Povestea lui Harap-Alb – rezumat după Ion Creangă

Era odată un crai ce avea trei fii. Într-o zi fratele craiului,

Verde Împărat îl roagă să-l trimită pe unul din fii săi pentru
a-i conduce împărăția.

Cei doi fii mai mari eșuează când se întâlnesc cu un urs,

neștiind că acesta era de fapt tatăl lor.

Fiul cel mic prinde curaj de a se încumeta la o astfel de

călătorie după întâlnirea cu o babă care îi dă diferite
sfaturi.

Întocmai cum i-a spus baba, îl ia pe calul ce mânca

jăratec. O gloadă bătrână, care de îndată se transformă
într-un murg ce poate zbura.

Cu binecuvântarea tatălui pornește la drum, întrucât

întâlnirea cu falsul urs nu l-a speriat.

Sfatul tatălui său a fost să se ferească de Spân și de omul

roș. După ce răzbește de două ori insistențelor Spânului,
cade în plasa lui și devine sluga acestuia, primind numele
de Harap-Alb. Iar Spânul pretinde a fi fiul craiului.

Ajunși la Verde Împărat, Spânul descoperă delicioasele

salate din Pădurea Ursului unde puțin se încumetă să
meargă.
Dorind să scape de Harap-Alb îl trimite într-acolo. Însă
acesta este ajutat de baba care l-a îndrumat să pornească
în această aventură, care se pare că este Sfânta
Duminică. Aceasta îl adoarme pe urs turnând o licoare în
fântâna din care acesta bea apă. Astfel, Harap-Alb se
întoarce la palat întreg, dar și cu salate, spre surprinderea
tuturor.

Când Spânul descoperă nestematele împăratului, îl trimite

din nou pe Harap-Alb să-i aducă și lui.

Ajutat din nou de Sfânta Duminică, Harap-Alb reușește să

între în Pădurea Cerbului, să omoare animalul și să-i
jupoaie pielea încrustată cu pietre prețioase. Întoarcerea
lui la palat este o mare surpriză pentru toți.

Dar, în timpul unui banchet la palat, Spânul află de

Împăratul Roș și de fiica sa și îi cere numaidecât lui
Harap-Alb să i-o aducă.
Necăjit, Harap-Alb pornește la drum întovărășit, ca de obicei, de calul său. Se întâlnește
cu niște furnici și pentru că alege să ocolească decât să le omoare, primește o aripă de
la Crăiasa Furnicilor, spunându-i că atunci când va avea nevoie de ajutor să o ardă.

La fel se întâmplă și cu Crăiasa Albinelor după ce le face albinelor un adăpost.

În drumul său, Harap-Alb se întâlnește și cu Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Pasări-

Lați-Lungilă pe care decide să-i ia cu el.

Ajunși la Împăratul Roș, acesta nu vrea să le dea numaidecât fata. Ci îi supune la mai
multe probe. Sunt închiși în casa de alamă și li se dă foc, dar scăpa cu ajutorul lui
Gerilă, care tot mai tremura. Sunt apoi puși la un ospăț enorm și constrânși să mănânce
tot. Cu ajutorul lui Setilă și Flămânzilă se rezolvat repede, ba chiar urlau că încă nu s-au
săturat. Îi pune apoi să aleagă firele de mac de cele de nisip. În ajutor le vine Crăiasa
Furnicilor cu un întreg alai.
Neștiind cum să mai scape de ei, Împăratul Roș îi pune să păzească camera fiicei sale,
iar dacă dimineață aceasta se va afla încă acolo, i-o va da.

În toiul nopții, fata împăratului se transformă în pasăre și zboară pe geam, dar Ochilă o
zărește imediat, iar Pasări-Lăți-Lungilă reușește să o prindă.

Împăratul Roș decide să-l pună pe Harap-Alb la o ultimă încercare. Să o deosebească

pe fata lui, de o alta, aranjată la fel. Crăiasa Albinelor îi vine de această dată în ajutor, și
Harap-Alb o alege pe cea bună.

Neavând încotro, Împăratul Roș îi dă fata. Înainte de a pleca, aceasta cere să i se aducă trei
smincele de măr, apă moartă și apă vie.

Pe drumul spre împărăția lui Verde Împărat, cei doi prind drag unul de altul. Ajunși la
destinație, fata împăratului îl dă în vileag pe Spân. Acesta, furios, îi taie capul lui Harap-
Alb. Pe îndată însă, calul acestuia îl ia pe Spân în înaltul cerului de unde-i dă drumul,
Spânul făcându-se una cu pământul.

Fata împăratului se folosește de cele trei smincele de măr, de apa moartă și de apa vie
pentru a-l readuce la viața pe Harap-Alb. Vestea că acesta este adevăratul său nepot, îl
bucură nespus pe Verde Împărat care îi lasă împărăția.

Harap-Alb și fata Împăratului Roș au făcut nuntă mare și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.