Cealaltă Ancuță

de Mihail Sadoveanu
rezumat

Plecând de la Iași, după ce trece de Târgu-Frumos, Ienache este

obosit de drum și împovărat de marfa din spinare.
Un om care mâna iute o căruță ușoară, oprește și-l poftește să
meargă cu el. Omul era Todiriță Catană, care îl recunoaște pe boierul ce
râsese de el în târg, când el era legat și dus de jandarmi spre Golia.
Înfricoșat, Ienache îi spune tânărului că jupânul Costache pusese pe
urma lui "oștire multă", că pe duduca Varvara urmează s-o ducă la
mănăstirea Agapia și că jandarmii bănuiesc faptul că și el va fi pe drumul
respectiv.
Todiriță îi spune că nu se teme, îl amenință și-1 învață ce să-i
declare lui Costea. Se vor opri la hanul Ancuței și vor aștepta împreună
sosirea arnăuților, iar Ienache să spună că îl văzuse și-1 cunoscuse pe
Catană, că acesta plecase, înspăimântat de poteră, spre Timisești.
Ajunși la han, Ancuța îi întâmpină și-i spune tânărului că este
nebun să se pună cu stăpânirea și că patima lui pentru "o copilă de boier"
este "dragoste cu primejdie".
Todiriță îi răspunde că pentru dragostea lui este în stare să-și dea
viața și că va îndrăzni să o răpească pe duduca Varvara din mâinile lor.
Ancuța, împreună cu tânărul, pune la cale un plan pentru răpirea
duducăi Varvara.
Todiriță a plecat în goană cu căruța și, nu după mult timp, sosește
la han Costea Căruntu având cu ei pe duduca Varvara, istovită de atâta
plâns.
Ienache îi spune lui Costea că îl cunoscuse pe Todiriță Catană și că
acesta o apucase spre Timișești. Ancuța declară că omul intenționa să o
răpească pe duduca Varvara, că se însoțise cu alți răufăcători bezmetici
care voiau să-1 ajute.
Atunci, Costea plănuiește ca arnăuții să plece prin Tupilați și să-1
încolțească pe fugar la Timișești, iar el cu duduca să treacă pe podul
plutitor râul Moldova spre Agapia. După ce au băut cofe cu vin, slujitorii
au prins curaj și au plecat fiecare la treburile lui, așa cum stabilise
jupânul. Ancuța îl ținea mereu lângă ea pe Ienache și, împreună, îi
conduc pe Costea și pe arnăuți la podul umblător.
Acolo, moș Bara, le spune că podul nu suportă atâta greutate,
deoarece apele Moldovei se umflaseră peste măsură. La sugestia
Ancuței, Costea hotărăște să treacă primul cu podul plutitor, împreună cu
duduca Varvara, iar ceilalți, cu transportul următor.
Podul "a rămas acolo neclintit și tăcut", nu se simtea nici o mișcare,
nu se auzea nici un zgomot.
Neliniștiti, oamenii au început să strige, dar "nimenea n-a înteles
ce-a fost și ce s-a întâmplat".
În zori, gospodarii din Tupilați au găsit pe moșneag legat, iar pe
Costea Căruntu "strâns în funii până la sânge, cu căluș de fășină-n gură".
Când l-au eliberat, jupânul era turbat de furie și "atât de prăpădit, încât a
trebuit să-1 culce oamenii lui în cărută, ca să-1 poată duce înapoi la
agie".
Ienache bănuiește că Ancuta făcuse farmece, deoarece în liniștea
nopții și la lumina lunii, ea părea că aude ce se întâmplă pe malul
celălalt.
Nimeni n-a putut să afle ce fusese în noaptea aceea, jupânul Costea
n-a povestit nimănui, dar Ancuța spunea că mișelul reușise să scape cu
duduca Varvara în Țara ungurească.