FIŞĂ DE LUCRU

După melci dat prin gând Hai, ieşi, văzui bine

Că tot stând şi Din cornoasele Repezită înspre Şi-mi ziceam în
de Ion
alegând cămeşi! mine gând:
Barbu Jos pe vraful de foi Scoate patru O guşată cu gâteji. "Dar el,
ude firişoare Melcul, prost,
Prin lăstari şi Străvezii, Chiondorâş încetinel?
Unchiului meu vrejuri crude, tremurătoare, Căta la cale: Tremură-n
Sache Soiculescu S-ar putea să dau Scoate umede şi Când la deal şi ghioacă, vargă,
al cărui glas îl de el, mici când la vale, Nu cumva un vânt
împrumut aici. Melcul prost, Patru fire de Curgeau betele să-l spargă:
încetinel... arnici; târâş. Roagă vântul să
Dintr-atâţia fraţi În ungher adânc, Şi agaţă la feştile Iar din plosca ei de nu-l fure
mai mari: un gând Ciufulite de guşă Şi să nu mai
Unii morţi, Îmi şoptea că zambile De mătuşă biciuiască
Alţii plugari melcul blând Sau la fir de Un taios, un aspru: Bărbi de muschi,
Dintr-atâţia fraţi Din mormânt de mărgărint hârrş... obraji de iască,
mai mici: foi, pe-aproape Îmbălatul tău Prin pădure.
Prunci de treabă, Cheamă Omul să-l argint... Plâns prelung cum Roagă vântul să
Scunzi, peltici, dezgroape... Hai ieşi scoate fiara, se-ndure."
Numai eu răsad Peste gardurile vii, Plâns dogit,
mai rău Şi pornii la Colo-n vii, Când un şarpe-i De la jarul
(Mai năuc, mai scotocit Ori de vrei şi mai muşcă ghiara, străveziu,
nătărău.) (Cu noroc, căci l- la vale, Muget aspru şi Mai târziu,
Dintr-atâţia (prin am găsit!) În tarlale lărgit Somnoros venii la
ce har?) Era tot o -Tipăreşte brâu de De vuia din geam.
Mă brodisem şui, mogâldeaţă bale..." funduri seara... (Era-înalt, nu
hoinar. Ochi de bou, dar -Mi-a fost frică, şi- ajungeam.)
cu albeaţă: După ce l-am am fugit! Dar prin sticla
Eram mult mai Între el şi ce-i afar' descântat petecită,
prost pe-atunci... Strejuia un zid de L-am pus jos II Dar prin gheaţa
var. Şi-am aşteptat... încâlcită,
Când Păresim da -Ce să fac cu el Toată noaptea Fulgera sul lung de
prin lunci aşa? Înserase mai de-a viscoli... har,
Cu pietrişul de Să-l arunc nu îmi bine În sat încă n- Prăpădenia de-
albine, venea... Crengi uscate ajunsesem afar':
Ne părea la toţi Vream să văd cum peste mine, Că porni duium, să Podul lumii se
mai bine: se dezghioacă Bâzâind la vântul vie surpase
Ţânci ursuzi, Pui molatic, din strâmb O viforniţa târzie Iar pe case,
Desculţi şi uzi ghioacă : Îmi ziceau răstit De Păresemi. Până sus, peste
Fetişcane Vream să văd cum din drâmb... Vântura, stârnind colnic,
(Cozi plăvane) iar învie gâlceavă Albicioase
Înfăşate-n lungi Somnoros, din Năzdrăvana de Albă pleavă; Ori foioase
zăvelci colivie... pădure Şi cădeau şi Cădeau cepi de
O porneau în Jumulită de secure, mărunţei arbagic.
turmă bleagă Şi de-a lungul, pe Scurt, furiş Bobi de mei...
Să culeagă pământ Înghiţea din (Ningea bine, cu Viu îmi adusei
Ierburi noi, crăiţe, M-aşezai ca să-l luminiş. temei). aminte.
melci... descânt: Din lemnoase În bordei Ce-auzisem
- "Melc, melc, văgăuni, Foc vârtos mânca înainte,
Era umed la bordei Codobelc, Căpcăuni năpraznic De o noapte între
Şi tuleam şi eu cu Ghem vărgat Îi vedeam piezişi Retevei. toate
ei. Şi ferecat; cum cască Urgisită, când, pe
Lasă noaptea din Buze searbăde de Pe colibă singur coate,
I găoace, iască; paznic Guri spurcate suflă
Melc nătâng şi fă- M-au lăsat c-un vânt Să dărâme din
Tot aşa o dată, iar, te-ncoace Şi vârtoşi vraf de pene... pământ...
La un sfânt prin Nu e bine să te- Ochi buboşi Rar, le culegeam Când, pe-un sloi,
Făurar ascunzi Înnoptau sub frunţi alene: rupând din pită,
Ori la sfinţii Sub păreţii grei şi pestriţe Moşul Iene Baba Dochia-
Mucenici scunzi De părose Răzbătea de prin învălită
Târla noastră de Printre vreascuri Şi bărboase poiene Cu opt sarici
pitici cerne soare, Joimăriţe. Să-mi dea genele Stă covrig,
Odihnea pe Colţi de iarbă pe prin gene. Stă, înghite
creastă, sus, răzoare Şi cum stau sub Şi trudit, Şi sughite
-Eu voinic prea Au zvâcnit şi vânt şi frig Lângă vatră Şi se vaicără
tare nu-s. muguri noi Strâns cârlig, prigonit De frig.
Rupt din fugă Pun pe ramura -Iscodind cu ochii Privegheam - Hei, e noaptea-
Subt o glugă altoi. treji prelung tăciunii... aceea poate!
De aluni, pe Melc, melc, Mai de sus de Umbre dese,
buturugă Codobelc, brână, drumul Ca păunii, Înapoi
Odihnii Iarna leapădă Unde seara ţese Îmi roteau pe La fulgii moi
Şi eu curând.. cojoace fumul hornul şui Cumpenind a
Şi tu singur în Multor mreji; Leasa ochilor somn, pe coate,
Vezi, atunci mi-a găoace! De sub vreascuri verzui. Cu tot gândul, sus,
la el, cotoare cu păstaie. descântec; Sus, în pod
Şoptii: Gata nins, Şi pe trupul lui Iarna ţi-a muşcat (Tot lângă mine),
"Melc, melc Cum mija un pic zgârcit din pântec... Ca să-i cânt din
încetinel, de soare M-am plecat Ai pornit spre când în când
Cum n-ai vrut să Pe întins Şi l-am bocit: lunci şi crâng, Fie tare
ieşi mai iute! (În câmpie Dar pornişi cu Fie-n gând:
Nici viforniţă, nici Colilie - "Melc, melc, ce- cornul stâng, "Melc, melc,
mute Războind cu ai făcut Melc nătâng, Codobelc,
Prin păduri nu te- lunecuşul Din somn cum te- Melc nătâng!" Plouă soare
ar fi prins... Din ţăpoi săltând ai desfăcut? Prin fâneţuri şi
Iar acum, când urcuşul), Ai crezut în vorba Iar când vrui să-l răzoare,
focu-i stins, Înălţat la dâmbii mea mai alint Lujerii te-aşteaptă-
Hornul nins, prinşi, Prefăcută... Ea Întinsei o mâna- n crâng
Am fi doi s- Mă-întorsei subt glumea! amară
alegem pene aluniş,... Ai crezut că plouă De plâns mult.... Dar n-ai corn
Şi alene soare, şi, dârdâind, Nici drept,
Să chemăm pe Îl zării lângă C-a dat iarba pe Două coarne de Nici stâng;
moşul Iene culcuşu-i răzoare, argint Sunt în sân la
Din poiene, De frunziş. Că alunu-i tot un Răsucit, se moşul Iene
Să ne-nchidă: Era, tot, o scorojită cântec... fărâmară. Din poiene:
Mie, gene; Limbă vânătă, - Astea-s vorbe şi Că e ciunt, nu m- Cornul drept,
Ţie, sucită, descântec! am uitat... Cornul stâng...
Cornul drept, O nuia, ca un Ci, în punga lui cu
Cel stâng, hengher Trebuia să dormi bale, - Iarna coarnele se
Binişor, Îl ţinea în zgărzi de ca ieri, Cu-însuţite griji, frâng,
Pe când se frâng ger! Surd la cânt şi pe cale Melc nătâng,
Lemne-n crâng, Bale reci, îmbieri, L-am purtat Melc nătâng!"
Melc nătâng, Aspre benţi ce se- Să tragi alt oblon Legănat:
Melc nătâng!" ntretaie, de var
Sus, pe vreascurile între trup şi ce-i Punga mică de
III seci, afar'... mătasă...
Îl prindeau: - Vezi? Iar acasă
Dintre pene şi O frunză moartă, Ieşişi la un L-am pus bine

1. Exprimă-ţi impresia pe care ţi-a produs-o lectura poeziei „După melci” de Ion Barbu.
2. Folosind DEX-ul, explică, în caiet, sensul următoarelor cuvinte: vrejuri, mogâldeaţă, dezghioacă, ghioacă, ferecat, nătâng, au
zvâcnit, leapădă, arnici, feştile.
3. Identifică, în prima strofă, o pereche de antonime.
4. Transcrie două sintagme care descriu cadrul natural.
5. Ilustrează, cu exemple din text, două mărci ale subiectivităţii lirice.
6. Extrage din text patru sintagme / grupuri de cuvinte prin care este desemnat melcul.
7. Comentează, în unu-trei rânduri, următoarea figură de stil: Melcul prost, încetinel.
8. Justifică scrierea cu majusculă a substantivului Omul, în textul dat.
9. Explică utilizarea parantezelor în citatul (Cu noroc, căci l-am găsit).
10. Argumentează decizia copilului de a pleca în căutarea melcului, imaginându-ţi cauza şi scopul acestei căutări.
11. Într-o descriere de patru-şase rânduri, ilustrează imaginea melcului aşa cum apare acesta în viziunea copilului.
12. Comentează rolul expresiv a două aliteraţii extrase din textul poeziei.
13. Precizează dacă poezia este un text ficţional sau non-ficţional. Argumentează-ţi răspunsul.
14. Aminteşte-ţi o întâmplare importantă (eventual legată de jocurile copilăriei) la care ai fost martor sau ai participat direct.
Redacteaza un text non – ficţional, de circa o pagină, al cărui principal scop să fie stârnirea interesului cititorului.
15. Imaginează-ţi o situaţie care ţi s-ar putea întâmpla ţie sau oricui altcuiva. Redactează un text ficţional, de circa o pagină, al cărui
principal scop să fie trezirea emoţiei cititorului.
16. Prezintă,într-o compoziţie de circa o pagină, conţinutul poeziei „După melci”.
17. Prezintă motivul pentru care ceata de “ţânci ursuzi” şi de “fetişcane” pornesc într-o zi de Păresimi prin pădure.
18. Prezintă semnificaţia versului „Eram mult mai prost pe-atunci...”.
19. Identifică fragmentul care conţine descântecul adresat melcului şi explică semnificaţia acestui gest al copilului
20. Caută într-un dicţionar / volum de mitologie românească informaţii cu privire la Joimăriţe, Muma –Pădurii şi Baba Dochia,
personaje mitologice ale textului. Extrage informaţia cu privire la fiecare personaj pe o fişă de lectură.
21. Furtuna pornită din senin capătă proporţii înspăimântătoare care-l îngrozezc pe copil. Ce reprezintă căpcăunii, păroasele si
bărboasele joimăriţe, „guşata cu gâteji” în contextul forţelor dezlănţuite ale naturii?
22. Identifică pasajul care exprimă gândurile interioare ale copilului, adăpostit de stihii într-o colibă. Explică semnificaţia acestui
fragment de text.
23. Ce constatase „micul Demiurg” în momentul când revine în locul unde părăsise melcul?
24. Comentează conţinutul bocetului murmurat de copil la observarea efectului cuvintelor sale.
25. Găseşte o semnificaţie gestului pe care îl face copilul în finalul poeziei: ia cochilia melcului şi o duce acasă pentru a-i cânta din
când în când o altă variantă a descântecului iniţial.
26. Poezia „După melci”, dincolo de întâmplarea prezentată, conţine şi un al doilea nivel de înţelegere a textului. Prezintă, într-o
compoziţie de 10 – 15 rânduri, semnificaţia de adâncime a poeziei, arătând experienţa trăită de copil în joaca lui cu vorbele.
27. Reciteşte strofele în care apare descântecul copilului pentru a completa spaţiile următoare:
 Structura descântecului
 Câmpuri semantice şi elemente de vocabular
 Figuri de stil şi imagini artistice
28. Descrie, în trei – cinci rânduri, funcţia magică a cuvântului, folosind ca exemplu textul dat.
29. Prin descântecul său, copilul a provocat ieşirea prematurp a melcului din cochilie şi, drept consecinţă, moartea sa. Este sau nu
vinovat copilul pentru moartea melcului? Exprima-ţi punctul de vedere printr-o compunere de două pagini.