Caracterizarea personajului principal din farsa “Neneaca, cuconașul

ei și dascălul” de C. Stamati

Opera “Neneaca, cuconașul ei și dascălul” de C. Stamati este o satiră comică, autorul

prezentând în text realitățile istorice, modul vicios de educație din familiile boierești,
obiceiurile și moravurile timpului pe vremea fanarioților.
Personajul central prin care se conturează ideea și mesajul lucrării este cuconașul.
El este un personaj principal, real, negativ, deoarece privește educația într-un alt mod decât o
face dascălul, în ciuda faptului că vine dintr-o familie de boieri.
Caracterizarea directă a protagonistului se remarcă prin autocaracterizarea sa: “ Ce ai să-ți
bați capul, loghiotate, să mă mai înveți, când eu știu tot și sunt cel întâi între toți școlerii. “ ,
accentuând lauda de sine și mândria pe care o are față de propria persoană.
Din dialogul său cu dascălul „Îți spui drept că nu știu nici o regulă, și nici nu am voit să-mi bat
capul să le învăț degeaba” se conturează obrăznicia, lipsa de înțelepciune și hărnicie,
dezvăluind ignoranța și superfecialitatea cunoștințelor căpătate de el.
În descrierea de către învățător: „ el știe mai puțin decât nimica , nici de o învățătură
elementară nu are știință ” se evedențiază incompetența cuconașului și indiferența acestuia
față de educație.
Dascălul își păstrează noblețea numelui și misiunea pe care o are, aceea de a promova și a
cultiva în tânăra generație interesul pentru învățătură, pentru acumularea de noi cunoștințe și
valori „măcar să-l înveți moldovinește, religia și fapta bună.”
Replicile cucoanei reflectă educația din familiile înstărite, tendința de a păzi copii de eforturi
intelectuale, punând în prim-plan deprinderea de a profita în obținerea diferitor privilegii.
De asemenea, caracterizarea indirectă este un alt procedeu prin care se remarcă trăsăturile de
caracter ale cuconașului. Prin limbajul acestuia cu celelalte personaje „Auzi! Auzi! Să mai învăț
moldovinește dacă eu sunt moldovan!” sau „Ce dihanie este aceea geografie?” se redă
veridicitatea neștiinței a acestui tânăr de 20 de ani, dând dovadă de un nivel slab de dezvoltare
și educare.
Prin gesturile și mimica cuconașului “jăcuim și batem norodul” , se reliefează trasăturile
morale a caracterului său răutăcios, nemilos și plin de mândrie.
În concluzie, cuconașul este un personaj pe care îl putem întâlni și în zilele noastre, care duce
o viață vicioasă și mizerabilă.
El nu este un exemplu de urmat, căci umilește pe cei din jur cu statutul pe care îl are,
considerându-se superior tuturor.
Consider că, prin prisma acestui text autorul subliniază fără cusur diferența dintre un om cu
poziție socială și un om intelectual cu cultură.