Sunteți pe pagina 1din 2

Articolul este o parte de vorbire flexibilă care însoțește de obicei un substantiv și arată în ce

măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. Are un rol de instrument
gramatical (unealtă gramaticală, morfem sau cuvânt ajutător) pentru declinarea substantivului.
Articolul nu are un înțeles de sine stătător și nici funcție sintactică.

copilul, un copil, copilului, copila, o copilă, copilei

Articolele nu se folosesc niciodată singure, ci doar împreună cu substantive, adjective, pronume


sau numerale.

 un, o, niște stau înaintea unui substantiv un câine, o pisică, niște animale sau înaintea
unei părți de vorbire cu valoare de substantiv un harnic, un doi.
 -l, -le, -a stau alături de un substantiv băiatul, fratele, fata, adjectiv înaltul, înalta,
pronume altul, alta și numeral primul, prima.

Atunci când însoțesc un substantiv, articolele ajută substantivul să individualizeze obiectul


denumit, să particularizeze sau generalizeze obiectul comunicării.
‒ Ai mâncat banană? (este vorba de banane în general)
‒ Am mâncat azi o banană. (nu mai e vorba de banane în general, ci de una pe care a mâncat-o)
‒ Banana este bună. (este vorba de banana din propoziția anterioară, nu una oarecare)

Clasificarea articolelor

Articolele pot fi împărțite după gradul de individualizare pe care-l exprimă și după poziția pe
care o au față de cuvântul articulat.

Articole după gradul de individualizare

După gradul în care ajută substantivul la individualizarea obiectului denumit, articolul poate fi
hotărât sau nehotărât.

Articolul hotărât

Articolul hotărât arată un obiect cunoscut vorbitorului și poate fi la rândul lui de 3 feluri:

 articol hotărât propriu-zis -l, -le, -a, -i, -lui, -lor


 posesiv (genitival) al, ai, a, ale, alor
 demonstrativ (adjectival) cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor.

Articolul nehotărât

Atunci când arată obiectul individualizat, dar nu îl identifică exact pentru vorbitori, articolul este
nehotărât un, o, unui, unei, niște, unor.

După poziția față de cuvântul pe care-l articulează


În raport cu cuvântul pe care-l articulează, articolul poate sta înaintea acestuia, după el sau poate
avea poziții diverse.

Atunci când stă înaintea cuvântului (antepus), ca un cuvânt independent, un câine, o pisică, niște
animale, articolul se numește proclitic. Articolele nehotărâte sunt întotdeauna proclitice, precum
și cele hotărâte propriu-zis cu forma lui la G și D .

Când articolul este adăugat la sfârșitul cuvântului (postpus) este numit enclitic câinele, câinii,
pisica, pisicile. Articolele enclitice sunt articolele propriu-zise, la toate formele cu excepția
formei lui.

Atunci când are alte poziții, articolul este posesiv (genitival) sau demonstrativ (adjectival).