INFORMAȚII GENERALE

DESPRE INDICELE DE MASĂ CORPORALĂ

Indicele de masă corporală (IMC) este un indicator, o măsurare a grăsimii din

corpul unei persoane, bazat(ă) pe greutatea acesteia în raport cu înălțimea și se aplică la
majoritatea adulților - bărbați și femei de 20 de ani și peste această vârstă. Indicele de
masă corporală nu măsoară în mod direct grăsimea din corp. Cu toate acestea,
cercetările indică faptul că IMC este corelat cu măsurătorile directe ale grăsimii
corporale, cum ar fi cântărirea subacvatică și este considerat un indicator bun în
anumite cazuri.

 CE ESTE INDICELE DE MASĂ CORPORALĂ

Indicele de masă corporală este o unealtă care indică dacă o persoană este (sau
nu) subponderală, supraponderală, obeză sau are o greutate considerată normală și
sănătoasă pentru înălțimea ei. Dacă indicele de masă corporală al unei persoane iese
din zona considerată "sănătoasă" a IMC-ului, riscurile problemelor de sănătate cresc
semnificativ. Valorile indicelui de masă corporală sunt independente de vârstă și sunt
aceleași pentru ambele sexe.

Chiar și așa, IMC poate să nu corespundă la același grad de grăsime, în populații

diferite, tocmai pentru că oamenii au proporții diferite ale corpului. Riscurile pentru
sănătate asociate cu un indice de masă corporală crescut sunt continue, iar
interpretarea valorilor IMC în relație cu riscurile pot să difere de la o populație la alta.
IMC nu este suficient de precis pentru a fi folosit ca o unealtă în diagnosticare. Chiar și
așa, este folosit ca o unealtă de screening, pentru a identifica potențialele probleme
legate de greutate la adulți.
 Un grafic al indicelui masei
corporale. Liniile punctate sunt sub-categorii ale categoriilor principale. Spre exemplu, categoria “sub-
ponderal” este împărțită în sub-categoriile “acut,” “moderat,” și “obișnuit”.
Pe baza datelor World Health Organization.

 SCURT ISTORIC AL INDICELUI DE MASĂ CORPORALĂ

Un specialist belgian în statistică, Adolphe Quetelet, a dezvoltat formula de calcul

pentru IMC aproximativ acum 150 de ani. Astfel, bazele IMC-ului au fost concepute de
Adolphe Quetelet, un astronom belgian, matematician, statistician și sociolog, între 1830
și 1850.
Termenul modern de "indice de masă corporală" (IMC) pentru raportul greutății
corporale la pătratul înălțimii a fost "inventat" și folosit într-o lucrare publicată în iulie
1972, într-o ediție a revistei "Journal of Chronic Diseases" (jurnalul de boli cronice), de
Ancel Keys și alții. În această lucrare, Ancel Keys a susținut că ceea ce el numea IMC a
fost "... dacă nu pe deplin satisfăcător, cel puțin la fel de bun ca orice alt indice relativ al
greutății, ca un indicator al obezității relative".

 CALCULAREA INDICELUI DE MASĂ CORPORALĂ

Indicele de masă corporală este definit ca raportul dintre masa corporală,

exprimată în kilograme, împărțită la pătratul înălțimii, exprimată în metri. Formula are
ca rezultat un cantitate exprimată în kg/m2.

GREUTATE(KG)
BMI= 2
INALTIME (M )

 INDICELE DE MASĂ CORPORALĂ ȘI RISCUL DE ÎMBOLNĂVIRE

 Pentru majoritatea oamenilor, IMC oferă o estimare rezonabilă a grăsimii din
corp, însă chiar și așa, indicele de masă corporală nu măsoară direct grăsimea din
corpul.
Dacă se obtine o valoare mare la un calculator online, trebuie intrebat medicul
dacă IMC-ul este o problema, astfel se vor putea evalua riscurile pentru sănătate și
opțiunile pentru a slăbi într-un mod sănătos și corect.

 MONITORIZAREA IMC LA NIVELUL UNEI POPULA ȚII

Datele adunate în decursul multor ani atât în Marea Britanire, cât și în alte țări
din întreagă lume, arată că indicele de masă corporală este în creștere la nivelul
populației, iar oamenii de știință au tras concluzia că populațiile de copii și de
adolescenți devin din ce în ce mai obeze. Această creștere a valorilor IMC subestimează
probabil creșterea care se va vedea în ceea ce privește masa de grăsime viscerală.
Tocmai de aceea, este important ca schimbările observate în prevalența obezității și
supraponderabilității în rândul populațiilor să fie monitorizate începând de la copii și
adulții tineri.

 MONITORIZAREA IMC DUPĂ OPERA ȚIILE DE PIERDERE ÎN

GREUTATE

Indicele de masă corporală (IMC) este cea mai practică metodă de a măsură și de
a compara obezitatea în rândul indivizilor. Pe de altă parte, există și PEBMIL (în engleză,
"Percentage of Excess BMI Loss"), adică procentajul excesului de IMC pierdut, care este
folosit pentru a prezenta rezultatele în cazul pacienților operați (pentru a pierde în
greutate). PEBMIL este bazat pe premisa că un IMC egal cu 25 este scopul final, pentru
că această valoare este limita superioară în cazul subiecților normali.
Oamenii de știință spun că este posibil să se ajungă la un IMC egal cu 25 în cazul
pacienților cu obezitate morbidă care aveau inițial un indice de masă corporală sub 50,
dar acest lucru este rar în cazul pacienților supraponderali, care au un IMC mai mare de
50, scrie sciencedirect.com.
Tocmai din acest motiv, monitorizarea IMC este importantă pentru pacienții care
au apelat la chirurgia bariatrică, adică au fost supuși unor intervenții chirurgicale pentru
a pierde astfel în greutate și pentru a ajunge la o greutate cât de cât normală.

 MONITORIZAREA IMC ÎN CURELE DE SLĂBIRE

 Știm că indicele de masă corporală este o formulă care leagă greutatea corpului
nostru de înălțime. IMC este folosit de medici, de profesioniștii din domeniul medical și
de oamenii de știință pentru a determina implicațiile pentru sănătate pe care le are o
anumită greutate, raportat la înălțime. În curele de slăbire, atunci când se urmeaza un
regim sărac în calorii, este importanta monitorizarea indicelui de masă corporală.

IMC este, în același timp, un număr la îndemână pentru persoanele care vor să
slăbească cu ajutorul curelor de slăbire, pentru că așa pot ști și doar așa pot vedea din
când în când, dacă greutatea lor a ajuns la un nivel considerat sănătos.

Cercetările arată că oamenii care își monitorizează constant greutatea sunt mai
puțin predispuși să acumuleze kilograme și au mai mari șanse să le dea jos. Aici ajută și
IMC-ul, pentru că oferă informații prețioase și el te poate ajuta să determini dacă te afli
la o greutate sănătoasă sau nu.

 LIMITELE INDICELUI DE MASĂ CORPORALĂ

Indicele de masă corporală se calculează ca raportul dintre masă corporală (în

kilograme) și pătratul înălțimii unei persoane (în metri).

Interpretarea indicelui de masă corporală se face în funcție de anumite limite,

care indică dacă o persoană este subponderală, normoponderală, supraponderală,
obeză (gradul I), obeză (gradul ÎI) și obezitate morbidă (gradul III).

o IMC sub 18,5 înseamnă o persoană subponderală;

o IMC intre 18,5 si 24,9 înseamnă o persoană cu o greutate normală;

o IMC intre 25,0 si 29,9 înseamnă o persoană supraponderală;

o IMC intre 30,0 si 34,9 înseamnă o persoană obeză (obezitate clasa I);

o IMC intre 35,0 si 39,9 înseamnă o persoană obeză (obezitate clasa a II-a);

o IMC egal cu 40,0 sau peste această valoare înseamnă obezitate extremă
(obezitate clasa a III-a sau obezitate morbidă).
Pentru a reveni la un nivel ponderal normal sau pentru a stabili greutatea la un
nivel considerat normal, este necesara vizita la medicul specialist, cât și la un medic
nutriționist, pentru a putea slabi într-un mod sănătos.
  AFECȚIUNI CU RISC CRESCUT PENTRU UN INDICE DE MAS Ă
CORPORALĂ CRESCUT

Un indice de masă corporală (IMC) mare este legat de un risc mai mare de a
dezvolta afecțiuni grave, cum ar fi:

o afecțiunile cardiovasculare;
o hipertensiunea arterială;
o artroza (osteoartrita);
o diabetul zaharat;

o accidentul vascular cerebral (AVC);

o calculii biliari;

o anumite tipuri de cancer - cancerul mamar, cancerul la colon și forme de

cancer la rinichi

o Afectarea respirației, inclusiv: sindromul de apnee în somn, o tulburare

gravă în care respirația se oprește și începe din nou;

o Boli specifice vezicii biliare;

o Probleme în sfera ginecologică - infertilitate și menstruații neregulate;

o Disfuncții erectile și probleme ale vieții sexuale;

o Boala ficatului gras non-alcoolic, o afecțiune în care grăsimea se depune în

ficat și poate să provoace inflamație sau cicatrizarea țesuturilor ficatului.
Când ești obez, calitatea generală a vieții poate fi diminuată.

Alte probleme influențate sau legate de o greutate excesivă, care pot afecta
calitatea vieții, sunt:

o depresia;

o dizabilitatea;

o problemele sexuale;
 o sentimentele de rușine și de vină;

o izolarea socială;

o performanță scăzută la locul de muncă.

 AFECȚIUNI CARDIOVASCULARE

Greutatea ideală este, în principal, determinată de factori genetici, precum și de

tipurile de alimente pe care le ingeram dar și de activitatea fizica.

Un IMC mare este legat de un risc mai mare de a dezvolta afecțiuni

cardiovasculare și hipertensiune arterială. În plus, o altă complicație a obezității este
faptul că avem o predispoziție mai mare de a ne confrunta cu un nivel mare al
trigliceridelor și un nivel mai scăzut al colesterolului "bun", HDL.

 AFECȚIUNI ALE ARTICULAȚIILOR

Deși există influențe genetice, comportamentale și hormonale asupra greutății

corporale, obezitatea are loc atunci când consumam mai multe calorii (alimente bogate în
calorii) decât reușim să ardem prin exercițiile fizice și prin activitățile normale, de zi cu zi.
Astfel, corpul depozitează aceste calorii în exces sub formă de grăsime. Toată această
greutate în exces solicită foarte mult articulațiile mari ale corpului, iar în timp va duce la
afecțiuni ale articulațiilor, precum artroză (termen sinonim cu osteoartrita).

 RISCUL DE DIABET SI IMC CRESCUT

Un IMC crescut, care indică o persoană obeză sau supraponderală, înseamnă și

un risc mai mare de a face diabet. De exemplu, obezitatea presupune predispozitie la
diabet de tip 2. O altă problemă gravă de sănătate de care ne putem lovi, ca persoană
obeză (cu IMC crescut) este sindromul metabolic. Acesta reprezintă o combinație de mai
mulți factori, printre care glicemia foarte mare (hiperglicemie), tensiunea arterială foarte
mare (hipertensiune), o valoare mare a trigliceridelor și un colesterol HDL scăzut (HDL
este considerat colesterolul "bun").

 RISCUL DE CANCER ȘI IMC CRESCUT

Un indice de masă corporală mare înseamnă un risc crescut de cancer. De pildă,

o persoană obeză, are o predispoziție mai mare de a dezvolta probleme grave de
sănătate, cum ar fi cancerul. Printre formele de cancer care se pot dezvolta ca o
complicație a obezității se numără cancerul la nivelul uterului, colului uterin,
endometrului, ovarelor, sânului, colonului, rectului, esofagului, ficatului, vezicii biliare,
pancreasului, rinichiului și prostatei.

 ALTERNATIVE ALE INDICELUI DE MASĂ CORPORALĂ

Pe lângă indicele de masă corporală sau IMC, există și alte opțiuni care au fost
propuse de-a lungul timpului, pentru a evalua dacă o persoană este sau nu
supraponderală.

 INDICELE DE GRĂSIME CORPORALĂ

O altă opțiune în acest sens este măsurarea grăsimii corporale. Bărbații și femeile
au nevoie de cantități diferite de grăsime în corp.

De exemplu:

o Pentru un bărbat, 2-4 procente de grăsime sunt considerate un nivel

sănătos, iar peste 25% grăsime corporală reprezintă obezitate.

o Pentru o femeie, 10-13 procente de grăsime sunt considerate valori

sănătoase, dar peste 32% este o valoare considerată un semn al obezității.
Studiile au sugerat că măsurarea grăsimii (cu ajutorul indicelui de grăsime
corporală) oferă o viziune mai clară asupra sănătății și asupra riscurilor legate de
sănătatea noastră, însă nu este ușor să obții o măsurătoare precisă a grăsimii
corporale.

 RAPORTUL TALIE - ȘOLD

O altă opțiune, pe lângă IMC, este raportul dintre talie și șold. Unii oameni de
știință sunt de părere că raportul talie-șold ar fi mai potrivit și mai bun de folosit decât
indicele de masă corporală ca atare, pentru că s-a dovedit un indicator bun al sănătății
cardiometabolice. Cercetătorii au sugerat că menținerea circumferintei taliei la mai puțîn
de jumătate din valoarea înălțimii este o măsură bună pentru a maximiza sănătatea și
speranța de viață a unei persoane.
 O persoană cu grăsime în zona abdomenului are un risc mai mare de boli
cardiovasculare/de inimă și de boli metabolice, deoarece grăsimea viscerală afectează
organele interne cum ar fi ficatul, inima și rinichii. Oamenii de știință cred că grăsimea
depusă pe șolduri și pe coapse este mai puțin riscantă în acest sens.

Caz personal:

Interpretarea rezultatelor calculatorlui IMC

IMC 16.94 și sunteți în categoria Subponderal, masa normală: 53-66 kg (Rata

metabolică bazală: 1260 kcal/zi)

IMC<18,5 (subponderal)

Informaţii

Cantitatea grăsimii corporale este foarte mică, fapt care poate conduce la o
imunitate scăzută a organismului, la dispariţia menopauzei, în cazul femeilor, la
malnutriţie etc. Acest IMC poate indica probleme grave de sănătate, mai ales daca este
cauzat de o slăbire extremă într-un interval de timp foarte scurt.

Recomandări

Se recomandă acumularea de kilograme prin utilizarea unei diete sănătoase. Cea

mai bună metodă este creşterea complexului de carbohidraţi şi consumul mai multor
calorii. Exerciţiile fizice regulate vor creşte masa musculară, prevenind totodată
acumularea grăsimilor în organism. Creşterea greutăţii este un proces care trebuie
realizat treptat pentru asigurarea creşterii masei musculare şi nu a cantitătii de grăsime
în exces.

Alte indicaţii

 Consumul a 6-8 pahare de apă, zilnic

 Mese dese, dar în cantităţi mici
 Fructe şi legume crude
 Evitarea cafelei, a alcoolului, a tutunului, a sucurilor acidulate, a alimentelor
procesate, a grăsimilor animale, a cărnii roşii
 Reducerea consumului de produse lactate