Sunteți pe pagina 1din 3

136 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

CREȘTINISMUL $1 ARDEREA MORTILOR


Activitatea crematoriului societății «Cenușa» fusese
redusă aproape cu totul în ultimul timp, prin lupta cu­
noscută, dusă în mod solidar de frații noștri și de toți
partizanii învățăturii creștine. De câtăva vreme însă, presa
vestește iarăși publicului, că crematoriul «Cenușa» din
Calea Șerban Vodă și-a reluat activitatea. Chiar deunăzi,
am citit, în ziarul «Dimineața», că în săptămâna dela
7—13 Septembrie, au (ost arse 26 corpuri omenești, apar­
ținând diferitelor confesiuni. Față de această situațiune,
noi nu trebuie să stăm în expectativă.
In parohia în care slujesc Domnului, se găsește, prin­
tre alte instituții, și Facultatea de medicină. Intr’una din
zile, am fost chemat să oficiez serviciul înmormântării
unei tinere fete. La întrebarea ce-am pus, cu privire la
cimitirul unde se va face înhumarea, mi s’a răpuns, că
nu va fi dusă la cimitir, ci la crematoriu, spre a fi arsă.
Pur și simpla, am refuzat să săvârșesc vreun serviciu
religios și am căutat să demonstrez celor de față, că Bi­
serica noastră oprește pe slujitorii ei de a săvârși rugă­
ciuni, nici la arderea cadavrelor, nici la parastasele ce
s’ar cere de membrii familiei după ardere și că preotul,
după doctrina noastră creștină, nu poate servi Sf. Taine
ca spovedania și sf. împărtășanie, chiar și acelora, cari
s’ar înscrie numai in societăți, ce ar avea de scop arderea.
Temeiurile ce determină pe adepții cremațiunii în
susținerea punctului lor de vedere sunt de natură econo­
mică, higienică etc. etc.
Arderea ar fi mai puțin costisitoare decât înmormân­
tarea. Aceasta nu poate fi adevărat, fiindcă și o înmor­
mântare poate costa foarte puțin, dacă nu se tace cu
fast mare. Și la urma urmei, la ce folos atâta fast? Că
cimitirele ocupă atâta loc și că ar costa sume enorme,
iarăș nu sunt motive atât de puternice pentru cenușari.
Nu cumva uită aceștia, că cimitirele sunt așezate de obiceiu
la marginea orașelor și satelor și că valoarea acestor lo­
curi este atât de redusă? Că din 7 în 7 ani li se face
deshumarea, păstrându-se deci situația de a nu li se mări
suprafața prin adăugirea de noi terenuri?
CREȘTINISMUL ȘI ARDEREA MORȚILOR 137

Dar dacă costul pământului este mic, să nu se uite


că cuptorul și urnele (vasele de păstrat cenușa) costă foarte
mult. Numai crematoriul din Capitală a costat câteva zeci
de milioane stoarse din săraca pungă a birnicilor.
Din punctul de vedere higienic, folosul arderii pentru
corpurile omenești, nu numai că nu e simțit, ci e chiar
mai păgubitor decât înhumarea, fiindcă, în cazuri de
molimă, este mai bine să îngropăm morții la o adân­
cime reglementară de 2 m., fără multă întârziere, decât
să așteptăm până să le vie rândul la ardere, fiind acesta
un mijoc prielnic de propagare a microbilor contagioși.
S’a constat apoi, de către medici și chimiști, că ci­
mitirele nu numai că nu sunt tocare de infecție, ci chiar
apa din ele nu este vătămătoare.
Apelul cenușarilor din ziarul «Dimineața» se încheie
cu cuvintele: <Cremațiunea este un lucru civilizai^ și
ea nu este împotriva religiunii».
Dar motivul real este tocmai vrăjmășia liber-cugetă-
torilor împotriva creștinismului și slujitorilor lui, crezând
că au găsit prin cremațiune încă o armă puternică de luptă.
In acest sens se pronunță și cardinalul Richard:
«Vrăjmașii religiunii au declarat sus și tare, că marele
avantaj al arderii corpurilor este îndepărtarea preotului
dela funeralii; deci înlocuirea funerariilor creștine prin
simpla ceremonie civilă».
lata, dar, că nu temeiuri higienice, economice, prac­
tice determină la ardere, ci raționamente de natură anti­
creștină, cari fermentează în inimile liber-cugetătorilor și
ale francmasonilor.
Biserica creștină, precum la începutul existenții sale
a luptat împotriva păgânismului, cari avea felurite prac­
tice în privința corpurilor după moarte — fie că le puneau
la soare și le țineau până se uscau, fie că le așezau în-
tr’o barcă și le dădea drumul pe apă (apa este în acest
caz un element egal cu pământul, care prin îngropare
acoperă cadavrul); fie că le dădeau pradă fiarelor, crezând
că sufletele vor mai trăi și în acele fiare, fie că le ardeau
sau le îngropau, — Biserica creștină, zic, precum atunci,
tot astfel și astăzi trebuie să lupte în chip eroic, pentru
a păstra simțămintele sale vechi față de cei morți.
Domnul nostru lisus Hristos, după ce a fost răstignit
138 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

pe cruce, mort, a stat în mormânt trei zile, după care a


înviat. Iar în evanghelie se spune: «Cei din mormânturi
vor auzi glasul lui» (loan 5,28). Așadar Mântuitorul a
stabilit definitiv, că îngroparea este singurul mijloc de
îngrijire a trupurilor, iar Sf. Apostol Pavel aseamănă ci­
mitirul cu un câmp deschis, că, dupăcum sămânța arun­
cată în pământul arat odrăslește și dă rod, și credincioșii
vor învia (I Corint. XV, 35. 45).
Pe lângă motivul de ordin moral — sentimentul de
dragoste ne leagă de cel dispărut și ne face ca corpul
lui să nu-1 predăm flăcărilor, mai este un motiv de ordin
juridic, cari pledează pentru îngropare — putându-se în
chipul acesta să se facă anumite autopsii în cazuri de­
terminate de justiție.
Pe credincioși să-i lăsăm așadar cu vechile și fru­
moasele lor practice creștinești. In rugăciunile pline de
adevăr și duioșie din Evhologiul nostru și în cântările
pline de atâtea comparațiuni ce ating în chip prea sim­
țitor coardele inimii noastre, se cuprinde toată filosofia vieții.
Dacă nu ne lipsește energia și solidaritatea de corp
eclesiastic, vom putea impune punctul de vedere al Bise­
ricii noastre, făcând să fie mulțumiți toți aceia cari au
cheltuit zeci de milioane cu crematoriul, că bieții birnici
greu impuși, nu le cer cel puțin socoteală de banii
cheltuiți iără de folos, în timp ce ei duc lipsă de strade
curate, de lemne, de lumină, de apă, de pavaj, de pâine,
îmbrăcăminte și alte binefaceri cu adevărat «civilizate».
Pr. TRAiAN C. COSTEA.
Biserica Sf. Elcfterie, București.

DOAMNE, TU VEI RĂMÂNEA IN VEAC


Stăpânilor a foaie câte suni, Din calea Ta timpul a dispărut.
îndreaptă pașii mei spre bine!... Tu ești acelaș azi și mâne...
Puterea Ta e fără de sfârșit, Pământ, luceferi, au îmbătrânit,
far eu, neputincios Stăpâne!.. Dar Tu acelaș ești Stăpânei...
Eu sunt un vas de lut însuflefit S’or prăbuși luceferi în adânc,
Șl simt adânc nemerniciea... S’or pierde soarele și luna ;
Tu fără început, fără sfârșit; Dar, Doamne, Tu vei rămânea în veac,
In tine este veșniciea. Neschimbător în totdeauna 1...
Pr. M. GHERMAN,
Buhăceni, Jud. Botoșani

S-ar putea să vă placă și