Sunteți pe pagina 1din 7

Fecundarea internă

• există la nevertebrate (gasteropode, cefalopode şi artropode) şi vertebrate (peştii


cartilaginoşi, guppy, reptile, păsări şi mamifere),
• la majoritatea mamiferelor spermatozoizii sunt depuşi în regiunea superioară a
vaginului, la rozătoare în uter.

Etapele fecundarea internă (fig.2)


1.Activarea spermatozoidului
Maturarea spermatozoidului
• caracteristică mamiferelor,
• în testicul,
• în timpul depozitării în coada epididimului,
• proteinele membranare din capul spermatozoidului se polarizează în două
domenii anterior şi posterior sub acţiunea unor proteaze,
• creşterea motilităţii spermatozoidului sub influenţa lichidului seminal.
Capacitarea spermatozoidului
• are loc în tractul genital femel,
• constă în
• îndepărtarea stratului de glicocalix de pe membrana capului,
• redispunerea moleculelor intramembranare,
• creşterea respiraţiei celulare,
• mobilitate mărită,
• facilitarea reacţiei acrozomale şi străbaterea membranelor oului.

Hipermobilitatea
• se datorează moleculelor semnal din lichidul folicular,
• creşte amplitudinea mişcărilor flagelului,
• are loc concomitent cu capacitarea şi poate fi un rezultat al ei sau o parte a
capacitării.
2. Transportul celulelor sexuale
• a.transportul spermatozoidului
– în canalul cervical se face prin mişcări ale cozii,
– alte mecanisme
• mucusul cervical creşte în volum şi devine fluid,
• înaintea ovulării formează o reţea stânsă, în timpul ovulării o reţea
laxă,
• canalul uterului îngust înaintea ovulării larg la ovulare,
• glandele cervicale numeroase,
• contracţii ale musculaturii uterului şi trompei uterine.
b.transportul ovulului
- forţa de propulsie a lichidului folicular şi presiunea scăzută din trompe,
- peristaltismul pereţilor căilor uterine.
3.Prinderea spermatozoidului la receptorii “coroanei radiata”
• membrana regiunii anterioare acrozomale fusionează cu membrana
spermatozoidului (reacţia acrosomală),
• se eliberează prin veziculare hialuronidaze,
• spermatozoidul înaintează prin mişcările cozii.
4.Prinderea spermatozoidului la receptorii “zonei pellucida”
• receptor din zona pellucida pentru spermatozoizi este proteina sp56,
• receptorii oului sunt proteine specifice zonei pellucida (ZP3),
• eliminarea acrosimului pentru străbaterea zonei.
5.Trecerea prin “zona pellucida”
• este permisă prin combinarea dintre digestia enzimatică şi forţa de propulsie a
flagelului.
6.Prinderea spermatozoidului de membrana oului
• se realizează în regiunea post-acrosomală,
• la mamifere spermatozoidul se uneşte cu ovulul într-o poziţie tangentă,
• receptor pentru membrana spermatozoidului este fertilina care se prinde la
receptorul de pe membrana oului integrina,
7.Pătrunderea spermatozoidului în ou
• între membrana spermatozoidului şi a oului se realizează o punte citoplasmatică,
prin care nucleul şi o parte din citoplasma spermatozoidului pătrund în ou,
• în citoplasma oului pătrund nucleul, mitocondriile, centriolii din spermatozoid,
• oul degradează citoplasma spermatozoidului pătruns,
• nucleul spermatozoidului în citoplasma oului se decondensează şi devine
pronucleul mascul,
8.Blocarea polispermiei
A. mecanismul rapid
– depolarizarea electrică a membranei oului,
– creşte influxul de calciu
B. mecanismul lent
– formarea membranei viteline.

spermatozoid
celule foliculare

membrana de fertilizare

ou

Fig.2 Fecundarea internă (1, 2, 3, 4, 5 stadii succesive ale pătrunderii spermatozoidului în ou)
Unirea pronucleului mascul cu cel femel

• la mamifere datorită pătrunderii tangenţiale a spermatozoidului nu se efectuează


rotaţia nucleului,
• nucleul spermatozoidului se decondensează în timpul celei de a doua diviziuni
meiotice a nucleului ovulului,
• nu se produce un nucleu adevărat al zigotului, cromatina se condensează în
cromosomi,
• pronucleul femel central, pronucleul mascul lateral,
• mişcarea pronucleului mascul se realizează cu ajutorul asterului spermatic
(între cei doi centioli),
• fuzionarea pronucleilor formează sincarionul,
• la mamifere nucleii rămân alăturaţi.
Caracteristici comparative ale fecundării
externă
• număr foarte mare de celule sexuale,
• eliminarea moleculelor atractante,
• formarea procesului acrozomal,
• apariţia conului de fertilizare.
internă
• maturarea şi capacitarea spermatozoidului,
• prinderea tangentă a spermatozoidului la membrana ovulului.
Activarea metabolismului ovulului
1.mecanismul timpuriu
• creşterea concentraţiei de Ca, (protostomieni din exterior, deuterostomieni din
rer),
2.mecanismul tardiv
- creşterea ph-ului,
activarea sintezei ADN şi a proteinelor
CAP. III SEGMENTAREA ŞI BLASTULAREA

Segmentarea (celularizarea oului) înseamnă redispunerea citoplasmei oului prin


diviziuni, cu formarea de blastomere.
Caracteristicile segmentării
• celulele rezultate se numesc blastomere,
• la majoritatea speciilor, segmentarea are loc sub membrana vitelină care
devine membrană de segmentare (la amniote, segmentarea se produce
sub învelişul "zonei pellucida“),
• numărul de celule creşte,
• volumul fiecărei celule scade,
• depinde de factorii morfogenetici şi de cantitatea de vitelus din ou,
• la ouăle reptilelor şi a păsărilor, unde vitelusul ocupă aproape tot oul,
segementarea are loc într-o zonă restânsă a oului (disc germinativ),
• la restul animalelor cuprinde tot oul.

Tipuri de segmentare
– sincronă (diviziunile au loc în acelaşi timp),
– asincronă (diviziunile au loc cu viteze diferite, timpi diferiţi).
Modele de segmentare
1 modelul holoblastic (completă)
• holos gr.= întreg, blastos gr.= veziculă,
• segmentarea completă a oului,
• simetriile de segmentare: radială, spirală şi rotaţională,
• celulele complet despărţite în urma diviziunilor,
• rezultă o masă de blastomere care delimitează o cavitate,
• există la ouăle izolecite (echinoderme, majoritatea moluştelor, viermii laţi şi
cilindrici, amfibieni şi mamifere).
2 modelul meroblastic (incompletă)
• meros gr.= parte, regiune,
• segmentarea incompletă a oului,
• simetriile de segmentare: discoidală şi superficială,
• celulele nu sunt complet despărţite,
• limitată la o zonă a oului numită disc germinativ (locul de dezvoltare a
embrionului),
• există la ouăle telolecite (moluşte cefalopode, reptile, peşti, păsări, şi majoritatea
artropodelor.
Morula
• morus lat.= mură, rezultatul segmentării (conţine 16 blastomere),
• masă de celule egale sau diferite ca mărime şi conţinut,
• fără spaţii intercelulare,
• dezvoltată sub membrana de segmentare,
• de volum egal cu oul fertilizat.
Blastularea
• mişcări celulare cu formarea unor spaţii intercelulare,
• unirea spaţiilor într-o cavitate unică (blastocel) delimitată de un perete celular,
• umplerea blastocelului cu lichid prin activitatea celulelor peretelui (fig.8).

Fig.8 Blastularea şi blastula, scheme (1. morula, 2. blastula)

Blastula
• blastos gr.= veziculă, formă de obicei sferică,
• alcătuită din numeroase celule (balstomere), dispuse în mai multe straturi,
• mărimi egale sau diferite (macromere, micromere sau mezomere ),
• o cavitate numită cavitatea blastulei (cavitatea de segmentare sau blastocel),
plină cu lichid poate proveni din mediul în care are loc segmentarea (ursin şi
amfibieni din apă, mamifere din uter sau la păsări, insecte şi reptile din celula
ou),
• dispoziţia cavităţii de segmentare diferită datorită cantităţii de vitelus (simetrică la
amfioxus - celoblastulă, asimetrică la amfibieni şi păsări – amfiblastulă),
• în blastulă starea de diferenţiere celulară creşte, celulele formând două grupe
distincte, ectoblastul la exterior şi endoblastul la interior.

Tipuri de blastule
• steroblastula cavitatea de segmentare foarte mică,
• celoblastula cavitatea de segmentare mare dispusă central,
• amfiblastula cavitatea de segmentare dispusă excentric,
• discoblastula cavitatea de segmentare dispusă sub blastodisc,
• periblastula blastocelul virtual, blastomerele înconjoară vitelusul nesegmentat.

Verificarea cunoştinţelor
1. Definiţi procesul de segmentare şi caracteristicile sale.
2. Câte tipuri de segmentare cunoaşteţi?
3. Enumeraţi principalele modele de simetrie ale segmentării oului fertilizat şi daţi
exemple de grupe de animale la care ele apar.
Teme pentru verificarea finală
1. Reprezentaţi prin desene modul de dispunere a blastomerelor în timpul
segmentării.
CAP. IV GASTRULAREA ŞI GASTRULA

• fază din dezvoltarea timpurie a embrionilor animali, în timpul căreia se


diferenţiază trei foiţe embrionare.
Procese celulare în gastrulare
1. Inducţia şi competenţa celulară
• declanşarea în celulă a unor mecanisme prin care celula este constrânsă să
evolueze spre starea de determinare celulară,
• inducţia celulară poate fi :
• - obţională în care o celulă poate urma una din mai multe direcţii de
diferenţiere celulară,
• - obligatorie în care o celulă poate alege numai din două direcţii de
diferenţiere.
Experienţele lui Hans Spemann
Inducţia cristalinului
• ipoteză- cupa optică induce ectodermul să formeze cristalinul sau este stimulul
care permite realizarea expresiei genice,
• experiment 1-cauterizarea unilaterală a viitoarei regiuni retiniene la Rana fusca,
• rezultate-ochiul şi cristalinul lipsesc în partea operată,
• experiment2-cupa optică a fost transplantată în altă poziţie,
• rezultate- dezvoltarea cristalinului,
• concluzii-contactul dintre vezicula optică şi ectoderm este necesar formării
cristalinului.
Organul morfogen
• ipoteză-testarea stării de determinare la gastrula tânără de salamandră,
transplantul se diferenţiază la fel ca în regiunea de origine sau nu,
• experiment-pe Xenopus transplantarea reciprocă a unor regiuni mici de la
exemplare pigmentate din aceeaşi specie,
• rezultate-regiunile transplantate se diferenţiau potrivit locaţiei originale,
• excepţie regiunea buzei blastoporale dorsale, care determină diferenţierea unui
tub neural şi notocord secundar,flancate de două rânduri de somite,
• concluzii-o regiune din buza blastoporală dorsală de la un embrion de amfibian
aflat în stadiul de gastrulă exercită un efect organizator asupra mediului celular
din jur, încât dacă este transplantată într-o altă regiune a unui alt embrion,
produce formarea în jurul ei a exact aceloraşi structuri.
Organul morfogen este o grupare de celule care secretă molecule din a căror
interacţiune rezultă organe diferite. Este reprezentat printr-o zonă bine delimitată din
embrion. Genele homeobox au rol în iniţierea sa. Organe morfogene: primar (buza
blastoporală dorsală, nodul Hensen), secundar (cupa optică), terţiar (inelul timpanic).
2. Mişcări celulare
• deplasări celulare generate de mediul intern sau extern celular,
• suportul structural îl reprezintă microfilamentele (actina) dispuse sub formă de
reţea în prelungirile membranei sau fascicule în restul celulei,
• fasciculele se prind de membrană în puncte de contact focale.
Tipuri de mişcări celulare
• - epibolia mişcările unor suprafeţe celulare întinse cu aspect epitelial, de obicei
aparţinând blastodermului, peste o suprafaţă externă(fig.9),

Fig.9 Epibolia, schemă

• -invaginarea cutarea spre interior a unei suprafeţe epiteliale de celule(fig.10),

Fig.10 Invaginarea, schemă

• - involuţia mişcări ale unor straturi celulare epiteliale peste o suprafaţă


interioară(fig.11),

Fig.11 Involuţia, schemă

- ingresia mişcările de celule din straturi diferite spre blastocel(fig.12),

Fig.12 Ingresia, schemă

• - delaminarea este mişcarea prin care o regiune celulară întinsă se divide în


două sau mai multe regiuni dispuse paralel(fig.13).

Fig.13 Delaminarea, schemă


• emigrarea mişcări ale celulelor separate dintr-o regiune, spre o anumită
zonă(fig.14).

Fig.14 Emigrarea, schemă

• convergenţa, mişcări celulare spre o locaţie centrală,


• extensia mişcări pentru formarea unui grup separat de celule.

Tipuri de gastrulări
Gastrularea se poate realiza şi poate fi prin
- invaginare (ariciul de mare),
- migrare
• apolară
• unipolară(briozoare şi crustacei inferiori)
• multipolară(unii spongieri)
- delaminare,
- primară (unele meduze),
- secundară(grupul Spiralia),
- epibolie(peşti teleosteeni),
- ingresie (păsări).

Gastrula
• gastros (lat.) = stomac, formaţiune embrionară cu peretele din două sau trei foiţe:
ectodermul, endodermul şi mezodermul,
• aspect sacular cu intestin primitiv deschis la un capăt prin blastopor.

Verificarea cunoştinţelor
1. Definiţi procesul de gastrulare.
2. Care sunt principalele tipuri de gastrulare.
3. Daţi exemple de mişcări celulare din timpul gastrulării şi exemplificaţi prin
desene.

Teme pentru verificarea finală


1. Definiţi noţiunea de organ morfogen
2. Daţi exemplu de un experiment simplu prin care se poate pune în evidenţă
organul morfogen.