UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICA ȘI SPORT

ÎNVĂŢAREA AUTOREGLATĂ

NUMELE:STEJEREAN
PRENUMELE:CRISTIAN-PAVEL
SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ
GRUPA: EFS I 2021-2022
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:ZI
LOCALITATEA: BISTRIȚA

~2022~
Abilitățile de autoreglare sunt unele dintre cele mai importante premise pentru învățarea personală. Pe
măsură ce progresează în școală, elevii trebuie să proceseze din ce în ce mai multe informații și să
aplice cunoștințele la niveluri din ce în ce mai abstracte. Acest lucru este caracteristic multor elevi și
accentuează serios problema nevoii de a dobândi strategii pentru a-și controla propriul comportament
de învățare, prioritățile, mobilizarea pentru atingerea obiectivelor, organizarea mediului de învățare și
de învățare etc.) Problema este că de cele mai multe ori, tradițional școlile nu sunt pregătite în mod
adecvat. Antrenează un astfel de set de abilități strategice. În aceste școli, procesul de învățare al
elevului este controlat în mare parte de către profesor (care stabilește obiectivele de învățare, selectează
materialele de învățare, construiește mediul de învățare și motivează elevii prin recompense, note și
satisfacții verbale). Managementul cunoștințelor declarative și procedurale se concentrează în principal
pe motivația, emoția profesorilor) și pe reglarea propriilor activități de învățare.

Abilitățile de autoreglare au un dublu scop:

Pe de o parte, își propune să dezvolte una dintre cele mai importante calități umane, capacitatea de a ne
gestiona și controla propriile gânduri, motivații, experiențe emoționale și comportamente. Această
abilitate este esențială pentru dezvoltarea relațiilor armonioase și a psihicului nostru. sănătos.

Pe de altă parte, este poate cea mai importantă condiție prealabilă pentru adaptarea la cerințele pieței
permanente a muncii.

Motivaţie şi transformare.Zimmerman (1998) a subliniat că întregul conţinut al strategiilor de învăţare

autonomă pe care elevii le învaţă în şcoală va fi folosit cu precădere în domeniile profesionale
ulterioare. Una dintre cele mai des revendicate abilități de pe piața actuală

Pot fi menționate: flexibilitate în rezolvarea problemelor, generarea de soluții dinamice, alternative,

gândire creativă și lucru

echipă. Din păcate, trebuie să spunem că școlile nu sunt pe deplin pregătite pentru aceste provocări.

Conceptul de învăţare autoreglată

Procesul de învățare autoreglată este interacțiunea mai multor factori personali (motivație, strategie și
autocontrol, comportament și situație) care au impact asupra performanței academice a elevilor
(Zimmerman, 2000). Învățarea auto-dirijată nu este nici o abilitate mentală, nici o strategie de înaltă
performanță, ci un proces auto-dirijat pentru ca elevii să-și transforme abilitățile mentale în strategii de
înaltă performanță. Utilizați aceste abilități într-un context dat. Înțelegerea conceptului de învățare
autoreglată vă ajută să descrieți și să explicați:

- Mecanisme cognitive și metacognitive responsabile de activitățile individuale de învățare;

- Modalități de a motiva elevii să învețe;

- Strategii pentru a ajuta elevii să-și atingă obiectivele

Management personal eficient (resurse cognitive, timp etc.);

Atingerea acestor obiective depinde de înțelegerea acurateții modului în care elevii se percep pe ei
înșiși.Activitatea școlară.Acest tip de abordare a strategiei de învățare diferă de abordarea clasică prin
deplasarea focusului analizei educaționale de la conținutul de învățare dobândit.

Cercetările arată că învățarea abilităților de autoreglare poate îmbunătăți performanța și abilitățile

elevilor, precum și autoeficacitatea.

Scopul autoeficacității este de a avea o așteptare pozitivă a rezultatului acțiunilor întreprinse, în funcție
de cunoștințele și abilitățile disponibile și de obiectivele cuiva.

Asumpţii ale teoriilor privind învăţarea autoregalată

Baza teoretică pentru dezvoltarea modelului de învățareAutoreglementarea este un model cognitiv

social propus de Bandura(1986).Potrivit acestei teorii, autoreglementarea nu este doar o abilitate, ci o
reflecţie asupra mijloacelor necesare realizării acestei aptitudini într-un mediu dat (Zimmerman,
2000).Autoreglementarea are loc ca un proces ciclic, deoarece feedback-ul obținut din performanța
anterioară este utilizat pentru a calibra acțiunile ulterioare. Necesitatea acestor ajustări continue rezultă
din faptul că sunt implicați factori personali, comportamentali și de mediu. Deci este un proces de
învățare, deci este necesar să se obțină o corespondență continuăAcești factori sunt monitorizați cu
performanța obținută.

Pintrich (2000) a sintetizat și formulat un set de patru ipoteze comune modelelor de învățare
autoreglate.

Modele ale învăţării autoreglate

În literatura de specialitate au fost dezvoltate mai multe modele, propunând diferite concepte de
învățare autoreglată.Până acum, aceste conceptualizări au predominat.Modele de la Zimmerman (1998)
și Pintrich (2000).

Aplicaţii educaţionale ale învăţării autoreglate

Fiecare elev își dezvoltă propria teorie despre ceea ce înseamnă să înveți. Astfel de teorii pot fi naive,
false sauÎn schimb, poate fi exprimat bine, corespunzător.Ceea ce poate fi necesar pentru atingerea unui
obiectiv specific într-o anumită situație esteSchimbări în timp (Harter, 1999; Paris & Cunningham,
1996)Învățarea personală poate fi îmbunătățită în trei moduri principale:Indirect, prin experiență, (b)
direct, prin instruire și (c) prin practică.

(a) Cercetarea individuală poate fi influențată de experiențăReapare la scoala. De exemplu, elevii pot fi
conștienți de autoevaluare.Angajarea pe cont propriu îmbunătățește acuratețea învățării, nu necesită o
investiție mare de timp, iar aceste informații pot fi obținute implicit prin monitorizarea continuă a
învățării.

(b) profesorii pot oferi informații clare despre process învăţare personală. De exemplu, când un
profesor de matematică predă direct strategii de învățare individuale:

- Descrieți necesitatea de a analiza fiecare termen din enunțul problemei- Solicitare de stabilire a
termenilor

- Cereți să efectuați calcule aritmetice pe termenii corespunzători și verificați răspunsurile.Formarea

individuală de învățare poate evidenția strategii detaliate sau poate implica o reflecție sporită a elevilor
asupra obiectivelor și standardelor de învățare (Corno, 1993).Profesorii pot transmite direct cunoștințe
despre învățarea autodirijată în mai multe moduri:

- În primul rând, elevii beneficiază de analize și discuții legate de diverse strategii de învățare. De
exemplu, discuțiile cu elevii din școala elementară se pot concentra asupra modului de utilizare a
imaginilor pentru a înțelege textul. În schimb, elevii de liceu și liceu pot discuta despre metode
eficiente de luare a notelor. De asemenea, profesorii pot iniția discuții. Metacogniție despre diferite
stiluri de învățare și capacitatea de a descrie strategiile de învățare adecvate fiecărui stil. Iată câteva
întrebări care pot ghida astfel de discuții: Ce sunt strategiile de învățare? Cum funcționează? Când este
important să le aplici? Oferă-le oportunitatea de a-și explora propriile strategii de învățare.
- În al doilea rând, profesorii pot proiecta activități. Instruirea deschisă ajută și studenții. Rezolvați
procedurile pe care le întreprind. Ar trebui să se pună mai mult accent pe munca în echipă pentru a
ghida elevii în învățarea profundă, mai degrabă decât temele și sarcinile zilnice;

- În al treilea rând, profesorii pot reduce ponderea testelor obiective (teste grilă, teste fals-adevărate și
comparații între elevi, care pot afecta autoeficacitatea și nivelul de abilități ale elevilor. Proiectele,
portofoliile și feedback-ul asupra performanței pot motiva Sinele elevilor). -învățarea dirijată și
dezvoltarea creativității Legătura dintre autoevaluare și criteriile externe îi poate ajuta pe elevi să
profite la maximum de timpul și energia lor pentru a obține rezultate.

(c) Procesul de învățare personală poate fi învățat prin practică. De exemplu, proiectele de colaborare
necesită doar contribuția studențilorparte a întregului proiect. Dacă contribuția studentului este
insuficientă,Pe parcursul lucrărilor de proiect, necesitatea îmbunătățirii muncii poate deveni
evidentă.Se afirmă clar de către colegi că procesul de îmbunătățire a muncii cuiva devine parte a
activităților de implementare a proiectului.
Bibliografie:

Zimmerman, B.J. (2000). Developing Self-fulfilling cycles of academic regulation: An analysis od

exemplary instructional model. InD.H. Schunk & Zimmerman (Eds.), Self-regulated learning: From
teaching to self-reflective practice (pp.1-19). New York: Guilford.

Zimmerman, B. J. (2000). Attaining self-regulation: A social cognitive perspective. In M., Boekaerts &
P. R.,Pintrich (Eds.), Handbook of self-regulation. San Diego, CA: Academic Press.

Bandura, Albert (1986). Social Foundations of Thought and Action: A social cognitive theory.
Englewood Cliffs, N.J.: Prentice Hall.

Pintrich, P.R. (2000). An achievement goal theory perspective on issues in motivation terminology,
theory and research. Contemporary Educational Psychology.

Harter, S. (1999). The construction of the self. New York: Guilford.

Corno, L. (1993). The best-laid plans: Modern conceptions of volition and educational research.
Educational Researcher.