SCHIZOFRENIE

F20.

PSIHOLOG BADALE FLORIN SEBASTIAN

CENTRU DE ZI PENTRU BOLNAVI PSIHICI
GENERALITĂŢI
 limba greacă
(schizein = a despica, a scinda, phren = minte,
suflet)
 nu se identifică cu termenul de „personalităţi
multiple‟(acea tulburare psihică de tipul „ Dr.
Jekyll-Mr. Hyde‟ ).
 Explicaţia e urmatoarea :‟scindarea „ se
produce mai degrabă între individ şi lumea
înconjuratoare şi nu numai în interiorul lui.
GENERALITĂțI CONTINUARE

 Schizofrenia este o tulburare mentală care

conduce la deficite psihosociale majore şi
dizabilităţi pentru mulţi dintre cei care sunt
afectaţi.
CELEBRITĂŢI

 A beatiful mind, John Nash, interpretat de

Russel Crowe.
 Premiul Nobel pentru economie: “echilibrul lui
Nash”
 The Soloist
“He saw the world in a way no one could have imagined.”

5
6
THE SOLOIST
GENERALITĂŢI

 Semiologia:
 disciplina care se ocupa de identificarea şi apoi
interpretarea simptomelor (manifestări ale bolii
percepute de bolnav) şi a semnelor (aspecte
patologice puse în evidenţă de examinator) cu
scopul stabilirii diagnosticului. Suspiciunea clinică
diagnostică este în direcţia unei boli sau unui
sindrom (complex de manifestări patologice
comune pentru boli diferite).
PSIHOZĂ VS. NEVROZĂ
 Psihoza:

 Tulburarea psihotică consta într-o modificare importantă a perceperii

şi înţelegerii lumii, având drept consecinta un comportament
neadecvat, ce necesită internarea pentru tratament.
 “Psihozele” pot fi condiţionate reactiv psihogen, dar mai ales
“endogen” (deci prin cumulul interior al unor cauze ce se înlantuie în
timp).
 Eşec în crearea unei imaginii corecte/reale asupra lumii exterioare
 Pacientul oferă prioritate unei lumi interne
 Sensul este mai important decât raţionalitatea
 Dezorganizarea personalităţii
PSIHOZA

 Termen generic care înseamnă alterarea:

 Capacităţii mentale şi a funcţiilor cerebrale
superioare
 Răspunsului afectiv

 Capacităţii de a recunoaşte realitatea

 Capacităţii de comunicare şi stabilire a relaţiilor cu

ceilalţi
 SCHIZOFRENIA ESTE O PSIHOZĂ?
DA, PENTRU CĂ:

 Alterează funcţiile cerebrale superioare cum ar fi:

gândirea, percepţia, memoria, decizia, atenţia,
motivaţia, abilităţile sociale şi relaţionale,
capacitatea de a planifica şi controla acţiunea
 Perturbă exprimarea şi trăirea sentimentelor şi
emoţiilor, sub forma ostilităţii, agresivităţii sau
vidului emoţional
 Provoacă o deformare a realităţii
 Antrenează scăderea relaţiilor familiale, sociale şi
amicale
NEVROZA
 Tulburarea nevrotică constă în modificări psihice care nu perturbă grav percepţia şi
înţelegerea lumii, permiţând continuarea vieţii subiectului în comunitate, dar implică
variate suferinţe subiective intense (anxietate, frică, obsesii, tristete, etc.), ce
determină inhibiţii în comportament şi expresie precum si o egodistonie ( = dezacord
al subiectului cu sine) şi deseori o dependenţă de alţii.
 Tulburările nevrotice sunt condiţionate predominent psihogen sau prin stresori
psiho-sociali, dar aspectele clinice (simptomele) de tip nevrotic pot fi prezente si în
suferinţe somatice sau endogene.

 Contactul cu realitatea este păstrat

 Persoana rămâne relativ adaptată la mediu sau la viaţa socială

 Persoana este conştientă că are o problemă de sănătate mintală

SINDROM VS. TULBURARE

 DEFINIŢIE: sindromul este format din semne şi

simptome care se asociaza frecvent având un
substrat funcţional comun şi o coerenţă internă
 ATENŢIE: sindromul nu reprezintă un diagnostic
de boală deoarece poate avea mai multe
etiologii, iar într-un episod de boală se pot
întâlni mai multe sindroame.
SCHIZOFRENIA
 Debutul
între ultima parte a adolescenţei şi mijlocul anilor 30, debutul anterior adolescenţei
fiind rar (deşi au fost raportate cazuri cu debut la etatea de 5 -6 ani).
 Schizofrenia poate debuta, de asemenea, mai târziu în viaţă (de ex., după
etatea de 45 de ani). Cazurile de schizofrenie cu debut tardiv tind a fi similare
cu schizofrenia cu debut precoce, deşi au fost observate un număr de diferenţe.
 Etatea medie la debut pentru primul episod psihotic de schizofrenie se
situează între începutul şi mijlocul anilor 20 pentru bărbaţi, şi în ultima parte a
anilor 20 pentru femei.
 Debutul poate fi brusc sau insidios, dar majoritatea indivizilor prezintă un tip de
fază prodromală constând din dezvoltarea lentă şi progresivă a unei
diversităţi de semne şi simptome (de ex., retragere socială, pierderea
interesului pentru şcoală sau serviciu, deteriorarea igienei şi ţinutei,
comportament insolit, accese coleroase).
EVOLUŢIE
 Etatea la debut poate avea, atât semnificaţie
fiziopatologică, cât şi prognostică.
 Indivizii cu o etate mai mică la debut sunt cel mai
adesea bărbaţi şi au o adaptare premorbidă mai rea,
performanţă educaţională mai scăzută, anomalii
structurale cerebrale mai evidente, semne şi simptome
negative mai proeminente, deteriorare cognitivă mai
evidentă, după cum reiese la testarea neuropsihologică,
şi un deznodămant mai rău.
 Invers, indivizii cu debut mai tardiv sunt cel mai
adesea femei, au anomalii structurale cerebrale sau
deteriorare cognitivă mai puţin evidente, şi au, de
asemenea, un deznodămant mai bun.
EVOLUŢIE: PROGNOSTIC
 Factori care sunt asociaţi cu un prognostic mai bun:
 absenţa anosognoziei (lipsa conştiinţei tulburării),
 a fi femeie,
 evenimentele precipitante,
 perturbarea afectivă asociată,
 diagnostic şi tratament precoce,
 complianţa continuă la tratament (adică, tratamentul precoce şi continuu
predictează un răspuns mai bun la tratamentul cu medicamente antipsihotice
de mai tarziu),
 durata scurtă a simptomelor fazei active,
 funcţionarea interepisodică bună,
 simptome reziduale minime,
 absenţa anomaliilor structurale cerebrale,
 funcţionarea neurologică normală,
 un istoric familial de tulburare afectivă
 nici un istoric familial de schizofrenie.
ETIOLOGIE (CAUZALITATE)
 Factorii de risc pentru schizofrenie includ:
 factori genetici (de exemplu, istoricul familial,
microdeletia cromozomului 22qll),
 istoric familial, vârsta înaintată a tatălui (peste 50 de
ani), incompatibilitatea RH, expunerea prenatală la stres
maternal, complicaţii în timpul sarcinii şi la naştere.
 factori de mediu (de exemplu, expunerea prenatală la
agenţi patogeni, complicaţii obstetricale).
 Factori de risc diferiți, probabil, interacţionează pentru a
mări riscul pentru boala.
CRITERII DE DIAGNOSTIC SCHIZOFRENIE
 Criteriile de diagnostic pentru Schizofrenie
 A Simptome caracteristice două (sau mai multe) dintre următoarele
simptome, fiecare prezent o porţiune semnificativă de timp in cursul
unei perioade de o lună (sau mai puţin, dacă sunt tratate cu succes)
 (1) idei delirante,
 (2) halucinaţii,
 (3) limbaj dezorganizat (de ex., deraieri frecvente sau incoerentă);
 (4) comportament catatonic sau flagrant dezorganizat,
 (5) simptome negative, adică aplatizare afectivă, alogie sau avoliție.

 Notă: Este necesar numai un singur simptom de la criteriul A, dacă

ideile delirante sunt bizare ori halucinaţiile constau dintr-o voce care
comentează continuu comportamentul sau gândurile persoanei, ori două
sau mai multe voci care conversează între ele
 B. Disfunctie socială/profesională.
 O porţiune semnificativă de timp de la debutul perturbării, unul sau mai multe
domenii majore de funcţionare, cum ar fi serviciul, relaţiile interpersonale ori
autoîngnjirea, sunt considerabil sub nivelul atins anterior debutului (sau când
debutul are loc în copilărie ori în adolescentă, incapacitatea de a atinge nivelul
aşteptat de realizare interpersonală, şcolară sau profesională)

 C. Durata
 Semne continue ale perturbării persistand timp de cel puţin 6 luni. Această
perioadă de 6 luni trebuie să includă cel puţin o lună (sau mai puţin, dacă sunt
tratate cu succes) de simptome care satisfac criteriul A (adică, simptome ale fazei
active) si poate include perioade de simptome prodromale sau reziduale in cursul
acestor perioade prodromale sau reziduale, semnele perturbăm se pot manifesta
numai prin simptome negative ori două sau mai multe simptome menţionate la
criteriul A , prezente intr-o formă atenuată (de ex, convingeri stranii, experienţe
perceptuale insolite)
 D. Excluderea tulburării schizoafective şi a tulburării afective
 Tulburarea schizoafectivă şi tulburarea afectivă cu elemente psihotice au fost excluse, deoarece
fie (1) nici un fel de episoade depresive majore, maniacale sau mixte nu au survenit concomitent cu
simptomele fazei active, ori (2) dacă episoadele au survenit in timpul simptomelor fazei active,
durata lor totală a fost mai scurtă in raport cu durata perioade lor, activă si reziduală

 E. Excluderea unei substanţe/condiţii medicale generale Perturbarea nu se datorează efectelor

fiziologice directe ale unei substanţe (de ex , un drog de abuz, un medicament) sau unei condiţii
medicale generale

 F. Relaţia cu o tulburare de dezvoltare pervasivă Dacă există un istoric de tulburare autistă sau
de altă tulburare de dezvoltare pervasivă, diagnosticul adiţional de schizofrenie este pus, numai
dacă idei delirante sau halucinaţii proeminente sunt, de asemenea, prezente timp de cel puţin o
lună (sau mai puţin, dacă sunt tratate cu succes)
SIMPTOME
TRĂSĂTURI ALE SCHIZOFRENIEI
Simptome pozitive Simptome negative
halucinații Anhedonia
Idei delirante Aplatizare afectivă
Avoliția
Dezorganizare Retragere socială
Vorbire DEFICIT FUNCȚIONAL Alogia
Comportament relații interpersonale
servici//școală
autoîngrijire

Deficite cognitive
Atenție Simptome afective
Memorie
Depresie/Anxietate
Fluență verbală Agresivitate/Ostilitate
funcții executive (ex.
abstractizarea) Suicidalitate
SIMPTOMELE POZITIVE
Se referă la experienţe senzoriale, gânduri sau
comportamente care sunt prezente la o
persoană dar care sunt absente în mod normal
la persoanele fără o tulburare psihică.
 Pentru mulţi pacienţi simptomele pozitive
fluctuează în intensitatea lor de-a lungul
timpului şi sunt episodice, atunci când apar
necesitând spitalizarea persoanei, dacă ele
constitue o ameninţare a siguranţei pacientului
sau a celorlalţi din jur (Pratt and Mueser, 2002).
În acest caz, scopul intervenţiei este de a
reduce frecvenţa acestor simptome (Drummond
and Duggal, 1997).
 SIMPTOMELE NEGATIVE
 Sunt definite prin absenţa sau
diminuarea comportamentelor sau emoţiilor care sunt
în mod obişnuit prezente la persoanele fără o tulburare
psihică.
 Aceste simptome sunt relativ stabile de-a lungul
timpului şi au impact pervasiv asupra abilităţii
pacientului de a funcţiona în societate (Pratt and
Mueser, 2002).
 Evoluţia de-a lungul timpului a unui grup de simptome
poate fi independentă de celelalte şi nu se poate afirma
că prin îndepărtarea simptomelor intrusive, pozitive
funcţionarea socială a persoanei se va îmbunătăţi în
mod spontan (Drummond and Duggal, 1997).
SIMPTOMATOLOGIE- DELIRURILE

 Credinţe puternice care conduc la distres sau

interferează cu viaţa pacientului afectând
relaţionarea cu ceilalţi.
 Tradiţional, delirul descrie credinţe inacurate,
iraţionale, neinfluenţabile.
 Sunt susţinute cu o convingere absolută
MODALITATE DE ABORDARE

 Oricât de ciudate ar fi aceste credinţe, există

concepţia că ele nu trebuie schimbate, ci
trebuie să se încerce înţelegerea lor şi trebuie
explorate consecinţele acestora împreună cu
pacientul.
TEHNICI COGNITIV COMPORTAMENTALE

 Chestionarea periferică
 Chestionarea socratică

 Testarea gradată a realităţii

 Lanţuri inferenţiale

 Menţinerea colaborării
HALUCINAŢIILE
 Gânduri proprii persoanei care i se par ca
provenind din afara minţii sale.
 Eşecul de a recunoaşte halucinaţiile ca fiind
gânduri personale delimitează graniţa dintre
obsesie şi halucinaţie
 Specialiştii încurajează persoana să se
concentreze şi să lucreze mai mult cu
experienţa halucinatorie, să înţeleagă şi să
manifeste mai multe abilităţi de a face faţă.
MODELUL VOCILOR

1. Nu vocile sunt importante

2. Evaluarea de către beneficiar a acestora
conduce la dizabilitate şi la distres
3. Problema persistă datorită vigilenţei, a
comportamentelor de siguranţă şi datorită
evitării confruntării
EXPLORAREA HALUCINAŢIILOR

 Cum explică individul aceste voci?

 Persoana crede că vocile sunt puternice?

 Crede că vocea este binevoitoare sau rău

voitoare?
 Cred că au vreun control asupra vocilor?
REPERE ÎN INTERVENŢIA ÎN HALUCINAŢII
1. Lucrează cu credinţele despre voci sau
experienţe: ex. Origini, omnipotenţă.
2. Dezvoltă o alternativă la credinţa sa
3. Strategii de coping: ca o modalitate de a testa
credinţe despre voci, în special despre
omnipotenţa acestora.
4. Dacă vocile conduc la distres lucrează cu
conţinutul vocilor ca şi cu o simplă idee.
Probează realitatea a ceea ce spune.
Aplatizarea afectivă

 este extrem de frecventă

 faciesul persoanei pare a fi imobil şi indiferent,

 contactul vizual este redus,

 reducerea limbajului corporal.

 Deşi o persoană cu aplatizare afectivă poate zâmbi

şi devine mai caldă ocazional, gama expresivităţii
sale emotionale este evident diminuată cea mai
mare parte a timpului
Alogia

 sau sărăcia limbajului

 se manifestă prin răspunsuri scurte, laconice, seci.
Individul cu alogie pare a avea o diminuare a
stocului de idei, care se reflectă în scăderea
fluienţei şi productivităţii limbajului.
 Aceasta trebuie distinsă de refuzul de a vorbi,
judecata clinică necesitând observarea în timp şi în
diverese situaţii.
Avoliţia
 se caracterizează prin incapacitatea de a iniţia şi
persevera în activităţi orientate spre un scop

 Persoana poate sta aşezată lungi perioade de

timp şi manifestă puţin interes în a participa la
muncă sau activităţi sociale.
ELEMENTE CHEIE

 Alianţa terapeutică- o prioritate

 Abordare colaborativă în explorarea
simptomelor
 Acceptarea experienţei subiective a pacientului

 Confruntarea indirectă a simptomelor

 Se încearcă reducerea distresului relaţionat cu

simptomele
 Reducerea stigmei relaţionate cu schizofrenia
MODELUL STRES VULNERABILITATE
 jc

First Episode Psychosis - model

Recovery

Relapse
1st critical period 2nd critical period

DUP Treatment

Prodromal phase Psychosis phase Recovery phase

JC okt 03
39
1. FAZA PRODROMALĂ
 Tendinţe spre singurătate/retragere– probleme sociale, profesionale sau legate de
educaţie
 Izbucniri afective
 Tulburări ale percepţiei
 Credinţa că lumea este diferită sau stranie
 Suspiciozitate crescută faţă de alte persoane
 Dificultăţi în concentrarea atenţiei
 Dificultăţi în a înţelege ceea ce citesc sau aud
 Sentimente de tristeţe, furie sau anxietate
 Probleme profesionale sau şcolare
 Relaţii sociale restrânse
 Interes scăzut în ceea ce priveşte înfăţişarea sau îmbrăcămintea
 Alimentaţie nesatisfăcătoare şi modificări în calitatea, durata somnului
 Copii ciudaţi
2. FAZA PSIHOTICĂ

 “Eu sunt în lume sau eu sunt lumea?”

 Halucinaţiile confirmă gândirea delirantă
 Gândurile şi acţiunile sunt controlate de alţii
 Rezistenţă în a se relaţiona la oricine sau la
orice din lumea exterioară
 Omnipotenţă şi singurătate profundă
3. FAZA PSIHOTICĂ TÂRZIE
 Delirurile sunt mai des chestionate şi mai puţin
susţinute
 “Insule de normalitate” cu frecvenţă mai
ridicată
 Gânduri depresive mai proeminente în
confruntarea cu realitatea
 Tendinţa de a căuta protecţia în psihoză
 Cooperarea cu terapeutul depinde de cine
poate fi de încredere?
4. FAZA DE RECUPERARE (de obicei mai puţin
de trei luni)
 Separare între lumea internă şi lumea externă
 Rămân anumite “umbre” psihotice

 Durere, Ruşine-uşurare

 Trăieşte cu memoria psihozei şi cu

conştientizarea propriei vulnerabilităţi
 SCHIZOFRENIA CRONICĂ

 1/3 din cazurile de schizofrenie se cronicizează

 Lumea externă se îmbină cu lumea internă

 Control deficitar al unui viitor aşteptat

 Între două focuri: substimulare vs. suprastimulare