UNIVERSITATEA CREŞTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE

LECTOR UNIV. DR. ROŞU ELISABETA

CURSUL NR. 1
NORMELE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE CE GUVERNEAZĂ PROCESUL CIVIL
Secțiunea 1
Normele dreptului procesual civil
1.1. Noțiune
Normele dreptului procesual civil reglementează modul de judecată a pricinilor
civile şi punerea în executare a titlurilor executorii.
1.2. Clasificare

1.2.1. în funcţie de obiectul de reglementare:

- norme de organizare judiciară (au ca obiect determinarea instanţelor judecătoreşti şi a
parchetelor de pe lângă acestea; statutul judecătorilor şi procurorilor; compunerea şi
constituirea completelor de judecată; incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea);
- norme de competenţă [au ca obiect: delimitarea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti de
atribuţiile recunoscute altor organe de jurisdicţie ori cu activitate jurisdicţională (competenţa
generală); repartizarea pricinilor între instanţe de grad diferit (competenţa materială);
repartizarea pricinilor între instanţe de acelaşi grad (competenţa teritorială)];
- norme de procedură propriu-zisă (au ca obiect modul de judecată a pricinilor civile şi
de punere în executare a titlurilor executorii).
Normele de procedură propriu-zisă sunt:
- norme de procedură contencioasă (reglementează modul de soluţionare a unei
cereri atunci când dreptul părţii este încălcat sau contestat, precum şi modul de
soluţionare a cererii privitoare la interese legitime pentru a căror realizare calea
justiţiei este obligatorie),

1
 - norme de procedură necontencioasă (stabilesc reguli de urmat pentru rezolvarea
unei cereri atunci când nu se invocă încălcarea ori contestarea unui drept) şi
- norme de executare silită (au ca obiect regulile de urmat pentru aducerea la
îndeplinire a drepturilor constatate printr-un titlu executoriu, atunci când debitorul
nu-şi execută obligaţia de bunăvoie).
Importanţa clasificării
Când se pune problema soluţionării unui conflict în timp între mai multe norme,
clasificarea prezintă importanță deoarece în funcție de calificarea fiecărei categorii de norme,
legea de procedură civilă se aplică diferit.
Normele de Normele de competenţă nu Normele de procedură
organizare judiciară sunt de imediată aplicare. propriu-zisă nu sunt
sunt de imediată Consecinţă: de imediată aplicare.
aplicare. Consecinţă:
C Consecinţă:
• • în cazul în care • procesele în curs de • se aplică numai
instanţa învestită este judecată la data schimbării proceselor şi
desfiinţată, dosarele se competenţei instanţelor executărilor silite
vor trimite din oficiu legal învestite vor continua începute după intrarea
instanţei competente să fie judecate de acele în vigoare a acestora.
potrivit legii noi; instanţe, potrivit legii sub
care au început;
• dacă prin legea nouă • în caz de trimitere spre
se modifică modul rejudecare, dispoziţiile
de compunere sau legale privitoare la
de constituire a competenţă, în vigoare la
completului de data când a început
judecată, procesele procesul, rămân aplicabile.
în curs vor fi Excepţie: în cazul în care
soluţionate în noua instanţa învestită este
alcătuire. desfiinţată, dosarele se vor
trimite din oficiu instanţei

2
 competente potrivit legii
noi.

Probele:
• admisibilitatea şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiilor
legale se apreciază după legea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii
faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii.
• administrarea se face potrivit legii în vigoare la data administrării probelor.

Hotărârile:
• rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a
început procesul.

1.2.2. După întinderea câmpului de aplicare:

► norme generale (se aplică în toate cazurile şi în orice materie, dacă legea nu prevede în
mod expres altfel);
► norme speciale (se aplică numai într-o anumită materie, expres stabilită de lege).

Importanţa clasificării:

Conflictul între norma generală şi norma specială care coexistă şi se aplică în acelaşi timp într-
o anumită materie se soluţionează după următoarele reguli:
• norma specială se aplică cu prioritate faţă de norma generală;
• norma generală poate să modifice norma specială numai în mod expres;
• în măsura în care norma specială „tace", nu reglementează un anumit aspect, ea se
completează cu norma generală.

1.2.3. în funcţie de caracterul conduitei pe care o impun:

► norme imperative (impun părţilor sau instanţei o anumită acţiune sau inacţiune şi, sub
sancţiune, nu îngăduie să nu se aplice sau să se deroge de la ele);
► norme dispozitive (suplinesc sau interpretează voinţa neexprimată sau insuficient de
clar exprimată a părţilor în actele lor juridice ori protejează interesele uneia dintre părţi,
îngăduind să se deroge de la conţinutul lor).

3
 Importanţa clasificării:

C cu privire la normele imperative: C cu privire la normele dispozitive:

• • părţile nu pot conveni, nici măcar cu
• • părţile se pot înţelege, expres sau
autorizarea judecătorului, să se abată tacit, să deroge de la normele
de la normele imperative; dispozitive;
• • încălcarea normei imperative este
• • încălcarea unei norme dispozitive
sancţionată, după caz, cu nulitatea este sancţionată cu nulitatea relativă;
absolută, decăderea, perimarea;
• • părţile nu pot acoperi prin voinţa lor
viciile unui act de procedură săvârşit
cu încălcarea unei norme imperative şi
nici nu pot renunţa la dreptul de a
invoca nesocotirea unei asemenea
norme;
• •încălcarea normei imperative poate să
• • încălcarea normei dispozitive poate
fie invocată de oricare dintre părţi, de să fie invocată numai de partea
procurorul care participă la judecată ori ocrotită prin norma respectivă;
de instanţă;
• • nerespectarea normei imperative
• • încălcarea normei dispozitive poate
poate să fie invocată în orice stare a să fie invocată numai într-un anumit
judecăţii, chiar direct în apel sau în termen, dacă legea nu prevede altfel:
recurs, dacă legea nu prevede altfel; a) pentru neregularităţile săvârşite
până la începerea judecăţii, prin
întâmpinare sau, dacă
întâmpinarea nu este obligatorie,
la primul termen de judecată;
b) pentru neregularităţile săvârşite
în cursul judecăţii, la termenul la
care s-a săvârşit neregularitatea
sau, dacă partea nu este prezentă,
la termenul de judecată imediat

4
 următor şi înainte de a pune
concluzii pe fond.

Secțiunea 2
Principiile fundamentale care guvernează procesul civil

Noțiune
Principiile procesului civil reprezintă reguli esenţiale ce guvernează întregul proces civil, în
ambele sale faze, atât sub aspectul organizării judiciare, cât şi al desfăşurării judecăţii şi
executării silite.
2.1. Principiul liberului acces la justiţie (art. 5 C.proc.civ.) presupune că:
- judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de
competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii.
- judecătorul este obligat să primească numai cererile de competenţa instanţelor
judecătoreşti.
-accesul liber la justiţie nu este îngrădit prin stabilirea unor taxe judiciare de
timbru.
- niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este
neclară sau incompletă;
- în cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a
uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la
situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului,
având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii;
- este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin
hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.
- textul nu este nesocotit prin art. 480 alin. (3) teza finală, art. 501 alin. (1), art.
514 şi art. 519 C.proc.civ. .

5
 2.2. Principiul dreptului la un proces echitabil, în termen optim şi
previzibil (art. 6 C.proc.civ.)
presupune că:
- orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în
termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială
şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate
măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii;
- aceleaşi drepturi se aplică în mod corespunzător şi în faza executării silite.
Procedura este echitabilă atunci când se desfăşoară cu respectarea unor principii
fundamentale precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea.
Dreptul la judecarea cauzei în mod echitabil nu implică, în toate cazurile,
parcurgerea dublului grad de jurisdicţie, legea procesuală neconsacrând acest principiu.
Pentru a determina câte grade de jurisdicţie sunt într-un sistem procesual, trebuie văzut
de câte ori o pricină poate fi judecată în fond. Judecata în fond presupune o cercetare a
pricinii atât din punct de vedere al legalităţii, al normelor de drept aplicabile, cât şi din
punct de vedere al temeiniciei, al aprecierii probelor administrate în cauză. Având în
vedere aceste criterii, în sistemul nostru de drept o pricină poate fi judecată în fond de
două ori: în primă instanţă şi în apel.
Pentru asigurarea celerităţii, judecătorul:
- fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta;
- va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic,
telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare
ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori
înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii
actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele
corespunzătoare în acest scop;
- poate stabili pentru părţi, precum şi pentru alţi participanţi în proces
îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii
scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat;
- când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina
reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii,

6
judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au
fost respectate.
Codul de procedură civilă cuprinde mai multe texte care răspund dezideratului
judecăţii procesului cu celeritate: art. 49 alin. (2), art. 154 alin. (5), art. 159, art. 194 lit.
e), art. 221, art. 222, art. 223, art. 230, art. 313, art. 396, art. 493, art. 999.
Instanţa trebuie să fie:
- independentă (rezultă din: modul şi durata numirii judecătorilor;
inamovibilitatea acestora; dreptul judecătorilor de a-şi forma organizaţii
profesionale, nivelul pregătirii profesionale şi un salariu corespunzător);
- imparţială (presupune că nu transpare nicio părere preconcepută a
judecătorului cu privire la litigiul pe care îl judecă);
Simplul fapt că judecătorul s-a mai pronunţat asupra unei pricini identice cu cea
aflată pe rol nu este suficient pentru ca instanţa să fie considerată lipsită de
imparţialitate.
- stabilită prin lege.
-
2.3. Principiul legalităţii (art. 7 C.proc.civ.)
Presupune că:
- procesul civil se desfaşoară în conformitate cu dispoziţiile legii (justiţia se
înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun
numai legii; justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Este interzisă
înfiinţarea de instanţe extraordinare; competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege; compunerea şi
constituirea completului de judecată se fac potrivit dispoziţiilor legale);
- judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind
realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

2.4. Principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei (art. 8 C.proc.civ.)

Presupune că: în procesul civil părţilor le este garantată exercitarea drepturilor
procesuale, în mod egal şi fără discriminări (judecarea proceselor trebuie să se

7
realizeze, pentru toţi cetăţenii, de către aceleaşi organe şi potrivit aceloraşi reguli
procedurale; în cursul soluţionării unui proces, fiecărei părţi trebuie să i se recunoască
vocaţia la aceleaşi drepturi pe care le conferă o anumită poziţie procesuală).

2.5. Principiul disponibilităţii (art. 9 C.proc.civ.)

Presupune că:
- procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat şi care este titularul
dreptului dedus judecăţii;
- în cazurile anume prevăzute de lege, procesul civil poate fi pornit la cererea
altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public.
- obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor;
- în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de
chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii
adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte,
procesului.
- instanţa, în baza rolului activ, are datoria să verifice actele de dispoziţie ale
părţilor şi să nu le dea curs, continuând judecata, dacă apreciază că urmăresc încălcarea
unor norme imperative, fraudarea intereselor părţilor sau ale unor terţi.
- partea poate renunţa la exercitarea căilor de atac;
- partea poate să critice hotărârea în întregime, cu privire la soluţia dată tuturor
capetelor de cerere, sau poate să limiteze critica la anumite aspecte.
- procurorul poate să exercite căile de atac în condiţiile legii.
- partea poate renunţa la executarea unei hotărâri.
- procurorul poate cere executarea silită a hotărârilor date în favoarea minorilor,
interzişilor, dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

2.6. Principiul privitor la faptul că părţilor le revin obligaţii în

desfăşurarea procesului (art. 10 C.proc.civ.)

presupune că:

8
 - părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile,
ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze
pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fară întârziere a
procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia;
- dacă o parte deţine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea
celeilalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, sub sancţiunea
plăţii unei
amenzi judiciare.

2.7. Principiul potrivit căruia terţii au obligaţia să sprijine realizarea

justiţiei (art. 11 C.proc.civ.)
Presupune că:
- orice persoană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea
justiţiei;
- cel care, fară motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii
poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare
şi, dacă este cazul, a unor daune-interese.

2.8. Principiul bunei-credinţe în exercitarea drepturilor şi în

îndeplinirea obligaţiilor procesuale (art. 12 C.proc.civ.)
presupune că:
- drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului
în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a încălca drepturile
procesuale ale altei părţi;
- partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru
prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit
legii, şi la plata unei amenzi judiciare;
- partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale
răspunde în aceleaşi condiţii.

9
 2.9. Principiul dreptului la apărare (art. 13 C.proc.civ.)
Presupune că:
- părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după
caz, asistate în condiţiile legii;
- cererile şi concluziile persoanei fizice pot să fie formulate şi susţinute prin
mandatar avocat sau prin mandatar neavocat.
Mandatarul neavocat nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi
asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa
dezbaterilor. însă, dacă mandatarul neavocat este soţ sau rudă până în gradul al doilea
inclusiv cu partea şi este licenţiat în drept, poate pune concluzii asupra excepţiilor
procesuale şi asupra fondului, fără să fie asistat de avocat.
Persoana juridică poate să fie reprezentată convenţional numai de avocat sau
consilier juridic, după caz. De asemenea, persoana juridică poate fi reprezentată in
justiţie de reprezentantul său legal;
- părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a
procesului.
- părţile pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să-şi facă
apărări, să-şi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu
respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

2.10. Principiul contradictorialităţii (art. 14 C.proc.civ.)

presupune că:
- instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea
părţilor, dacă legea nu prevede altfel.
Pentru respectarea contradictorialităţii, nu este obligatoriu: a) ca părţile să se
înfăţişeze în instanţă sau b) să se înfăţişeze toate părţile;
- părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau
prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care
îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care
înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza
apărarea;

10
 - părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă
pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau
omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un
punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la
împrejurări de fapt relevante în cauză;
- părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau
de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces,
inclusiv de către instanţă din oficiu.
După închiderea dezbaterilor nu mai poate să fie invocată nicio chestiune de fapt
sau de drept şi nici nu pot să fie depuse la dosar mijloace de probă.
- instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate
cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate;
- instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe
explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil,
dezbaterii contradictorii.

2.11. Principiul oralităţii (art. 15 C.proc.civ.)

Presupune că procesele se dezbat oral.
Excepţii:
1. legea dispune altfel
În prima etapă a procesului, înainte de fixarea termenului de judecată, procedura
este una scrisă. Cererea de chemare în judecată, întâmpinarea şi răspunsul la
întâmpinare, cererea reconvenţională şi cererile de intervenţie se pot face numai în
formă scrisă.
2. când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza
actelor depuse la dosar.

2.12. Principiul nemijlocirii (art. 16 C.proc.civ.)

Presupune că probele se administrează de către instanţa care judecă procesul.

Excepţii:

11
1. în cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în faţa instanţei
necompetente rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă învestită cu soluţionarea
cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice (art. 137 C.proc.civ.);
2. când se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile
administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă
socoteşte că nu este necesară refacerea lor [art. 422 alin. (2) C.proc.civ.];
3. hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare
urmează să fie păstrate. In cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a
procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de
drept prin efectul admiterii cererii de strămutare [art. 145 alin. (2) C.proc.civ.];
4. dacă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara
localităţii de reşedinţă a instanţei, aceasta se va putea efectua prin comisie rogatorie,
de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu
există o instanţă de acelaşi grad [art. 261 alin. (2) C.proc.civ.];
5. când există urgenţă în administrarea unei probe înainte de începerea procesului
asupra fondului, se recurge la procedura asigurării dovezilor, care este de competenţa
judecătoriei în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării [art. 359 şi
art. 360 alin. (1) C.proc.civ.].

2.13. Principiul publicităţii (art. 17 C.proc.civ.)

Presupune că şedinţele de judecată sunt publice.
Excepţii:
1. în faţa primei instanţe cercetarea procesului se desfăşoară în camera de consiliu,
dacă legea nu prevede altfel [art. 213 alin. (1) C.proc.civ.];
2. dacă dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii
publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, după caz,
instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfăşoare în întregime
sau în parte fără prezenţa publicului [art. 213 alin. (2) C.proc.civ.];
3. părţile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în camera de consiliu, în
aceeaşi zi sau la un alt termen [art. 244 alin. (2) C.proc.civ.].

12
 2.14. Principiul desfăşurării procesului în limba română (art. 18
C.proc.civ.)

Presupune că:
- procesul civil se desfăşoară în limba română;
- cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime
în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii;
- cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au
dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în
instanţă şi de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu
prevede altfel;
- cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română.

2.15. Principiul continuităţii completului de judecată (art. 19 C.proc.civ.)

Presupune că judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe

durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii.
- „Condiţiile legii" în care judecătorul poate fi înlocuit de la soluţionarea cauzei
sunt menţionate în art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 di
17.12.2015.
Dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la
dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit
aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu
încălcarea legii, se poate exercita apel sau chiar recurs pentru casarea hotărârii [art. 488
alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.].

2.16. Principiul privitor la încercarea de împăcare a părţilor (art. 21

C.proc.civ.)

presupune că:

13
 - judecătorul va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin
mediere,potrivit legii speciale.
Pentru a încerca să realizeze împăcarea părţilor, judecătorul:
1. le îndrumă să apeleze la mediere, în condiţiile Legii nr. 192/2006;
2. le recomandă să se concilieze în tot cursul procesului.
Judecătorul poate să dispună ca părţile să se înfăţişeze personal, chiar dacă
acestea sunt reprezentate [art. 227 alin. (1) C.proc.civ.].
- în tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le
îndrumările necesare, potrivit legii.

2.17. Principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului (art. 22 C.proc.civ.)

presupune că:
- judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt
aplicabile;
- judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a
preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii
faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri
temeinice şi legale;
În acest scop:
1. cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă,
judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris;
2. pune în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu
sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare;
3. poate să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte
măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Prin citaţie, instanța va comunica celui introdus forţat în cauză, din oficiu,
termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de
apărare de care înţelege să se folosească [art. 79 alin. (1) C.proc.civ.].
Instanța va atrage atenţia părţilor asupra termenului şi condiţiilor în care pot cere
probe şi contraprobe [art. 254, 260, 338 C.proc.civ.].

14
 Judecătorul explică părţilor consecinţele actelor procedurale de dispoziţie pe care
vor să le săvârşească.
De asemenea, instanța lămureşte părţile cu privire la dreptul pe care îl au de a
cere cheltuieli de judecată.
La primirea cererii de apel/recurs, preşedintele instanţei sau persoana desemnată
de acesta pune în vedere apelantului lipsurile cererii sale şi necesitatea completării sau
modificării, putând acorda un termen de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de
apel pentru depunerea completării sau modificării cererii, atunci când apreciază că
intervalul rămas până la expirarea termenului de exercitare a căii de atac nu este
suficient [art. 471 alin. (3) şi art. 490 alin. (2) C.proc.civ.] .
- judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile
legii;
În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă,
judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă
părţile se împotrivesc [art. 78 alin. (1) C.proc.civ.].
În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune,
judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor
persoane [art. 78 alin. (2) teza I C.proc.civ.].
- judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse
judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire;
- judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.
- Judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care
părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune,
au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze
dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
- judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a
depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel;
- judecătorul poate să ia măsuri pentru pregătirea judecăţii;
Sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecată, judecătorul:
1. poate dispune citarea pârâtului la interogatoriu, dacă s-a solicitat prin
cererea de chemare în judecată;

15
 2. poate dispune alte măsuri pentru administrarea probelor;
3. poate dispune orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului
potrivit legii.
La primirea cererii de chemare în judecată, se vor putea încuviinţa, prin încheiere
executorie:
1. măsuri asigurătorii;
2. măsuri pentru asigurarea probelor;

- judecătorul fixează primul termen de judecată şi termenele ulterioare;

- judecătorul ordonă măsurile necesare judecării cererii, cum ar fi:
1. conexarea sau disjungerea cauzelor;
2. suspendarea şi redeschiderea judecăţii;
3. repunerea procesului pe rol;
- judecătorul poate invoca din oficiu încălcarea normelor imperative, dacă prin
lege nu se prevede altfel;
- judecătorul poate urmări şi atenuarea unor dispoziţii legale restrictive, prin
aplicarea altor dispoziţii legale.

2.18. Principiul respectului cuvenit justiţiei (art. 23 C.proc.civ.)

Presupune că:
- cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit
faţă de membrii completului de judecată şi să nu tulbure buna desfăşurare a
şedinţei de judecată;
- preşedintele veghează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate,
putând lua în acest scop orice măsură permisă de lege.

16