
ale mucoasei nasului) , sinuzite (inflamaţii ale sinusurilor),
rinofaringite (inflamaţii ale nasului şi faringelui)

2.2.4. Betametazona crema

Betametazonă Fiterman cremă face parte din grupul de medicamente cunoscute sub
denumirea de corticosteroizi cu potenţă mare. Betametazona se utilizează pentru a reduce

29
inflamaţia şi pruritul care apar în unele boli de piele de tipul eczemei de contact, pruritului non
parazitar, lichenului plan şi psoriazisului.
Contraindicatii:
 dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la betametazonă sau la oricare dintre celelalte
componente ale Betametazonă Fiterman;-dacă aveţi infecţii primare bacteriene, virale
fungice sau parazitare; -dacă zona unde doriţi să aplicaţi medicamentul prezintă leziuni
ulcerative; -dacă aveţi acnee sau acnee rozacee; -la copii cu vârsta sub 1 an
 dacă utilizaţi şi un alt medicament (medicamente) cu corticosteroizi;
 dacă suferiţi de alte boli ale pielii datorate circulaţiei sanguine deficitare;
 dacă a apărut infecţii o suprainfecţie bacteriană sau fungică a unei dermatoze. In această
situaţie,
medicul vă poate indica întreruperea tratamentului cu Betametazonă Fiterman până când infecţia
este controlată;
 dacă utilizaţi timp îndelungat Betametazona cremă; aplicarea îndelungată la nivelul feţei a
glucocorticoizilor cu potenţă mare poate duce la apariţia dermatitei corticodependente şi
corticosensibile cu atrofie cutanată, cu posibilitatea de revenire a simptomatologiei după
fiecare întrerupere a tratamentului.
Ca urmare, se recomandă întreruperea treptată a administrării. Acest fapt trebuie avut în
vedere atunci cînd sunt tratate afecţiuni precum, psoriazis sau eczeme severe. Dacă se aplică la
nivelul pleoapelor, durata tratamentului trebuie limitată; un tratament prelungit creşte riscul
apariţiei ptozei palpebrale (prin acţiunea la nivelul musculaturii pleoapelor), al glaucomului şi a
efectului de rebound; trebuie urmărit cu atenţie ca medicamentul să nu pătrundă în ochi, datorită
riscului de dezvoltare a glaucomului.
Datorită posibilităţii absorbţiei glucocorticoizilor în sânge, aplicarea pe o suprafaţă
corporală mare sau utilizarea pansamentelor ocluzive poate determina apariţia efectelor sistemice
ale glucocorticoizilor. Nu se recomandă utilizarea prelungită la nivelul pliurilor sau a ariilor
intertriginoase. In cazul apariţiei manifestărilor de intoleranţă locală, sunt necesare întreruperea
tratamentului şi stabilirea etiologiei. Betametazona Fiterman cremă este indicată exclusiv pentru
utilizare externă. La copii cu vâsta sub 12 ani, Betametazonă Fiterman 0,5 mg/g nu se utilizează
decât în mod excepţional sub supraveghere strictă şi este contraindicat la copii cu vârsta sub 1 an.

30
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat, mărind intervalul dintre doze sau
utilizând un corticoid cu acţiune mai slabă sau cu concentraţie redusă.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat
recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Nu se cunosc interacţiuni între Betametazonă Fiterman şi alte medicamente. Totuşi nu
utilizaţi alte medicamente care conţin corticosteroizi (de exemplu hidrocortizonul) împreună cu
Betametazona cremă.
Utilizarea Betametazonă Fiterman cu alimente şi băuturi
Nu se cunosc interacţiuni între Betametazonă Fiterman şi alimente sau băuturi.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a
lua orice medicament.
Medicamentul poate fi utilizat în timpul sarcinii doar dacă beneficiul potenţial al mamei
justifică riscul posibil asupra fătului.
Deoarece nu există suficiente date privind administrarea corticoizilor topici la femei care
alăptează, trebuie luată o decizie adecvată de a întrerupe fie alăptarea fie administrarea
medicamentului în timpul alăptării, în funcţie de importanţa medicamentului pentru mamă.
Conducerea vehiculelor şi utilizarea utilajelor
Betametazona cremă nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a utiliza
utilaje.
Informaţii importante privind unele componente ale Betametazonă Fiterman
Propilenglicolul din compoziţia medicamentului poate determina iritaţie cutanată.
Alcoolul cetostearilic şi alcoolul cetilic din compoziţia medicamentului pot determina
reacţii adverse cutanate locale (de exemplu, dermatită de contact).

2.3. Budesonid

31
 Steroizi inhalator, care are un efect antiekssudative locale anti-inflamatorii şi anti-alergice.
Utilizat in boala Crohn, astm bronşic şi obstructivă cronică de tip boala pulmonară. Budesonida
are un antiexudativă, imunosupresoare, acţiune anti-alergice si anti-inflamatorii locale asupra
mucoasei tractului respirator. Produsul îmbunătăţeşte controlul astmului bronşic. atacuri de astm
poate avea loc în decurs de 24 de ore de la iniţierea tratamentului cu acest medicament. Efectul
terapeutic maxim este atins după câteva săptămâni de utilizare continuă a medicamentului.

Budenofalk contine ca substanta activa budesonida care este un glucocorticoid

nehalogenat, cu actiune locala, utilizat pentru tratamentul bolilor inflamatorii ale intestinului si
ficatului
Budenofalk este utilizat in:
 Tratamentul puseelor acute ale bolii Crohn (o boala inflamatorie a intestinului) care
afecteaza ileonul si/sau parti ale intestinului gros (colonul ascendent).
 Tratamentul cu Budenofalk nu s-a dovedit eficace la pacientii cu boala Crohn care
afecteaza portiunea superioara a tractului gastro-intestinal.
Deoarece Budenofalk are actiune locala, este putin probabil sa fie eficace in tratamentul
simptomelor extraintestinale ale bolii (de exemplu cele care afecteaza pielea, ochii sau
articulatiile).

32
 Tratamentul simtomatic al diareei cronice datorate colitei colagenoase (o boala ce produce
inflamarea intestinului gros si este caracterizata de diaree apoasa cronica).
 Hepatita autoimuna (o boala ce are ca efect inflamarea cronica a ficatului).
Nu utilizati Budenofalk:
 daca sunteti alergic la budesonida sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament.
 suferiti de ciroza hepatica (o boala de ficat severa).
Atentionari si precautii
 Spuneti medicului dumneavoastra inainte sa utilizati acest medicament daca aveti:

 tuberculoza
 tensiune arteriala mare
 diabet zaharat, sau daca cineva din familia dumneavoastra are diabet
 fragilitate a oaselor (osteoporoza),
 ulcer al stomacului sau al primei portiuni a intestinului subtire (ulcer duodenal)
 tensiune crescuta in interiorul ochiului (glaucom), probleme ale ochilor cum ar fi
opacifierea cristalinului (cataracta) sau antecedente familiale de glaucoma
 probleme severe ale ficatului
Precautii suplimentare in timpul tratamentului cu Budenofalk:
 evitati contactul cu persoanele care au varicela, pojar sau zona zoster daca nu ati avut
aceste boli niciodata.Ele va pot afecta sever. Daca intrati in contact cu persoane suferind
de varicela sau zona zoster, contactati-l imediat pe medicul dumneavoastra.
 puneti medicului dumneavoastra daca nu ati avut inca pojar.
 daca stiti ca aveti nevoie sa va vaccinati, va rugam adresati-va mai intai medicului
dumneavoastra.
 daca stiti ca urmeaza sa fiti supusi unei operatii, va rugam spuneti medicului
dumneavoastra ca utilizati Budenofalk.
 daca ati fost tratat cu un medicament cortizonic mai puternic inainte de inceperea
tratamentului cu Budenofalk, simptomele dumneavoastra pot reapare cand medicamentul
este schimbat. Daca se intampla acest lucru, va rugam adresati-va medicului

33
 dumneavoastra.
Budesonida poate determina pozitivarea testelor antidoping.
In cazul tratamentului de lunga durata sau cu doze mari pot sa apara reactii adverse tipice
ale corticosteroizilor care pot afecta diverse parti ale corpului (vezi pct.4 Reactii adverse
posibile).
Budenofalk impreuna cu alte medicamente
Spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului daca utilizati, ati utilizat recent sau s-
ar putea sa utilizati orice alte medicamente.
 glicozide cardiace, cum este digoxina (medicamente utilizate pentru tratarea bolilor de
inima;
 diuretice (pentru eliminarea excesului de lichid din corp
 ketoconazol sau itraconazol (pentru tratarea infectiilor fungice)
 antibiotice utilizate pentru tratarea infectiilor (cum este claritromicina)
 ritonavir (pentru tratarea infectiilor cu HIV)
 carbamazepina (utilizata in tratamentul epilepsiei)
 rifampicina (pentru tratarea tuberculozei)
 estrogeni sau contraceptive orale
 cimetidina (utilizata pentru a inhiba producerea acidului in stomac)
Daca utilizati colestiramina (pentru reducerea cantitatilor mari de colesterol din sange si,
de asemenea, pentru a trata diareea) sau antiacide (pentru indigestie) in plus fata de Budenofalk,
luati aceste medicamente la interval de cel putin 2 ore.
Budenofalk impreuna cu alimente, bauturi si alcool
Nu trebuie sa beti suc de grepfrut in timp ce luati acest medicament, deoarece acesta poate
modifica efectele sale.
Sarcina, alaptarea si fertilitatea
Daca sunteti gravida sau alaptati, credeti ca ati putea fi gravida sau intentionati sa
ramaneti gravida, adresativa medicului sau farmacistului pentru recomandari inainte de a lua
acest medicament.
Daca sunteti gravida sau alaptati, credeti ca ati putea fi gravida sau intentionati sa
ramaneti gravida, adresativa medicului dumneavoastra pentru recomandari inainte de a lua acest
medicament.

34
 Trebuie sa utilizati Budenofalk in timpul sarcinii numai daca medicul va recomanda acest
lucru.
Budesonida trece in cantitati mici in laptele matern. Daca alaptati, trebuie sa utilizati
Budenofalk numai daca medicul va recomanda acest lucru.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Nu este de asteptat ca Budenofalk sa afecteze capacitatea dumneavoastra de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
Budenofalk contine zahar si lactoza monohidrat.
Daca medicul dumneavoastra v-a spus ca aveti intoleranta la unele categorii de glucide, va
rugam sa-l intrebati inainte de a utiliza acest medicament.
Utilizati intotdeauna acest medicament exact asa cum v-a spus medicul sau farmacistul.
Discutati cu medicul dumneavoastra sau cu farmacistul daca nu sunteti sigur.
Doze:
Boala Crohn si tratamentul simptomatic al colitei colagenoase.
Adulti ( peste 18 ani): Luati cate o capsula de Budenofalk 3 mg, de trei ori pe zi
(dimineata, la pranz si seara), numai daca medicul dumneavoastra nu v-a recomandat altfel.
Hepatita autoimuna: Adulti (peste 18 ani)
Tratamentul inflamatiei acute:
Luati cate o capsula de trei ori pe zi (dimineata, la pranz si seara), numai daca medicul
dumneavoastra nu va recomanda altfel. In functie de rezultatele testelor de laborator, medicul
dumneavoastra va decide cat timp trebuie sa luati 3 capsule Budenofalk pe zi.
Tratamentul de intretinere:
Luati cate o capsula de doua ori pe zi (dimineata si seara), numai daca medicul
dumneavoastra nu v-a recomandat altfel. In functie de rezultatele testelor de laborator, medicul
dumneavoastra va decide cat timp trebuie sa luati 2 capsule de Budenofalk pe zi.
Va rugam sa tineti seama ca in cele mai multe cazuri medicul va prescrie Budenofalk impreuna
cu azathioprina, un medicament care are ca efect si reducerea raspunsului imun al organismului.
Copii (toate indicatiile)
Budenofalk 3 mg capsule gastrorezistente nu trebuie administrat copiilor sub 12 ani.
Exista putine date clinice despre utilizarea acestui medicament la copii peste 12ani
Mod de administrare

35
 Budenofalk 3 mg capsule gastrorezistente este destinat doar administrarii pe cale orala.
Trebuie sa inghititi capsula intreaga cu o cantitate suficienta de lichid (de exemplu: un pahar cu
apa) cu aproximativ o jumatate de ora inainte de masa. Nu mestecati capsulele.
Durata tratamentului
Medicul dumneavoastra va decide cat timp va dura tratamentul, in concordanta cu starea
dumneavoastra.
Boala Crohn si colita colagenoasa. Tratamentul trebuie sa dureze cel putin 8 saptamani.
Hepatita autoimuna: In functie de rezultatele testelor de sange si examinarea tesutului
hepatic, medicul dumneavoastra va decide cat timp va dura tratamentul si cate capsule
gastrorezistente de Budenofalk 3 mg trebuie sa luati pe zi.
Daca utilizati mai mult Budenofalk decat trebuie
Daca ati utilizat o data prea mult medicament, luati urmatoarea doza asa cum vi s-a
prescris. Nu utilizati o cantitate mai mica. Adresati-va unui medic daca nu sunteti sigur, astfel
incat acesta sa poata decide ce trebuie facut; daca este posibil, luati cutia si acest prospect cu
dumneavoastra.
Daca uitati sa utilizati Budenofalk
Daca uitati o doza, doar continuati tratamentul dumneavoastra cu doza prescrisa. Nu luati
o doza dubla pentru a compensa doza uitata.
Daca incetati sa utilizati Budenofalk
Discutati cu medicul dumneavoastra daca vreti sa intrerupeti sau sa incetati tratamentul
mai devreme.
Este important sa nu intrerupeti administrarea medicamentului brusc, deoarece va poate
face rau. Continuati sa va luati medicamentul pana cand medicul dumneavoastra va spune sa il
opriti, chiar daca incepeti sa va simtiti mai bine.
Daca aveti orice intrebari suplimentare cu privire la acest medicament, adresati-va
medicului dumneavoastra sau farmacistului.
4. Reactii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reactii adverse, cu toate ca nu
apar la toate persoanele.
Daca apare vreunul dintre urmatoarele simptome dupa utilizarea acestui medicament,
trebuie sa va adresati imediat medicului dumneavoastra:

36
 infectie
 durere de cap
 schimbari in comportament sau efecte psihice, de exemplu depresie, iritabilitate sau
euforie
Urmatoarele reactii adverse au fost, de asemenea, raportate:
A fost raportata aparitia spontana a urmatoarelor reactii adverse:
Foarte rare (afecteaza mai putin de 1 din 10000 pacienti):
 sindrom Cushing manifestat prin fata rotunda, crestere in greutate, toleranta redusa la
glucoza, concentratie mare de zahar in sange, retentie de lichide, excretie crescuta a
potasiului (hipopotasemie), intarzierea cresterii la copii, cicluri menstruale neregulate la
femei, crestere anormala de par pe corp la femei, impotenta, rezultate anormale ale
testelor de laborator (functie suprarenala redusa), umflarea picioarelor (datorita
acumularii de lichide, edem)
 cresterea presiunii intracraniene tensiune craniana crescuta, posibil cu tensiune crescuta la
nivelul ochilor (umflare a discului optic) la adolescent
 constipatie
 durere si slabiciune musculara difuza contractura musculara
 osteoporoza (fragilitate a oaselor) oboseala, stare generala de rau
Urmatoarele reactii adverse sunt tipice medicamentelor steroidiene si pot apare in functie
de doza dumneavoastra, de durata tratamentului, efectuarea concomitenta sau anterioara a
altor tratamente cu glucocorticoizi si de sensibilitatea dumneavoastra individuala.
Majoritatea reactiilor adverse enumerate mai jos au fost raportate dupa utilizarea unor
glucocorticoizi cu actiune sistemica si frecventa acestora ar trebui sa fie mai scazuta in
cazul utilizarii Budenofalk 3 mg capsule. - sindrom Cushing (vezi mai sus descrierea
simptomelor)
 risc crescut de infectii
 efecte psihice sau schimbari in comportament manifestate prin depresie, iritabilitate,
euforie
 vedere incetosata (cauzata de tensiunea crescuta la nivelul ochilor (glaucom) sau
 opacifierea cristalinului (cataracta))

37
  hipertensiune arteriala, risc crescut de tromboza, boli ale vaselor de sange (sindrom de
intrerupere dupa tratamentul indelungat).
 durere si tulburari ale stomacului, greata, varsaturi, ulcere ale stomacului si/sau
intestinului subtire, inflamatie a pancreasului
 eruptie trecatoare pe piele din cauza reactiilor de hipersensibilitate, vergeturi pe piele,
sangerari ale pielii, acnee, intarziere a vindecarii ranilor, reactii dermatologice locale cum
este dermatita de contact
 distrugerea osului si cartilajului (necroza osoasa aseptica).
Budenofalk se prezinta sub forma de capsule nr. 1, de culoare roz, continand pelete
rotunde de culoare alba.
Budenofalk este disponibil in cutie cu 10 blistere din PVC-PVdC/Al a cate 10 capsule cu
pelete gastrorezistente.

2.4. Clobetasol

Este un glucocorticoid cu administrare

topica.Cel mai cunoscut produs este
dermovate.Prezent in 3 forme:crema,
unguent, lotiune capilara.
Forma de prezentare
Dermovate crema si unguent contin fiecare
0,05% propionat de clobetasol. Crema este
hidrosolubila, iar unguentul are in
componenta parafina; ambele produse sunt de culoare alba.
Indicatii
Propionatul de clobetasol este un corticosteroid topic foarte activ, de mare valoare in
tratamentul de scurta durata al dermatozelor rezistente, ca de exemplu: psoriazis (exceptand
forma eritrodermica), eczeme rebele la tratament, lichen plan, lupus eritematos discoid si alte

38
afectiuni ce nu raspund in mod corespunzator la tratamentul topic cu corticosteroizi mai putin
activi.
Mod de administrare si doze
Se aplica in strat subtire pe zona afectata o data sau de doua ori pe zi, pana se obtine o
ameliorare. Ca si in cazul altor steroizi topici foarte activi, daca se obtine efectul scontat,
tratamentul trebuie intrerupt. In situatiile favorabile, acest raspuns poate fi obtinut dupa cateva
zile. Daca un tratament mai lung este necesar, se recomanda ca acesta sa nu depaseasca 4
saptamani, fara ca starea pacientului sa nu fie reconsiderata. Tratamentele pe perioade scurte si
repetate cu Dermovate sunt folosite pentru controlul exacerbarilor bolii. Daca tratamentul
continuu cu steroizi este necesar, se vor folosi preparate mai putin potente. In cazul leziunilor
foarte rezistente, in special cele asociate cu hiperkeratoza, efectul antiinflamator al preparatului
Dermovate poate fi potentat, daca este necesar, prin acoperirea ariei cutanate tratate cu un film
(pelicula) de polietilena. Pansamentele ocluzive aplicate seara si mentinute peste noapte sunt de
obicei suficiente pentru a obtine un raspuns favorabil. Ulterior, rezultatele se pot mentine prin
aplicatii fara pansament ocluziv.
Contraindicatii
Dermatozele la copii cu virsta sub 1 an, inclusiv dermatitele si eruptiile date de contactul
cu scutecul. Acneea comuna si rozacee, dermatite periorale. Infectii virale cutanate (herpes
simplex, varicela), fungi (de exemplu: candidoza, tinea) sau bacterii (de exemplu: impetigo).
Hipersensibilitatea la acest preparat.
Precautii
Tratamentul de lunga durata cu Dermovate trebuie evitat, mai ales la sugari si copii, la
care inhibitia corticosuprarenalei se poate produce precoce. Daca Dermovate este folosit la copii,
se recomanda ca tratamentul sa fie revizuit saptaminal. Trebuie avut in vedere ca scutecul
sugarilor poate actiona ca un pansament ocluziv. Tegumentul fetei, mai mult decat alte zone ale
corpului, poate suferi modificari atrofice dupa un tratament prelungit cu corticosteroizi topici.
Aceste considerente trebuie avute in vedere in tratamentul afectiunilor fetei, care necesita
utilizarea Dermovate, dar observarea frecventa a pacientului este importanta. Daca produsul este
aplicat pe pleoape, trebuie evitata patrunderea sa in ochi, caci aceasta ar putea genera glaucom.
Terapia antimicrobiana adecvata este necesara ori de cate ori apar leziuni de suprainfectie. Orice
extindere a infectiei necesita intreruperea tratamentului cu corticosteroizi topici si instituirea unei

39
chemoterapii sistemice adecvata. Infectiile bacteriene sunt favorizate de caldura, umiditate,
conditii induse de pansamentele ocluzive, iar tegumentul trebuie curatat inainte de a se aplica un
nou pansament ocluziv. Tratamentul topic cu corticosteroizi poate fi riscant in psoriazis datorita
mai multor motive, cum ar fi recaderile, dezvoltarea tolerantei, riscul de aparitie a psoriazisului
pustulos generalizat, dezvoltarea unei toxicitati locale sau sistemice datorita alterarii functiei de
bariera a pielii. Daca produsul este utilizat in tratamentul psoriazisului, este necesara o urmarire
atenta a bolnavului. Administrarea corticosteroizilor topici la animale gestante poate determina
anormalitati in dezvoltarea fatului. Relevanta acestor fapte la oameni nu a fost stabilita; cu toate
ca steroizii topici nu se vor folosi extensiv in timpul sarcinii (ex. in cantitati mari pentru perioade
lungi de timp).
Reactii adverse
In conditiile in care la adulti doza saptamanala este mai mica de 50 g, inhibitia axului
hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal este tranzitorie, cu o revenire rapida la valorile normale
imediat dupa intreruperea tratamentului. Acest lucru este valabil si pentru copiii care primesc
doze proportionale. Folosirea pansamentelor ocluzive mareste absorbtia corticosteroizilor topici.
Tratamentele prelungite si intensive cu preparate potente de corticosteroizi, pot determina
tulburari atrofice cutanate, ca de exemplu subtieri si striatii ale pielii sau dilatarea vaselor
sanguine superficiale, mai ales in cazul utilizarii pansamentelor ocluzive sau cand aplicarea se
face pe plicile cutanate. In cazuri rare, tratamentul psoriazisului cu corticosteroizi (sau
intreruperea lui) se crede ca poate provoca aparitia formei pustuloase a bolii. Dermovate este un
produs de obicei bine tolerat, dar daca apar semne de hipersensibilitate, administrarea lui trebuie
imediat oprita.
Conditii de pastrare
Produsul se pastreaza la temperaturi sub 30 grade Celsius. Nota: Se va selecta
corticosteroidul cu potenta cea mai mica, care controleaza afectiunea. Preparatele Dermovate nu
contin lanolina.

2.5. Dexametazona
Dexametazona este un steroid (derivat corticosteroid) utilizat in cadrul corticoterapiei
tulburarilor acute sau cronice ce raspund la acest tip de tratament - antiinflamator si
imunosupresor. Administrare sistemica in insuficienta corticosuprarenala (asociat cu

40
mineralocorticoizi), alergie, urticarie, soc anafilactic, soc toxicoseptic, soc cardiogen, boli de
colagen, nefropatii autoimune, purpura trombocitopenica idiopatica, anemii hemoliticeautoimune,
traumatisme craniocerebrale, edem cerebral acut; asociat chimioterapiei antineoplazice ca
antiemetic. Administrare locala in inflamatii articulare, abarticulare, ale tesuturilor moi, afectiuni
oculare.
Dozajul glucocorticoizilor se adapteaza in functie de raspunsul pacientului si de gradul de
severitate al afectiunii.
Terapia cu glucocorticoizi trebuie intrerupta daca nu se obtine raspuns favorabil dupa 2
zile de tratament.
Administrarea se poate face direct prin injectare in vena (intravenos), injectare in muschi
(intramusculara), sau direct in unele tesuturi moi si articulatii. Acest medicament poate fi diluat in
glucoza sau ser fiziologic si introdus lent in una dintre venele periferice (perfuzie endovenoasa).
Dozele uzuale sunt urmatoarele:
Adulti
Doza initiala recomandata este de 0,5-20 mg dexametazona fosfat (0,125-5ml solutie) pe
zi; acesta doza trebuie mentinuta sau ajustata pana cand se obtine un raspuns satisfacator. Cand se
obtine un efect favorabil, doza de intretinere trebuie sa fie micsorata treptat, pentru a obtine un
raspuns clinic satisfacator cu cea mai mica doza.
In administrare cronica, nu trebuie sa se depaseasca 0,5 mg dexametazona pe zi
(echivalent la 0,6 mg dexametazona fosfat si 0,15 ml solutie injectabila).
Intreruperea tratamentului dupa mai multe zile de administrare trebuie sa se faca prin scaderea
treptata a dozei.
In soc (chirurgical, traumatic sau hemoragie) se recomanda administrarea a 2-6 mg
dexametazona/kg, intr-o singura injectie intravenoasa. Se poate repeta la 2-6 ore, daca este
necesar. Dozele mari se administreaza numai pana cand starea pacientului se stabilizeaza, de
obicei nu mai mult de 48-72 de ore.
In edem cerebral (asociat cu tumori cerebrale primare sau metastatice, pregatirea
preoperatorie a pacientilor cu hipertensiune intracraniana secundara) se administreaza initial 10
mg dexametazona in injectie intravenoasa, urmate de 4 mg dexametazona in injectie
intramusculara, la fiecare 6 ore, pana la disparitia simptomatologiei. Raspunsul este de obicei

41
obtinut in 12-24 de ore. Dozele pot fi mentinute 2-4 zile, dupa care se scad gradat si sunt
intrerupte dupa 5-7 zile.
Doze mari sunt recomandate pentru initierea tratamentului intensiv, de scurta durata, in
edemul cerebral acut, care pune viata in pericol.
Dozele se scad in interval de 7-10 zile. Cand este necesara terapia de intretinere, se va
continua administrarea pe cale orala.
Doze recomandate in injectarea intraarticulara, intralezionala sau in tesuturile moi, daca
sunt afectate una sau maxim doua articulatii.
Articulatie mare: 2-4 mg (0,5-1 ml) dexametazona fosfat. Articulatie mica: 0,8-1 mg (0,2-
0,25 ml) dexametazona fosfat. Burse: 2-3 mg (0,5-0,75 ml) dexametazona fosfat.
Teci sinoviale: 0,4-1 mg (0,1-0,25 ml) dexametazona fosfat. tesuturilor moi: 2-6 mg (0,5-
1,5 ml) dexametazona fosfat.
Se administreaza o injectie la intervale de la 3-5 zile pana la 2-3 saptamani, in functie de
raspunsul pacientului.
Copii
Utilizarea ar trebui limitata la o doza unica(0.2-0.4 mg/ kg/zi), repetata la intervale de 2
zile (terapie alternanta), cu scopul de a reduce la minim supresia axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenal si incetinirea cresterii.
Recomandari speciale de dozaj
Doze recomandate in edemul cerebral acut:
Adulti
Doza initiala: 50 mg.
Ziua 1: 8 mg la fiecare 2 h.
Ziua 2: 8 mg la fiecare 2 h.
Ziua 3: 8 mg la fiecare 2 h.
Ziua 4: 4 mg la fiecare 2 h.
Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 4 h.
In continuare: scaderea dozei cu 4 mg pe zi
Copii (≥35 kg)
Doza initiala: 25 mg.
Ziua 1: 4 mg la fiecare 2 h.

42
Ziua 2: 4 mg la fiecare 2 h.
Ziua 3: 4 mg la fiecare 2 h.
Ziua 4: 4 mg la fiecare 4 h.
Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 6 h.
In continuare: scaderea dozei cu 2 mg pe zi.
Copii (<35 kg):
Doza initiala: 20 mg.
Ziua 1: 4 mg la fiecare 3 h.
Ziua 2: 4 mg la fiecare 3 h.
Ziua 3: 4 mg la fiecare 3 h.
Ziua 4: 4 mg la fiecare 6 h.
Zilele 5-8: 2 mg la fiecare 6 h.
In continuare: scaderea dozei cu 1 mg pe zi
Varstnici
Tratamentul, in special cel de intretinere, necesita o atenta supraveghere medicala, avand
in vedere riscul reactiilor adverse: osteoporoza, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune
arteriala, susceptibilitate crescuta la infectii si atrofie cutanata. Este necesara o urmarire clinica
atenta.
Daca ati utilizat mai mult Dexamethasone Sodium Phosphate decat trebuie
Daca vi s-a administrat mai mult decat trebuie din Dexamethasone Sodium Phosphate, adresati-
va imediat medicului dumneavoastra sau mergeti la departamentul de urgenta al celui mai
apropiat spital. Luati cu dumneavoastra cutia cu medicamentul, astfel incat personalul medical sa
stie exact ce vi s-a administrat.
Daca ati uitat sa utilizati Dexamethasone Sodium Phosphate
Este important sa utilizati Dexamethasone Sodium Phosphate cat timp vi s-a prescris si sa
nu intrerupeti tratamentul doar pentru ca va simtiti bine. Deoarece acest medicament va este
administrat de catre personalul medical este putin probabil sa se intample o asemenea situatie.
Daca incetati sa utilizati Dexamethasone Sodium Phosphateintreruperea tratamentului se
va face gradat, la indicatia medicului dumneavoastra. La oprirea tratamentului poate apare
„sindromul de intrerupere”care poate fi caracterizat de febra, durere musculara, durere articulara,

43
inflamatia mucoasei nazale, senzatie de disconfort la nivelul ochilor (conjunctivita), umflaturi ale
pielii dureroase si care prezinta mancarimi si scadere in greutate.
In cazul copiilor poate aparea o crestere a tensiunii intracraniene: durere de cap intensa,
stare de rau, varsaturi. In acest caz anuntati imediat medicul.
In cazurile severe poate sa apara chiar decesul.
Se vor utiliza doar solutiile clare. Solutia poate fi diluata cu solutie injectabila de clorura
de sodiu sau solutie injectabila de glucoza. Solutia diluata trebuie utilizata in interval de 24 ore de
la preparare.
Daca aveti orice intrebari suplimentare cu privire la acest produs, adresati-va medicului
dumneavoastra sau farmacistului.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
 Hipersensibilitate la dexametazona sau la oricare dintre excipienti.
 Infectii sistemice, daca nu se administreaza terapie antiinfectioasa adecvata.
 Infectii fungice sistemice.
 Infectii virale in evolutie (hepatite, herpes, varicela, zona zoster).
 Artritele septice (gonococice, tuberculoase) reprezinta o contraindicatie pentru
dministrarea intra-articulara.
 Psihoze necontrolate prin tratament.
 Ulcer gastro-duodenal si diateza hemoragica.

Totusi, daca administrarea de glucocorticoizi este absolut necesara, aceste contraindicatii

nu vor fi considerate absolute.
Vaccinarea in timpul corticoterapiei este contraindicata.
Precautii
Pentru a reduce la minimum reactiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici, pentru
perioade cat mai scurte, precum si prin administrarea unei doze zilnice unice, dimineata sau a
unei doze unice o data la doua zile. Este necesara reevaluarea frecventa a raspunsului clinic.
In timpul tratamentului prelungit se produce atrofia corticosuprarenalei, care poate
persista ani de zile dupa intreruperea tratamentului. De aceea, scaderea dozei se va face gradat (in

44
saptamani sau luni, in functie de durata tratamentului si de doza administrata), pentru a preveni
insuficienta acuta corticosuprarenala.
In timpul tratamentului prelungit, orice infectie intercurenta, interventie chirurgicala sau
traumatism, necesita cresterea temporara a dozei de dexametazona.
Se recomanda ca pacientii sa poarte asupra lor o bratara sau un bilet de atentionare in care
sa fie inscrise: medicamentul administrat, doza si durata tratamentului.
In timpul tratamentului cu glucocorticoizi raspunsul imun este diminuat, asfel incat este
posibil sa creasca susceptibilitatea la infectii. Manifestarea clinica a infectiilor poate fi atipica,
astfel incat, boli severe cum ar fi tuberculoza sau septicemia pot evolua fara semne evidente, fiind
diagnosticate doar in stadii avansate. De aceea, se recomanda asocierea tratamentului antibiotic
adecvat, atunci cand este necesar.
Varicela poate fi letala la pacientii cu imunosupresie. De aceea, bolnavii tratati cu
glucocorticoizi, care nu au avut varicela, trebuie sfatuiti sa evite contactul cu persoanele bolnave
de varicela sau herpes. In caz de expunere, pacientii aflati in tratament sau cei care au urmat
tratament cu glucocorticoizi in ultimele trei luni necesita imunizare pasiva in primele zece zile de
la expunere. In cazul confirmarii dignosticului de varicela, este necesara ingrijire urgenta de
specialitate. Daca apare varicela in timpul tratamentului, glucocorticoizii nu se intrerup din cauza
riscului de insuficienta suprarenaliana acuta. Pacientilor tratati cu glucocorticoizi nu trebuie sa li
se administreze vaccinuri cu tulpini vii atenuate deoarece raspunsul imunitar este redus.
La varstnici, in tratamentul de intretinere se vor alege dozele astfel incat sa se evite
aparitia reactiilor adverse: osteoporoza, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arteriala,
susceptibilitate crescuta la infectii si atrofie cutanata. Este necesara o supraveghere medicala
atenta. in tratamentul injectabil local, de exemplu in tendinite sau tenosinovite, trebuie sa se
injecteze in spatiul dintre tendon si teaca sinoviala, deoarece s-au raportat cazuri de rupturi de
tendoane. Excipientii p-hidroxibenzoat de metil si p-hidroxibenzoat de propil pot provoca reactii
alergice (chiar intarziate) si, in mod exceptional, bronhospasm.
Excipientul metabisulfit de sodiu poate provoca rar reactii de hipersensibilitate grave si
bronhospasm. Acest medicament face parte din categoria medicamentelor care pot pozitiva
testele de control antidoping la sportivii de performanta.
Interactiuni medicamentoase

45
 Urmatoarele medicamente cresc metabolizarea glucocorticoizilor, astfel incat efectul
terapeutic al acestora este scazut: aminoglutetimida, carbamazepina, efedrina, fenobarbital,
fenilbutazona, fenitoina, primidona, rifampicina.
Glucocorticoizii scad efectul terapeutic al medicatiei antihipertensive, diureticelor,
glicozidelor cardiace si medicamentelor hipoglicemiante (inclusiv insulina).
Glucocorticoizii potenteaza efectul hipokalemiant al acetazolamidei, carbenoxolonei,
diureticelor de ansa si diureticelor tiazidice.
Administrarea concomitenta de glucocorticoizi cu anticoagulante cumarinice poate
intensifica efectul anticoagulant, existand riscul sangerarilor spontane. Este necesara
monitorizarea INR sau a timpului de protrombina.
Administrarea concomitenta cu heparina creste riscul de accidente hemoragice la
glucocorticoizi. Glucocorticoizii cresc clearance-ul renal al salicilatilor, astfel intreruperea
administrarii de glucocorticoizi putand determina intoxicatie cu salicilati.
Pacientii tratati concomitent cu antiinflamatorii nesteroidiene, necesita o atenta
supraveghere clinica, deoarece creste riscul aparitiei ulcerului gastro-duodenal, precum si
severitatea acestuia. Administrarea concomitenta cu praziquantel determina diminuarea
concentratiei plasmatice a praziquantel, cu risc de esec al tratamentului, datorita cresterii
metabolizarii hepatice a praziquantel de catre dexametazona.
Tratamentul cu corticosteroizi inhiba raspunsul imun. Administrarea concomitenta de
vaccinuri care contin toxoizi sau virusuri atenuate duce la un raspuns postvaccinal nesatisfacator.
Aditional, corticosteroizii pot provoca proliferarea microorganismelor continute in
vaccinurile diluate ducand la exacerbarea reactiilor adverse neurologice ale vaccinurilor.
In timpul tratamentului cu corticosteroizi este contraindicata vaccinarea contra varicelei.
Vaccinarea se amana pana cand tratamentul cu corticosteroizi este in faza cu doze descrescatoare.
Daca vaccinarea este absolut necesara se recomanda efectuarea unui titru de anticorpi pentru a
evalua raspunsul imun obtinut.
Atentionari
In urmatoarele situatii este necesara o analiza atenta a raportului risc/beneficiu inainte de
adminstrare; daca se hotaraste folosirea dexametazonei, pacientii vor fi atent monitorizati in
timpul tratamentului:
 osteoporoza, in special la femeile post-menopauza;

46
  existenta sau antecedente de tulburari afective severe, mai ales psihoza indusa de
lucocorticoizi;
 glaucom sau antecedente familiale de glaucom;
 insuficienta renala;
 ulcer gastric in antecedente;
 parazitoze, mai ales amoebiaza;
 hipertensiune arteriala sau insuficienta cardiaca congestiva;
 diabet zaharat sau antecedente familiale de diabet;
 insuficienta hepatica;
 epilepsie;
 migrena;
 miastenia gravis;
 intarzierea dezvoltarii fizice la copii, deoarece administrarea prelungita de glucocorticoizi
poate favoriza inchiderea prematura a epifizelor; este necesara monitorizarea atenta a
cresterii si dezvoltarii generale a copiilor aflati in tratament prelungit cu glucocorticoizi
sindrom Cushing.
Se recomanda precautie in administrarea de Dexamethasone Sodium Phosphate la
pacientii cu hipotiroidie sau ciroza hepatica deoarece aceste categorii de pacienti au un raspuns
terapeutic exagerat la corticosteroizi.
La pacientii cu tulburari de coagulare sau care primesc tratament anticoagulant, se
recomanda evitarea injectarii intramusculare sau locale.
In special la pacientii cu alergii in istoric, pot sa apara reactii anafilactoide grave in timpul
administrarii de glucocorticoizi. Acestea includ: edem glotic, bronhospasm si urticarie. Daca
aceste reactii apar este recomandat sa se administreze imediat o injectie intravenoasa de 0,1-0,5
ml de solutie de adrenalina 1: 1000 (0,1 mg-0,5 mg adrenalina in functie de greutatea corporala),
aminofilina intravenos si respiratie artificiala daca este necesar.
Sarcina si alaptarea
In studiile la animale s-au evidentiat intarzieri in cresterea intrauterina a fatului si o usoara
crestere a riscului de palatoschizis; de asemenea, la nou-nascuti pot sa apara semne de
insuficienta suprarenala.

47
 La femeile gravide, cu sarcina normala, daca tratamentul este absolut necesar, acesta se va
administra in schema obisnuita, dupa evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc
potential la fat. Este necesara supravegherea atenta pentru a evita retentia hidro-electrolitica.
Femeile la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi in doze mari nu trebuie sa alapteze,
deoarece hormonii excretati in laptele matern pot afecta functia corticosuprarenalei sugarului; de
asemenea, pot intarzia sau opri cresterea.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Nu au fost raportate modificari ale capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Reactii adverse posibile
Frecventa reactiilor adverse, inclusiv supresia axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenal, este corelata cu doza, eficacitatea medicamentului, frecventa administrarii si
durata tratamentului.
Pentru administrarea injectabila s-au raportat reactii adverse locale, iar prin injectari
repetate intra- articulare poate sa apara deteriorarea cartilajului articular (similar cu artropatia
Charcot). Riscul reactiilor adverse sistemice exista si in conditiile injectarii locale.
Tulburari endocrine:
 inhibarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal (hipocorticism endogen);
 incetinirea cresterii la sugari/copii/adolescenti, prin inchidere prematura a epifizelor;
 ciclu menstrual neregulat si amenoree;
 facies cushingoid, hirsutism;
 bufeuri vasomotorii.
Tulburari metabolice si de nutritie:
 cresterea apetitului alimentar, crestere in greutate, scaderea tolerantei la glucide care poate
determina - necesitatea cresterii dozelor de medicamente hipoglicemiante;
 negativarea balantei proteice si a calciului.
Tulburari ale sistemului imunitar:
 susceptibilitate crescuta la infectii, reactivarea unei infectii tuberculoase latente, infectii
cu germeni oportunisti;
 modificare a raspunsului la vaccinuri si la testele cutanate;
 reactii de hipersensibilitate;

48
 reactii anafilactice.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv:
 osteoporoza;
 fracturi ale oaselor lungi si vertebrelor;
 osteonecroza aseptica;
 atrofie musculara;
 inchidere prematura a epifizelor osoase;
 slabiciune musculara;
 tasari vertebrale;
 ruptura de tendon si miopatie.
Investigatii diagnostice:
 retentie hidro-salina, cu posibilitatea aparitiei hipertensiunii arteriale;
 hiperglicemie;
 hipocalcemie;
 posibila supresie a testarilor cutanate-raspunsuri fals pozitive sau fals negative;
 hipokaliemie;
 alcaloza hipokaliemica.
Tulburari hematologice si limfatice:
 leucocitoza.
Tulburari ale sistemului nervos:
 convulsii;
 agravarea epilepsiei;
 cefalee, vertij;
 singultus;
 la copil, dupa administrarea produsului, poate creste presiunea intracraniana, cu edem
capilar.
Tulburari psihice:
 agravarea afectiunilor psihice (schizofrenie), tulburari psihice: euforie, manifestari
psihotice;
 accese maniacale;
 stare confuzionala;

49
 insomnie, fenomene de excitatie;
 stari depresive la oprirea tratamentului.
Tulburari oculare:
 cresterea presiunii intraoculare, glaucom;
 edem papilar;
 atrofia sclerei si corneei;
 cataracta subcapsulara posterioara;
 infectii oftalmice virale si fungice.
Tulburari gastro-intestinale:
 dispepsie, distensie abdominala si varsaturi;
 ulcer peptic (cu risc de perforatie si hemoragie);
 pancreatita acuta;
 candidoze oro-faringiene si intestinale.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:
 acnee, purpura;
 atrofie cutanata;
 petesii si echimoze;
 eritem;
 hipersudoratie;
 dermatite alergice, urticarie;
 vergeturi si telangiectazii;
 intarzierea cicatrizarii leziunilor;
 hipertricoza.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:
 infectii la locul injectiei: artrite etc;
 atrofii localizate in muschi, tesut subcutanat si piele;
 ruptura de tendon in cazul injectarii directe in tendon;
 calcificari locale.
Tulburari cardiace:
 aritmie;
 insuficienta cardiaca congestiva;

50
  miocardiopatie.
Tulburari vasculare
 hipertensiune arteriala;
 tromboembolism.
Insuficienta corticosuprarenaliana acuta (produsa de intreruperea brusca a tratamentului):
Dupa un tratament prelungit, reducerea brusca a dozei de glucocorticoizi poate determina
insuficienta corticosuprarenaliana acuta, hipotensiune arteriala, in cazurile severe putand sa apara
chiar decesul. Sindromul de abstinenta include: artralgii, conjuctivita, febra, mialgie, noduli
cutanati durerosi si pruriginosi, rinita si pierdere in greutate.
Supradozaj
In caz de supradozj, reactiile adverse sunt mai severe.
Se recomanda tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.
Cum se pastreaza Dexamethasone Sodium Phosphate
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor.
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj (dupa EXP.). Data de expirare se
refera la ultima zi a lunii respective.
A se pastra la temperaturi sub 25 grade Celsius, in ambalajul original.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
Intrebati farmacistul cum sa eliminati medicamentele care nu va mai sunt necesare. Aceste
masuri vor ajuta la protejarea mediului.
Informatii suplimentare
Compozitie
Un ml solutie injectabila contine fosfat de dexametazona 4 mg sub forma de fosfat disodic
de dexametazona 4,372 mg si excipienti: creatinina, citrat de sodiu, metabisulfit de sodiu,
hidroxid de sodiu, parahidroxibenzoat de metil, parahidroxibenzoat de propil, apa pentru
preparate injectabile.

2.6. Flumetazona
Se gaseste in farmacii sub forma de pivalat de flumetazona unguent, pentru aplicatii
locale.

51
 Pivalatul de flumetazon "N" este indicat in diferite dermatoze (dermatite de contact,
dermatita seboreica, neurodermite, psoriazis, intertrigo, eczeme infantile), suprainfectate (initial
sau in cursul tratamentului) cu germeni sensibili la Neomicina.
Compozitie: Unguentul si crema contin 0,02% Pivalat de flumetazon si 0,5% Sulfat de
neomicina, incorporate intr-o baza grasa si, respectiv, o baza lavabila
Actiune farmacoterapeutica:
Pivalatul de flumetazon este un glucocorticoid fluorurat sintetic, pentru uz topic, dotat cu
proprietati antiinflamatoare, antipruritice, antialergice si de normalizare a procesului de
keratinizare. Celalalt principiu activ al celor doua preparate este Neomicina, antibiotic eficace
fata de o serie de germeni grampozitivi si gramnegativi dintre cei mai raspanditi in infectiile
cutanate.
Contraindicatii: Tuberculoza pielii; nu se va aplica in zona perioculara la bolnavi cu
ulcer cornean de natura herpetica. Este, de asemenea, contraindicat la persoanele cu antecedente
de hipersensibilitate la una din componente. Intrucat inocuitatea la gravide nu s-a stabilit, se
recomanda ca in timpul sarcinii, unguentul si crema sa se aplice pe suprafete nu prea intinse si pe
o durata limitata.

2.6.1. Hidrocortizon(acetat si hemisuccinat)

52
 Hidrocortizonul acetat se utilizeaza mai ales pentru actiunea sa topica.Se gaseste sub
forma de unguent.
Prezentare farmaceutica
Unguent (pomada), continand hidrocortizon acetat 1% (tub cu 10 g).
Actiune terapeutica
Antiinflamator, antialergic, antipruriginos local.
Indicatii
Dermatite si eczeme alergice si de contact, prurit nespecific anal, vulvar, scrotal.
Mod de administrare
In aplicatii locale pe piele, de 1-2 ori/zi.
Reactii adverse
Favorizarea dezvoltarii infectiilor microbiene si fungice; aplicarea indelungata poate
provoca fenomene atrofice la nivelul pielii si acnee, dermatita periorala, hipertricoza; aplicarea de
cantitati mari pe suprafete intinse de piele denudata poate fi cauza de efecte cortizonice sistemice
(mai ales la copii).
Contraindicatii
Piodermite, tuberculoza cutanata, dermatoze sifilitice, micoze cutanate, varicela, vaccina,
herpes simplex, zona, dermatita periorala, rozacee, acnee; se va evita sau prudenta in timpul
sarcinii (indicatii stricte, doze mici, tratament de scurta durata).
Hidrocortizon hemisuccinat
Indicatii
Hemisuccinatul de hidrocortizona este indicat in stari de soc, edem laringian, insuficienta
respiratorie acuta, stare de rau astmatic, edem pulmonar toxic, edem Quincke, stari comatoase,
encefalita acuta, meningita acuta, insuficienta corticosuprarenaliana acuta.
Mod de administrare
Adulti: dozele recomandate in starile de soc sunt de 10 - 20 mg hemisuccinat de
hidrocortizona/kg (500 mg - 1 g), in injectie intravenoasa lenta, repetat la nevoie. Pentru alte
indicatii pot fi suficiente doze de 100 - 200 mg hidrocortizon hemisuccinat.
Copii: in insuficienta corticosuprarenala acuta doza recomandata este de 0,25 - 0,5 mg
hemisuccinat de hidrocortizona/kg si zi, administrata intravenos, fractionat la intervale de 8 ore;

53
pentru alte indicatii doza recomandata este de 5 mg hemisuccinat de hidrocortizona/kg, repetat la
nevoie.
In general tratamentul este de scurta durata; la nevoie, se continua cu administrarea orala.
Deoarece efectul apare in 2-6 ore, in anumite situatii este necesara asocierea altor
medicamente cu actiune rapida - de exemplu adrenalina in socul anafilactic.
Se extrage in seringa solventul din fiola de sticla bruna. Se adauga solventul peste solutia
de hemisuccinat de hidrocortizona. Se omogenizeaza solutia si se administreaza imediat dupa
reconstituire. Se recomanda folosirea unui alt ac pentru injectarea solutiei astfel obtinute.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
Nu exista contraindicatii absolute ale glucocorticoizilor, atunci cand administrarea
acestora este de importanta vitala.
Precautii
Glucocorticoizii sunt medicamente foarte eficace, deosebit de utile terapeutic, dar cu risc
mare de reactii adverse, inclusiv corticodependenta. Prescrierea trebuie facuta cu atentie,
tratamentul se face sub control medical si, in masura posibilului, se va evita administrarea timp
indelungat a dozelor mari.
Interactiuni medicamentoase
Medicamente care pot provoca torsada varfurilor (astemizol, terfenadina, bepridil,
eritromicina intravenos, halofantrina, pentamidina, sparfloxacina, sultoprida, vincamina), inclusiv
unele antiaritmice (amiodarona, bretilium, disopiramida, chinidina, sotalol): risc crescut de
aritmii severe, indeosebi la persoanele cu interval QT prelungit si in conditii de hipokaliemie.
Asocierea este contraindicata, iar in cazul antiaritmicelor cu risc se impune multa prudenta;
hipokaliemia trebuie corectata.
Medicamente hipokaliemiante (diuretice, purgative, amfotericina B intravenos): risc
crescut de hipokaliemie.
Digitalice: hipokaliemia provocata de dozele mari de glucocorticoizi, administrate timp
indelungat, creste riscul aritmiilor digitalice.
Insulina, metformina, sulfamide antidiabetice: este posibila micsorarea eficacitatii
acestora datorita favorizarii hiperglicemiei de catre glucocorticoizi; poate fi necesara ajustarea
dozelor de insulina sau antidiabetice orale.

54
 Anticoagulante: risc hemoragic crescut in cazul asocierii cu glucocorticoizi in doze mari
sau in tratament prelungit.
Antihipertensive: eficacitatea acestora poate fi micsorata datorita favorizarii retentiei
hidrosaline de catre glucocorticoizi.
Acid Acetilsalicilic: glucocorticoizii pot scadea salicilemia, prin cresterea eliminarii
salicilatului; la oprirea tratamentului cu glucocorticoizi salicilemia poate creste.
Carbamazepina, fenobarbital, fenitoina, primidona, rifabutina, rifampicina si alte
medicamente inhibitoare enzimatice: posibilitatea micsorarii concentratiei plasmatice de
glucocorticoizi, cu diminuarea eficacitatii.
Izoniazida: posibilitatea scaderii nivelului plasmatic al chimioterapicului, probabil datorita
favorizarii metabolizarii sale.
Glucocorticoizii administrati timp lung, in doze mari deprima axul hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian, cu fenomene de hipocorticism endogen si dependenta de tratamentul
hormonal. Oprirea brusca a administrarii poate determina exacerbarea simptomelor bolii tratate,
chiar fenomene de insuficienta suprarenala. Pentru profilaxia insuficientei corticosuprarenale este
necesara indicarea cu discernamant a medicatiei cortizonice si evitarea tratamentului prelungit cu
doze mari. Pentru evitarea fenomenelor de hipocorticism endogen, oprirea tratamentului
cortizonic se va face prin diminuarea progresiva a dozelor. Pacientii aflati sub tratament cu
glucocorticoizi trebuie avertizati asupra necesitatii cresterii dozei zilnice in situatii de stress, de
exemplu in caz de interventii chirurgicale, traumatisme, infectii etc.
Ulcerul gastroduodenal activ reprezinta o contraindicatie relativa a corticoterapiei; atunci
cand administrarea glucocorticoizilor este indispensabila, se recomanda asocierea cu inhibitori ai
secretiei gastrice acide si evitarea tratamentului prelungit. in caz de ulcer in antecedente,
administrarea glucocorticoizilor necesita multa prudenta si supraveghere medicala atenta.
Datorita efectului antiinflamator si imunosupresiv, glucocorticoizii favorizeaza
dezvoltarea infectiilor - infectiile bacteriene localizate se pot generaliza, tuberculoza poate fi
reactivata, micozele locale pot deveni sistemice, virozele (indeosebi herpesul ocular, zona zoster
si varicela) se pot exacerba, unele parazitoze se agraveaza. Semnele evolutive de infectie pot fi
mascate. Daca apare o infectie in timpul tratamentului cortizonic, este obligatorie instituirea
tratamentului antiinfectios specific.

55
 Glucocorticoizii pot fi utili in cazuri selectionate de infectii (actionand prin cresterea
capacitatii organismului de a face fata situatiei de criza si/sau prin efectul antiinflamator).
Pot beneficia de glucocorticoizi infectiile grave insotite de soc, formele grave de
tuberculoza, encefalitele virale acute. Tratamentul cortizonic se efectueaza obligatoriu sub
protectie cu chimioterapice antimicrobiene adecvate.
Glucocorticoizii favorizeaza dezvoltarea osteoporozei. Pentru profilaxia osteoporozei
cortizonice se recomanda folosirea de doze cat mai mici, o dieta bogata in proteine si tratament
specific.
La copii, glucocorticoizii inhiba maturarea osoasa si pot intarzia cresterea. Acest efect
poate fi minimalizat prin evitarea tratamentului indelungat cu doze mari.
Glucocorticoizii pot provoca fenomene de excitatie centrala, chiar fenomene psihotice.
Indicarea la bolnavii cu antecedente psihotice este justificata numai in situatii de exceptie,
tinand seama de posibilitatea decompensarii afectiunii psihiatrice.
Glucocorticoizii au efect hiperglicemiant. Folosirea la persoanele cu antecedente heredo-
colaterale de diabet zaharat impune prudenta. Diabetul manifest este o contraindicatie relativa.
Cand administrarea de glucocorticoizi este indispensabila, este necesara reevaluarea
tratamentului antidiabetic, pentru mentinerea glicemiei sub control.
Hidrocortizonul trebuie folosit cu grija in toate situatiile in care retentia hidrosalina poate
fi daunatoare - insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, epilepsie. In timpul tratamentului se
recomanda evitarea consumului excesiv de sare.
Dozele mari si tratamentul indelungat cu glucocorticoizi pot provoca hipokaliemie.
Administrarea glucocorticoizilor necesita prudenta la varstnici, la pacienti cu colita
ulceroasa (risc de perforatie), anastomoze intestinale recente, insuficienta renala, insuficienta
hepatica, miastenia gravis.
Sportivii trebuie atentionati ca hidrocortizonul si alti glucocorticoizi sistemici sunt inclusi
pe lista substantelor dopante.
Sarcina si alaptarea
Glucocorticoizii traverseaza bariera placentara. Studii epidemiologice nu au evidentiat
efecte malformative la om, in cazul utilizarii glucocorticoizilor in primul trimestru de sarcina.
Corticoterapia de lunga durata in timpul sarcinii poate intarzia cresterea fatului. Dozele mari
administrate la femeia insarcinata pot provoca, exceptional, insuficienta corticosuprarenala la

56
nou-nascut. In general, glucocorticoizii trebuie folositi in timpul sarcinii numai la indicatia si sub
supravegherea medicului, dupa evaluarea atenta a raportului risc potential fetal/beneficiu
terapeutic matern.
Deoarece glucocorticoizii se excreta in lapte, alaptarea trebuie evitata in timpul
tratamentului.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Glucocorticoizii nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse posibile
Desi este posibila aparitia reactiilor adverse specifice glucocorticoizilor, pentru
Hidrocortizon Hemisuccinat au fost raportate numai urmatoarele reactii adverse, datorita
administrarii pe perioade scurte:
Tulburari hidroelectrolitice
 tendinta de retentie hidrosalina, cu posibilitatea unor consecinte nedorite in caz de
insuficienta cardiaca sau hipertensiune arteriala;
 hipokaliemie cu risc crescut de aritmii.
Tulburari neuropsihice:
 euforie, stare de excitatie, insomnie;
 tulburari psihotice de tip maniacal, stari confuzionale, stare depresiva.
Tulburari digestive:
 ulceratii ale mucoasei gastroduodenale mergand pana la ulcer; perforatii si hemoragii
digestive;
 pancreatita acuta (rareori, semnalata mai ales la copii).
Supradozaj
Nu au fost semnalate cazuri de supradozaj.
Cum se pastreaza Hidrocortizon Hemisuccinat
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi intre 15-25 grade Celsius, in ambalajul secundar.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Ambalaj

57
 Cutie din carton cu suport din polistiren, continand o fiola din sticla incolora cu 1 ml
solutie de hemisuccinat de hidrocortizona in PEG 400 (solutia A) si o fiola din sticla bruna cu 4
ml solutie hidrogenocarbonat de sodiu (solutia B).
Cutie din carton cu suport din polistiren, continand 5 fiole din sticla incolora a cate 1 ml
solutie de hemisuccinat de hidrocortizona in PEG 400 (solutia A) si 5 fiole din sticla bruna a cate
4 ml solutie hidrogenocarbonat de sodiu (solutia B).
Fabricant
S.C. ZENTIVA S.A., Romania

2.7. Metilprednisolon
Se gaseste in farmacii sub forma de Solu-medrol, advantan, etc
2.7.1. Solumedrol
Substanţa activă a medicamentului este metilprednisolonul sodiu succinat. Soluţia
injectabilă conţine metilprednisolon sodiu succinat echivalent cu metilprednisolon 40 mg, 125
mg şi, respectiv, 250 mg. Excipienţii din pulbere sunt: dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat,
hidrogenofosfat de disodiu anhidru, lactoză (Solu-Medrol Act-O-Vial 40 mg), hidroxid de sodiu,
apă distilată pentru preparate injectabile. Solventul conţine: alcool benzilic (ca şi conservant) şi
apă distilată pentru preparate injectabile. Liofilizat de culoare albă în compartimentul inferior şi
soluţie limpede, incoloră în compartimentul superior al flaconului bicompartimentat.
Metilprednisolonul aparţine unei grupe de medicamente denumite corticosteroizi, care au efecte
antiinflamatorii, antialergice şi imunosupresive. 2 Solu-Medrol Act-O-Vial este ambalat în
flacoane din sticlă bicompartimentate (Act-O-vial), închise cu un dop de cauciuc şi un capac de
plastic de culoare albă (Solu-Medrol Act-O-Vial 40 mg/ml), galbenă (SoluMedrol Act-O-Vial 125
mg/2 ml) sau, respectiv, gri (Solu-Medrol Act-O-Vial 250 mg/4 ml). Cele două compartimente
sunt, de asemenea, separate printr-un dop de cauciuc. Compartimentul inferior conţine o pulbere
albă sub formă de pastilă obţinută printr-un proces de liofilizare, iar compartimentul superior
solventul, sub forma unei soluţii limpede, incolore. Pulberea conţine hemisuccinat de
metilprednisolon, care după amestecarea cu solventul duce la formarea unei soluţii injectabile cu
metilprednisolon sodiu succinat, corespunzând cu metilprednisolon 40 mg/ml, 125 mg/2 ml şi,
respectiv, 250 mg/4 ml. Metilprednisolonul acţionează asupra multor organe şi procese
metabolice, fiind folosit în tratamentul multor afecţiuni, cum sunt: - boli endocrine; - boli

58
reumatismale cu diverse etiologii, ca tratament adjuvant de scurtă durată a episoadelor acute sau
exacerbărilor; - boli imune, în perioadele de exacerbare a acestora sau în terapia de întreţinere în
anumite cazuri; - boli cutanate; - boli alergice; - boli oculare severe de natură alergică sau
inflamatorie; - anumite inflamaţii ale tubului digestiv, în perioadele de exacerbare a acestora; -
anumite boli respiratorii; - anumite boli de sânge grave; - boli neoplazice, pentru a îmbunătăţi
starea clinică a pacientului, inclusiv pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor datorate administrării
de medicamente chimioterapice; - stări edematoase în sindromul nefrotic fără concentraţii mari
de uree în sânge (o boală de rinichi); - boli sau traumatisme ale sistemului nervos, inclusiv
meningita tuberculoasă (tuberculoza care afectează măduva spinării); - trichineloze (infecţii
produse de parazitul Trichinella spiralis), când acestea afectează creierul sau inima; - transplant
de organe. Deţinatorul autorizaţiei de punere pe piaţă PFIZER EUROPE MA EEIG, Ramsgate
Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ, Marea Britanie Producator PFIZER MANUFACTURING
BELGIUM N.V.,

2.7.2. Metilprednisolon
Se gaseste in farmacii sub forma de comprimate de 4, 16, 32 mg sub denumire de Medrol
Medrol apartine grupului de medicamente denumite glucocorticoizi de sinteza.
Comprimatele de 4 mg sunt albe, marcate cu doua santuri incrucisate pe una din fete si
“UPJOHN” pe cealalta fata. Comprimatele sunt ambalate in flacoane de sticla, continand 30
comprimate. Comprimatele de 16 mg sunt albe, marcate cu doua santuri incrucisate pe una din
fete si “UPJOHN 73” pe cealalta fata. Comprimatele sunt ambalate in cutii cu blistere, continand
50 comprimate.
Comprimatele de 32 mg sunt albe, marcate cu doua santuri incrucisate pe una din fete si
“UPJOHN 176” pe cealalta fata. Comprimatele sunt ambalate in cutii cu blistere, continand 20
comprimate. Metilprednisolonul inhiba reactiile inflamatorii locale (febra, tumefiere, durere,
inrosire) si reactiile alergice. De asemenea, influenteaza multe functii organice si procese
metabolice din organism
De aceea, Medrol poate fi folosit in tratamentul unei game largi de afectiuni, cum sunt:
 anumite boli endocrine (inclusiv afectarea functiei glandei suprarenale, tiroidita
nesupurativa, hipercalcemia din cancer);
 diverse boli reumatismale;

59
  anumite boli ale sistemului imun (cum sunt bolile de colagen);
 anumite afectiuni ale pielii;
 afectiuni alergice (inclusiv febra de fan, astmul bronsic, alergii la medicamente);
 boli alergice sau inflamatorii ale ochilor;
 anumite inflamatii ale sistemului digestiv;
 anumite afectiuni respiratorii;
 unele boli sanguine severe, leucemii, limfoame;
 pentru reducerea edemelor in unele boli de rinichi;
 anumite afectiuni ale sistemului nervos;
 tuberculoza;
 trichineloza cu complicatii nervoase sau cardiace.

2.7.3..Advantan
Advantan este un medicament corticosteroid destinat aplicaţiilor pe piele. Acesta conţine
ca substanţă activă: metilprednisolon aceponat, indicată în cazul diferitelor afecţiuni ale pielii ca:
eczemele endogene (dermatita atopică, neurodermita) eczemă de contact, eczemă degenerativă,
eczemă dishidrotică, eczemă numulară, eczemă vulgară şi eczeme la copii.
2.8. Prednison
Un comprimat conţine prednisonă 5 mg sub formă acetat de prednisonă 5,58 mg şi
excipienţi: amidon de porumb, lactoză monohidrat, talc, stearat de magneziu.
Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi sistemici; glucocorticoizi
Indicaţii terapeutice

 Colagenoze: pusee evolutive ale bolilor de sistem - îndeosebi lupus eritematos sistemic,
vasculite, polimiozite, sarcoidoză viscerală.
 Afecţiuni dermatologice: lupus eritematos, pemfigus şi pemfigoid bulos, psoriazis grav
eritrodermic sau pustular rezistent la alte tratamente, forme severe de urticarie acută.
 Afecţiuni digestive: forme grave de rectocolită hemoragică şi boală Crohn, hepatită
cronică activă autoimună, hepatită alcoolică acută severă.
 Afecţiuni endocrine: tiroidită (nesupurative), cazuri selecţionate de hipercalcemie.

60
  Afecţiuni hematologice: purpură trombocitopenică autoimună severă, anemie hemolitică
autoimună, eritroblastopenie, hemopatii maligne limfoide - leucemie limfocitară acută sau
cronică, limfoame Hodgkiniene sau non- Hodgkiniene (în asociaţii polichimioterapice).
 Afecţiuni neoplazice: prednisona se foloseşte în diferite afecţiuni neoplazice pentru
combaterea unor efecte secundare dezvoltării neoplaziei, pentru împiedicarea unor reacţii
adverse la citostatice (greaţă, vărsături), pentru ameliorarea calităţii vieţii bolnavului şi în
cadrul unor asociaţii polichimioterapice.
 Afecţiuni renale: sindrom nefrotic cu leziuni glomerulare minime, sindrom nefrotic cu
hialinoză segmentară şi focală primitive, nefropatie lupică stadiile III-IV, sarcoidoză
granulomatoasă intrarenală, vasculite cu afectare renală, glomerulonefrite extracapilare
primitive.
 Afecţiuni neurologice: edem cerebral asociat neoplasmelor cerebrale, poliradiculonevrită
cronică idiopatică inflamatorie, spasme infantile (sindrom West, sindrom Lennox-
Gastaut), scleroză multiplă în puseu, miastenia gravis, meningită tuberculoasă (asociat
chimioterapiei specifice, ca medicaţie adjuvantă).
 Afecţiuni oftalmologice: uveită anterioară şi posterioară severă, exoftalmie edematoasă,
nevrită optică confirmată (în continuarea unui glucocorticoid intravenos).
 Afecţiuni ORL: polipi nazali, cazuri selecţionate de otită seroasă şi de sinuzită, rinite
alergice sezoniere (cure scurte), laringită acută severă la copii.
 Afecţiuni respiratorii: astm bronşic corticodependent - forme rezistente la medicaţia
uzuală, inclusiv la glucocorticoizi inhalatori, crize severe de astm bronşic (cure scurte),
stare de rău astmatic (în continuarea unui glucocorticoid intravenos); bronhopneumopatie
cronică obstructivă, (pentru evaluarea reversibilităţii sindromului obstructiv), sarcoidoză
evolutivă, fibroză pulmonară interstiţială difuză.
 Afecţiuni reumatologice: forme severe de poliartrită reumatoidă, pusee acute ale bolii
artrozice, reumatism poliarticular acut, nevralgie cervico-brahială severă, rebelă la
tratamentul uzual.
Transplant de organe şi măduvă osoasă: profilaxia şi tratamentul rejetului de grefa,
profilaxia şi tratamentul reacţiei grefă contra gazdă.

61
 Contraindicaţii

Nu există contraindicaţii absolute ale glucocorticoizilor, atunci când administrarea

acestora este de importanţă vitală.
Ca şi alţi glucocorticoizi, prednisona administrat sistemic este contraindicat la pacienţii cu
ulcer gastro-duodenal, osteoporoză, psihoze, anumite stări infecţioase, inclusiv viroze (herpes,
varicelă, zona zoster), atunci când riscurile depăşesc beneficiile.
Precauţii

Glucocorticoizii sunt medicamente foarte eficace, deosebit de utile terapeutic, dar cu risc
mare de reacţii adverse, inclusiv corticodependenţă. Prescrierea trebuie făcută cu judiciozitate,
folosirea se face sub control medical; în măsura posibilului se va evita tratamentul îndelungat cu
doze mari.
Interacţiuni

Medicamente care pot provoca torsada vârfurilor (astemizol, terfenadină, bepridil,

eritromicină intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, sultopridă, vincamină), inclusiv
unele antiaritmice (din clasele Ia, III)(amiodaronă, bretilium, disopiramidă, chinidină, sotalol):
risc crescut de aritmii severe, îndeosebi la persoanele cu interval QT prelungit şi în condiţii de
hipokaliemie. Asocierea este contraindicată, iar în cazul antiaritmicelor cu risc se impune multă
prudenţă; hipokaliemia trebuie corectată.
Medicamente hipokaliemiante (diuretice, purgative, amfotericină B i.v.): risc crescut de
hipokaliemie.
Digitalice: hipokaliemia provocată de dozele mari de glucocorticoizi, administrate timp
îndelungat, creşte riscul aritmiilor digitalice.
Insulină, metformină, sulfamide antidiabetice: este posibilă micşorarea eficacităţii
acestora datorită favorizării hiperglicemiei de către glucocorticoizi; poate fi necesară ajustarea
dozelor de insulină sau antidiabetice orale.
Anticoagulante: risc hemoragic crescut pentru dozele mari sau tratamentul prelungit cu
glucocorticoizi.
Antihipertensive: eficacitatea acestora poate fi micşorată datorită favorizării retenţiei
hidrosaline de către glucocorticoizi.

62
 Acid acetilsalicilic: glucocorticoizii pot scădea salicilemia, prin creşterea eliminării
salicilatului; la oprirea tratamentului cu glucocorticoizi salicilemia poate creşte.
Carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifabutină, rifampicină şi alte
medicamente inhibitoare enzimatice: posibilitatea micşorării concentraţiei plasmatice de
glucocorticoizi, cu diminuarea eficacităţii.
Izoniazidă: posibilitatea scăderii nivelului plasmatic al chimioterapicului, datorită probabil
favorizării metabolizării sale.
Antiacide conţinând aluminiu, magneziu şi calciu: este posibilă scăderea absorbţiei
intestinale a prednisona; între administrarea acestor produse trebuie păstrat un interval de 2 ore.
Interferon alfa: efectul interferonului poate fi micşorat.
Vaccinuri vii atenuate: risc de boală generalizată cu posibilitate de evoluţie letală, datorită
acţiunii imunodepresive a glucocorticoizilor. Se folosesc numai vaccinuri inactivate.
Atenţionări speciale

Glucocorticoizii în doze mari şi administrare prelungită deprimă funcţia

corticosuprarenalei, cu fenomene de hipocorticism endogen şi dependenţă de tratamentul
hormonal. Oprirea bruscă a administrării poate determina exacerbarea simptomelor bolii tratate şi
fenomene de insuficienţă suprarenală. Pentru profilaxia insuficienţei corticosuprarenale este
necesară indicarea cu discernământ a medicaţiei cortizonice şi evitarea tratamentului prelungit cu
doze mari. Atunci când este necesar tratamentul de întreţinere, prednisona trebuie administrată o
singură dată pe zi, dimineaţa, eventual se încearcă administrarea alternativă, o dată la două zile.
Pentru evitarea fenomenelor de sevraj oprirea tratamentului cortizonic se face prin diminuarea
progresivă a dozelor. Pacienţii aflaţi sub tratament cu glucocorticoizi trebuie avertizaţi asupra
necesităţii creşterii dozei zilnice în situaţii de stress, de ex. în caz de intervenţii chirurgicale,
traumatisme, infecţii, etc.
Ulcerul gastro-duodenal activ reprezintă o contraindicaţie relativă a corticoterapiei; atunci
când administrarea prednisona este indispensabilă ; se recomandă asocierea cu inhibitori ai
secreţiei gastrice acide şi evitarea tratamentului prelungit. În caz de ulcer în antecedente
administrarea glucocorticizilor necesită multă prudenţă şi supraveghere medicală.
Datorită efectului antiinflamator şi imunodepresiv, glucocorticoizii favorizează
dezvoltarea infecţiilor - infecţiile bacteriene localizate se pot generaliza, tuberculoza poate fi
reactivată, micozele locale pot deveni sistemice, virozele (îndeosebi herpesul ocular, zona zoster

63
şi varicela) se pot exacerba, unele parazitoze se agravează. Semnele evolutive de infecţie pot fi
mascate. În general corticoterapia este contraindicată în caz de infecţii care nu pot fi controlate
prin tratament specific. Înaintea instituirii tratamentului cu glucocorticoizi, pentru orice indicaţie,
trebuie îndepărtată posibilitatea existenţei unor focare de infecţie viscerale. Bolnavii trebuie
investigaţi privitor la eventualitatea infecţiei tuberculoase (care impune chimioterapia specifică).
Dacă survine o infecţie în timpul tratamentului cortizonic este obligatorie instituirea tratamentului
antiinfecţios specific. În cazul apariţiei varicelei, tratamentul cortizonic prelungit nu trebuie
întrerupt, din cauza riscului de insuficienţă suprarenală; în timpul tratamentului pacienţii trebuie
avertizaţi să evite contactul cu persoane bolnave de rujeolă sau varicelă; la contacţi se recomandă
gamaglobuline specifice. Folosirea vaccinurilor vii în timpul corticoterapiei este interzisă.
Glucocorticoizii pot fi utili în cazuri selecţionate de infecţii (acţionând prin creşterea
capacităţii organismului de a face faţă situaţiei de criză şi/sau prin efectul antiinflamator). Pot
beneficia de glucocorticoizi infecţiile grave însoţite de şoc, formele grave de tuberculoză,
encefalitele virale acute. Tratamentul cortizonic se efectuează obligator sub acoperire cu
antibiotice/chimioterapice specifice (în măsura în care acestea sunt disponibile).
Glucocorticoizii favorizează dezvoltarea osteoporozei. La bolnavii cu poliartrită
reumatoidă acest efect, alături de favorizarea fenomenelor degenerative articulare, reprezintă
dezavantaje care pot depăşi beneficiul terapeutic. Pentru profilaxia osteoporozei cortizonice se
recomandă folosirea de doze cât mai mici, o dietă bogată în proteine şi tratament specific.
Administrarea glucocorticoizilor necesită prudenţă la vârstnici, la pacienţi cu colită
ulceroasă (risc de perforaţie), anastomoze intestinale recente, insuficienţă renală, insuficienţa
hepatică, miastenia gravis.

Copii
La copii glucocorticoizii inhibă maturarea osoasă şi pot întârzia creşterea. Acest efect
poate fi minimalizat prin evitarea tratamentului îndelungat cu doze mari; atunci când este necesar
un tratament de întreţinere se recomandă, în măsura posibilului, mărirea intervalului între doze (o
dată la două zile).
Sarcina şi alăptarea

64
 Studii la animale au evidenţiat efecte teratogene variabile în funcţie de specie.
Glucocorticoizii traversează bariera placentară. Studii epidemi ologi ce nu au evidenţiat efecte
malformative la om, în cazul utilizării glucocorticoizilor în primul trimestru de sarcină.
Corticoterapia de lungă durată în timpul sarcinii poate întârzia creşterea fătului. Dozele mari
administrate administrate la femeia însărcinată pot provoca, excepţional, insuficienţă
corticosuprarenală la nou-născut. În general, glucocorticoizii trebuie folosiţi în timpul sarcinii
numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului.
În cazul administrării de glucocorticoizi în doze mari timp îndelungat alăptarea nu este
recomandată.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Glucocorticoizii nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare

În situaţii acute tratamentul se începe cu doze mari, 30-80 mg prednisonă pe zi, respectiv
6-16 comprimate Prednison 5 mg la adult, 1-3 mg prednisonă/kg şi zi la copii, în administrare
orală, fracţionat. Dacă tratamentul durează mai mult de 10 zile, doza se reduce, în funcţie de
evoluţie, până la suprimarea medicaţiei. La nevoie, în afecţiunile severe cu evoluţie prelungită,
tratamentul se continuă cu doza minimă necesară pentru menţinerea efectului terapeutic - doză de
întreţinere recomandată este de 10 mg prednisonă pe zi (5-15 mg), administrate într-o singură
priză, dimineaţa la sculare. În măsura posibilului se încearcă schema de tratament alternativ, o
dată la două zile (care presupune reducerea treptată a dozei dintr-o zi până la eliminare şi
creşterea corespunzătoare a dozei pentru cealaltă zi). Întreruperea medicaţiei se face prin
reducerea progresivă a dozei - obişnuit doza zilnică se reduce cu câte 1 mg la intervale de 1-2
săptămâni.
În boli cronice evolutive se începe cu o doză mică, 5-10 mg zilnic la adult, 0,25-0,5 mg/kg
şi zi la copii, care se creşte progresiv până la realizarea beneficiului terapeutic. În continuare doza
se reduce treptat până la cantitatea minimă eficace.
Durata tratamentului depinde de situaţia clinică. Când acesta trebuie continuat, se va
evalua cu grijă raportul risc/beneficiu terapeutic pentru medicaţia cortizonică, îndeosebi
posibilitatea dezvoltării corticodependenţei.

65
 Reacţii adverse

Apar în general în cazul tratamentului prelungit sau când se administrează doze mari.
Tulburări hidrelectrolitice:
 tendinţa de retenţie hidrosalină, cu posibilitatea unor consecinţe nedorite în caz de
insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială;
 hipokaliemie cu risc crescut de aritmii. Tulburări endocrine şi metabolice:
 sindrom Cushing iatrogen;
 fenomene de hipocorticism endogen (prin inhibarea axului hipotalamo-hipofizo-
suprarenal); în cazul tratamentului prelungit cu doze mari se poate produce atrofia
corticosuprarenalei cu corticodependenţă definitivă;
 scăderea toleranţei la glucoză, activarea diabetului latent sau agravarea diabetului
manifest;
 întârzierea creşterii la copii;
 menstruaţii neregulate.
Tulburări musculoscheletice:
 atrofie musculară precedată de astenie;
 osteoporoză, fracturi pe os patologic, în special tasări ale corpilor vertebrali; osteonecroză
aseptică a capului femural (rareori).
Tulburări digestive:
 ulceraţii ale mucoasei gastroduodenale mergând până la ulcer; perforaţii şi hemoragii
digestive;
 pancreatită acută (rareori, semnalată mai ales la copii). Manifestări cutanate:
 acnee, purpură, echimoze, hipertricoză, întârzierea cicatrizării. Tulburări neuropsihice:
 euforie, stare de excitaţie, insomnie;
 tulburări psihotice de tip maniacal, stări confuzionale, stare depresivă. Tulburări oculare:
glaucom, cataractă.
Supradozaj
Nu au fost semnalate cazuri de supradozaj.

2.9.Triamcinolon

66
 Indicatii
infectii cutanate(impetigo, acnee,furunculoza, sicozis stafi-lococic), dermatomicoze
(epidermofitie interdigitala si palmo-plantara eritrasma, sicozis tricofitic), eczeme infectate in
stadiul acut sau subacut al bolii.
Doze si mod de administrare
Unguentul se aplica in strat subtire, de 2-4 ori pe zi, timp de 2-7 zile. In infectiile
localizate pe zone cutanate intinse tratamentul local se poate asocia cu administrarea perorala sau
parenterala a unui antibiotic cu spectru larg. Pentru consolidarea rezultatelor terapeutice se
recomanda aplicarea unguentului de 1-2 ori pe zi, cateva zile dupa vindecarea clinica.
Compozitie
Unguentul contine 3% saprosan (5,7-diclor-8-oxichinaldina) si 0,10% triamcinolon
acetonid (1-dehidro-9-fluor-16,17-dihidrocorticosteron).
Actiune terapeutica
Prin asocierea celor doua substante actiunea antibacteriana si antimicotica a saprosanului
este secondata de efectul antiinflamator antialergic al triamcinolonului acetonid. Preparatul isi
mentine eficacitatea chiar in prezenta puroiului si a altor substante biologice.
Reactii adverse:
Dupa tratamente prelungite cu aplicarea unguentului pe teritorii cutanate intinse pot
aparea fenomene de hipocorticism reactional datorita componentei steroidice:oboseala,adinamie,
somnolenta sau, dimpotriva, agitatie si insomnie. Examenul sangelui poate pune in evidenta o
eozinofilie sau o usoara anemie. Excretia sodiului creste uneori, concomitent cu scaderea

67
eliminarii potasiului. Mult mai rar se observa fenomene de hipercorticism, la bolnavii cu deficit
functional hepatic sau renal.

CONCLUZII:

Corticosteroizii sunt o clasa foarte importanta de medicamente, cu implicatii terapeutice

multiple, de la medicina de urgenta pana la afectiuni cronice.
Cunoasterea notiunilor de farmacocinetica si farmacologie este imperios necesara pentru

68
orice specialist in domeniul farmaciei.Este de asemenea necesara cunoasterea interactiunilor
medicamentose si a reactiilor adverse , mai ales ca este o clasa de medicamente care se
administreaza si cronic.
Utilizarea in terapie a corticosteroizilor se realizeaza numai la indicatia medicului, cu
respectarea modului de prescriere si a concentratiei.
Ca si mod de administrare se gasesc produse pentru administrare enterala, parenterala ,
inhalatorie si topica.
Lucrarea de fata si-a propus sa sintetizeze informatiile din literatura de specialitate
referitoare la glucocorticoizi precum si principalele lor indicatii.De asemenea am prezentat
protocoale de administrare atat in urgente cat si in terapia cronica.
In capitolul I am prezentat notiuni generale privind corticosteroizii, fiziologia si patologia
acestora, precum si notiuni de farmacocinetica, farmacotoxicologie, farmacoterapie si
farmacografie.
Capitolul II prezinta o clasificare a corticosteroizilor, precum si exemple de corticosteroizi
utilizati in terapie.
De asemenea am prezentat principalele produse farmaceutice ce contin corticosteroizi,
utilizarile lor in terapie, indicatii , contraindicatii si formele farmaceutice in care se gasesc ,
precum si modul lor de administrare.
Corticoterapia are o importanta covarsitoare in practice medicala , acoperind o arie larga
de afectiuni, aceasta facandu-se doar la indicatia medicului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cristea Elena , Farmacologie generala, Editura Medicala, Bucuresti, 2002

69
2. Cristea Elena , Farmacologie curs practic , Editura Medicala, Bucuresti, 2008

3. Dumitru Lupuleasa , Forme farmaceutice, Editura Medicala , Bucuresti, 2002

4. Nomenclatorul produselor umane, Editura Medicala , Bucuresti, 1995

5. Memomed , Editura Medicala , Bucuresti , 2010

6. Ionescu Ruxandra, Ghiduri de diagnostic si tratament in reumatologie, Editura Medicala ,

Bucuresti, 2005

7. Marcean Crin, Ghid de farmacologie pentru asistenti medicali si de farmacie, Editura All,
Bucuresti,2010

70