Sunteți pe pagina 1din 8

NEVOIA DE A FI CURAT, A-ŢI PĂSTRA MUCOASELE,

TEGUMENTELE ŞI FANERELE INTEGRE


(fanere=păr si unghii)

Reprezintă nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-ţi menţine tegumentele curate,


integre, ptr. a le proteja, ptr. a avea o ţinută adecvată, o piele sănătoasa, ptr. ca
acestea să-şi poata îndeplini rolul ţi funcţiile.
Igiena corporala este un mod de exprimare al educatiei atitudunale faţă de
pers. din jur şi faţă de mediul ambiant.
Prin curăţenia corporala se păstrează echilibrul sănătăţii, se împiedică
apariţia unor boli sau infecţii ca şi dezvoltarea mediului favorizant lor.
Prin curăţenia corporală se crează o stare de bine (stare psihoafectivă).
Prin impresia general creată prin curaţenie se induce celor din jur o atitudine
de respect, de apreciere, de plăcerea de a fi cu noi.
Scopul nevoii de a fi curat, îngrijit este acela de a conserva pielea şi
starea de sănătate,
Pielea se prelungeşte prin mucoase (cele care acoperă orificiile –
nas, gură, ochi, vagin, urechi, rect) şi care trebuie menţinute în aceleaşi
condiţii de curăţenie numai că ele necesită îngrijiri speciale.
Pielea reprezintă învelişul extern al corpului şi are o suprafaţă de 1,5-2 m 2,
grosimea medie de 1mm care ca variază în funcâie de varstă, sex, de regiune,
astfel este mai subţire pe faţă, pleoape, mai groasă pe faţa palmară.
Culoarea pielii variază în funcţie de pigmentul melanic, de varstă, de
vascularizaţie.

Factori care influenţează această nevoie:


Biologici:
- varsta şi sexul, astfel, se constată că intervalul de independenţă –
dependenţă aduce importante schimbări în procesul de îmbătranire. Deprinderile
igienice se formează de la varste mici şi trebuie consolidate pe parcurs. Adultul are
un rol important în formarea deprinderilor igienice la copil oferindu-le modele
positive. La varste f. fragede vorbim de deprinderea de a spăla mainile sau a
dinţilor, ulterior învăţandu-se şi alte deprinderi.
- temperatura – o temperatură crescută usucă pielea, o dezhidraeteză, iar
transpiraţia f. acidă şi abundentă combinată cu lipsa de igienă favorizează apariţia
unor boli (dermatitele);
- exerciţiul fizic – activează circulaţia şi facilitează eliminarea deşeurilor din
organism prin piele;
- alimentaţia – o piele hidratată menţine o piele elastică, moale, catifelată
ca şi alimentaţia de altfel, adică va avea un turgor bun, astfel se va rida mai greu
(turgor – elasticitatea şi consistenţa pliului cutanat atunci cand este prins între 2
degete).

1
Sociologici:
- cultura – influenţează deprinderile de igienă
- curentele sociale şi moda.

Nasul - apare cu cruste şi secreţii, la copii cu “lumanărele”.


Cavitatea bucală – absenţa dinţilor, carii dentare netratate, o coloraţie
specifică a dinţilor, proteze neîngrijite, prezenţa tartrului, gingia este mai
albicioasă sau mai vineţie, sangerarea gingiei (gingivoragie), limba este încărcată
cu depozite albicioase (saburală), mirosul gurii de obicei fetid (halenă).
Unghiile – necorespunzător tăiate, culoare specifică, cu negreală sub ele.
Pielea – culoare gri, nespălată.
Deprinderi igienice – individual nu se spală, nu se rade, dezinteres faţă de
igiena.

2) Alterarea tegumentelor, mucoaselor şi fanerelor


Leziunile care apar pot fi cauzate de o diminuare a circulaţiei sangvine în
punctele de presiune prin iritaţia produsă de haine şi prin acumularea de murdărie,
aceasta putand produce cruste care generează ulceraţii. Orice leziune este o
poartă de intrare ptr. germeni, de aceea este necesară menţinerea integrităţii
acesteia.
Leziunile la niv. mucoaselor şi tegumentelor pot fi observate cu ocazia
îmbrăcării şi dezbrăcării acesteia.
Leziunile la niv. mucoaselor şi tegumentelor pot fi observate cu ocazia
îmbrăcării şi dezbrăcării bolnavului, cu ocazia examinării curente sau cand se face
toaleta zilnică.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ:

A) Tulburările de coloraţie
a) roşeaţa (eritemul) - se poate datora unei iritaţii locale din cauza
umezelii. Se mai poate datora unei compresiuni îndelungate (escare), a unei arsuri
de gr.I (la plajă – eritem solar), eritemul în urma unui effort, a bolilor febrile, iar în
unele situaţii eritemul poate fid oar o pată de vascularizaţie (pată congestivă).
b) paloarea – se datorează vasoconstricţiei (irigare insuficientă a pielii);
- cauze: anemie, hemoragie (în hemoragiile mari, paloarea se instalează
brusc), colaps, şoc (sangele se adună în vasele abdominale);

2
c) cianoza – coloraţie albăstruie, rezultatul unei oxigenări imperfecte prin
reducerea suprafeţei de hematoză
- întalnită în afecţiunile ap.respirator, obstrucţie, reducerea suprafeţei
respiratorii, alterarea funcţiilor respiratorii prin alterarea muşchilor care participă la
respiraţie;
- este prezentă şi în bolile cardiace, congenitale, insuficienţa cardiacă
severă;
- poate fi localizată (acrocianoză) la nivelul lobilor urechilor, nasului,
nasului, degetelor.
d) icter - culoare galbenă a tegumentelor şi mucoaselor;
- dupa nuanţa de galben, icterul este:
- icter flavin (galben deschis)
- icter citrin (portocaliu)
- icter rubin (roşu)
- icter verdin (verzui)
- icter melanic (negru)
- coloraţia icterică este dată de bilirubină sau de impregnarea cu pigment
biliar;
- subicter - coloraţie galbenă doar a tegumentelor nu şi a mucoaselor;
- aceasta coloraţie mai poate fi dată şi de intoxicaţii medicamentoase
(metacrină, acid picoic);

e) Alte culori ale tegumentelor


- bronz – culoare ciocolatie – in boala Addison
- galben pai-deschis – în cancer
- brun murder-cenuşiu – supuraţii pulmonare

f) Vitiligo (Leucomelanodermie) – de natură neuroendocitară probabil;


- caracterizată prin prezenţa unor pete acromice (albe) înconjurate de o zonă
hiperpigmentară

B) Tulburări de circulaţie – tulburări care pot fi însoţite de hemoragii sau


sangerări cum sunt: hematemeza, melena, hematuria, rectoragii, epistaxis.
a) peteşia (peteşii) – hemoragii mici, punctiforme sau ovalare, sau rotunde
– la pleoape, conjunctivei sau la nivelul întregii feţe, gatului şi partea superioară a
toracelui, datorate unui effort mare sau unei staze venoase.
b) echimoze sau vanătăi – infiltraţii de sange în ţesutul celular.
c) hematomul – colecţie de sange, profundă, dureroasă.
d)varicele – dilataţii permanente ale vaselor superficiale sau profunde,
datorate unei insuficienţe a vaselor din pereţii venoşi.
e) hemoroizii – dilatări ale plexurilor venoase anale cu apariţia proceselor
inflamatorii şi trombotice.
f) ulcerele – procese patologice cu pierdere de substanţă.
g) escarele – leziuni ischemice datorate compresiunii indelungate.
h)hemoragii cutanate – consecinţă a tulburărilor de coagulare sau se
datorează fragilităţii vasculare.
i) angiomul – produs patologic cirscumscris de vase inflamate şi dilatate.

3
C) Deformări ale tegumentului
a) Lipoamele – tumori subcutanate benigne formate prin proliferarea
ţesutului adipos-adipocite.
b) Edemele – acumularea de lichid seros în ţesutul cellular subcutanat–lax.
c) Flictena – ridicătura epidermului plină cu un lichid seros. Atunci cand are
dimensiuni mici poartă numele de veziculă - boabe de rouă (ex: bătături, arsuri),
lichidul care se formează in flictenă se numeşte exudat.
d) Verucile (negii) – tumori benigne contagioase prin proliferarea stratului
cornos al pielii.
e) Chisturile – sunt cavităţi patologice care conţin lichid şi care nu comunică
cu exteriorul.
f) Tumori maligne (epitelioame) – cancer de origine epitelială, foarte
frecvente şi foarte grave, sunt cele din jurul orificiilor, pot fi prezente oriunde pe
tegumente, se pot forma şi pe aşa-numitele formaţiuni precanceroase cum sunt
negii (aluniţele), pe petele pigmentare sau pe zonele frecvent irritate.

D) Erupţii
a) Macula – pete roşii la nivelul tegumentelor
b) Papula – ridicături circumscrise pe suprafaţa pielii (pată)
c) Vezicule- ridicături ale epidermului pline cu lichid
d) Pustula – element în care lichidul este tulbure (purulent)
e) Nodulii – leziuni dure la palpare care au în jur de 1-2 cm

Erupţiile pot avea diferite cauze:


- alergii
- pot fi întalnite în cadrul bolilor contagioase (varicela)
- în cazul unor erupţii alergice (urticaria)
- pot apărea sub acţiunea toxică a unor medicamente.

F) Alte tipuri de elemente:


a) Descuamaţiile (exfoliaţiile) – sunt desprinderi ale celulelor cornoase,
superficiale ale epidermului (gambe)
Pot avea următoarele aspecte:
- furfuracee – fine ca făina
- pitiriazice – puţin mai mari (ca mătreaţa)
- lamelare – fulgi, solzi
- lambouri – piele moartă în urma bătăturilor
b) Acneea – o manifestare tradusă prin creşterea sau hipersecreţia
glandelor sebacee – sebum sau grăsime.
În numeroase situaţii se produce inflamaţia şi a firului de păr şi se produce
foliculita – unică (un dir de păr)
- multiplă (a mai multor fire)
Comedoame (puncte negre) – hipercreţie a glandelor sebacee cu oxidarea
la suprafaţă.
c) Furuncule – sunt infecţii ale foliculului pilos cu stafilococcul auriu.
- infecţia produce inflamaţie, supuraţie şi căldură locală.

4
Cele 4 semne ale inflamaţiei:
o căldură – calor
o durere – dolor
o roşeaţă – rubor
o mărire a volumului sau tumefacţie – tumor
d) Cicatricile – semne vizibile pe tegumente datorate unor intervenţii
accidentale sau terapeutice
e) Plăgile – sunt soluţii de continuitate sau porţi ptr. germeni, deoarece într-o
plagă este lezată, integritatea tegumentelor sau mucoaselor.
f) Crustele – lamele neregulate formate din plăgi prin uscarea sangelui sau
serozităţilor (coajă)
g) Excoriaţiile (zgarieturi) – urme pe tegument care interesează straturile
superficiale, uneori pot fi mai profunde şi care se vindecă cu crustă şi de obicei nu
lasă semen dacă sunt mai puţin profunde pe tegumente.
h) Ulcerele – leziuni cu pierdere de substanţă, tegumentul se crapă, se rupe,
se lezează.
i) Intertrigo – leziune ulcerativă apărută la nivelul plicilor, de obicei pe un
placard eritematos (zonă deja compromisă).

G) Tulburări de transpiraţie:
a) Diaforeza – transpiraţie exagerată duce la dezhidratare.
- poate fi continuă sau periodică
b) Pliuri irritate – consecinţă a transp. Exaggerate combinată cu lipsa de
igienă.
c) Piele uscată – este o piele dezhidr. Şi prezintă scuame. Mai frecvent la
nivelul gambelor.

H) Tulburări de pilozitate
a) Absenţa pilozităţilor – poate fi locală sau parţială, areorală (pe anumite
zone) – chelie sau calviţie, alopecia (este areorală).
b) Exces de pilozităţi – în zone unde părul este puţin sau lipseşte-
hirsuitism- este accentuarea pilozităţilor (datorită excesului de anabolizante,
exces de progesterone, contraceptive).

I) Tulburări de sensibilitate
a) Parestezia – senzaţie de amorţeală, furnicături
- se datorează sensibilităţii şi a motricităţii locale
b) Pareza – deficit motor parţial – scăderea funcţ.motorii musculare
c) Paralizia – deficit motor total – abolirea funcţiei motorii musculare (totala)
d) Durerea – elemente care caracterizează durerea sau algoritmul
elementelor:
1. sediul sau locul durerii
2. iradierea durerii (unde şi cum pleacă durerea)
3. caracterul durerii (cum este durerea) ca o jenă, apăsare, crampă,
ruptură, sfaşiere, torsiune, lovitură de cuţit sau pumnal
5
4. durata durerii – poate fi permanentă sau intermitentă
5. intensitatea durerii
-poate fi: -variabilă-foarte puternică, greu de suportat
- durerea care indică poziţia antalgică (ce alină durerea)

6. momentul sau factorul care declanşează durerea


- sărituri – colica renală
- mancatul excesiv, şoc, emoţii – infarct de miocard
- mancatul excesiv cu mese copioase – colică biliară
7. semnele sau simnptomele însoţitoareşi care se manifestă de la caz
la caz (febră, vărsături, dispnee, cianoză, tahicardie, transpiraţie)
8. elementele care atenuează sau care ameliorează durerea
(antispastice, poziţie antalgică¸nitroglicerină, gheaţă (colică biliară), căldură (în
colica renală)).

EDEMELE

EDEMUL – este acumularea de lichid seros în ţesutul cellular subcutanat.

Caracteristici ale edemului


- mărirea de volum a regiunii respective, motiv care duce la pierderea
elasticităţii pielii care devine străvezie, se subţiază, îşi şterge cutele naturale şi
lasă semnul godeului.

Tipuri de edeme:
- edeme localizate
- edeme generalizate (anasarcă) – acumularea de lichid în cavităţile
seroase – greutatea corporală creşte spectaculos.

Edemele localizate – pot apărea în diferite regiuni ale corpului şi după


etiologie pot fi cladificate astfel:
a) edemul cianotic (albastru) – edem cardiac; este un edem dur şi dureros,
lasă semnul godeului şi se datorează în principal stazei venoase; este cel mai
frecvent întalnit la nivelul gambelor dar poate fi present şi la nivelul pleoapelor,
organelor genital; caracteristicile unor boli cardiace şi pulmonare.
b) edemul renal (alb) – moale sau pufos, predomină la nivelul gambelor iar în
unele situaţii la niv. pleoapelor sai întreaga faţă, în bolile renale.
c) edemul inflamator (roşu) – se formează în jurul proceselor iflamatorii; este
roşu, cald, poate fi localizat sau generalizat în bolile febrile.
d) edemul caşectic (caşexie-stare de slăbiciune, pierdere în greutate):
- datorat scăderii albuminelor din sange şi creşterea permeabilităţii vasculare
- bolnavii caşectici, neoplazici, cirotici, subnutriţi.
e) edemul angioneurotic – edem de cauză alergică, se instalează f.rapid în
contactul cu alergenul.

6
ESCARE – rezultatul compresiunii exercitate de un os pe plaanul patului sau
o suprafaţă dură, între care se află ţesutul.
Sunt leziuni trofice determinate de tulburările de circulaţie care apar ca
urmare a presiunii.

Cauze:
I.Factori favorizanţi – ţin de bolnav sau de mediu.
Dintre factorii favorizanţi ce ţin de mediu putem aminti: bolnavi slăbiţi, adinamici,
bătrani, abezi, cei cu edeme, cei tetraplegici, paraplegici, în general persoanele
mobilizate o perioadă lungă la pat.
II. Factorii deterinanţi – sunt mecanisme neuroumorale în care secreţia de
adrenalină are rol vasoconstrictor în jurul leziunilor sau regiunilor predispose la
necroză.
Zone dispuse la escare:
În funcţie de poziţia bolnavului în pat, escarole se pot constitui în
următoarele regiuni:
- în poziţia de decubit dorsal (pe spate): regiunea occipitală,
r.omoplaţilor, r.coatelor, pe coloana vertebrală, în r.sacrală, r.feselor, la
niv.călcaielor.
- în decubit lateral (pe o parte): pavilionul urechii, zona temporală,
r.humerală, oleocranul (os la cot), reg.trohanteriană(la şold), pe interiorul
sau exteriorul genunchiului, reg.maleolară internă sau externă(fluierul
piciorului).
- Şezand sau semişezand – reg. fesieră, reg.coatelor, reg.calcaielor.
- Decubit ventral (pe burtă) – nas, frunte, bărbie, humerus, coastele,
crestele iliace, genunchi, varfurile degetelor de la picioare, maleolele int.
şi ext.

Stadiile de evoluţie ale unei escare:


1. eritem sau roşeaţă
2. ulceraţie
3. necroză – violacee
4. gangrenă – neagră, cafenie
5. exulceraţia -eliminarea ţesuturilor moarte cu aspectul şi mirosul
characteristic.

Se constituie o plagă atonă (fără viaţă) care zemuieşte, nu sangerează şi nu are


tendinţe de vindecare. Rezolvarea este chirurgicală prin curăţarea plăgii pană la
ţesutul viu.
În urma acestei intervenţii se formează o cicatrice care este cu lipsă de materie
şi care se poate rezolva cu grefă de piele.

Prevenirea escarelor presupune îndepărtarea factorilor favorizanţi:


- schimbare lenjeriei de corp şi cea de pat ori de cate ori este nevoie
- schimbarea poziţiei bolnavului la cel mult 2 ore,

7
- hidratarea corespunzătoare a pacientului,
- îndepărtarea tuturor obiectelor care ar putea să deranjeze
- îndepărtarea cutelor
- cu ocazia toaletei pe regiuni se observă toate punctele de presiune şi se
masează cu mişcări circulare – ptr. masaj se folosesc soluţii alcoolizate.
- suspendarea regiunilor predispose pe inele de vata (picior rupt etc.).

S-ar putea să vă placă și