Tema Nr.

COMBATEREA CHIMICĂ A BURUIENILOR

Unităţi de învăţare:
- Generalităţi; formele sub care sunt fabricate erbicidele ; aplicarea
erbicidelor; absorţia erbicidelor în plantă; acţiunea erbicidelor asupra
plantelor şi selectivitatea erbicidelor.
- Interacţiunea erbicidelor cu solul; persistenţa şi toxicitatea reziduală;
norma de amestec, doza de erbicid, substanţa activă; pregătirea ames tecului
de stropit; aspecte tehnice la aplicarea erbicidelor şi reguli de aplicare a
erbicidelor.

Obiectivele temei:
- cunoaşterea principalelor aspecte legate de aplicarea erbicidelor şi acţiunea
lor asupra plantelor;
- cunoaşterea şi fixarea principalelor aspecte legate de soarta erbicidelor în
sol, pregătirea şi executarea lucrării de erbicidat.

Timpul alocat temei: 8 ore

Bibliografia recomandată:
1. Budoi Gh. A. Penescu, 1966 – Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti ;
2. Ciontu C., 2007 – Agrotehnica, Editura Cartea Universitară, Bucureşti;
3. Guş P., A. Lăzureanu, D.I. Săndoiu, G. Jităreanu, I. Stancu, 1998 –
Agrotehnica, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;
4. Penescu A., C. Ciontu, 2001 – Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti.

7.1. Generalităţi
Combaterea chimică a bur uienilor reprezintă o verigă a manage-
mentului integrat şi presupune utilizarea erbicidelor . Acestea sunt substanţe
chimice capabile să distrugă buruienile. Etimologia cuvântului erbicid vine de la
cuvintele de origine latină: herba - iarbă şi cedo, cedere - a ucide (ucide iarba).
Începutul folosirii erbicidelor este marcat de descoperirea acidului 2,4 D (în

126
SUA). În prezent, pe glob, se apreciază că ar exista peste 2500 erbicide denumiri
comerciale ce înglobează peste 220 de substanţe active (Gh. Budoi, 19 96).
Aspecte generale ale aplicării erbicidelor:
 înlătură lucrările manuale ca plivitul şi prăşitul, economisindu -se forţa
de muncă umană;
 reduc lucrările mecanice cu întreţinerea culturilor, economisindu -se
energie fosilă;
 într-un timp scurt se pot controla suprafeţe mari din punct de vedere al
îmburuienării culturilor;
 determină creşterea productivităţii muncii;
 pentru multe culturi, aplicarea erbicidelor determină costuri unitare de
producţie mai mici şi profituri mai mari, comparativ cu varianta clasică;
 folosirea erbicidelor necesită personal bine instruit şi cunoscător în
această problemă;
 necesită folosirea unei dotări speciale ca maşinii şi echipamente de
stropit.

7.2. Forme sub care sunt fabricate erbicidele

De regulă erbicidele (produsele comerci ale) nu sunt substanţe pure. Într-un
produs comercial găsim o parte substanţă activă (s.a.) iar restul până la 100%
adjuvanţi.
Substanţa activă răspunde de efectul de combatere al buruienilor iar
adjuvanţii sunt substanţe ajutătoare cu rol multiplu ca de exemplu: ajută la
amestecarea substanţei active cu apa; măresc eficacitatea substanţei active prin
înmuierea ţesuturilor vegetale (măresc viteza de pătrundere a erbicidului în
organele buruienilor); unele au rol de adeziv (ajută la aderenţa picăturilor de
amestec de stropit la suprafaţa frunzelor) iar altele ajută la stabilitatea moleculară
a produsului în timp.
Erbicidele sunt fabricate în mai multe forme: soluţie concentrată, emulsie
concentrată, pudră umectabilă (dispersabilă sau muiabilă), pastă (suspen sie
lichidă), granule dispersabile în apă, granule, tablete etc.

127
 Soluţia concentrată (SC sau WS) reprezintă un amestec fizic omogen a două
sau mai multe substanţe care nu pot fi separate prin metode mecanice. Ele se află
în stare moleculară sau ionică.
Concentratul emulsionabil (CE sau EC) este un erbicid dizolvabil în ulei iar
în amestec cu apa formează emulsie.
Pudra umectabilă, muiabilă sau dispersabilă (PU sau WP din limba engleză
wattable powder). Sub această formă se produc erbicidele care au o solubi litate
foarte redusă în apă sau ulei. Ele sunt amestecuri solide dintre erbicide şi
adjuvanţi, mărunţite foarte fin pentru a putea trece prin sitele şi duzele instalaţiei
de stropit. Acestea în amestec cu apa dau suspensii.
Erbicidele formulate pastă (FW - de la cuvântul englezesc flawable = care
curge), au aspect de lichid vâscos şi sunt erbicide de regulă pudre umectabile
diluate în adjuvanţi lichizi. Înainte de utilizare, erbicidul trebuie omogenizat,
(omogenizarea se face prin agitarea erbicidului în i nteriorul ambalajului).
Erbicide formulate granule dispersabile (DF - de la dry flowable sau WG -
de la water granule), sunt granule mici, dispersia se face imediat în apă, se pot
introduce direct în rezervorul maşini de stropit. Sunt fabricate de regulă l a
erbicidele ce se aplică în doze mici (10 -40 g/ha, ca de exemplu: Logran, Glean,
Granstar, Gradyl, Tell, Titus etc.
Erbicide formulate granule, sunt aplicate în stare uscată ( nu se amestecă cu
apa). Substanţa activă din produsul comercial are un procent foarte mic ( de
regulă nu depăşeşte 10%). Tratamentul se face asemănător aplicării
îngrăşămintelor chimice granulate.
Erbicide formulate tablete, sunt asemănătoare cu granulele dispersabile dar
mult mai mari, dozarea făcându-se cu ajutorul tabletelor.

7.3. Aplicarea erbicidelor

1. După locul de pătrundere al erbicidului în plantă şi după modul cum
acţionează asupra plantelor, aplicarea erbicidelor se poate face:
a) la sol - cu încorporarea erbicidului (ppi - preplanting incorporated),
superficial (3-5 cm) sau mai adânc (5-7 cm) în funcţie de
cerinţele acestuia;
- fără încorporare.

128
 b) pe vegetaţie (pe frunze).

2. După suprafaţa tratată erbicidele se pot aplica:

a) pe toată suprafaţa;
b) numai pe zona rândului (în benzi), pentru culturile pră şitoare sau în
plantaţiile de pomi şi viţă de vie;
c) pe vetre (în situaţia unor îmburuienări parţiale).

3. După epoca de aplicare a erbicidelor:

a) preemergenţă (înainte de semănat, o dată cu semănatul, între semănat
şi răsăritul culturilor);
b) în timpul răsăririi buruienilor (pentru unele erbicide nevolatile ce se
absorb prin rădăcini, coleoptil şi plantulă);
c) postemergent (după răsărit) - se va ţine cont de fazele în care se
găsesc buruienile şi planta de cultură, temperatura aerului,
intensitatea vântului, condiţii de ploaie etc.

7.4. Absorbţia erbicidelor în plantă

Absorbţia erbicidelor prin părţile subterane
Erbicidele ajunse în sol, pot fi preluate prin absorbţie de către seminţele de
buruieni în procesul de germinare, dar şi după germ inarea acestora prin coleoptil
şi rădăcini.
Aplicarea erbicidelor la sol prezintă următoarele avantaje:
 distrug buruienile înainte de a răsări şi în felul acesta elimină
concurenţa cu planta de cultură din primele faze de vegetaţie;
 combaterea buruienilor este permanentă pe toată perioada cât erbicidul
are persistenţă agronomică în sol, care poate fi de la câteva săptămâni până la
câteva luni;
 unele erbicide sunt absorbite mai uşor prin părţile subterane comparativ
cu cele aeriene.
Deplasarea erbicidului în sol (pentru a veni în contact cu părţile subterane
ale plantelor) se realizează odată cu soluţia solului prin difuzie. Pentru erbicidele
volatile şi pentru cele greu solubile este necesară încorporarea acestora în sol.

129
 Pătrunderea erbicidelor în ţesuturile vegetale se face cu soluţia solului şi
circulă în plantă odată cu seva brută.
La unele buruieni monocotiledonate coleoptilul (ţesutul de protecţie al
tulpiniţei în procesul de germinaţie) reprezintă principala poartă de pătrundere a
erbicidului în plantă.

Absorbţia erbicidelor prin organele aeriene

În perioada de vegetaţie, după ce buruienile au răsărit, ele pot fi distruse de
erbicidul ce se absoarbe prin organele aeriene (frunze în principal dar şi prin
muguri şi tulpini).
Pentru ca erbicidul să fie absorbit de către plante este necesar ca în
prealabil acesta să fie reţinut pe suprafaţa organelor aeriene. Apoi să străbată o
serie de bariere (cuticula, pereţii celulei, plasmolema). Se consideră absorbţie
completă atunci când erbicidul a pătruns în celu lă. Locul de pătrundere a
erbicidului nu reprezintă şi locul de acţiune al acestuia. El poate să rămână în
celulă şi să distrugă celula sau poate fi translocat cu ajutorul vaselor liberiene în
alte locuri de acţiune (ţesuturi de creştere, vârfuri de creşte re, rădăcini etc.).

Factorii care influenţează absorbţia erbicidelor

a) Reţinerea erbicidului la suprafaţa frunzelor (organe aeriene) depinde de
caracteristicile morfologice ale acestora şi de tensiunea superficială a erbicidului.
Se pot evidenţia câteva aspecte:
 unghiul frunzelor faţă de tulpină; la monocotiledonate comparativ cu
dicotiledonate unghiul este mic şi picăturile sunt uşor spălate (rămâne mai puţin
erbicid pe plantă);
 suprafaţa frunzei; prezenţa stratului de ceară, a numărului mare de
perişori, grosimea şi structura cuticulei etc., influenţează negativ reţinerea
erbicidului şi pătrunderea în frunze;
 vârsta plantelor; buruienile tinere faţă de cele mature sunt mai sensibile
la acţiunea erbicidului (absorb mai multă substanţă datorită unui ţesut vegetativ
uşor de străbătut);
 erbicidele dizolvate sau dispersate în uleiuri spre deosebire de cele
dizolvate în apă, au tensiunea superficială mică şi umezesc repede ţesuturile

130
vegetale, de aceea pentru unele produse comerciale (Granstar, Tell, Titus etc. )
sunt recomandate substanţe de înmuiere (Trend, Extravan, Citowett etc.).
b) Temperatura optimă pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor
(buruienilor) favorizează absorbţia erbicidului. Temperaturile mai mari determină
formarea unui ţesut vegetal mai puţin permeabil prin formarea unei cuticule
groase (impermeabile) iar o parte din erbicid se evaporă sau us ucă pe suprafaţa
frunzei, împiedicându-se pătrunderea şi translocarea acestuia în ţesutul vegetal.
Temperaturile mai mici încetinesc metabolismul plante i şi circulaţia sevei
elaborate micşorând eficacitatea erbicidului.
c) Lumina stimulează fotosinteza (activitatea celulară) şi odată cu aceasta
seva elaborată circulă în plantă. În felul acesta este stimulată absorbţia şi
translocarea erbicidului în plantă.
d) Precipitaţiile care survin la scurt timp după aplicarea erbicidului spală
substanţa de pe frunze, micşorând sau anulând efectul erbicidului. De aceea, se
evită aplicarea tratamentului în zilele cu probabilitate mare de a ploua. Pentru
majoritatea erbicidelor cu absorbţie foliară se cere un interval de cel puţin 6 ore
între momentul tratamentului şi momentul căderii primelor precipitaţii.
e) Umiditatea atmosferică prea mică influenţează negativ absorbţia
erbicidului, determinând închiderea stomatelor ( ferestre de pătrundere a
erbicidului în frunză) şi uscarea prematură a amestecului de stropit la suprafaţa
frunzei.
f) Vântul influenţează negativ absorbţia erbicidului, grăbind evaporarea
amestecului de stropit şi volatilizarea rapidă a acestuia de pe fru nze.

7.5. Acţiunea erbicidelor asupra plantelor

După modul de acţiune a erbicidelor asupra plantelor, acestea se clasifică în
erbicide de contact şi erbicide sistemice.
Erbicidele de contact, distrug ţesuturile vegetale la contactul cu erbicidul.
Acestea au o acţiune rapidă, efectul este vizibil la câteva ore de la aplicare.
Erbicidul nu se deplasează (traslocă) în plantă sau se deplasează pe distanţe mici.
Câteva exemple de erbicide de contact: Basagram, Blazer, Tackle, Galaxy,
Reglone, Gramoxone, Dextrone etc.
Erbicidele sistemice au însuşirea de a se deplasa de la locul de absorbţie.
Deplasarea lor în plantă se face prin vasele lemnoase sau liberiene până la locul

131
de acţiune unde intervine în diferite moduri în metabolismul plantei, în funcţie de
erbicid. Distrugerea buruienilor este de durată (de câteva zile până la 2 -3
săptămâni).
Cu toate că atenţia a numeroşi cercetători este îndreptată în a stabili
mecanismele exacte prin care erbicidul (substanţa activă) intervine în
metabolismul plantei, multe aspecte sunt încă neelucidate.
Câteva aspecte sumare cu privire la acţiunea erbicidului:
 acţionează asupra ţesuturilor de creştere ale p lantelor, efectul este
indirect prin ,,hormoni vegetali” (auxine, gibereline, kinetine) care determină
dezvoltarea anormală a ţesuturilor. Apar deformaţii ale organelor plantelor care
nu se mai supun cerinţelor dezvoltării întregului organism şi treptat planta este
distrusă;
 inhibă fotosinteza (perturbă sau inhibă anumite verigi din lungul lanţ de
reacţii în procesul de fotosinteză);
 inhibă respiraţia (odată cu blocarea procesului respirator sunt blocate şi
celelalte procese consumatoare de energie ce depind de acesta);
 acţionează asupra metabolismului normal al azotului (proteine, lipide,
acizi nucleici);
 inhibă activitatea normală a enzimelor.

7.6. Selectivitatea erbicidelor

Generalităţi
Prin selectivitatea erbicidului se înţelege însuşirea acestuia de a păstra
nevătămată planta de cultură şi de a distruge un anumit spectru de buruieni ce
infestează cultura.
În literatura de specialitate găsim şi termenul de toleranţă şi sensibilitate la
acţiunea erbicidului.
Toleranţa este însuşirea plantelor (de cultură) de a rezista acţiunii
erbicidului.
Sensibilitatea este însuşirea plantelor (a buruienilor) de a fi distruse de
erbicid.
În practică atât toleranţa cât şi sensibilitatea se manifestă sub anumite
forme de relativitate. Trebuie avut în vedere ca tratamentul să se facă atunci când

132
planta de cultură are toleranţa maximă iar buruienile au sensibilitatea maximă la
acţiunea erbicidului. Pentru acest lucru se va ţine cont de foarte mulţi factori
(faza de vegetaţie, factori de mediu, însuşirile erbicidului, instalaţiile de stropit,
metode de aplicare etc.).
După modul de plasare al erbicidului selectivitatea poate fi:
1. De poziţie (fizică sau mecanică) 2. Propriu-zisă.

Selectivitatea de poziţie
Erbicidul nu vine în contact cu planta de cultură sau contactul este sub
limita de toxicitate.
Un exemplu tipic de selctivitate de poziţie este dat de modul de acţiune a
erbicidului prometrin (Gesagarde, Cosatrin) la cultura de floare -soarelui.
Tratamentul se face imediat după semănatul culturii (la suprafaţa solului fără
încorporare), când seminţele de floarea soarelui sunt în sol la 5 -7 cm adâncime. În
felul acesta se evită contactul erbicidului cu seminţele şi apoi cu rădăcinile de
floarea-soarelui. Buruienile care răsar din stratul superficial de sol (1 -3 cm)
preiau uşor erbicidul şi sunt distruse.
În plantaţiile de pomi, viţă de vie, bumbac, silvicultură etc., o serie de
erbicide se aplică, cu plasarea jetului poziţionat sau utilizând diferite dispozitive
de protecţie, fără a pune în contact erbicidul cu planta de cultură.

Selectivitatea propriu-zisă
Planta de cultură cu toate că vine în contact cu erbicidul nu reacţionează la
acţiunea acestuia.
a) Selectivitatea morfologică şi anatomică. Acest tip de selectivitate este
legat de particularităţile morfologice şi anatomice ale plantelor ce împiedică
pătrunderea erbicidului în frunze sau ţesuturi.
Frunzele la monocotiledonate sunt îngust e, aşezate oblic, au cuticula dură
şi vârful de creştere bine protejat, spre deosebire de dicotiledonate la care
frunzele sunt late aşezate orizontal cu numeroase încreţituri iar vârful de creştere
este neprotejat. Aceste diferenţe morfologice fac ca la mo nocotiledonate
picăturile (amestecul de stropit) să alunece pe suprafaţa frunzelor iar în final mai
puţin erbicid să rămână pe plantă (planta de cultură tolerând cantitatea mică de
erbicid în timp ce pe buruienile dicotiledonate cu frunze mari şi aşezate o rizontal

133
preiau mai mult erbicid şi sunt distruse). Aspecte asemănătoare apar pe frunzele
cu suprafaţă ceroasă, netedă sau acoperită de perişori denşi care ţin departe
erbicidul de ţesutul celular.
Pe acest tip de selectivitate se bazează o serie de erbici de (soluţii apoase)
la culturile de: cereale păioase, porumb, ceapă etc.
Aspecte asemănătoare legate de selectivitatea morfologică şi anatomică
sunt: prezenţa şi poziţia coleoptilului, protejarea ţesuturilor de creştere
(meristemelor) de teaca frunzelor, viteza diferită de creştere a radicelei, prezenţa
sau absenţa organelor subterane de reproducere etc.
b) Selectivitatea fiziologică. Se bazează pe proprietatea plantelor de a
inactiva şi metaboliza erbicidul sau de a activa o substanţă ce iniţial nu avea ef ect
de erbicid.
Un exemplu de selectivitate fiziologică îl reprezi ntă metabolizarea
atrazinului (Pitezin, Onezin ş.a.) de către plantele de porumb. Cu ajutorul
complexului enzimatic pe care îl are porumbul, atrazinul este transformat în
hidroxid de atrazin apoi în CO 2 şi diferiţi metaboliţi inactivi.
În unele situaţii o anumită substanţă inactivă este transformată de către
plantă într-o substanţă cu efect activ, fitotoxic. Un exemplu în acest sens îl
reprezintă transformarea acidului 2,4 -DB (care nu este toxic), în acid 2,4 - D
(erbicid eficace - folosit în combaterea unor buruieni dicotiledonate din culturile
de cereale păioase şi porumb). Lucerna şi trifoiul nu posedă sistemul enzimatic
de transformare a acidului 2,4 – DB în acid 2,4 – D şi ca urmare acidul poate fi
folosit ca erbicid la aceste culturi.
c) Selectivitatea dată de proprietatea erbicidului . Acest tip de selectivitate
se bazează pe o substanţă protectoare (antidot) care se introduce ca adjuvant în
produsul comercial şi blochează acţiunea tox ică a erbicidului pentru planta de
cultură. De exemplu, la erbicidul Eptam (s.a. E.P.T.C.) se adaugă antidotul R
25788 (N-diallyl-2,2 - dichloroacetamid) pentru a-l face selectiv la cultura de
porumb. Produsul Eradicane 72 EC folosit pentru porumb dar şi f loarea soarelui,
sfeclă de zahăr, fasole are substanţa activă 720 g/ l EPTC + antidot R 25788
60g/l.
d) Selectivitatea periodică. Se bazează pe momentul optim de aplicare a
erbicidului. Sensibilitatea şi toleranţa plantelor faţă de un erbicid se modifică d e-a
lungul perioadei de vegetaţie. Acest lucru trebuie bine cunoscut astfel ca

134
tratamentul să se facă când planta de cultură are toleranţa maximă iar buruienile
sensibilitatea maximă. De exemplu, cerealele păioase au toleranţa maximă la
acţiunea unor erbicide ce se aplică postemergent în faza de înfrăţire, porumbul la
5-6 frunzuliţe, inul în faza de brădişor etc. Buruienile anuale au sensibilitatea
maximă în prima perioadă de vegetaţie, de la răsărire până în faza de rozetă iar
unele buruieni perene au sensibilitate mare în faza de îmbobocire, când substanţa
de rezervă din organele subterane este în mare parte epuizată (pălămida, urda
vacii etc.).
Interacţiunea dintre erbicide. În dorinţa de a mări spectrul de combatere al
buruienilor dintr-o cultură se asociază două sau mai multe erbicide. Asocierea se
poate face de către specialist în rezervorul maşinii de erbicidat sau (de regulă)
este făcută prin fabricare (erbicidele complexe - două sau mai multe substanţe
active într-un produs comercial).
Interacţiunea dintre erbicide poate avea efect sinergic sau antagonic iar
pentru cunoaşterea acestui aspect sunt necesar e multiple testări pentru a înlătura
combinaţiile antagonice.
Câteva exemple de erbicide combinate : Basagran forte (bentazon 480 g/l +
wettol 150 g/l), Basis (rimsulfuron 50% + tifensulfuron metil 25% + Trend 0,1%),
Betanal quatt SE (metamitron 200 g/l + etofunesat 60 g/l + fenmedifam 60 g/l +
desmedifam 60 g/l etc.).

TEST DE EVALUARE
1. Ce sunt erbicidele?
Răspuns: Erbicidele sunt substanţe chimice capabile să distrugă buruienile.
Etimologia cuvântului erbicid vine de la cuvintele de origine latină: herba - iarbă
şi cedo, cedere - a ucide.
2. Care sunt avantajele şi dezavantajele aplicării erbicidelor ?
3. Care sunt formele sub care sunt fabricate erbicidele?
4. Care este epoca de aplicare a erbicidelor?
5. Cum sunt absorbite erbicidele în plantă?
6. Care sunt factorii care influenţează absorbţia erbicidelor?
7. Cum acţionează erbicidele asupra plantelor?
8. Ce înţelegem prin selectivitatea erbicidelor?
9. Câte forme de selecti vitate cumoaştem?

135
 7.7. Interacţiunea erbicidelor cu solul
Erbicidele ajung în sol prin tratamente preemergente ( la sol) dar şi prin
aplicarea tratamentelor pe frunze ( în vegetaţie).
În sol erbicidele sunt expuse la o serie de procese fizice, chimice şi
biologice.
Procese fizice
Din această categorie fac parte volatilizarea şi levigarea.
Volatilizarea - trecerea erbicidului din stare lichidă sau solidă în stare
gazoasă. Erbicidul se pierde în atmosferă, iar în cazul tratamentelor preemergente
se diminuează doza şi ca urmare buruienile rămân necombătute. În situaţia în care
vaporii de erbicid ajung în concentraţie mare în atmosferă şi deplasaţi de vânt,
cad pe culturile vecine sensibile (deriva de erbicid) acestea pot fi distruse.
Intensitatea volatilizării depinde de însuşirile erbicidului dar şi de umiditatea
solului. În solurile umede, comparativ cu cele uscate, volatilizarea este mai
puternică, erbicidul din soluţia solului este transportat cu apa spre suprafaţa
solului unde se pierde prin evaporare. Exemple de erbicide volatile: Treflon,
Diizocab, Eradicane etc.
Levigarea - deplasarea erbicidului în sol împreună cu apa. Intensitatea
levigării depinde de cantitatea de precipitaţii căzute după aplicarea tratamentului,
de permeabilitatea solului şi de gradul de solubilitate al erbicidului. La unele
erbicide aplicate pe suprafaţa solului (fără încorporare) se doreşte o uşoară
levigare, pentru a pune în contact erbicidul cu seminţele de buruieni în curs de
germinare.
Atât volatilizarea cât şi levigarea erbi cidelor scăpate de sub control sunt
deosebit de periculoase pentru mediul înconjurător (distrug culturile vecine,
poluează atmosfera, solul, apa freatică, râurile şi lacurile etc.).
Procese chimice
Dintre cele mai importante procese chimice la care se expun erbicidele ajunse în sol
sunt:
Descompunerea fotochimică. Anumite erbicide expuse razelor solare suferă
o serie de modificări moleculare. Reacţiile fotochimice sunt cauzate de radiaţiile
ultraviolete. Molecula de erbicid devine instabilă şi se poate mod ifica şi sub
influenţa acestora, pierzând calitatea de erbicid.

136
 Adsorbţia în complexul coloidal al solului. O parte din erbicidul ajuns în
sol este absorbit de către complexul argilo-humic al acestuia. Absorbţia este mai
mare la suprafaţa particulelor de humus decât a celor de argilă. De aceea, la
erbicidele ce se aplică la sol, doza de erbicid se stabileşte şi în funcţie de
conţinutul solului în humus. N Sarpe, 1987 arată că doza de Diizocab trebuie
mărită cu 1,0-1,5 l/ha pentru un procent de humus.
Desorbţia este fenomenul invers adsorbţiei. Din complexul coloidal al
solului se eliberează sau sunt înlocuite moleculele de er bicid cu alte molecule sau
ioni. Moleculele de erbicid eliberate se întorc în soluţia solului unde sunt expuse
proceselor fizice, chimice şi biologice.
Reacţii chimice, care se realizează între moleculele de erbicid şi
constituenţii solului. Acestea sunt reacţii de oxido -reducere, hidroliză, de formare
de săruri sau complexe chimice.

Procese biologice
Principalele procese biologice din sol sunt: absorbţia erbicidului de
către sistemul radicular al plantelor şi descompunerea de către
microorganisme.
Absorbţia de către sistemul radicular al plantelor. Pe măsură ce erbicidul
este absorbit de către organele subterane ale plantelor se reduce concentraţia lui
în sol.
Descompunerea de către microorganisme , reprezintă calea principală
prin care erbicidele sunt distruse. O parte din microorganisme se adaptează şi
se specializează folosind ca sursă de hrană erbicidul, transformându -l până la
bioxid de carbon, apă şi elemente de bază. Timpul de degradare a erbicidelor
de către microorganisme este legată direct de activitatea acestora.

7.8. Persistenţa şi toxicitatea reziduală

Prin persistenţa erbicidului în sol înţelegem perioada de timp în care a cesta
rămâne activ. În general noţiunea este folosită pentru erbicidele aplicate la sol.
Noile cercetări au arătat că şi unele erbicide aplicate foliar sunt active în sol
(Pivot, Glean etc.).

137
 Persistenţa erbicidelor diferă foarte mult, în funcţie de subst anţa activă,
doza aplicată, tipul de sol etc. şi poate fi de la câteva zile şi poate să depăşească
un an.
Este de dorit ca persistenţa erbicidului în sol să fie cât mai lungă dar să nu
depăşească perioada de vegetaţie a culturii pentru care a fost aplicat erbicidul.
În literatura de specialitate întâlnim noţiunile de persistenţă absolută (sau
totală) şi persistenţă agronomică.
Persistenţa absolută reprezintă perioada de timp cât erbicidul rămâne în sol
cu structura moleculară nemodificată.
Persistenţa agronomică reprezintă durata în care erbicidul are efect de
combatere a buruienilor.
În situaţia în care erbicidul este activ şi în afara perioadei de vegetaţie a
plantei pentru care s-a aplicat, acesta poate să afecteze culturile ce intră în rotaţie.
Prin toxicitate reziduală se înţelege prezenţa erbicidului în sol, în cantitate
suficientă pentru a fi fitotoxic, după recoltarea culturii.
Toxicitatea reziduală poate fi evitată prin câteva măsuri:
 aplicarea erbicidului în doze minime şi în amestec cu alte erbici de cu
persistenţă redusă în scopul de a mări eficacitatea tratamentului;
 aplicarea în benzi (se micşorează doza de erbicid la unitatea de
suprafaţă);
 aplicarea mai devreme (erbicidarea din toamnă pentru unele culturi de
primăvară);
 executarea de lucrări ale solului mai adânci şi de bună calitate cu scopul
de a amesteca erbicidul într-un volum mai mare de sol şi de a stimula activitatea
microorganismelor;
 aplicarea de îngrăşăminte organice şi irigaţii.

7.9. Norma de amestec, doza de erbicid, substanţa act ivă

Norma de amestec reprezintă cantitatea de amestec lichid (erbicid+apă)
necesară pentru a erbicida suprafaţa de un hectar. Ea variază între 50 -800 l/ha în
funcţie de tipul de erbicid, metoda folosită la erbicidat, maşinile folosite, faza de
vegetaţie a buruienilor etc.

138
 În general norma de amestec pentru culturile de câmp, atunci când
tratamentul se face cu mijloace terestre, este de 200 -300 l/ha. Norme mai mici
(50-150 l/ha) se practică atunci când tratamentul se face cu mijloace aviatice iar
mai mari (400-800 l/ha) când se lucrează cu produse de contact şi buruienile sunt
în fazele târzii de vegetaţie (în plantaţiile pomi -viticole, terenuri necultivate
etc.).
Doza de erbicid reprezintă cantitatea de erbicid exprimată în substanţă
activă necesară pentru a trata suprafaţa de un hectar.
Stabilirea dozei se face în funcţie de mai mulţi factori:
 eficacitatea preparatului;
 conţinutul solului în humus (pentru erbicidele aplicate la sol);
 gradul de îmburuienare, speciile dominante şi faza de vegetaţie a
acestora (pentru erbicidele aplicate pe vegetaţie);
 metoda de aplicare (în benzi sau pe toată suprafaţa);
 tehnica de aplicare (clasică sau electrostatică).
În practica agricolă se foloseşte doza de produs comercial exprimată în g,
kg sau l/ha.
În situaţia în care doza nu este dată în produs comercial ea se calculează
după următoarea formulă:
D.s.a.  100
D. p.c.  ;
s.a.
În care, D.p.c. = doza de produs comercial în g, kg sau l/ha;
D.s.a. = doza de erbicid substanţă activă în kg/ha;
s.a. = procentul de substanţă activă în produsul comercial.
În cazul în care tratamentul se face în benzi (la culturile prăşitoare sau
plantaţiile pomi-viticole) doza de produs comercial se calculează după următoarea
formulă
D. p.c.  l
D. p.c.înbenzi  ;
L
În care, D.p.c. în benzi = doza de produs comercial în cazul aplicării
erbicidului în benzi în g, kg sau l/ha;
D.p.c. = doza de produs comercial, în cazul aplicării pe întreaga suprafaţă
în g, kg sau l/ha;
l = lăţimea benzii tratate;

139
 L = distanţa dintre rândurile de plante, pomi sau viţă de vie.

Substanţa activă, reprezintă acea parte din produsul comercial care

răspunde direct de efectul erbicid. Pentru erbicidele formulate lichid, substanţa
activă se exprimă în g/l iar pentru produsele formulate pulberi umectabile sau
granule se exprimă în %.
Exemple: Dual 960 EC – are s.a. 960 g/l s-metalaclor; Roundup – are s.a.
360 g/l glifosat; Agil 100 EC – are s.a. 100 g/l propaquizalofop; Sencor 70 WP –
are s.a. 70% metribuzin; Glean 75% - are s.a. 75% clorsulfuron etc.

7.10. Pregătirea amestecului de stropit

În mare măsură calitatea tratamentului cu erbicide depinde de prepararea
amestecului dintre erbicid şi apă.
Prepararea amestecului se poate face direct în rezervoarele agregatelor
pentru erbicidat (dacă se folosesc erbicide care se dizolvă sau se d ispersează uşor,
iar tratamentul se execută pe suprafeţe mici) sau în rezervoare mari, centralizat la
nivel de unitate agricolă.
Apa folosită la erbicidat trebuie să fie curată, fără impurităţi şi să nu fie
dură să nu conţină peste 150 ppm diferiţi ioni ( Ca ++ , Mg ++ , Fe ++ etc.) deoarece
acestea pot reacţiona cu componentele unor erbicide sau ale substanţelor
adjuvante şi ca urmare se formează săruri solubile care precipită, creând
dificultăţi tratamentului (înfundă filtrele, sitele, duzele etc. iar eficacit atea
tratamentului este diminuată).
În funcţie de forma sub care sunt livrate erbicidele (soluţie concentrată,
concentrat emulsionabil, pudră umectabilă sau pudră muiabilă, pastă, granule
dispersabile etc.), amestecurile erbicid -apă pot fi de 3 tipuri şi anume: soluţii,
emulsii şi suspensii. Tipul de amestec condiţionează respectarea anumitor măsuri
pe durata pregătirii şi aplicării acestuia.
Soluţia este un amestec fizic omogen în care apa este dizolvantul iar
erbicidul (soluţia concentrată SC), dizolvatul . Constituenţii soluţiei nu pot fi
separaţi pe cale mecanică. În aparenţă soluţia este clară, limpede, incoloră sau
colorată. Sub formă de soluţie se aplică erbicidele: SDNA -600, DMA-6, Iudith,
Basagran etc.

140
 Emulsia este amestecul dintre două lichide (în cazul nostru erbicid sub
formă de concentrat emulsionabil, CE sau EC şi apa), fiecare păstrându -şi
identitatea. Dacă amestecul este lăsat în repaos, cele două componente ale
emulsiei se pot separa. De aceea, în timpul aplicării amestecul trebuie agitat
permanent. Emulsia are aspect lăptos, alb sau colorat şi nu formează precipitate.
Exemple de erbicide care se aplică sub formă de emulsie: Dual gold, Agil,
Acetogan super, Kiler super, Pantera etc.
Suspensia este un amestec format din particule solide (erbicid sub formă de
pudră umectabilă, PU, WP, DF) dispersate într -un lichid (apa). Componentele
suspensiei trebuie să fie suficient de mici pentru a trece prin sitele şi duzele
instalaţiei de stropit. Când amestecul rămâne în repaos particulele solide se depun
şi de aceea, în timpul aplicării suspensia trebuie agitată în continuu.
Pentru a realiza un amestec omogen, mai întâi se face un preamestec (o
maia). În acest scop erbicidul (cantitatea de erbicid calculată pentru o anumită
suprafaţă) se amestecă într-un vas separat, cu puţină apă până se formează o pastă
fără cocoloaşe. Pentru aceasta este nevoie de aproximativ, două părţi apă şi o
parte erbicid (la greutate). După ce preamestecul este omogen se introduce în
bazin sau cisternă, unde se află o cantitate sufi cientă de apă (mai mult de jumătate
din necesar) agitându-se odată cu adăugarea restului de apă.
Exemple de erbicide ce se aplică susp ensii: Sencor, Afalon, Linurex etc.,
acestea sunt formulate pudre umectabile iar Titus, Granstor, Glean etc., sunt
formulate granule dispersabile. La acestea din urmă, pentru formarea suspensiei
nu mai este necesar preamestecul.
Amestecul de erbicide. Pentru a mări spectrul de combatere a buruienilor se
foloseşte amestecuri din 2 sau uneori 3 erbicide. Prepararea amestecurilo r se
poate face în uzinele chimice dar şi în unităţile agricole. Pentru acest lucru este
necesar ca erbicidele să fie compatibile iar ordinea în care acestea se introduc în
bazin (cisternă) este următoarea: 1 - pudră umectabilă, 2 - pastă dispersabilă, 3 -
soluţie concentrată, 4 - concentrat emulsionabil.

7.11. Aspecte tehnice la aplicarea erbicidelor

Aplicarea amestecurilor de erbicidat se realizează cu ajutorul
aparatelor, maşinilor şi a echipamentelor de stropit.

141
 În prezent există o gamă foarte largă de maşini de stropit, începând cu
cele mai simple purtate de om (AS 10 -18) la echipamentele purtate de
tractoare (EEP 600 -900) şi maşinile tractate (MET 1200, 2500), până la cel e
mai complexe autopropulsate şi echipamente purtate pe mijloace avio.
Principalii parametrii care trebuie realizaţi în tehnica erbicidării îi
constituie diametrul picăturilor rezultate în urma pulverizării şi uniformitatea
lor pe fiecare cm 2 (uniformitatea dispersiei). Aceşti parametri diferă foarte
mult în funcţie de: modul de d ispersie al amestecului de erbicidat, tipul de
duză folosit, debitul duzei, presiunea de lucru, vâscozitatea amestecului de
erbicidat, norma de amestec etc.
Se consideră a fi o uniformitate corectă atunci când pe suprafaţa tratată
se întâlnesc între 150 -1500 picături pe cm 2 iar diametrul lor variază între
150-600 microni, la tratamentele obişnuite şi între 50 -150 microni la
tratamentele cu volum redus. După modul de pulverizare al amestecurilor
întâlnim mai multe tipuri de dispersie: mecanică, hidraulică, p neumatică şi
combinată – hidropneumatică. De regulă, la erbicidat se foloseşte dispersia
hidraulică deoarece controlul asupra debitului este mai uşor de realizat.
Duzele recomandate la erbicidat trebuie să aibă forma jetului
lenticulară (la tratamentele p e toată suprafaţa) sau dreptunghiulară (când se
lucrează în benzi) şi nu conică sau pâlnie. Cele mai răspândite duze folosite
la erbicidat sunt de tip Teejet şi treb uie reţinut că, pe acestea sunt
inscripţionate o serie de cifre, ca de exemplu: 11004, 80 03 sau 6504. Primele
trei sau două indică unghiul jetului 110 0 , 80 0 sau 65 0 iar ultimele două indică
debitul (04,03 etc.). Duzele folosite la erbicidatul în benzi prezintă în plus un
“E” (jet aplatizat). Debitul duzei depinde atât de mărimea orificiului c ât şi de
presiunea de lucru. Aceasta din urmă putând fi menţinută constant cu ajutorul
supapelor pentru reglarea presiunii.
La montarea duzelor pe rampa de stropit (la erbicidarea totală) se are în
vedere ca jeturile să fie înclinate faţă de rampă cu un u nghi de 5-10 o pentru a
se evita lovirea cu picăturile vecine.
Pentru a se preveni orice greşeală care poate să apară la erbicidat, care
ar atrage după sine efecte nedorite uneori chiar tragice este necesar ca înainte
de începerea lucrării să se facă mai m ulte probe cu apă. În vederea stabilirii

142
cu exactitate a normei de amestec, ultima probă se execută pe terenul care
urmează a fi erbicidat.
Cea mai utilizată metodă pentru cunoaşterea şi reglarea normei de
amestec o reprezintă proba prin măsurarea lichidului consumat. În acest scop,
mecanizatorul ce conduce agregatul de stropit este atenţionat că trebuie să
menţină constant viteza de lucru folosită la erbicidat (compusă din treapta de
viteză şi turaţia la arborele cotit) şi presiunea de lucru; parametrii obţinuţi
din cartea tehnică a agregatului, care au regim de orientare. Apoi, se
jalonează o distanţă de 100 m în sola care urmează a se trata. Cu rezervorul
plin cu apă sau până la un anumit semn, se va pulveriza în regim de lucru
distanţa de 100 m; deci o suprafaţă de 1200 m 2 (100 x 12=1200 m 2 ). Se
determină cantitatea de apă consumată prin completarea apei în rezervor sau
prin diferenţă (la rezervoarele ce permit acest lucru). De exemplu, pentru cei
1200 m 2 s-au consumat 30 l apă. După care, se calcul ează norma de apă
(amestec) la hectar:
dacă la 1200 m 2 s-au consumat 30 l
la 10000 m 2 se consumă …. 250 l.
Norma de amestec poate fi uşor modificată prin modificarea presiunii
de lucru; între cele două elemente existând o relaţie direct proporţională .
Când norma de amestec corespunde, se va nota parametrii utilizaţi
pentru obţinerea ei (treapta de viteză, turaţia la arborele cotit şi presiunea de
lucru) şi se va avea în vedere ca pe toată durata de lucru aceştia să se menţină
constanţi.
În cazul în care suprafaţa este mare şi necesită mai multe alimentări se
va urmări îndeaproape suprafaţa tratată corelată cu lichidul consumat pentru
a putea interveni în cazul unor eventuale dereglări.

7.12. Reguli de aplicare a erbicidelor

Aplicarea erbicidelor este una din cele mai complexe lucrări agricole ce
necesită specialişti foarte bine pregătiţi în acest domeniu. Productivitatea muncii,
eficacitatea şi calitatea tratamentului cu erbicide depind în mare măsură şi de
anumite reguli de care trebuie să ţinem cont în timpul tratamentului. Amintim
câteva dintre acestea:

143
  tratamentul trebuie executat la epoca optimă şi corect;
 la erbicidele ce se aplică la sol, acesta trebuie să fie mărunţit şi nivelat
pentru a permite o repartizare uniformă a erbicidului;
 erbicidele volatile trebuie încorporate în sol la cel mult 20 minute de la
aplicare;
 în condiţii de irigare, la erbicidele ce se aplică la sol fără încorporare,
când umiditatea solului este mică, se impune o irigare cu o normă de 150 -200
m 3 /ha pentru o uşoară levigare a erbicidului în sol;
 în zilele în care probabilitatea de a ploua este mare trebuie evitată
aplicarea erbicidelor, este necesar să existe un interval de 6 -8 ore între momentul
tratamentului şi prima ploaie;
 apa folosită la erbicidat cât şi erbicidul care se introduce în bazin
(cisternă) trebuiesc filtrate pentru a se evita pătrunderea impurităţilor şi ca urmare
înfundarea instalaţiei (a duzelor);
 pe toată durata tratamentului se cere să se respecte viteza şi presiunea
de lucru stabilite pentru a administra norma de amestec;
 să se respecte înălţimea de lucru a rampelor de stropit;
 întoarcerile la capetele parcelei să se facă în drum după ce pompa a fost
decuplată. Nu se admite întoarcerea în cultură cu instalaţia în funcţiune. În cazul
în care la capete nu avem drum, se va jalona o zonă de întoarcere care se va
erbicida la începutul lucrării;
 la culturile semănate în rânduri apropiate şi fără cărări este necesar
jalonatul cu minim 3 jalonieri ca să nu rămână fâşii neerbicidate iar zonele de
suprapunere mai mari de 10 cm lăţime;
 să se evite pe cât posibil opririle agregatelor (desfundarea duzelor) în
interiorul solelor, pentru a nu forma vetre toxice date de supradoza de erbicid;
 la aplicarea erbicidelor viteza vântului să nu depăşească 4 -5 km/h în
cazul tratamentelor cu maşini terestre şi 2 km/h în cazul tratamentelor cu mijloace
avio;
 după tratament, maşinile se spală cu multă apă pentru a asigura
eliminarea completă a resturilor de erbicid (majoritatea sunt corozive).

144
 7.13. Plante de cultură modificat e genetic tolerante la erbicide
În ultimii ani ingineria genetică a realizat progrese spectaculoase cu
efecte benefice majore în sectoarele care privesc sănătatea oamenilor,
animalelor şi plantelor, industria farmaceutică, agricultură şi protecţia
mediului.
Prin inginerie genetică s -a reuşit introducerea în patrimoniul genetic
al unei celule a uneia sau mai multor gene noi (gene de interes). Genele noi
introduse sunt denumite transgene iar produsele obţinute poartă numele de
organisme modificate ge netic (OMG) sau organisme transgenice.
În felul acesta s-a reuşit transferul de gene ce conferă rezistenţă la
acţiunea unor erbicide de la microorganisme la plantele de cultură. De
exemplu, soia Roundup Ready care este tolerantă la erbicidul pe bază de
glifosat (Roundup Ready), posedă o genă transferată de la o bacterie din sol
(Agrobacterium sp.).
Porumbul Roundup Ready posedă o genă tolerantă la glifosat (Roundup
Ready) izolată de la o populaţie de porumb modificată prin mutageneză în
vitro şi apoi transferată în genomul unei linii utilizate pentru producerea
hibrizilor comerciali (Elena Badea, 2003).
După cum este cunoscut, erbicidele pe bază de glifosat sunt sistemice şi
neselective (cu acţiune totală), sunt foarte eficace atât pentru buruienile
anuale cât şi pentru cele perene. Se aplică în perioada de vegetaţie neavând
persistenţă în sol şi plantă. Folosirea erbicidelor cu substanţa activă glifosat
în multe situaţii rezolvă integral problema combaterii buruienilor.
Un interes deosebit pentru ce rcetători în crearea de plante modificate
genetic tolerante la erbicide şi pentru care s -au obţinut varietăţi de plante de
cultură, au prezentat şi erbicidele pe bază de glufosinat de amoniu, oxinil,
imazetapir şi unele din grupa sulfonilureice.
Primul test experimental al unei plante transgenice a fost realizat în
anul 1986 iar prima cultură comercială a unei plante transgenice a fost
infiinţată în 1992.
În ultimul timp varietăţi transgenice întâlnim la majoritatea plantelor
de cultură: soia, p orumb, bumbac, rapiţă, cartof, dovleac, in, tutun, orez,
tomate etc.

145
 Suprafaţa ocupată cu plante transgenice tolerante la erbicide a crescut
considerabil astfel că în 2004 la nivel mondial s -au cultivat peste 40 milioane
de hectare. Cele mai mari suprafeţ e sunt cultivate în SUA şi Canada peste
85%.
În Uniunea Europeană, legislaţia cu privire la OMG este foarte dură
fiind motivată ca o măsură prevăzătoare în acest domeniu încă insuficient
studiat. Apar tot mai multe întrebări legate de posibilele efecte nedorite, cum
ar fi:
- înmulţirea exagerată a plantelor modificate genetic ce ar putea
invada ecosistemele agricole şi chiar habitatul natural;
- transferul inoportun al transgenelor la alte plante cultivate sau la
cele care aparţin florei spontane;
- modificarea ciclurilor biochimice (ciclul azotului, ciclul carbonului
etc.);
- influenţa negativă asupra lanţului trofic;
- schimbări în dinamica populaţiilor de buruieni;
- modificări nedorite asupra fertilităţii solului etc.
Aceste aspecte sunt greu de prevăzu t şi pot deveni evidente numai în
timp.
În ţara noastă Comisia Naţională pentru Securitate Biologică (CNSB ),
constituită în baza Ordonanţ ei Guvernului nr. 49 din 2000 privind regimul de
obţinere, testare, utilizare şi comercializare a OMG a dat acordul pe ntru
importul şi introducerea în cultură a unei varietăţi modificată genetic pentru
rezistentă la gândacul din Colorado şi a unei varietăţi de soia tolerantă faţă de
erbicidul pe bază de glifosat (Roundup Ready).
De asemenea, CNSB şi -a dat acordul pentru realizarea de teste în câmp
la hibrizii de porumb rezistenţi la atacul sfredelitorului Ostrinia nubilalis şi
la erbicidele pe bază de glifosat şi glufosinat de amoniu precum şi pentru
hibrizii de sfeclă de zahăr toleranţi la glifosat.
În prezent odată cu p rogramul de aderare a României la Uniune a
Europeană, cultivarea plantelor trasgenice rezistente la erbicide este sistată
iar legislaţia în acest domeniu este reorganizată şi adaptată la cerinţele UE.

146
 TEST DE EVALUARE

1. Ce se întâmplă cu erbicidele care aj ung în sol?

Răspuns: În sol erbicidele sunt expuse la o serie de procese: fizice
(volatilizarea şi levigarea); chimice (descompunerea fotochimică, adsorbţia
erbicidului de către complexul coloidal al solului, desorbţia şi reacţii chimice cu
constituenţii solului) şi biologice (absorbţia erbicidului de către sistemul radicular
şi descompunera de către microorganisme).
2. Ce înţelegem prin persistenţa şi toxicitatea reziduală a erbicidelor?
3. Ce înţelegem prin: norma de amestec, doza de erbicid, substanţ a
activă şi care sunt limitele de variaţie ?
4. Exemplificaţi pregătirea unui amestec de erbicidat care are la bază
un erbicid formulat pudră umectabilă?
5. Enumeraţi principalele reguli de aplicare a erbicidelor?

REZUMATUL TEMEI

Combaterea chimică a buruienilor reprezi ntă o verigă a managementului

integrat şi presupune utilizarea erbicidelor . Acestea sunt substanţe chimice
capabile să distrugă buruienile. Etimologia cuvântului erbicid vine de la cuvintele
de origine latină: herba - iarbă şi cedo, cedere - a ucide (ucide iarba).
Principalele aspecte legate de aplicarea erbicidelor: înlătură lucrările
manuale ca plivitul şi prăşitul, economisindu -se forţa de muncă umană; reduc
lucrările mecanice cu întreţinerea culturilor, economisindu -se energie fosilă; într-
un timp scurt se pot controla suprafeţe mari din punct de vedere al îmburuienării
culturilor; determină creşterea productivităţii muncii; pentru multe culturi,
aplicarea erbicidelor determină costuri unitare de producţie mai mici şi profituri
mai mari, comparativ cu varianta clasică; folosirea erbicidelor necesită personal
bine instruit şi cunoscător în această problemă; necesită folosirea unei dotări
speciale cu maşini şi echipamente de stropit.
Erbicidele sunt fabricate sub mai multe forme: soluţie concentrată, emul sie
concentrată, pudră umectabilă, pastă, granule dispersabile în apă etc; se aplică la
sol sau în vegetaţie şi sunt absorbite de seminţele buruienilor în procesul de

147
germinare, prin rădăcini, coleoptil, frunze, muguri şi tulpini. Absorbţia
erbicidelor în plantă depinde atât de caracteristicele morfologice ale buruienilor
cât şi de condiţiile climatice.
După modul de acţiune a erbicidelor asupra plantelor, acestea pot fi
erbicide de contact şi erbicide sistemice. Erbicidele sistemice au însuşirea de a se
deplasa de la locul de absorbţie. Deplasarea lor în plantă se face prin vasele
lemnoase sau liberiene până la locul de acţiune unde intervine în diferite moduri
în metabolismul plantei.
Prin termenul de selectivitatea erbicidului se înţelege însuşirea acestu ia de
a păstra nevătămată planta de cultură şi de a distruge un anumit spectru de
buruieni ce infestează cultura. Trebuie avut în vedere ca tratamentul să se facă
atunci când planta de cultură are rezistenţă maximă iar buruienile au sensibilitatea
maximă la acţiunea erbicidului. Pentru acest lucru se va ţine cont de foarte mulţi
factori (faza de vegetaţie, factori de mediu, însuşirile erbicidului, instalaţiile de
stropit, metode de aplicare etc.).
Erbicidele ajung în sol prin tratamente preemergente (la sol ) dar şi prin
aplicarea tratamentelor pe frunze (în vegetaţie). În sol erbicidele sunt expuse la o
serie de procese: fizice (volatilizarea şi levigarea); chimice (descompunerea
fotochimică, adsorbţia erbicidului de către complexul coloidal al solului,
desorbţia şi reacţii chimice cu constituenţii solului) şi biologice (absorbţia
erbicidului de către sistemul radicular şi descompunera de către microorganisme).

148