ELEMENTE DE KINETOLOGIE

MASAJ TERAPEUTIC
ORTEZAREA
TERAPIA OCUPAȚIONALĂ
TERAPII MODERNE DE REABILITARE
• Kinetologia sau kinesiologia termen introdus
de către Dally în 1857, pentru a denumi
“ştiinţa sau studiul mişcării”.
• Kl sau Ks este ştiinţa mişcării organismelor vii
şi a structurilor care participă la aceste
mişcări.
• Kinetologia medicală este disciplina care se
ocupă cu studiul structurilor şi mecanismelor
neuro-musculare şi articulare care asigură
omului activităţi motrice normale,
înregistrând, analizând şi corectând
mecanismele deficitare.
• - studiul structurilor şi mecanismelor neuro-
musculare şi articulare
• - biomecanica (kinetologia mecanică)
• - fiziologia exerciţiilor
• - comportamentul psihomotor
• - evaluarea
• - corectarea mecanismelor deficitare =
KINETOTERAPIE
 UNITATEA DE BAZA
Sistemul NMAK este alcătuit din 3 componente:
• sistemul nervos care asigură comanda pe baza
informaţiilor aferente;
• sistemul muscular care primeşte comanda şi
asigură forţa motrică;
• sistemul osteo-articular care segmentează
corpul permiţând mişcarea în anumite limite şi
direcţii.
 CONTROLUL MOTOR

• 4 etape: mobilitatea, stabilitatea, mobilitatea

controlată şi abilitatea
= ETAPELE RECUPERARII
 Controlul motor se realizează în cadrul circuitului
senzitivo-motor stabilit între periferie – creier –
muşchi:
• 1.receptorii periferici culeg informaţia din mediu
• 2. informaţia călătoreşte prin nervul senzitiv spre măduvă
• 3. sinapsa dintre nervul senzitiv periferic cu neuronul senzitiv
medular
• 4. căile senzitive se încrucişează, trecând controlateral
• 5. căile senzitive urcă spre talamus
• 6. sinapsa în talamus cu traseu spre cortexul senzitiv, cerebel
• 7. informaţia ajunge în cortexul senzitiv şi determină semnal pentru
cortexul motor
• 8. apare comanda motorie care după încrucişare se îndreaptă spre
baza creierului
• 9. căile descendente motorii din măduvă conduc semnalul spre
motoneuronul medular
• 10. sinapsa cu motoneuronul medular
• 11. de la motoneuron porneşte eferenţa motorie
• 12. la nivelul sinapsei neuromotorii semnalul ajunge în muşchi
• Kinetologia profilactică are ca obiectiv menţinerea condiţiilor
fiziologice ale sistemului NMAK.

• Când aceste condiţii sunt alterate ele devin obiectul de

activitate al kinetoterapiei şi/sau al recuperării funcţionale.
• Fiziopatologia elementelor care alcătuiesc sistemul NMAK
justifică, direcţionează şi determină tehnicile, metodele şi
obiectivele terapeutice şi recuperatorii ale kinetologiei.
• Cunoaşterea şi inţelegerea modificărilor fiziopatologice care
stau la baza suferinţei unui pacient permit efectuarea unei
prescripţii adecvate.
• Exerciţiul fizic terapeutic este elementul kinetologic central, care are o
structură completă ca descriere şi execuţie şi o finalitate terapeutică.
•
Tehnicile sunt cărămizile cu care construim edificiul kinetic, alfabetul
terapiei prin mişcare. Imobilizarea, mişcarea pasivă, izometria sunt tehnici.
• Exerciţiul fizic este rezultatul asamblării tehnicilor, rezultat care are o
finalitate, un sens precum zidul construit din cărămizi sau cuvântul alcătuit
din litere.
• Procedeul rezultă din standardizarea şi perfecţionarea exerciţiului:
executarea lui mereu la fel într-o aceeaşi situaţie: executarea diagonalei
Kabat la un pacient cu umărul blocat.
• Metoda se compune din asamblarea unor exerciţii şi procedee.
TEHNICI, EXERCIŢII, METODE
 Clasificarea tehnicilor kinetologice
1.Tehnici anakinetice (akinetice) :
1.1.Imobilizarea
1.2.Posturarea
2.Tehnici kinetice:
2.1.Statice :
• - Contracţia izometrică
• - Relaxarea musculară
2.2. Dinamice:
2.2.1. Bazate pe mişcarea activă:
• - Bazate pe mişcarea activă reflexă
• - Bazate pe mişcarea activă voluntară:
• Mobilizare activă liberă
• Mobilizare activo-pasivă
• Mobilizare activă cu rezistenţă
2.2.2. Bazate pe mişcarea pasiva:
• -Tracţiuni
• - Mobilizare pasivă pură asistată
• - Mobilizare autopasivă
• - Mobilizare pasivo-activă
• - Mobilizare sub anestezie
• - Mobilizare mecanică
• - Manipulare

• SPECIALE
• - Tehnici de stretching
• - Tehnici de transfer
• - Tehnici de facilitare
 PROCEDEE
• "mod sistematic de a acţiona pentru executarea unei
lucrări“
• "mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat,
ca mod de a acţiona“
• "mijloc, modalitate, procedură“
• "soluţie practică adaptată la sistem pentru
efectuarea sau producerea unui lucru“
• "fel de a acţiona pentru realizarea unui scop, mod
sistematic de a executa o anumită operaţie sau un
proces (în cadrul unei metode)".
 Sistematizarea procedeelor folosite în
kinetoterapie
- după intensitatea efortului fizic: procedee bazate pe creşterea
intensităţii efortului fizic , procedee bazate pe scăderea
intensităţii efortului fizic;
- după efectele asupra aparatelor, organelor, sistemelor şi
funcţiilor organismului:
• procedee pentru aparatul respirator şi funcţia respiratorie
• procedee pentru aparatul cardio-vascular şi funcţiile acestuia
• procedee pentru stimularea funcţională a aparatului digestiv
• procedee pentru stimularea funcţiei de nutriţie
• procedee pentru stimularea funcţiei de eliminare
• procedee pentru stimularea funcţiilor neuromotoare
"prin metodă kinetoterapeutică se înţelege un
grup mai restrâns sau mai larg de exerciţii care
au un sens şi un scop final unic"
Complexitatea asistenţei medicale kinetologice raportată la marea varietate
a patologiei se datorează amestecului în diferite proporţii a unui număr
relativ redus de obiective fundamentale:

• relaxarea;
• corectarea posturii şi aliniamentului corpului;
• creşterea mobilităţii articulare;
• creşterea forţei musculare;
• creşterea rezistenţei musculare;
• coordonarea, controlul şi echilibrul mişcării;
• antrenarea pentru efort;
• reeducarea respiratorie;
• reeducarea sensibilităţii.
!Aceste obiective sunt individualizate prin specificul
tehnicilor şi metodelor aplicate pentru realizarea
fiecăruia în parte.
•
• Important!
• - Kinetoterapia trebuie sa fie selectata si
dozata în functie de bolnav si de boala.
• - Cu alte cuvinte, se va urmari individualizarea
oricaror miscari pe care trebuie sa le execute
bolnavul.
• - Se adauga o serie de elemente ajutatoare:
masaj, procedee de balneo-fizioterapie, cura
balneoclimaterica, jocuri etc.
 INDICAŢII SI CONTRAINDICAŢII

• Kinetoterapia are indicatii vaste, putând fi folosita

în toate specialitatile : reumatologie, cardiologie,
nutritie, ortopedie, traumatologie, obstetrica si
ginecologie, neurologie si psihiatrie, pediatrie.

• Contraindicatiile sunt mai limitate: hemoragiile,

infectiile acute, pacientul necooperant.
Masajul
 Tipuri de masaj

• • Masajul terapeutic
• • Masajul sportiv si deep tissue
• • Masajul reflexogen
• • Masajul limfatic
 Manevrele fundamentale

• efleurajul (netezirea)
• frictiunea
• framântatul
• tapotamentul
• vibratiile
 Indicatii terapeutice ale masajului

• Datorita efectelor sale curative asupra pacientilor, acesta poate fi

recomandat in foarte multe afectiuni asa ca vom enumera mai jos doar
cateva, in care masajul are un rol foarte important:
• hemiparezele, paraparezele, tetraparezele, sau parezele cauzate de
traumatisme cu sectiune pe un nerv;
• lumbago acut, lombosciaticile, herniile de disc nevralgiile sau torticolisul;
• recuperarea post-traumatica in fracturi, inainte de scoaterea aparatului
gipsat (masajul regiunilor periferice pentru a nu se produce o atrofie
musculara) si mai ales recuperarea dupa scoaterea aparatului gipsat;
• artroze – coxartrozele pentru recuperare post protezare de sold,
gonartroza, sau recuperarea ca urmare a protezarii de genunchi,
osteoporozele;
• periartrita scapulo-humerala, spondilozele (cervicala, dorsala sau lombara)
scoliozele lordozele, epicondilitele, tendinitele;
• reumatisme articulare si abarticulare, spondilitele, artropatiile, poliartrite
reumatoide (poliartrita cronica evolutiva).
 Contraindicatii masaj
• leziunile tegumentare – plagi recente sau deschise;
• afectiunile dermatologice (dermatite, foliculite, eczeme, micoze
etc.);
• traumatisme acute;
• contuzii;
• arsuri recente prin agenti termici, fizici sau chimici;
• eritem solar;
• rupturi musculare;
• hematoame musculare;
• artrite localizate acute sau trenante;
• Osteomielite ;
• in caz de nevi si pete pigmentare, hemangioame si zone
hiperpigmentate constitutional;
• varice voluminoase neoperate si ulcer varicos;
• tromboze venoase localizate;
• flebite si tromboflebitele.
ELEMENTE DE ORTEZARE
• Scopul ortezării îI reprezintă refacerea
funcţională a unui individ cu suferinţă la
nivelul aparatului mio-artro-kinetic, in asa fel
incat activitatea lui fizica sa fie minim
restrictionata.
Evaluarea pacientului va cuprinde:

• diagnosticul etiopatogenic;
• aprecierea tipurilor de infirmităti şi disfunctii, precum
si a deficitelor rezultate;
• identificarea afecţiunilor asociate şi a modului in care
ele ar putea influenta sau fi influentate de purtarea
unei orteze;
• aprecierea stării generale fizice şi mentale a
pacientului;
• aprecierea restantului functional, precum şi a gradului
de dependenţă în ambulatie, in îngrijirea zilnică şi in
viaţa socio-profesională.
 Cele mai frecvente obiective/considerente functionale
pentru care se recomandă ortezarea sunt următoarele:

• aliniamentul segmentelor corpului: orteza se prescrie in

copul menţinerii aliniamentului şi prevenirii pozitiilor
vicioase sau al corectării deformărilor;
• mobilitatea articulară: orteza se recomandă pentru a
promova mobilizarea asistată şi controlul motor sau pentru
a împiedica mobilitatea anormală;
• solicitarea articulară: ortezele se pot folosi pentru a reduce
încărcarea axială sau pentru a diminua fortele ce
actionează la nivel articular;
• necesitatea de a asigura protecţie: orteza este prescrisă ca
suport sau pentru a proteja segmentul interesat de alte
leziuni sau pentru a diminua durerea locala ori pentru a
favoriza vindecarea tesuturilor traumatizate cat mai
functional cu putinta.
 Contraindicatiile generale
– orteza nu poate asigura amplitudinea de mişcare
articulară necesară pentru mentinerea unei bune
funcţionalităţi articulare;
– orteza nu poate asigura nivelul cerut de stabilizare
articulară sau a segmentului interesat, pentru a obtine
o mişcare adecvată şi un bun control motor;
– orteza limitează funcţionalitatea, pacientul fiind mai
disfuncţional cu orteza decât fără aceasta;
– orteza determină presiuni anormale care duc la leziuni
tegumentare şi ale ţesuturilor subiacente.
 ERGOTERAPIA SAU TERAPIA
OCUPAŢIONALĂ este o metodă
terapeutică care utilizează diverse
activitaţi în vederearea daptării-
recuperării deficitului fizic şi mintal
al pacientului.
 Tipuri de ergoterapie
• Ergoterapia reeducativă-readaptativă utilizează acţiunea ca
mediator pentru a ajunge la un obiectiv dat (cautarea unei mai
bune coordonări a mişcărilor, antrenament pentru purtarea unei
proteze, reânvăţarea acţiunilor zilnice etc.).
• Pe această bază, orice activităţi (activităţi artizanale ca împletitul
sau ţesutul; activităţi de captare a atenţiei, de exprimare, scris,
jocuri; reânvăţarea gesturilor vieţii zilnice; activităţi de tip
profesional de toate tipurile etc.) sunt bune de folosit în masura în
care pot ajuta pacientul sa le adapteze la posibilităţile sale.
• Această mediere permite să se observe şi să se analizeze
problemele pe care le pune boala în cauză, apoi să se propună o
soluţie cu contribuţia bolnavului şi a medicului curant (cum să eviţi
durerea în gesturile vieţii zilnice la un pacient suferind de dureri
lombare, de exemplu).

• Ergoterapia preventivă vizează sfătuirea pacientului în ce priveşte

gesturile cotidiene şi amenajarea locuinţei şi îi permite să-şi asume
disfuncția sau boala, ramânând integrat în mediul său de viaţa.
Finding the way back to the working
life after injuries or diseases

ESPRM-Congress in Marseille, May 30, 2014

 Terms
Rehabilitation Job retention

Return
to
work

Case Management

ESPRM-Congress in Marseille, May 30, 2014

Medical Rehabilitation close to the working-place increases the
productivity of a person

ESPRM-Congress in Marseille, May 30, 2014

ESPRM-Congress in Marseille, May 30, 2014
ROBOTICA
REALITATE
VIRTUALĂ