Universitatea ̦ ̦ Andrei Șaguna ̕ ̕

Tehnologia Aplicaţiilor ,,Office’

Prof: PhD. Radu Manu

Constanta 2021
Unii studenți se informează fără să se formeze;
Uitând că: INTORMATION = IN FORMATION

Motto:

"Profesorul mediocru vorbeste.

Profesorul bun explică.
Profesorul foarte bun demonstrează.
Profesorul eminent inspiră."

1
 Tehnologii Office cu aplicabilitate în
Domeniul management – financiar contabil
Microsoft Excel

2
Cuprins
Cap. I. Concepte fundamentale privind utilizarea aplicației microsoft excel 5

1.1 Registrul de lucru ............................................................................................ 5

1.2 Foaia de calcul ................................................................................................... 6
1.2.1 Structura unei foi de calcul .................................................................................. 6
1.2.2 Operaţii de bază la nivelul unei foi de calcul ...................................................... 7
1.2.3 Copierea sau mutarea celulelor ........................................................................ 12
1.2.4 Fixarea pe ecran a rândurilor şi coloanelor ...................................................... 14
1.2.5 Gestionarea foilor de calcul............................................................................... 16
1.3 Formule şi funcţii .......................................................................................... 19
1.3.1 Referinţe celulare ............................................................................................. 19
1.3.2 Lucrul cu formule şi funcţii.............................................................................. 23
1.4 Generarea seriilor de date ................................................................................ 31
1.5 Formatarea celulelor ........................................................................................ 33
1.5.1 Formatarea tipurilor de date ............................................................................. 33
1.5.2 Formatarea privind alinierea textului ............................................................... 36
1.5.3 Formatarea caracterelor ................................................................................... 38
1.5.4 Aplicarea bordurilor pentru celule ................................................................... 39
1.5.5 Aplicarea culorii de fundal pentru celule ......................................................... 40
1.5.6 Aplicarea unui stil pre-definit pentru celule şi tabele ...................................... 41
1.6 Formatarea condiţională .................................................................................... 43
Cap. II FUNCŢII PREDEFINITE ÎN EXCEL ........................................................... 56
2.1. Funcţii matematice (Math & Trig).................................................................. 56
2.2. Funcţii statistice.............................................................................................. 60
2.3. Funcţii financiare .......................................................................................... 66
2.4. Funcţii logice ................................................................................................... 70
2.5. Funcţii de tip dată calendaristică ..................................................................... 72
2.6. Funcţii de consultare ....................................................................................... 76

3
 2.7. Funcţii de tip text ........................................................................................... 80
Cap. III BAZE DE DATE ÎN EXCEL ............................................................................ 84
3.1 Sortarea datelor ........................................................................................ ....... 84
3.2 Filtrarea bazelor de date ................................................................................. 88
3.2.1 Metoda filtrului standard (automat) .............................................................. 88
3.2.2 Metoda filtrului avansat (elaborat) .......................................................... 93
3.3 Utilizarea funcţiilor de tip bază de date ......................................................... 97
3.4 Sintetizarea datelor din bazele de date utilizând tabela pivot ....................... 99
3.4.1 Proiectarea şi construirea tabelelor pivot ....................................................... 100
3.4.2 Gruparea informaţiilor aferente tabelei pivot pe mai multe niveluri de centralizare 106

3.4.3 Modificarea/ ştergerea rubricilor de sintetizare aferente tabelei pivot ........... 107
3.4.4 Regruparea elementelor din structura tabelei pivot pe diferite criterii ........... 108
3.4.5 Configurarea opţiunilor tabelei pivot ............................................................. 112
3.4.6 Utilizarea obiectelor Slicer în cadrul tabelei pivot ....................................... 117
3.4.7 Diagramele pivot ........................................................................................... 121
Cap. IV REPREZENTĂRI GRAFICE..... .................................................................... 137
4.1 Creare unei reprezentări grafice ................................................................. 122
4.2 Tipuri de reprezentări grafice ...................................................................... 125
4.3 Diagrame Sparklines .................................................................................. 135
Cap. V UTILIZAREA EXCEL ÎN ASISTAREA DECIZIEI PRIN TEHNICI DE
SIMULARE SI OPTIMIZARE .........................................................................................137
5.1 Scenariile .................................................................................................... 138
5.2 Tehnica valorii scop (Goal Seek) ................................................................ 147
5.3 Utilizarea instrumentului Solver .................................................................. 151
Bibliografie ........................................................................................................................ 154

4
 1 CONCEPTE FUNDAMENTALE PRIVIND UTILIZAREA APLICAŢIEI
MICROSOFT EXCEL
1.1 Registrul de lucru

Un fişier creat cu ajutorul aplicaţiei Microsoft Excel poartă de numirea de registru de lucru
(WorkBook). Principalele componente ale unui registru de lucru sunt: bara de acces rapid, zona
de comenzi şi opţiuni (Ribbon), bara de adrese, bara de formule, foaia de lucru activă, zona de
gestiune a foilor de lucru şi bara de stare (Figura nr. 1.1).

Figura nr. 1.1 Structura unui registru de calcul

5
Un registru de lucru poate să conţină până la 255 foi de lucru (Worksheet) identificate iniţial prin
denumirile Sheet1, Sheet2, Sheet3 etc. Numărul implicit de foi de lucru afişate la deschiderea
unui fişier Excel este de 3. Acest număr poate fi modificat în funcţie de cerinţele utilizatorului prin
selectarea tab-ului File Options General şi modificarea numărului în caseta aferentă
opţiunii Include this many sheets.

1.2 Foaia de calcul

1.2.1 Structura unei foi de calcul

Foaia de calcul (Worksheet) este zona dintr-un registru de lucru destinată stocării şi manipulării
datelor; acesta conţine celule care sunt organizate pe rânduri şi coloane (Figura nr. 1.2). În
Microsoft Excel 2010 foaia de calcul cuprinde 17.179.869.184 celule organizate pe 1.048.576
rânduri (identificate prin numere) şi 16.834 coloane (identificate prin litere şi grupuri de litere - de
la A la XFD).

Figura nr. 1.2 Structura unei foi de calcul

6
Unitatea structurală de bază a unei foi de calcul este celula, situată la intersecţia dintre rânduri şi
coloane. Fiecare celulă este identificată printr-o adresă (referinţă) compusă din litera coloanei şi
numărul rândului la a căror intersecţie este poziţionată. Spre exemplu celula din colţul sânga-sus
al foii de calcul este identificată prin adresa A1.
Celula activă este identificată printr-un chenar îngroşat şi este celula în care se introduc datele.
Celulele devin active prin selectarea lor cu ajutorul mouse-ului sau a tastelor cu săgeţi de pe
tastatură. În celule pot fi introduse date cu valori constante sau formule/funcţii care returnează date
rezultat.

1.2.2 Operaţii de bază la nivelul unei foi de calcul

1.2.2.1 Selectarea celulelor, rândurilor, coloanelor, foii de calcul

Selectarea celulelor

Selectarea mai multor celule adiacente se realizează ţinând

apăsat butonul din stanga mouse-ului şi deplasând cursorul
peste celulele care trebuie selectate. O altă variantă pentru
selectarea unui grup de celule adiacente constă în selectarea
primei celule din grup şi apoi, ţinând apăsată tasta Shift,
selectarea ultimei celule din grup.

Pentru selectarea unui grup de celule care nu sunt adiacente,

se apasă tasta Ctrl şi apoi se selectează cu mouse-ul fiecare
celulă dorită.
 Selectarea rândurilor şi coloanelor

Selectarea rândurilor/coloanelor se realizează prin deplasarea cursorului mouse-ului

deasupra etichetelor (numere/litere) de identificare a rândurilor/coloanelor. Pentru

selectarea unor rânduri/coloane care nu sunt adiacente se foloseşte, la fel ca în cazul

celulelor, tasta Ctrl.

 Selectarea întregii foi de calcul

Pentru a selecta întreaga foaie de calcul se execută click-mouse-

stânga pe selctorul foii de calcul sau se apasă combinaţia de taste
Ctrl+A.

7
1.2.2.2 Inserarea de celule, rânduri, coloane
 Inserarea de celule
Inserarea celulelor noi se realizează prin selctarea tab-ului Home - grupul Cells -butonul Insert
- comanda Insert Cells sau prin alegerea opţiunii Insert din meniul contextual disponibil la
executarea unui click-mouse-dreapta pe celula lângă care se doreşte inserare de noi celule. În
caseta de dialog afişată pe ecran se selectează opţiunea corespunzătoare modului în care se doreşte
realizarea inserării celulelor noi raportat la celula activă (Figura nr. 1.3).

Figura nr. 1.3 Insearea de celule

Pentru inserarea simultană a mai multor celule, înainte de alegerea opţiunii de inserare se
selectează un număr de celule egal cu cel care se doreşte a fi inserat.
Inserarea de rânduri şi coloane

Înainte de alegerea opţiunii de inserare de noi rânduri/coloane trebuie selectate rândurile/coloanele

alături de care vor fi inserate noile elemente. Noile rânduri vor fi inserate deasupra rândurilor
curente, iar noile coloane în stânga coloanelor curente.

Inserarea de noi rânduri/coloane se realizează prin selectarea tab-ului Home grupul
 
Cells butonul Insert comanda Insert Sheet Rows/ Insert Sheet Columns sau
prin alegerea opţiunii Insert din meniul contextual disponibil la executarea unui click-mouse-
dreapta pe eticheta de rând sau de coloană.
Pentru inserarea simultană a mai multor rânduri/coloane, înainte de alegerea opţiunii de inserare
se selectează un număr de rânduri/coloane egal cu cel care se doreşte a fi inserat.

8
1.2.2.3 Ştergerea de celule, rânduri, coloane
Ştergerea celulelor

 
În urma selectării comenzii de ştergere a unor celule (tab-ul Home grupul Cells butonul

Delete comanda Delete Cells) pe ecran este afişată o casetă de dialog, similară celei afişate
la inserarea acestora, în cadrul căreia utilizatorul poate alege una dintre următoarele opţiuni:

o Shift cells left - celulele selectate sunt şterse, iar celulele din dreapta acestora

sunt mutate la stânga, luând astfel locul celulelor şterse;

o Shift cells up - celulele selectate sunt şterse, iar celulele de sub acestea sunt

mutate în sus, luând astfel locul celulelor şterse;

o Entire row – sunt şterse în întregime rândurile care conţin celulele selectate

pentru a fi şterse;

o Entire column – sunt şterse în întregime coloanele care conţin celulele selectate
pentru a fi şterse;

Aceeşi casetă de dialog este disponibilă după selectarea opţiunii Delete din meniul
contextual afişat la executarea unui click-mouse-drepta pe celulele de şters.

9
 Ştergerea rândurilor şi coloanelor

Se selectează rândurile/coloanele care urmează a fi şterse şi de pe Ribbon se alege tab-

  
ul Home grupul Cells butonul Delete comanda Delete Sheet Rows/ Delete
Sheet Columns sau se selectează opţiunea Delete din meniul contextual disponibil la
executarea unui click-mouse-dreapta pe etichetele de rânduri/coloane.

1.2.2.4 Modificarea dimensiunii rândurilor şi coloanelor

 Modificarea manuală a dimensiunii rândurilor şi coloanelor

Pentru a modifica manual dimensiunea unui rând/unei coloane se poziţionează cursorul
mouse-ului pe marginea din partea de jos a etichetei de rând/ marginea din dreapta
etichetie de coloană şi în momentul în care pe ecran este afişat simbolul

/ se glisează pe ecran, ţinând apăsat butonul din stânga mouse-ului, până se

ajunge la dimensiunea dorită.

Figura nr. 1.4 Modificare manuală Figura nr. 1.5 Modificare manuală
dimensiune rând dimensiune coloană

Ajustarea dimensiunii unui rând sau a unei coloane în funcţie de conţinut se realizează
executând dublu-click-mouse-stânga pe marginea din partea de jos a etichetei de rând/
marginea din dreapta etichetie de coloană.
Similar poate fi modificată simultan dimensiunea mai multor rânduri/coloane după
selectarea anterioară a acestora.

10
  Modificarea dimensiunii rândurilor şi coloanelor utilizând comenzile de pe
Ribbon

Se selectează rândurile/coloanele a căror dimensiune trebuie modificată, se alege tab-

 
ul Home grupul Cells butonul Format şi apoi una dintre comenzile de
redimensionare în funcţie de cerinţele utilizatorului (Figura nr. 1.6). În caseta de dialog
afişată pe ecran se introduce noua dimensiune pentru rândurile/coloanele. Figura nr. 1.7
prezintă caseta de dialog pentru stabilirea dimensiunii rândurilor.

Figura nr. 1.6 Comenzi pentru modificarea dimensiunii rândurilor şi coloanelor

Figura nr. 1.7 Caseta de dialog pentru stabilirea dimensiunii rândurilor

Opţiunile Row Height şi Colum Width pot fi selectate şi în meniul contextual disponibil la
executarea unui click-mouse-dreapta pe etichetele rândurilor/coloanelor pentru care se
doreşte modificarea dimensiunii.

Notă: Lăţimea unei coloane poate lua valori între 0 şi 255. Această valoare reprezintă
numărul de de caractere care pot fi afişate în celulă, utilizând fontul implicit în Microsoft
Excel. Înălţimea unui rând poate lua valori între 0 şi 409. Această valoare se măsoară în
„puncte”; 1 punct=0,035 cm.

11
1.2.2.5 Ascunderea/afişarea rândurilor şi coloanelor

Ascunderea rândurilor/coloanelor se realizează prin selectarea acestora şi alegerea tab-

   
ului Home grupul Cells butonul Format Hide& Unhide Hide Rows/Hide
Columns.

Rândurile/coloanele pot fi ascunse şi prin selectarea opţiunii Hide din cadrul meniului
contextual disponibil la la executarea unui click-mouse-dreapta pe etichetele
rândurilor/coloanelor pentru care trebuie realizată ascunderea.

Reafişarea rândurilor/ coloanelor care au fost ascunse se realizează prin selectarea

etichetelor rândurilor/ coloanelor adiacente acestora şi alegerea tab-ului

   
Home grupul Cells butonul Format Hide& Unhide Unhide Rows/ Unhide
Columns. Opţiunea de reafişare a rândurilor/coloanelor este disponibilă şi în meniul
contextual aferent acestora (opţiunea Unhide).

1.2.3 Copierea sau mutarea celulelor

Opţiunile de copiere (Copy), mutare (Cut), lipire (Paste) şi lipire specială (Paste Special)
sunt disponibile atât în cadrul tab-ului Home, cât şi în meniul contextual
aferent celulelor. De asemnenea, se pot utiliza combinaţiile de taste corespunzătoare
acestor acţiuni: Ctrl+C – pentru copiere, Ctrl+X – pentru mutare, Ctrl+V – pentru lipire,
Ctrl+Alt+V – pentru lipire specială.
Opţiunea de copiere poate fi utilizată pentru copierea conţinutului celulelor sau a
atributelor acestora. După selectarea celulelor sursă, se alege opţiunea de copiere, se
selectează celula din colţul sânga-sus al domeniului destinaţie şi apoi se alege una dintre
următoarele opţiuni:

 Paste – pentru a copia întregul conţinut al celulelor sursă (inclusiv atributele de

 formatare ale acestora) în domeniul destinaţie;

 Paste special – pentru a copia doar anumite componente sau atribute de formatare
ale celulelor sursă. După alegerea opţiunii de lipire specială pe ecran este afişată
o casetă de dialog (Figura nr. 1.8) în care utilizatorul selectează componenta sau
atributul de formatare aferente celulelor sursă care vor fi copiate în domeniul
destinaţie.

12
 Figura nr. 1.8 Opţiuni de lipire specială a celulelor
Spre exemplu, pentru a copia doar valorile, fără a copia atributele de formatare se
va utiliza opţiunea Values; pentru copierea atributelor de formatare, fără a copia
valorile se utilizează opţiunea Formats.

Figura nr. 1.9 Exemple copiere şi lipire specială a celulelor

13
Opţiunea de mutare poate fi utilizată doar pentru mutarea întregului conţinut al celulelor;
astfel, după ce a fost selectată opţiunea Cut pentru celulele al căror conţinut se doreşte
a fi mutat, în Microsoft Excel este disponibilă doar opţiunea de lipire a întregului conţinut
al celulelor (Paste), nu şi opţiunea de lipire specială (Paste Special).

1.2.4 Fixarea pe ecran a rândurilor şi coloanelor

În situaţia în care în foaia de calcul sunt introduse date care ocupă un număr mare de
rânduri şi/sau coloane, atunci când se derulează foaia de calcul pe orizontală sau pe
verticală, la un moment dat, primele rânduri sau coloane nu mai sunt vizibile pe ecran.
Dacă primele rânduri şi/sau coloane din foaia de calcul conţin date care ar trebui să fie în
permanenţă afişate pe ecran (spre exemplu antetul de tabel) este necesara fixarea
acestora pe ecran.
Este important de ştiut faptul ca pot fi fixate pe ecran doar rânduri din partea superioară
a foii de calcul şi/sau coloane din partea stângă a acesteia, nu rânduri şi coloane din
mijlocul foii de calcul.
Opţiunile de fixare pe ecran a rândurilor şi/sau coloanelor sunt disponibile în cadrul
 
tab-ului View grupul Window butonul Freeze Panes (Figura nr. 1.10)

Figura nr. 1.10 Fixarea pe ecran a rândurilor şi/sau coloanelor

Opţiunile „Freeze Top Row” şi „Freeze Top Column” fixează pe ecran primul rând,
respectiv prima coloană din foaia de calcul, indiferent de elementul selectat în momentul
activării opţiunii.
Opţiunea „Freeze Panes” fixează pe ecran anumite rânduri şi/sau coloane, în funcţie
elementul din foaia de calcul selectat în momentul activării opţiunii. Astfel, utilizatorul
trebuie să ţină cont de următoarele reguli:

14
 o Dacă înainte activării opţiunii Freze Panes este selectat un rând din foaia de

calcul, atunci pe ecran vor fi fixate toate rândurile de deasupra acestuia;

o Dacă înainte activării opţiunii Freze Panes este selectată o coloană din foaia

de calcul, atunci pe ecran vor fi fixate toate coloanele din stânga acesteia;
o Dacă înainte activării opţiunii Freze Panes este selectată o celulă din foaia de
calcul, atunci pe ecran vor fi fixate toate rândurile de deasupra acesteia şi toate
coloanele din stânga acesteia;
Exemplu (Figura nr. 1.11): Să se fixeze pe ecran primele 3 rânduri (antetul coloanelor
tabelului) şi primele 2 coloane (numărul curent, numele şi prenumele cursanţilor evaluaţi)
ale foii de calcul.
Rezolvare exemplu: Se selectează celula C4 şi se alege opţiunea Freeze Panes, din
 
cadrul tab-ului View grupul Window butonul Freeze Panes.

Figura nr. 1.11 Exemplu de fixare pe ecran rânduri şi coloane

15
Anularea fixării pe ecran a rândurilor şi/sau coloanelor se realizează selectând
 
opţiunea Unfreeze Panes (tab-ului View grupul Window butonul Freeze Panes).
Această opţiune este disponibilă doar după ce anterior a fost activată opţiunea de fixare
a rândurilor şi/sau coloanelor pe ecran.
1.2.5 Gestionarea foilor de calcul
Zona de gestiune a foilor de calcul (Figura nr. 1.12), poziţionată în partea de jos a
registrului de lucru, cuprinde:
o butoane care permit deplasarea între foile de calcul existente în registrul de

lucru curent;
o etichetele foilor de calcul; pentru vizualizarea conţinutului unei foi de calcul se
execută clik-mouse-stânga pe eticheta sa;
o un buton pentru inserarea unei noi foi de calcul.

Figura nr. 1.12 Zona de gestiune a foilor de calcul

La executarea unui click-mouse-dreapta pe eticheta unei foi de calcul este afişat un
meniu contextual care cuprinde opţiuni referitoare la foile de calcul (Figura nr. 1.13).
Aceste opţiuni sunt disponibile şi în cadrul tab-ului Home, butoanele Insert, Delete şi
Format (Figura nr. 1.14).

Figura nr. 1.13 Opţiuni disponibile în cadrul meniului contextual aferent foilor de calcul

16
 Figura nr. 1.14 Opţiuni disponibile în cadrul tab-ului Home pentru gestiunea foilor de calcul

 Inserarea foilor de calcul

Foile de calcul inserate utilizând opţiunea disponibilă în meniul contextual (Figura nr.
1.13) sau pe cea disponibilă în cadrul tab-ului Home (Figura nr. 1.14) vor fi poziţionate
înaintea foii de calcul active. Pentru a insera o foaie de calcul la finalul foilor de calcul
existente se utilizează butonul de inserare a unei noi foi de calcul, poziţionat în zona de
gestiune a foilor de calcul (Figura nr. 1.12). Pentru a insera mai multe foi de calcul
simultan, înainte de alegerea opţiunii de inserare, se selectează, ţinând apăsată tasta
Shift, un număr de foi de calcul existente egal cu cel care se doreşte a fi inserat.

 Ştergerea foilor de calcul

Se selectează etichetele corespunzătoare foilor de calcul care trebuie şterse şi se alege

opţiunea de ştergere.

 Redenumirea foilor de calcul

Se selectează foaia de calcul care trebuie redenumită, se alege opţiunea de redenumire,

se introduce de la tastatură noua denumire şi se validează prin apăsarea tastei Enter.

17
Mutarea sau copierea foilor de calcul
Se selectează etichetele foilor de calcul care urmează să fie mutate sau copiate şi se
alege opţiunea corespunzătoare acestei acţiuni. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog
Move or Copy (Figura nr. 1.15). În cadrul acesteia se selectează:

o Registrul de lucru în care vor fi poziţionate foile de calcul copiate sau mutate; o
Denumirea foii de calcul înaintea căreia vor fi poziţionate (în registrul de lucru
destinaţie) foile de calcul copiate sau mutate;

o Opţiunea de creare a unei copii se bifează doar în cazul în care se doreşte

copierea foilor de calcul; în cazul mutării acestora opţiunea nu trebuie selectată.

Figura nr. 1.15 Caseta de dialog aferentă opţiunii de mutare sau copiere a foilor de calcul

 Schimbarea culorii de fundal pentru etichetele foilor de calcul

Se selectează etichetele foilor de calcul, se alege opţiunea de schimbare a culorii de
fundal a acestora şi se selectează culoarea dorită. Figura nr. 1.16 prezintă un exemplu
de aplicare a culorii de fundal galben pentru etichetele foilor de calcul Sheet1 şi Sheet2.

Figura nr. 1.16 Exemplu privind aplicarea unei culori de fundal pentru etichetele foilor de calcul

18
1.3 Formule şi funcţii

1.3.1 Referinţe celulare

Referinţele (adrese) celulare identifică locaţia unei celule sau a unui grup de celule în
foaia de calcul. Referinţele aferente celulei sau grupului de celule active (selectate la un
moment dat) sunt afişate în Bara de adrese (Name Box) - Figura nr. 1.17.

Figura nr. 1.17 Bara de adrese

 Structura referinţelor celulare

Referinţele celulare aferente unei celule sau unui grup de celule (câmp) se formează
după cum urmează (Figura nr. 1.18):

o Referinţa unei celule este compusă din litera coloanei şi numărul rândului la a
căror intersecţie se află celula respectivă. Exemplu: C5

o Referinţa unui câmp este formată din referinţa primei celule şi referinţa ultimei
celule din câmp, separate de simbolul ”:” Exemplu: B12:E12

Figura nr. 1.18 Referinţe celulare

19
 Referirea celulelor dintr-o altă foaie de calcul a aceluiaşi registru de lucru se realizează
utilizând următoarea structură:

Nume foaie de calcul! Referinţe celulare

Exemplu: Referirea câmpului A1:B5 din foaia de calcul Sheet2:

Sheet2!A1:B5

Referirea celulelor dintr-o foaie de calcul dintr-un alt registru de lucru se realizează
utilizând următoarea structură:

[Nume registru de lucru]Nume foaie de calcul! Referinţe celulare

Exemplu: Referirea câmpului A1:D45 din foaia de calcul Vanzari a registrului de lucru

Rapoarte:

[Rapoarte]Vânzări!A1:D45
 Tipuri de adrese (referinţe) celulare

În celulele foii de calcul se poate face referire, prin intermediul formulelor sau funcţiilor, la
valorile altor celule, utilizând adresele celulare. În funcţie de modul în care se comportă
la copiere, se deosebesc trei tipuri principale de adrese celulare: relative, absolute (fixe)
şi mixte (Tabelul nr. 1.1).

20
 Tabelul nr. 1.1 Tipuri de adrese celulare

Relative (ex. A1) - se modifică prin copiere atât

litera coloanei, cât şi numărul rândului.

Absolute sau fixe (ex. $A$1) – nu se modifică

prin copiere nici litera coloanei, nici numărul
rândului. Transformarea unei adrese relative
în adresă absolută se realizează prin selectare
acesteia şi apăsarea tastei F4.

Mixte – elementul component al adresei

celulare (litera coloanei sau numărul
rândului) care este precedat de simbolul
$ rămâne neschimbat
  la copiere, celălat
se modifică.
Ex. $A1 – litera coloanei rămâne fixă,
numărul
 rândului se modifică la copiere.

Ex. A$1 – litera coloanei se modifică la

copiere, numărul rândului rămâne fix.

Identificarea unei celule sau a unui câmp prin atribuirea unui nume
Identificarea unei celule sau a unui câmp se poate realiza nu numai prin intermediul
referinţelor celulare, ci şi prin atribuirea unui nume. În cadrul aceluiaşi registru de lucru
numele trebuie să fie unice.

Figura nr. 1.19 Caseta de dialog utilizată pentru atribuirea de nume pentru celule şi câmpuri

21
Atribuirea unui nume presupune selectarea celulei sau a câmpului la care acesta se

referă şi activarea comenzii Define Name (tab-ul Formulas grupul Defined Names).
În caseta de dialog (Figura nr. 1.19) afişată pe ecran se completează următoarele rubrici:


 
Name - numele atribuit celulei sau câmpului;

 Scope - nivelul la care este accesibil numele: local (la  nivelul foii de calcul -
Worksheet) sau global (la nivelul întregului registru de lucru –
Workbook);

 
Comment – opţional poate fi completată o explicaţie suplimentară;


Refers to – conţine adresa celulei sau câmpului pentru care se atribuie noul nume;
această rubrică este completată automat în cazul  în care celula sau câmpul au fost

selectate anterior activării comenzii Define Name.
După completarea rubricilor, noul nume se validează prin apăsarea butonului OK.

O altă modalitate de atribuire a unui nume de câmp constă în selecţia acestuia,

completarea numelui în Bara de adrese (Name Box) în locul referinţei celulare şi validarea
acestuia prin acţionarea tastei Enter.

Microsoft Excel oferă şi opţiunea generării

automate a unui nume de câmp.


În acest scop se selectează tab-ul Formulas grupul

Defined Names butonul Create from Selection. Pe
ecran este afişată caseta de dialog Create Names from
Selection (Figura nr. 1.20) în

care utilizatorul selectează opţiunea

corespunzătoare poziţiei în cadrul câmpului a textului
pe care doreşte să îl utilizeze pe post de nume:
o primul (Top row) sau ultimul (Bottom row)
rând al câmpului; sau

o coloana din stânga (Left column) sau dreapta

(Right column) câmpului.

Figura nr. 1.20 Generarea automată denume de câmpuri

22
 Gestiunea numelor de câmpuri se realizează prin selectarea comenzii Name

Manager (tab-ul Formulas grupul Defined Names). În cadrul casetei de dialog
Name Manager (Figura nr. 1.21) este afişată o listă cu toate numele de câmpuri definite
în registrul de lucru curent. Acestea pot fi editate (butonul Edit) sau şterse (butonul
Delete). De asemenea, se pot aplica o serie de filtre asupra listei de nume (butonul Filter).

Figura nr. 1.21 Gestiunea numelor de câmpuri

1.3.2 Lucrul cu formule şi funcţii

Formulele Excel generează rezultate ca urmare a prelucrării unor date (preluate din
celulele foiilor de calcul şi/sau sub formă de constante) prin utilizarea:

  operatorilor matematici (vezi subcapitolul 1.3.2.1); şi/sau

 funcţiilor (vezi subcapitolul 1.3.2.2).

Datele din celulele foilor de calcul sunt introduse în cadrul formulelor de calcul sub formă
de referinţe celulare sau nume de câmpuri (vezi subcapitolul 1.3.1).
Înainte de introducerea unei formule, se selectează celula sau celulele în care se doreşte
obţinerea rezultatului. Orice formulă este precedată de semnul „=”. În momentul
introducerii, conţinutul formulelor este afişat atât în cadrul celulei/celulelor în care sunt
introduse, cât şi pe Bara de formule (Figura nr. 1.22). După introducerea conţinutului unei
formule, validarea acesteia se realizează prin apăsarea tastei Enter sau prin apăsarea
butonului de validare de pe Bara de formule (Figura nr. 1.22). Anularea introducerii unei
formule se realizează prin apăsarea tastei Esc sau prin apăsarea butonului de anulare
de pe Bara de formule.

23
 Figura nr. 1.22 Bara de formule

1.3.2.1 Utilizarea operatorilor matematici în cadrul formulelor

Operatorii matematici care pot fi utilizaţi în formulele Excel sunt: + (adunare), - (scadere),
/ (împărţire), * (înmulţire), ^ (ridicare la putere). În cazul în care se utilizează mai mulţi
operatori într-o formulă, trebuie să se ţină cont de ordinea în care operaţiile matematice
sunt efectuate. Ordinea operaţiilor poate fi schimbată prin utilizarea parantezelor. Astfel,
primele sunt luate în calcul operaţiile cuprinse între paranteze, urmate de:
o Ridicările la putere;
o Împărţiri şi înmulţiri; aceste două tipuri de operaţii au acelaşi nivel de

importanţă şi sunt luate în calcul în ordinea apariţiei de la stânga la dreapta;

o Adunările şi scăderile; de asemenea considerate ca având acelaşi nivel de

importanţă şi luate în calcul în ordinea apariţiei de la stânga la dreapta. Exemplu

(Figura nr. 1.23): Să se calculeze (în celula C2) valoarea (inclusiv TVA) pentru un
produs vândut, ţinând cont de cantitatea vândută (celula A2) şi de preţul de vânzare
(celula B2).

Figura nr. 1.23 Exemplu utilizare operatorii matematici în cadrul unei formule
de calcul Excel

24
1.3.2.2 Utilizarea funcţiilor în cadrul formulelor

În cadrul formulelor poate fi utilizată o gamă largă de funcţii predefinite în Microsoft Excel
sau funcţii definite de către utilizator cu ajutorul limbajului Visual Basic for Applications.
Indiferent de categoria din care fac parte, funcţiile sunt compuse din:
o Denumirea funcţie

o Unul sau mai multe argumente – introduse între paranteze rotunde şi separate prin
virgulă „ , ” sau punct şi virgulă „ ; ” în funcţie de parametrii regionali configuraţi în
sistemul de operare.

Exemplu (Figura nr. 1.24):


Funcţia SUM utilizată în celula C9 pentru calculul Valorii totale a vânzărilor are un
singur argument – câmpul C2:C7. În acest caz, funcţia va însuma
 valorile tuturor
 celulelor din cadrul acestui câmp (C2+C3+C4+C5+C6+C7).

Funcţia SUM utilizată în celula C11 pentru calculul Valorii vânzărilor pentru punctul
de vânzare A are 3 argumente – celulele C2, C5 şi C7. În această situaţie, funcţia
va însuma valorile din aceste celule (C2+C5+C7).

Figura nr. 1.24 Exemple utilizare funcţii în cadrul formulelor de calcul Excel

25
 Varianta 1- Se tastează funcţia în mod direct în cadrul unei celule sau pe bara de formule.
După tastarea semnului „=” şi a primei litere din denumirea funcţiei, pe ecran este afişată o listă
cu toate funcţiile disponibile a căror denumire începe cu litera respectivă. Pentru a insera o funcţie
din listă se selectează denumirea acestia şi se execută dublu-click-mouse-stânga aceasta sau se
apasă tasta Tab.

Varianta 2- Se apasă butonul de inserare a unei funcţii (Insert Function) de pe bara de formule
(Figura nr. 1.25). În caseta de dialog Insert Function se caută funcţia utilizând cuvinte cheie sau
se selectează categoria acesteia. După afişarea listei de funcţii se selectează denumirea funcţiei şi
se apasă butonul OK. Pe ecran este afişată caseta de dialog Function Arguments în cadrul căreia
se introduc argumentele funcţiei şi se validează prin apăsarea butonului OK.

26
 Figura nr. 1.25 Introducerea unei funcţii utilizând butonul Insert Function

 Varianta 3- Se selectează tab-ul Formulas butonul corespunzător categoriei

din care face parte funcţia denumirea funcţiei (Figura nr. 1.26). Pe ecran va fi afişată
caseta de dialog Function Arguments prezentată anterior în Figura nr. 1.25.

Figura nr. 1.26 Introducerea unei funcţii utilizând comenzile aferente tab-ului Formulas
Funcţiile predefinite din Excel sunt împărţite pe categorii ţinând cont de funcţionalitate lor: funcţii
matematice, funcţii statistice, funcţii financiare, funcţii logice, funcţii de tip dată calendaristică,

27
funcţii de consultare, funcţii de tip text, funcţii de tip bază de date, funcţii de informare, funcţii de
inginerie, funcţii de tip cub, funcţii de compatibilitate. Principalele funcţii predefinite sunt
prezentate în Capitolul 1.6.

Notă: Prin utilizarea combinată a funcţiilor şi operatorilor matematici se pot obţine formule de
calcul complexe.

1.3.2.3 Copierea formulelor

O formulă introdusă într-o celulă din foaia de calcul poate fi copiată şi în alte celule, utilizând una
dintre următoarele modalităţi:

Varianta 1: Prin facilitatea de Autoumplere (Auto Fill):

o Se selectează celula care conţine formula;

o Se poziţionează mouse-ul din colţul din dreapta jos al celulei selectate;
o Atunci când cursorul ia forma unui „semn plus” negru ( ) se glisează cu

mouse-ul, ţinând apăsat butonul din stânga acestuia, până când selecţia este extinsă
asupra tuturor celulelor în care se doreşte copierea formulei;

o După ce formula a fost copiată în toate celulele dorite, se eliberează butonul mouse-ului.

Figura nr. 1.27 prezintă un exemplu de copiere în celulele C6, C7, C8 şi C9 a formulei de calcul
care a fost introdusă anterior în celula C5. În acest exemplu se poate observa şi modul în care se
comportă la copiere adresele celulelor care intră în formula de calcul:

Adresa celulei B5 (adresă relativă) se modifică prin copiere, transformându-se în B6, B7

etc. Astfel, sunt luate în calcul preţurile de vânzare în RON corespunzătoare produselor
pentru care se calculează preţurile de vânzare în
Euro.

Adresa celulei $B$2 (adresă fixă) nu se modifică prin copiere deoarece, indiferent de
produs, cursul euro trebuie preluat din aceeaşi celulă.

28
 Figura nr. 1.27 Exemplu de copiere a unei formule prin facilitatea de autoumplere
În situaţia în care în cadrul formulei nu ar fi utilizată o adresă fixă pentru celula care conţine cursul
euro, copierea formulei ar genera apariţia unor erori (Figura nr. 1.28). Acest fapt se datorează
modificării prin copiere a adresei celulei B2 în B3, B4 etc. (celule care nu conţin cursul euro care
trebuie luat în calculul Preţului de vânzare în Euro).

Figura nr. 1.28 Exemplu de copiere prin facilitate de autoumplere a unei formule care
conţine o eroare
Notă: Ca alternativă la utilizarea unei adrese fixe pentru celula care conţine cursul euro, se poate
atribui un nume pentru această celulă (vezi subcapitolul 1.3.1), nume care să fie utilizat în cadrul
formulei de calcul a Preţului de vânzare în Euro. Spre exemplu, dacă se atribuie pentru celula B2
numele Curs_valutar, formula de calcul introdusă în celula C5 va fi: =B5/Curs_valutar

Varianta 2: Folosind opţiunile de copiere (Copy) şi lipire (Paste):

29
 o Se selectează celula care conţine formula;

Se apelează funcţia de copiere (vezi subcapitolul 1.2.3 Copierea sau mutarea celulelor);
o Se selectează celulele în care se doreşte copierea formulei;

o Se apelează funcţia de lipire (vezi subcapitolul 1.2.3 Copierea sau mutarea celulelor).
1.3.2.4 Semnificaţia erorilor standard asociate formulelor
În unele situaţii, din diferite cauze, formulele de calcul returnează erori. Semnificaţiile erorilor
standard care pot să apară ca urmare a introducerii unei formule de calcul sunt prezentate în
Tabelul nr. 1.2.
Tabelul nr. 1.2 Semnificaţiile erorilor standard asociate formulelor
Eroare Semnificaţie
######### Coloana nu este suficient de lată pentru a putea fi afişate toate
caracterele introduse în celulă sau celula conţine valori negative de tip
dată calendaristică sau oră.
#VALUE! Formula introdusă în celulă conţine tipuri de date diferite sau
necorespunzătoare (spre exemplu se face diferenţa între o valoare
numerică şi un şir de caractere).
#NAME! În cadrul formulei este utilizată o funcţie neinstalată sau a cărei
denumire este scrisă greşit. De asemenea, această eroare poate să
apară în situaţia în care formula face referire la nume de câmpuri
scrise greşit.
#REF! Referinţa unei celule utilizate în cadrul formulei nu este validă (spre
exemplu, celula la care se face referire a fost ştearsă după utilizarea
sa în cadrul formulei).
#DIV/0! În cadrul formulei se face împărţirea unui număr la 0 sau la o celulă
care nu conţine nici o valoare.
#NUM! Formula sau funcţia conţine valori numerice care nu sunt valide.
#N/A! O valoare nu este disponibilă pentru o funcţie sau o formulă.
#NULL! Formula face referire la două câmpuri care nu se intersectează.

30
 1.4 Generarea seriilor de date

Microsoft Excel oferă posibilitatea generării automate a seriilor de date prin utilizarea metodei
Auto Fill. Această metodă poate fi utilizată atât pentru completarea automată a seriilor de date
numerice şi alfa-numerice, cât şi în cazul datelor calendaristice.
Generarea seriilor de date numerice şi alfa-numerice
Se introduc primele 2 valori ale seriei de date. Se selectează celulele care conţin aceste valori,
se poziţionează cursorul de la mouse în colţul din dreapta jos al selecţiei şi se glisează mouse-
ul (pe verticală sau orizontală) pentru generarea seriei de date. Seria de date va fi completată
automat în funcţie de pasul de incrementare stabilit prin primele 2 valori ale seriei.
În colţul din dreapta jos al câmpului care conţine seria de date sunt afişate opţiunile de
completare automată (Auto Fill Options). Sunt disponibile următoarele opţiuni pentru
completarea automată a seriei de date (Figura nr. 1.29):
o Fill Series – este completată seria de date, fiind copiate şi atributele de

formatare aplicate pentru celulele care conţin primele 2 elemente ale seriei;

o Fill Without Formatting – este completată seria de date, fără a fi copiate şi formatările.

Figura nr. 1.29 Generarea seriilor de date numerice

Notă: Pentru a putea fi generată o serie de date alfa-numerice, partea numerică a şirului de
caractere trebuie să fie poziţionată la sfârşitul acestuia (Ex. Depozit1).

31
 Generarea seriilor de date calendaristice
Se introduce prima dată calendaristică din serie. Se selectează celula care conţine această dată, se
poziţionează cursorul de la mouse în colţul din dreapta jos al acesteia şi se glisează mouse-ul (pe
verticală sau orizontală) pentru generarea seriei de date.
În cazul seriilor de date calendaristice sunt disponibile următoarele opţiuni de completare automată
(Figura nr. 1.30):
o Fill Series – este completată seria de date prin incrementarea zilei;
o Fill Without Formatting – este completată seria de date prin incrementarea

zilei, fără a fi copiate şi formatările;

o Fill Days – este completată seria de date prin incrementarea zilei;
o Fill Weekdays - este completată seria de date prin incrementarea zilei, doar

pentru zilele lucrătoare, fiind eliminate din serie zilele de week-end;

o Fill Months – este completată seria de date prin incrementarea lunii; o Fill Years
– este completată seria de date prin incrementarea anului;

Figura nr. 1.30 Generarea seriilor de date calendaristice

32
Notă: Pentru a genera automat o serie de date calendaristice cu un pas de incrementare diferit de 1
pentru zile, luni sau ani, se introduc primele două date calendaristice respectând pasul de
incrementare dorit şi se generează seria pe baza acestora.

1.5 Formatarea celulelor

Asupra celulelor din foile de calcul Microsoft Excel pot fi aplicate formatări fie înainte, fie după
introducerea datelor. Înainte de a aplica formatările, se selectează celulele aupra cărora acestea vor
acţiona. Principalele modalităţi de aplicare a formatărilor sunt:
a. Acţionarea butoanelor de comandă aferente grupurilor de comenzi Font, Alignment,
Number şi Styles (situate în cadrul tab-ului Home);

b. Utilizarea opţiunilor disponibile în caseta de dialog Format Cells, apelată:

Fie prin executarea unui click-mouse-dreapta pe celulele asupra cărora se doreşte

o
aplicarea unui format şi selectarea opţiunii Format Cells din meniul contextual;
1.5.1 Formatarea tipurilor de date
Tipurile de date se referă la caracteristicile informaţiilor stocate în celulele foilor de calcul (spre
exemplu date de tip numeric, date de tip text). În funcţie de tipurile de date care vor fi stocate în
celule se pot aplica diferite formate de afişare a acestora:
 Prin utilizarea comenzilor disponibile în grupul de comenzi Number, din cadrul tab-ului
Home (Figura nr. 1.31); sau

Figura nr. 1.31 Grupul de comenzi Number

33
  Prin utilizarea opţiunilor disponibile în cadrul tab-ului Number din caseta de dialog
Format Cells (Figura nr. 1.32).

Figura nr. 1.32 Caseta de dialog Format Cells tab-ul Number

În caseta de dialog Format Cells tab-ul Number (Figura nr. 1.32) se poate selecta una dintre
următoarele categorii de formate:
General – nu presupune aplicarea unui format specific;

Number – se utilizează pentru formatarea numerelor prin aplicarea următoarelor

caracteristici de formatare:
o Numărul de zecimale (rubrica Decimal places);

o Utilizarea separatorului de mii (bifarea casetei de validare Use 100 Separator);


o Selectarea unui format de afişare pentru numere negative (rubrica Negative
numbers);

34
Currency – se utilizează pentru valori monetare. Caracteristici de formatare: o
Numărul de zecimale (rubrica Decimal places);
o Simbolul monetar (rubrica Symbol);

o Selectarea unui format de afişare pentru numere negative (rubrica Negative

numbers);

Accounting – se utilizează pentru valori monetare. Diferenţa faţă de categoria

Currency constă în cazul categoriei Accounting sunt aliniate în cadrul coloanei atât
simbolurile monetare, cât şi separatorii de zecimale;
Date – se utilizează pentru afişarea datei calendaristice şi a orei. Fiecare dată calendaristică
este stocată în Excel sub forma unui număr serial (Figura nr. 1.33). În funcţie de locaţia
selectată (rubrica Location) se modifică ordinea de afişare a elementelor componente ale
datei calendaristice în cadrul rubricii

Type. Spre exemplu, pentru locaţia România formatul de afişare este zi/lună/an, pentru
locaţia English (US) formatul de afişare este lună/zi/an.

Figura nr. 1.33 Numărul serial corespunzător unei date calendaristice

Time - se utilizează pentru afişarea orei. La fel ca în cazul datei calendaristice, ora este
stocată în Excel sub forma unui număr serial. Formatele de afişare disponibile la rubrica
Type depind de locaţia selectată la rubrica Location.

Percentage – multiplică valoarea celulei cu 100 şi afişează rezultatul cu simbolul de

procent (%);
Fraction - se utilizează pentru afişarea diferitelor tipuri de fracţii;
Scientific – afişează numerele în format ştiintific. Spre exemplu: 5,6568E+17 ;
Text – conţinutul celulei este tratat ca fiind text chiar dacă este de tip numeric;

35
 Special – se utilizează pentru afişarea datelor de tip: cod poştal, număr de telefon, cod
numeric personal. Formatul de afişare depinde de locaţia selectată la rubrica Location;

Custom – se utilizează pentru construirea unor formate personalizate pentru afişarea

datelor, prin folosirea unor coduri.
1.5.2 Formatarea privind alinierea textului
Formatarea privind alinirea textului poate fi aplicată prin folosirea uneia dintre următoarele
modalităţi:

Prin utilizarea comenzilor disponibile în grupul de comenzi Alignment, din cadrul tab-
ului Home (Figura nr. 1.34); sau

Figura nr. 1.34 Grupul de comenzi Alignment

Prin utilizarea opţiunilor disponibile în cadrul tab-ului Alignment din caseta de dialog
Format Cells (Figura nr. 1.35).

36
 Figura nr. 1.35 Caseta de dialog Format Cells tab-ul Alignment
În caseta de dialog Format Cells tab-ul Alignment (Figura nr. 1.35) se pot selecta următoarele
opţiuni de formatare:
Rubrica Horizontal – se selectează tipul de aliniere a textului pe orizontală în cadrul
celulei;

Rubrica Vertical – se selectează tipul de aliniere a textului pe verticală în cadrul celulei;

Caseta de validare Wrap text – se bifează în cazul în care se doreşte scrierea textului pe
mai multe rânduri în cadrul celulei (Figura nr. 1.36);

Figura nr. 1.36 Utilizarea opţiunii Wrap text pentru celula A1

Caseta de validare Shrink to fit – se bifează în cazul în care se doreşte micşorarea
caracterelor astfel încât sa se încadreze în lăţimea coloanei (Figura nr. 1.37);

Figura nr. 1.37 Utilizarea opţiunii Shrink to fit pentru celula A1

37
 Caseta de validare Merge cells – se bifează în cazul în care se doreşte fuzionarea mai multor
celule (Figura nr. 1.38); anularea fuzionării celulelor se realizează prin debifarea casetei de
validare Merge cells;

Figura nr. 1.38 Utilizarea opţiunii Merge cells pentru fuzionarea celulelor A4, A5 şi A6
Rubrica Text direction – se selectează direcţia de afişare a textului în cadrul celulei (de la
dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta);

Secţiunea Orientation – este utilizată pentru stabilirea modului de orientare a textului în

cadrul celulei (Figura nr. 1.39).

Figura nr. 1.39 Utilizarea opţiunilor disponibile în secţiunea Orientation

1.5.3 Formatarea caracterelor

Formatarea caracterelor se poate realiza prin folosirea uneia dintre următoarele modalităţi:
Prin utilizarea comenzilor disponibile în grupul de comenzi Font, din cadrul tab-ului Home (Figura
nr. 1.40); sau

Figura nr. 1.40 Grupul de comenzi Font

38
 Prin utilizarea opţiunilor disponibile în cadrul tab-ului Font din caseta de dialog
Format Cells (Figura nr. 1.41).

Figura nr. 1.41 Caseta de dialog Format Cells tab-ul Font

Efectele (Effects) care pot fi aplicate asupra textului sunt: taierea textului cu o linie (Strikethrough),
scrierea textului sub formă de putere (Superscript) şi scrierea textului sub formă de indice
(Subscript).
1.5.4 Aplicarea bordurilor pentru celule

Aplicarea bordurilor pentru celule se poate realiza prin folosirea uneia dintre următoarele
modalităţi:
Prin utilizarea comenzilor disponibile în grupul de

comenzi Font, din cadrul tab-ului Home; sau


 în cadrul tab-ului Border din caseta de dialog
Prin utilizarea opţiunilor disponibile
Format Cells (Figura nr. 1.42).

39
 Figura nr. 1.42 Caseta de dialog Format Cells tab-ul Border

1.5.5 Aplicarea culorii de fundal pentru celule

Aplicarea unei culori de fundal pentru celule se poate realiza prin folosirea uneia dintre
următoarele modalităţi:

Prin utilizarea opţiunilor disponibile în cadrul tab-ului Fill din caseta de dialog Format Cells
(Figura nr. 1.43).

40
 Figura nr. 1.43 Caseta de dialog Format Cells tab-ul Fill

1.5.6 Aplicarea unui stil pre-definit pentru celule şi tabele

 Stiluri pre-definite pentru celule

Un stil de formatare a celulelor reprezintă un set de caracteristici de formatare (formatul de afişare

a datelor, alinierea textului, formatul aplicat asupra caractere, borduri pentru celule, culoare de
fundal pentru celule) care pot fi aplicate ca un grup asupra celulelor.
 
Stilurile pre-definite pentru celule sunt disponibile în cadrul tab-ului Home grupul Style
butonul Cell Styles.
 Stiluri pre-definite pentru tabele
Stilurile pre-definite care pot fi aplicate asupra tablelelor sunt disponibile în cadrul tab-
 
ului Home grupul Style butonul Format as Table. Utilizarea unui stil pre-definit
pentru un tabel nu implică numai aplicarea unor atribute de formatare pentru celulele acestuia, ci
şi posibilitatea utilizării unor opţiuni specifice acestui tip de tabele. Astfel, după aplicarea unui stil
pre-definit pentru un tabel:
o Pe Ribbon este afişat tab-ul Design (Figura nr. 1.44) care cuprinde opţiuni care pot fi
utilizate în cadrul tabelelor cu un stil pre-definit;
41
 Figura nr. 1.44 Tab-ul Design specific tabelelor cu stil pre-definit

o În cadrul tabelului este afişat, în fiecare celulă antet de coloană, câte un buton de selecţie care
permite alegerea unor opţiuni de sortare şi filtrare a datelor (Error! Reference ource not found.).
Opţiunile de sortare şi flitrare a datelor sunt prezentatedetaliat în Subcapitolul Error! Reference
ource not found. şi Subcapitolul Error! Reference ource not found..

Formulele de calcul introduse în orice celulă dintr-o coloană a unui tabel pre-definit sunt extinse
în mod automat în toate celulele din coloana respectivă fără a fi necesară copierea lor manuală.

Figura nr. 1.45 Opţiuni de sortare şi filtrare a datelor din tabele cu stil pre-definit

42
Înlăturarea stilului pre-definit aplicat asupra unui tabel se realizează prin selectarea opţiunii
Convert to Range disponibilă în cadrul tab-ului Design (Figura nr. 1.44).
1.6 Formatarea condiţională
Formatarea condiţională este una dintre facilităţile vizuale ale Excel-ului ce permite evidenţierea
celule ale căror date îndeplinesc anumite condiţii. Instrumentul de formatare condiţională este
furnizat cu opţiuni noi ce oferă un mod de vizualizare mai pronunţat datelor dintr-o celulă sau o
plajă de celule ce se doresc a fi evidenţiate.
Primul pas îl reprezintă selectarea plajei de celule pe care dorim să aplicăm formatarea
condiţională.
Din meniul Home grupul de butoane
Styles se selectează opţiunea Conditional Formatting (Figura nr. 1.46).

Astfel, modificare aspectului unor celule pentru a

scoate în evidenţă anumite date sau pentru a
vizualiza o plajă de celule utilizând bare de date,
scale de culori sau seturi de pictograme se
realizează pe baza respectării unor condiţii sau
criterii. În cazul în care condiţia este adevărată, zona
de celule se formatează pe baza condiţiei, în cazul în
care condiţia este falsă, zona de celule nu se
formatează.

Figura nr. 1.46 Opţiunea Conditional Formatting

43
Dacă, în cadrul unei plaje numerice, dorim să evidenţiem celulele cu valori mai mari, mai mici sau
egale cu o anumită valoare, între anumite valori impuse prin cerinţele utilizatorului sau valori
duplicate putem să optăm pentru varianta Conditional Formatting Highlight Cells Rules
(Figura nr. 1.47):

Greater Than
Less Than
Between
Equal to
Duplicate Values

Figura nr. 1.47 Opţiunea Highlight Cells Rules

Notă: Când se specifică criteriile pentru regulile condiționale este posibil să folosiţi referinţe
celulare în locul unor valori fixe, chiar şi din alte foi de lucru ale registrului curent.
Evidenţierea celulelor care conţin un anumit text sau a datelor calendaristice dintr-o anumită
perioadă se realizează din acelaşi meniu (Figura nr. 1.47), dar alegând opţiunile: Text that Contains
sau A Date Occuring.
Exemplu: Să se evidenţieze (formateze conditional) celulele din tabelul alăturat (Figura nr. 1.48)
ce conţin textul Bucureşti în cadrul lor.

44
 Figura nr. 1.48 Tabel sursă pentru formatarea condiţională

Se poate selecta întregul tabel sau doar coloana corespunzătoare criteriului de selecţie,
respectiv “Judet” sau “Localitate”.

Din meniul Home Conditional Formatting Highlight Cells Rules Text that
Contains. Denumirea judeţului se poate insera de la tastatură (Figura nr. 1.49) sau se
poate selecta prima referinţă celulară în care apare denumirea respectivă (Figura nr.
1.50). De asemenea, se poate observa varietatea de culori în care poate fi evidenţiată
celula formatată, de la font roşu pe fundal roşu deschis la diverse alte combinaţii
coloristice personalizate (Figura nr. 1.50).

Figura nr. 1.49 Introducerea de la tastatură a condiţiei de formatare

45
 Figura nr. 1.50 Aplicare formatării condiţionale de text asupra tabelului sursă
Evidenţierea celulelor într-un clasament al primelor sau ultimelor n dintr-o plajă numerică în
valoare absolută sau procentual se realizeazăprin opţiunea

Conditional Formatting 
Top/Bottom Rules:

  Top 10 Items

  Top 10%

  Bottom 10 Items

 Bottom 10%
De asemenea, tot prin această
opţiune pot fi evidenţiate celulele ce
conţin valori peste sau sub media
plajei numerice:

 Above Average

 Below Average Figura nr. 1.51 Opţiunea Top/Bottom Rules

Exemplu: Să se evidenţieze consumatorii ale căror venituri medii se încadrează în top 5

cele mai mari venituri din analiza efectuată pe baza de date din Figura nr. 1.52.

46
 Figura nr. 1.52 Baza de date pentru formatarea conditional a primelor 5 venituri
Se selectează plaja cu veniturile medii (I2:I8). Din meniul Home Conditional
Formatting Top/Bottom Rules Top 10 Items. În cadrul ferestrei de dialog Top 10
Items, se modifică valoarea implicită de la 10 la 5 prin selecţia directă. Se realizează şi
personalizarea culorii fontului şi a fundalului, astfel, faţă de cele implicite, se allege font
galben închis pe fundal galben deschis.

În cadrul seriei de şapte valori se pot observa ultimele cele mai mici valori care rămân
neschimbate din punct de vedere al formatării ca urmare a nerespectării condiţiei impuse
(Figura nr. 1.53).

Figura nr. 1.53 Aplicare formatării condiţionale asupra bazei de date

47
Referitor la barele de date Conditional
Formatting Data Bars (Figura nr.
1.54) există posibilitatea să aplicați la
niveluluneiseriinumericeo
reprezentare sub forma unor
histogramelor orizontale prin umpleri
solide ale barelor sau doar evidenţierea
acestora prin conturul barelor. Se poate
seta direcția barei de date de la
dreapta la stânga în loc de direcția de
la stânga la dreapta. În plus, barele de
date pentru valori negative apar în
partea opusă a axei față de valorile
pozitive.

Exemplu: Să se aplice o formatare

condiţională de tipul barelor de date

pentru a evidenţia profitul companiilor

din panelul de analiză (plaja P1:Q7). Figura nr. 1.54 Opţiunea Data Bars

Se selectează plaja de celule reprezentând coloana “Profit” (Q2:Q7). Din meniul Home
se selectează Conditional Formatting Data Bars opţiunea Gradient Fill.
Ca urmare a valorilor negative ale profitului înregistrat de două din companiile panelului,
acestea vor fi evidenţiate de partea opusă a axei, cu culoarea roşie (Figura nr. 1.55).
Barele de date pot fi reprezentate prin oricare din cele şase variante implicite de culoare.

48
 Figura nr. 1.55 Formatarea personalizată a profitului companiilor din baza de date

Formatarea condiţionale de tip scală

gradual de culori se evidenţiază prin

opţiunea Conditional Formatting 

Color Scales în 2 variante:

 Scală graduală în trei culori - culoarea cu

nuanţa superioară reprezintă valorile mai
mari, culoarea din mijloc reprezintă valorile
medii și culoarea inferioară reprezintă
valorile scăzute, de exemplu
Green-Yellow-Red Color Scale

 Scală graduală în două culori – nuanţa
culorii e corelată cu valoarea din celulă, de
la cea mai mare la cea mai mica, de
exemplu Green-White Color Scale. Figura nr. 1.56 Opţiunea Color Scales

Exemplu: Să se formateze pe o scală graduală în 3 culori coloană cu veniturile medii ale

clienţilor unei bănci. Sursa de date este ilustrată în Figura nr. 1.57.

49
După selecţia coloanei “Venit mediu” (plaja de celule I2:I9) din meniul Home se
selectează Conditional Formatting Color Scales se alege opţiunea Blue-White-Red
Color Scale (Figura nr. 1.57).

Figura nr. 1.57 Formatarea condiţională cu scală graduală în 3 culori

Ultimul tip predefinit de formatare condiţională îl reprezintă Conditional Formatting
 Icon Sets (seturi de pictograme Figura nr. 1.58). Şi acest tip de formatare presupune
mai întâi selecţia sursei de date ce se doreşte a fi evidenţiată.Este important să se
utilizeze opţiunea More Rules pentru a seta anumite proprietăţi la nivelul formatării, cum
ar fi, de exemplu, indicarea intervalelor valorice sau procentuale de condiţionare,
schimbarea tipului pictogramei, etc.

50
 Figura nr. 1.58 Opţiunea Icon Sets

Exemplu: Să se formateze printr-o serie de

pictograme predefinie veniturile medii de pe
plaja I12:I21 în funcţie de următoarele valori:

- mai mari de 15.000 lei

- între 15.000 şi 10.000 lei
- mai mici de 10.000 lei.

Se selectează plaja de celule sursă I12:I21.

Din meniul Home Conditional

Formatting Icon Sets More rules.

Figura nr. 1.59 Sursa de date pentru

formatarea cu pictograme predefinite

51
Rezultă fereastră de dialog New Formatting Rule în care se setează următoarele
proprietăţi:
- tipul regulei de formatare (Format cells based on thei values)

- stilul pictogramei (Icon Style)

Notă: dacă se doreşte să fie vizualizată doar pictograma, fără valoarea numerică
din fiecare celulă se bifează opţiunea Show Icon Only.

- setarea regulilor de gestiune impuse pe valori numerice absolute sau

procentuale (Type Number)

Figura nr. 1.60 Fereastra de dialog New Formatting Rule

52
Astfel, rezultatul formatării personalizate cu pictograme predefinite pe coloana “Venit
mediu” este ilustrat în Figura nr. 1.61.

Figura nr. 1.61 Formatarea condiţională cu pictograme predefinite

Formatări condiţionale avansate prin inserarea de
formule se realizează prin opţiunea Conditional

Formatting New Rule ( Figura nr. 1.62).

Eliminarea regulilor de formatare atât la nivelul

anumitor celule selectate cât şi din foaia de calcul
curentă se realizează din Conditional Formatting


 Clear Rules ( Figura nr. 1.62).

Gestiunea tuturor regulilor de formatare poate fi

observată prin Conditional Formatting Manages
Rules în fereastra de dialog Conditional Formatting

Rules Manager ( Figura nr. 1.62).

Exemplu: Să se formateze condiţional cu font aldin de

culoare roşu închis pe fundal gri persoanele (Coloana
“Nume şi prenume”) din judeţul Bucureşti cu venituri
maxime. Sursa de date este ilustrată în Figura nr. 1.63.
Figura nr. 1.62 Gestiunea regulilor de formatare condiţională

53
Se selectează plaja de celule care se doreşte a fi formatată, în cazul nostru B2:B8 (Figura
nr. 1.63).

Din meniul Home Conditional Formatting New Rule opţiunea Use a formula
to determine which cells to format. Această opţiune se alege ca urmare a faptului că
regula de formatare se aplică asupra altei plaje de celule decât cea selectată.

Figura nr. 1.63 Sursa de date şi rezultatul formatării condiţionale

Se doreşte în acelaşi timp ca judeţul de provenienţă al clientului să fie Bucureşti şi venitul
mediu al acestuia să fie maximul întâlnit pe plaja cu venituri medii. Pentru a fi îndeplinite
simultan aceste două condiţii se impune utilizarea funcţiei logice AND, detaliată în
Subcapitolul 2.4. Funcţii logice. De asemenea, pentru a determina cea mai mare valoare
din plaja de referinţă, respectiv I2:I8, cu condiţia ca valoarea respectivă să se regăsească
numai pentru judeţul Bucureşti se va utiliza funcţia statistică MAX, detaliată în
Subcapitolul 2.2. Funcţii statistice.

Notă: S-a egalat prima referinţă celulară de pe plaja C2:C8 cu valoarea „Bucuresti”
(C2=”Bucuresti”). Dacă valorile de pe plaja respectivă sunt scrise fără diacritice, atunci
ele sunt folosite în această formă şi în cadrul formulelor. Formula se mai putea scrie şi
sub forma C2=$C$2 (se egalează cu valoarea absolută a celulei în care se regăseşte
valoarea din cerinţa, evitându-se în felul acesta problema diacriticelor).

54
Figura nr. 1.64 Etapele formatării condiţionale prin respectarea regulilor impuse

55
2. FUNCŢII PREDEFINITE ÎN EXCEL

Funcţiile predefinite reprezintă formule speciale, care respectă o anumită sintaxă şi permit
realizarea de calcule matematice şi trigonometrice, statistice, financiare, de căutare şi consultare
cu recuperarea unor informaţii în funcţie de un element cheie, operaţii cu şiruri de caractere, date
calendaristice, etc. Excel le grupează pe tipuri de funcţii în funcţie de specificul şi utilitatea
acestora. În paginile care vor urma, din cadrul acestui capitol, vom prezenta şi exemplifica cele
mai importante funcţii predefinite.

2.1. Funcţii matematice (Math & Trig)

Funcţiile matematice permit efectuarea de calcule, de la simple la complexe, oferind utlizatorului

instrumentele necesare pentru rezolvarea unor aplicaţii ce solicită algoritmi matematici şi
trigonometrici. Excel 2010 oferă o gamă largă de funcţii matematice şi trigonometrice predefinite,
ce pot fi clasificate după tipul de calcul efectuat în 3 categorii distincte:

Funcţii algebrice
Funcţii trigonometrice
Funcţii de rotunjire

1. Funcţia SUM - calculează suma unei serii de numere.

Sintaxa:

= SUM (listă-elemente)

unde:


listă-elemente reprezintă o listă compusă din valori numerice, nume de câmpuri,
rezultate ale altor formule. Această listă de elemente poate fi reprezentată de o
plajă de celule continue, situaţie în care însumarea elementelor listei se poate
realiza şi prin apelarea butonului AutoSum (∑) sau de o plajă de celule
discontinue, situaţie în care utilizatorul va preciza în mod distinct elementele listei
de însumat.

56
Exemplu: Se consideră situaţia vânzărilor de produse din figura nr. 2.1. Se doreşte să se calculeze
valoarea totală al vânzărilor de produse cât şi valoarea totală a vânzărilor pentru produsul 1.

Figura nr. 2. 1 Exemple de utilizare a funcţiei SUM

2. Funcţia SUMIF – realizează suma unei serii de numere în funcţie de
evaluarea unei condiţii.
Sintaxa:
= SUMIF (câmp de evaluat;”condiţie”; [câmp de însumat])
unde:
  
câmp de evaluat reprezintă domeniul de valori care urmează a fi testat;

  
”condiţie” reprezintă un criteriu logic;


[câmp de însumat] este argumentul care desemnează câmpul care va fi
însumat. Acest argument este opţional şi, dacă lipseşte din sintaxă, rolul
său este preluat de câmpul de evaluat.
Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.1, se solicită calculul valorii totale a
vânzărilor în luna martie.

Figura nr. 2.2 Exemplu de utilizare a funcţiei SUMIF

57
 3. Funcţia SUMIFS – realizează suma unei serii de numere în funcţie de
evaluarea unei condiţii multiple.

Sintaxa:

= SUMIFS (câmp de însumat; câmp de evaluat1;”condiţie1”; câmp de

evaluat2;”condiţie2”;..)

unde:


 câmp de însumat este argumentul care desemnează campul care va fi
însumat;

 câmp de evaluat1 reprezintă primul domeniu de valori care urmează a fi
testat;
  
”condiţie1” reprezintă un prim criteriu logic;

 camp de evaluat2 reprezintă al doilea domeniu de valori care urmează a fi
testat;

”condiţie2” reprezintă
 al doilea criteriu logic (acceptă până la 127
condiţii de testat).
Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.1, se solicită calculul valorii totale a
vânzărilor în luna martie, pentru produsele care au o valoare mai mare decât 5000 lei.

Figura nr. 2. 3 Exemplu de utilizare a funcţiei SUMIFS

4. Funcţia INT - returnează o valoare numerică rotunjită prin lipsă până la cel mai
apropiat întreg.
Sintaxa:
=INT (număr de rotunjit)
unde:


număr de rotunjit – este numărul real care se doreşte a fi rotunjit prin lipsă la
un întreg

58


5. Funcţia ROUND – rotunjeşte o valoare specificată la un număr precizat de cifre.

Sintaxa:

=ROUND (număr de rotunjit; număr de digits)

unde:


 număr de rotunjit – reprezintă o constantă numerică cu zecimale, rezultatul unei
expresii de calcul, referinţa celulară sau numele celulei ce conţine aceste elemente
  număr de digits – reprezintă numărul de cifre la care se efectuează rotunjirea.


Notă:



  0 (zero), atunci numărul este rotunjit
Dacă numărul de digits este mai mare decât
până la numărul specificat de zecimale;

 Dacă numărul de digits este 0, atunci numărul este rotunjit până la cel mai
apropiat întreg.

Dacă numărul de digits este mai mic decât 0, atunci numărul este rotunjit spre
stânga separatorului zecimal (virgulei).

Exemplu: Să se rotunjească numărul specificat în figura 2.4 folosind funcţiile ROUND

şi INT.

Figura nr. 2. 4 Exemple de utilizare a funcţiilor ROUND şi INT

59
2.2. Funcţii statistice

Funcţiile statistice permit efectuarea de calcule statistice utilizând serii de valori şi distribuţii
statistice.

1. Funcţia MAX - returnează cea mai mare valoare dintr-o distribuţie statistică.

Sintaxa:

= MAX(listă-elemente)

unde:


 din valori numerice, nume de
listă-elemente reprezintă o listă compusă
câmpuri, rezultate ale altor formule.


2. Funcţia MIN - returnează cea mai mică valoare dintr-o distribuţie statistică.

Sintaxa:

= MIN(listă-elemente)

unde:
 
listă-elemente reprezintă o listă compusă din valori numerice, nume de

câmpuri, rezultate ale altor formule.

Exemplu: Să se formateze condiţional societăţile cu cifra de afaceri minimă (culoare

rosie) respectiv maximă (culoare verde).

60
 Figura nr. 2. 5 Exemple de utilizare a funcţiilor MIN şi MAX în cadrul unei formatări
condiţionale

Notă: Pentru formatarea condiţională au fost definite 2 reguli distincte: o regulă pentru societăţile
cu cifra de faceri minimă şi o a doua regulă pentru societăţile cu cifra de afaceri maximă.

61
 3. Funcţia AVERAGE calculează media aritmetică a unei distribuţii statistice.
Sintaxa:
= AVERAGE (listă-elemente)
unde:

 din valori numerice, nume de
listă-elemente reprezintă o listă compusă
câmpuri, rezultate ale altor formule.

Figura nr. 2. 6 Exemplu de utilizare a funcţiei AVERAGE

4. Funcţia AVERAGEIF calculează media aritmetică a unei distribuţii statistice,
în funcţie de evaluarea unei condiţii.
Sintaxa:
= AVERAGEIF (câmp de evaluat; „conditie”; [câmp de calcul medie])
unde:
  
câmp de evaluat reprezintă domeniul de valori care urmează a fi testat

  
”condiţie” reprezintă un criteriu logic


[câmp de calcul medie] este argumentul care desemnează câmpul pentru
care se va calcula media aritmetică. Acest argument este opţional şi dacă
lipseşte, câmpul de calcul medie va fi câmpul de evaluat.

Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.6, se solicită calculul cifrei de afaceri
medii pentru luna februarie.

62
 Figura nr. 2. 7 Exemplu de utilizare a funcţiei AVERAGEIF
5. Funcţia AVERAGEIFS calculează media aritmetică a unei distribuţii statistice,
în funcţie de evaluarea unei condiţii multiple.

Sintaxa:

= AVERAGEIFS (câmp de calcul medie; câmp de evaluat1; „condiţie1”; câmp de

evaluat2; „condiţie2”; …)

unde:


 câmp de calcul medie este argumentul care desemnează câmpul
pentru care se va calcula media aritmetică (obligatoriu).

 câmp de evaluat1 reprezintă primul domeniu de valori care urmează a fi
testat
  
”condiţie1” reprezintă un prim criteriu logic

 câmp de evaluat2 reprezintă al doilea domeniu de valori care urmează a fi
testat

”condiţie2” reprezintă
 al doilea criteriu logic (acceptă până la 127
condiţii de testat).
Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.6, se solicită calculul cifrei de afaceri
medii pentru luna februarie, pentru societăţile cu sediul în Bucuresti.

Figura nr. 2. 8 Exemplu de utilizare a funcţiei AVERAGEIFS

63
 6. Funcţia COUNT/COUNTA calculează numărul de elemente dintr-o distribuţie statistică.

Sintaxa:

= COUNT/COUNTA (listă-elemente)

unde:


listă-elemente reprezintă o listă compusă din valori numerice/valori
alfanumerice (COUNT ia în considerare numai valorinumerice, COUNTA
ia în considerare valori atât numere, cât şi elemente
alfanumerice), nume de câmpuri, rezultate ale altor formule).

Notă: Funcţiile COUNT şi COUNTA nu iau în considerare celulele vide, chiar dacă
acestea sunt intercalate între elementele distribuţiei statistice.

Figura nr. 2. 9 Exemplu de utilizare a funcţiei COUNT / COUNTA

7. Funcţia COUNTBLANK numără celulele goale dintr-o distribuţie statistică.

Sintaxa:

= COUNTBLANK (listă-elemente)

64
 8. Funcţia COUNTIF calculează numărul de elemente dintr-o serie de date, în
funcţie de evaluarea unei condiţii.

Sintaxa:

=COUNTIF(câmp de evaluat; „condiţie”)

unde:
  
câmp de evaluat reprezintă domeniul de valori care urmează a fi testat;
 
”condiţie” reprezintă un criteriu logic.

Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.9, se solicită calculul numărului de
societăţi care au cifra de afaceri mai mare decât 100000 lei.

Figura nr. 2. 10 Exemplu de utilizare a funcţiei COUNTIF

9. Funcţia COUNTIFS calculează numărul de elemente dintr-o serie de date, în

funcţie de evaluarea unei condiţii multiple.

Sintaxa:

=COUNTIFS(câmp de evaluat1; „condiţie1”; câmp de evaluat2; „condiţie2”;..)

65
unde:

 câmp de evaluat1  reprezintă primul domeniu de valori care urmează a fi
testat (obligatoriu)
  
”condiţie1” reprezintă un prim criteriu logic (obligatoriu)

 câmp de evaluat2 reprezintă al doilea domeniu de valori care urmează a fi
testat
 
”condiţie2” reprezintă al doilea criteriu logic (acceptă până la 127

condiţii de testat).

Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.9, se solicită calculul numărului de
societăţi care au sediul în Bucureşti şi cifra de afaceri mai mare decât 100000 lei.

Figura nr. 2. 11 Exemplu de utilizare a funcţiei COUNTIFS

2.3. Funcţii financiare

1. Funcţia PV – calculează valoarea actualizată a unei investiţii.

Sintaxa:

= PV(rate; nper; pmt; [fv];[type])

66
unde:

  
rate (rata dobânzii) este dobânda exprimată ca un procent pe o perioadă.

  
nper (număr rate) reprezintă perioada de investiţie .

  
pmt reprezintă plata efectuată periodic.


[fv] (valoarea reziduală) este un parametru opţional, care reprezintă
valoarea care rămâne la sfârşitul plăţii. Daca acest parametru nu este
 precizat se presupune că este 0.

[type] (tip) poate lua valorile 0 sau 1. Daca type=0 sau lipseşte,plata se face
la sfârşitul perioadei, iar dacă type=1 plata se face la începutul

perioadei.

Notă : argumentele rata dobânzii şi număr_perioade trebuie să fie exprimate în aceeaşi

unitate de timp

Exemplu: O persoană fizică doreşte să facă o investiţie în următoarele condiţii: rata

anuală a dobânzii de 8%, perioada investiţiei de 5 ani, plătind lunar o transă de 500 lei.
Care este valoarea actuală a investiţiei?

Figura nr. 2. 12 Exemplu de utilizare a funcţiei PV

67
 2. Funcţia PMT– calculează plata lunară pentru un împrumut bazat pe plăţi
constante şi o rată constantă a dobânzii. In fiecare lună se rambursează o sumă
constantă formată din rata creditului şi dobânda.
Sintaxa:
= PMT(rate; nper; pv; [fv];[type])
unde:

  
rate (rata dobânzii) este dobânda exprimată ca un procent pe o perioadă.

  
nper (număr rate) reprezintă numărul total de perioade de plată.

  
pv (valoarea actuală) reprezintă suma împrumutată la începutul tranzacţiei.


[fv] (valoarea reziduală) este un parametru opţional, care reprezintă
valoarea care rămâne la sfârşitul plăţii. Dacă acest parametru nu este
 precizat se presupune că este 0.

[type] (tip) poate lua valorile 0 sau 1. Daca type=0 sau lipseşte, plata se
 perioadei, iar dacă type=1 plata se face la începutul
face la sfârşitul
perioadei.
Exemplu: O persoană fizică face un împrumut de 500000 lei cu o dobandă anuală de
10%, pe 4 ani, pentru a cumpăra un autoturism. Care este rata lunară a acestui
împrumut?

Figura nr. 2. 13 Exemplu de utilizare a funcţiei PMT

68
 3. Funcţia DB – calculează valoarea amortizării degresive, pentru situaţii când
mijlocul fix este utilizat un anumit număr de luni în primul an de funcţionare.
Sintaxa:
= DB(cost;salvage;life;per;[month])
unde:


 cost reprezintă valoarea de inventar a mijlocului fix, valoare cu care a fost
înregistrat în contabilitate.

 salvage reprezintă valoarea reziduală a mijlocului fix, valoare ce va putea fi
recuperată la revânzarea mijlocului fix.
  
life reprezintă durata de funcţionare a mijlocului fix.

  
per reprezintă perioada de calcul a amortizării.


[month] reprezintă numărul de luni de funcţionare a mijlocului fix în primul
an. Dacă
 acest parametru lipseşte se consideră o valoare implicită de 12
luni.
Exemplu: O societate achiziţionează un utilaj la data de 17.05.2011 cu o valoare de
contabilă de 250000 lei, având durata normală de funcţionare 5 ani. Ştiind că se
preconizează să se obţină o valoare reziduală de 5000 lei, care este valoarea amortizării
mijlocului fix în anul 2011?

Figura nr. 2. 14 Exemplu de utilizare a funcţiei DB

69
 2.4. Funcţii logice

1. Funcţia IF –returnează o valoare de adevăr dacă expresia condiţională este

evaluată ca adevărat sau o altă valoare dacă expresia este evaluată fals.

Sintaxa:

= IF (test_logic; val_adevarat; val_fals)

unde:
  
test_logic reprezintă o expresie condiţională.

  returnată dacă expresia condiţională este
val_adevarat este valoarea
evaluată ca adevărat.
 
val_fals este valoarea returnată dacă expresia condiţională este

evaluată ca fals.

Notă: în sintaxa funcţiei IF pot fi imbricate până la 64 de alte funcţii IF în argumentele

sale, pentru a construi teste mai elaborate.

Exemplu: Să se calculeze discountul acordat vânzărilor de produse într-o perioadă

promoţională ştiind că acesta se acordă în procent de 10% doar pentru valori mai mari
de 100 lei.

70
 2. Funcţia AND - afişează TRUE dacă toate elementele din lista de argumente
sunt adevărate şi FALSE dacă cel puţin un element nu este adevărat.

Sintaxa:

= AND(lista-elemente1, lista-elemente2..)
unde:

 
listă-elemente1 reprezintă o înşiruire de elemente care vor fi evaluate
logic.
 
listă-elemente2, opţional, elemente ce vor fi evaluate logic.

Notă: se pot evalua de la 1 până la maxim 255 de argumente ale funcţiei.

Exemplu: Să se calculeze discountul acordat vânzărilor de produse în perioada

promoţională ştiind că :

o dacă valoarea produsului este <100, discountul este 0.

o dacă valoarea produsului este cuprinsă între 100 şi 300, discountul este de 10%.

o dacă valoarea produsului este >300, discountul este 15% din valoarea
produsului.

Figura nr. 2. 16 Exemplu de utilizare a funcţiilor IF şi AND

71
 3. Funcţia OR - afişează TRUE dacă cel puţin un element din lista de argumente
este adevărat şi FALSE dacă nici un element din listă nu este adevărat.

Sintaxa:

=OR (lista-elemente1, lista-elemente2..)

unde:


 
listă-elemente1 reprezintă o înşiruire de elemente care vor fi evaluate
logic.
 
listă-elemente2, opţional, elemente ce vor fi evaluate logic.

Notă: se pot evalua de la 1 până la maxim 255 de argumente ale funcţiei.

2.5. Funcţii de tip dată calendaristică

1. Funcţia TODAY – returnează data curentă a sistemului într-un format implicit

sau specificat de utilizator prin formatare.

Sintaxa:

= TODAY()

Notă: TODAY() este o funcţie fără argumente.

2. Funcţia YEAR – extrage anul ce corespunde argumentului de tip dată

calendaristică specificat (valori cuprinse între 1 şi 9999).

Sintaxa:

= YEAR(număr_dată)
unde:

72
 
număr_dată poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o
adresă aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de tip
dată ce este tratată printr-o funcţie.


3. Funcţia MONTH – returnează luna care corespunde datei calendaristice

precizate drept argument (mai exact, numărul de ordine corespunzător lunii –
valori între 1 şi 12).

Sintaxa:

= MONTH (număr_dată)
unde:

număr_dată poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o
adresă aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de tip
dată ce este tratată printr-o funcţie.

4. Funcţia DAY - extrage numărul zilei (între 1 şi 31) care corespunde

argumentului specificat.

Sintaxa:

= DAY (număr_dată)
unde:

număr_dată poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o
adresă aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de tip
dată ce este tratată printr-o funcţie.

5. Funcţia WEEKDAY – returnează numărul zilei din săptămână corespunzător

semnificaţiei parametrului din sintaxă.

Sintaxa:

= WEEKDAY(număr_dată [, parametru])

73
unde:

număr_dată poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o
adresă aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de tip
 dată ce este tratată printr-o funcţie.

 parametru reprezintă o constantă de la  care se pleacă pentru a calcula începutul
săptămânii şi poate avea diferite valori:

  
1 (implicit) – prima zi din săptămână este duminică, iar ultima este sâmbătă;

  
2 - prima zi din săptămână este luni, iar ultima este duminică;
 
3 - prima zi din săptămână este marţi.
Exemplu: Se consideră datele calendaristice din figura nr. 2.17. Să se extragă luna, anul,
ziua din datele specificate şi a câta zi din saptamână reprezinta data calendaristică de 6
martie 2011. Să se formateze condiţional (culoare rosie) zilele de sâmbătă sau duminică.

Figura nr. 2. 17 Exemplu de utilizare a funcţiilor MONTH, YEAR, DAYşi WEEKDAY

Formatarea condiţională s-a realizat prin definirea condiţiei:
= OR(WEEKDAY(A11,2)=6, WEEKDAY(A11,2)=7) (figura nr. 2.18)

Figura nr. 2. 18 Exemplu de formatare condiţională utilizând funcţia WEEKDAY

74
 6. Funcţia EDATE – returnează o dată calendaristică decalată cu un anumit
număr de luni în urmă sau în avans în raport cu o dată specificată.

Sintaxa:

= EDATE (data_debut, +/- număr_luni)

unde:


data_debut poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o
 adresă aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de tip
dată ce este tratată printr-o funcţie;
 
număr_luni reprezintă numărul de luni peste care se decalează o dată

calendaristică în urmă sau în avans.

Notă: dacă argumentul data_debut nu este o dată calendaristică validă, EDATE

returnează valoarea de eroare #VALUE!.
Exemplu: Se consideră facturile din figura 2.19. Se cere sa se calculeze data scadentă
a acestora ştiind că ele devin scadente la 3 luni de la data facturării şi să se evidenţieze
prin formatare condiţională facturile scadente din ultimele 3 luni (data curenta 01-09-
2011).

Figura nr. 2. 19 Exemplu de utilizare a funcţiei EDATE

Formatarea condiţională s-a realizat prin selectarea domeniului A2:A5 şi definirea
condiţiei:

= AND(C3>=EDATE(TODAY(),-3),C3<=TODAY()) (figura nr. 2.20)

75
 Figura nr. 2. 20 Exemplu de formatare condiţională utilizând funcţia EDATE

2.6. Funcţii de consultare

1. Funcţia VLOOKUP - asigură căutarea şi recuperarea uneia sau a mai multor

serii de date dintr-o într-o anumită coloană a unui tablou de consultare verticală
în funcţie de valorile unei chei de căutare.

Sintaxa:

= VLOOKUP(cheie de consultare, tabel de consultare verticală, numărul de

ordine al coloanei de recuperat [;valoare logică])

unde:


cheie de consultare – reprezintă o valoare după care are loc căutarea sau
consultarea într-un tablou (cheia de consultare trebuie să fie plasată în prima
coloană a tabelului de consultare). În cazul în care cheia de consultare este mai
mică decât cea mai mică valoare din prima coloană a tabelului de căutare,
 VLOOKUP returnează valoarea de eroare #N/A.

76
 
tabel de consultare – este un câmp asupra căruia operează consultarea verticală
prin căutarea valorii cheii precizate anterior (tabelul de căutare poate fi identificat
în sintaxa funcţiei VLOOKUP  prin adrese absolute sau printr-un nume de câmp
 atribuit zonei respective);


număr de ordine al coloanei de recuperat – reprezintă numărul coloanei
(numărarea începe cu 1) de unde va fi recuperată valoarea găsită în tabelul de
consultare potrivit valorilor cheii de consultare. Dacă numărul de ordine al coloanei
de recuperat este mai mic decât 1, VLOOKUP returnează valoarea de eroare
#VALUE!; dacă număr coloanei de recuperat este mai mare decât numărul de
coloane din tabelul de consultare, VLOOKUP returnează valoarea de eroare #N/A.

[valoare logică]- reprezintă un argument logic (opţional) cu valoarea TRUE sau
FALSE, care specifică comportamentul funcţiei VLOOKUP în momentul în care
valoarea cheii
 de consultare nu va fi identificată în prima coloană a tabelului de
consultare.

Exemplu: Se consideră cunoscute detaliile pentru fiecare salariat (tabelul de

consultare orientat pe verticală - $A$1:$C$5) şi se doreşte recuperarea valorilor asociate

numelui şi funcţiei fiecărui salariat de pe contractele specificate în figura 2.21.

Figura nr. 2. 21 Exemplu de utilizare a funcţiei VLOOKUP

77
Notă: Pentru primul salariat din contractul cu nr. 225 s-a utilizat funcţia VLOOKUP în
varianta cea mai simplă (fără argumentul FALSE) pentru recuperarea numelui şi a
funcţiei.

Aşa cum se poate observa în figura 2.21 rezultatele recuperării nu sunt reale deoarece,
de fapt, în tabelul de consultare nu există salariatul cu marca 120. Excel returnează
valorile celei mai mari mărci existente în tabelul de consultare.

Pentru a corecta acest inconvenient se apelează la introducerea argumentului FALSE în

sintaxa funcţiei VLOOKUP care permite afişarea mesajului de eroare #N/A! în momentul
introducerii unei chei inexistente. Acest lucru se poate observa în exemplul nostru pentru
ultima înregistrare, în care am reintrodus salariatul cu marca 120.

2. Funcţia HLOOKUP - asigură căutarea şi recuperarea conţinutului unei celule

care corespunde unei linii dintr-un tablou de consultare orizontală în funcţie de
valorile unei chei de căutare.

Sintaxa:

= HLOOKUP(cheie de consultare, tabel de consultare orizontală, numărul de

ordine al liniei de recuperat [;valoare logică])

unde:


cheie de consultare – reprezintă o valoare după care are loc căutarea sau
consultarea într-un tablou (cheia de consultare trebuie să fie plasată în prima linie
 a tabelului de consultare).


tabel de consultare – este un câmp asupra căruia operează consultarea orizontală
prin căutarea valorii cheii precizate anterior (tabelul de căutare poate fi identificat

78
 în sintaxa funcţiei HLOOKUP  prin adrese absolute sau printr-un nume de câmp
 atribuit zonei respective);


număr de ordine al liniei de recuperat – reprezintă numărul liniei (numărarea
începe cu 1) de unde va fi recuperată valoarea găsită în tabelul de consultare
potrivit valorilor cheii de consultare. Dacă numărul de ordine al liniei de recuperat
este mai mic decât 1, HLOOKUP returnează valoarea de eroare #VALUE!; dacă
numărul liniei de recuperat este mai mare decât numărul de  linii din tabelul de
 consultare, HLOOKUP returnează valoarea de eroare #N/A.


[valoare logică]- reprezintă un argument logic (opţional) cu valoarea TRUE sau
FALSE, care specifică comportamentul funcţiei HLOOKUP în momentul în care
valoarea cheii
 de consultare nu va fi identificată în prima linie a tabelului de
consultare.

Exemplu: Reluăm exemplul anterior cu observaţia că în acest caz tabelul de consultare

este orientat pe orizontală - $J$1:$N$3. Se doreşte recuperarea valorilor asociate
NUMELUI şi FUNCŢIEI salariatului aferente mărcilor din contractele specificate în
figura 2.22.

Figura nr. 2. 22 Exemplu de utilizare a funcţiei HLOOKUP

79
 Notă: Pentru prima înregistrare de pe contractul 225, Marca – 120 s-a utilizat funcţia

HLOOKUP în varianta cea mai simplă (fără argumentul FALSE) pentru recuperarea

Numelui şi Funcţiei salariatului.

Aşa cum se poate observa în figura 2.22 rezultatele recuperării nu sunt reale deoarece,
de fapt, în tabelul de consultare nu există salariatul cu marca 120. Excel returnează
valorile celei mai mari mărci existente în tabelul de consultare.

Pentru a corecta acest inconvenient se apelează la introducerea argumentului FALSE

în sintaxa funcţiei HLOOKUP care permite afişarea mesajului de eroare #N/A! în
momentul introducerii unei chei inexistente. Acest lucru se poate observa în exemplul
nostru pentru ultima înregistrare, în care am reintrodus angajatul cu marca 120.

2.7. Funcţii de tip text

1. Funcţia LEFT – extrage primul caracter sau grup de caractere din stânga
unui şir de caractere.

Sintaxa:

= LEFT(text, [număr caractere])

80
unde:


text este, fie un şir de caractere sau 
de câmp o valoare, fie adresa unei celule sau a unui nume
ce conţine un şir de caractere.


[număr caractere] reprezintă numărul de caractere de extras din stânga. Acest
argument este opţional şi în situaţia în care
 el lipseşte, se va extrage primul carcater
din stânga şirului de caractere specificat.

Exemplu: Într-o gestiune formată din 5 magazii se regăsesc mărfurile societăţii “SC X
SRL”. Fiecare marfă are asociat un cod compus format din magazia în care este
depozitat (Mag1, Mag2, Mag3..) şi codul asociat al acesteia (M1, M100, M1000,…). Să
se extragă din codul compus magazia în care este depozitată fiecare marfă.

Figura nr. 2. 23 Exemplu de utilizare a funcţiei LEFT

2. Funcţia RIGHT – extrage primul caracter sau grup de caractere din dreapta
unui şir de caractere.

Sintaxa:

= RIGHT(text, [număr caractere])

unde:


text este, fie un şir de caractere sau 
de câmp o valoare, fie adresa unei celule sau a unui nume
ce conţine un şir de caractere.

81
 
[număr caractere] reprezintă numărul de caractere de extras din dreapa. Acest
argument este opţional şi în situaţia în care el lipseşte, se va extrage primul carcater
din dreapta şirului de caractere specificat.

Exemplu: Într-o gestiune formată din 5 magazii se regăsesc mărfurile societăţii “SC X
SRL”. Fiecare marfă are asociat un cod compus format din magazia în care este
depozitat (Mag1, Mag2, Mag3..) şi codul asociat al acesteia (M1, M100, M1000,…). Să
se extragă din codul compus marfa depozitată.

Figura nr. 2. 24 Exemplu de utilizare a funcţiei RIGHT

3. Funcţia MID – extrage începând de la o valoare poziţională de debut un
număr de caractere dintr-un şir de caractere.

Sintaxa:

= MID(text, val_debut, număr caractere)

unde:


text este, fie un şir de caractere sau 
de câmp o valoare, fie adresa unei celule sau a unui nume
ce conţine un şir de caractere.

Val_debut reprezintă un număr ce semnifică valoarea poziţională 
extrage de la care se va
numărul de caractere specificat în cel de-al treilea argument.
 
număr caractere reprezintă numărul de caractere de extras.

82
 Exemplu: Într-o gestiune formată din 5 magazii se regăsesc mărfurile societăţii “SC X
SRL”. Fiecare marfă are asociat un cod compus format din magazia în care este
depozitat (Mag1, Mag2, Mag3..) şi codul asociat al acesteia (M1, M100, M1000,…). Să
se extragă din codul compus, codul magaziei în care este depozitată fiecare marfă.

Figura nr. 2. 25 Exemplu de utilizare a funcţiei MID

4. Funcţia LEN – calculează numărul de caractere aferent unui şir de
caractere.
Sintaxa:
= LEN(text)
unde:

text este, fie un şir de caractere sau 
o valoare, fie adresa unei celule sau a unui nume
de câmp ce conţine un şir de caractere.
Exemplu: Într-o gestiune formată din 5 magazii se regăsesc mărfurile societăţii “SC X
SRL”. Fiecare marfă are asociat un cod compus format din magazia în care este
depozitat (Mag1, Mag2, Mag3..) şi codul asociat al acesteia (M1, M100, M1000,…). Să
se extragă din codul compus, codul mărfii depozitate.

Figura nr. 2. 26 Exemplu de utilizare a funcţiilor LEN şi RIGHT

83
3 BAZE DE DATE ÎN EXCEL
În Excel noţiunea de bază de date este asociată cu cea de tabel şi poate fi definită ca o
colecţie omogenă de date organizate bidimensional pe linii – numite înregistrări – şi pe coloane –
denumite rubrici sau câmpuri. De regulă, numele câmpurilor sunt plasate ca anteturi de coloană
(în cazul tabelelor orientate pe verticală), dar se pot regăsi şi sub forma anteturilor de linie (în cazul
tabelelor orientate pe orizontală).

Procesorul de tabele Excel permite aplicarea unor operaţii complexe asupra

tabelelor interpretate drept baze de date şi anume:


ordonarea crescătoare sau descrescătoare a datelor după unul sau mai
multe câmpuri;
  
actualizarea informaţiilor aferente bazei de date;

  
interogarea bazelor de date;


sintetizarea informaţiilor din structura bazei de date prin intermediul unor
instrumentecare să asigure gestionarea rapidă şi eficientă a informaţiilor
respective.
3.1 Sortarea datelor
Sortarea bazelor de date presupune ordonarea înregistrărilor pe baza unor criterii
specificate de utilizator prin precizarea unor rubrici (câmpuri) denumite simbolic „chei de
sortare”.
Pentru exemplificare se va utiliza o bază de date care gestionează comenzile aferente
clienţilor unei societăţi pentru diferite categorii de produse (Figura nr. 3.1):

Figura nr. 3.1 Structura bazei de date

84
 Operaţiunea de sortare se poate realiza
prin grupul de opţiuni Home - Editing – Sort &
Filter sau selectând din tab-ul Data comenzile
aferente grupului Sort & Filter.

Pe lângă modalităţile clasice de ordonare crescătoare (A to Z) sau descrescătoare (Z

to A) a înregistrărilor bazei de date, prin intermediul casetei de dialog Sort (Figura nr.
3.2) utilizatorul poate specifica:
 
la rubricile Sort By şi Then By - atributele de sortare.

Notă: în mod implicit, în cadrul casetei de dialog Sort este activă opţiunea Sort By care
permite ordonarea datelor în funcţie de un singur câmp; pentru adăugarea unui nou
criteriu de sortare se acţionează butonul Add Level care are drept efect afişarea zonei
Then By în cadrul căreia se selectează câmpul respctiv.


  culoarea
la rubrica Sort On - felul sortării (după valori, culoarea celulelor,
fonturilor sau tipul icon–urilor aferente valorilor respective);

 Order - modul de ordonare al datelor crescător/descrescător (A to Z / Z
la rubrica
to A).

Figura nr. 3.2 Caseta de dialog Sort

Notă: Prin intermediul butonului Options se afişează caseta de dialog Sort Options
(Figura nr. 3.3) în cadrul căreia se poate preciza:

85
  dacă în timpul operaţiunii de sortare a
datelor se face distincţie între majuscule şi
minuscule prin activarea casetei de validare
 Case sensitive;
 modul de orientare a sortării datelor
(rubrica Orientation) prin stabilirea direcţiei de
 ordonare a datelor : Sort top to bottom
(opţiunea implicită prin care sortarea operează
pe coloane), respectiv Sort left to

right (sortarea datelor la nivel de linie în cazul

tabelelor organizate pe orizontală).

Notă: Sortarea datelor după mai multe câmpuri impune precizarea mai multor niveluri de
ordonare a datelor, începând cu domeniul cel mai cuprinzător si continuând, în mod
succeciv, până la nivelul cu gradul de cuprindere cel mai mic.
Exemplu: Să se realizeze sortarea bazei de date sursă, în ordine alfabetică
crescătoare, pe fiecare categorie de produse, în funcţie de data emiterii comenzii şi, în
cadrul acestora, ordonare crescătoare în funcţie de valoarea comenzilor.

Definirea criteriilor de sortare este prezentată în figura Figura nr. 3.4:

Figura nr. 3.4 Exemplu sortare date – Definire criterii de sortare

86
Figura nr. 3.5 relevă rezultatul obţinut după aplicarea criteriilor de sortare:

Figura nr. 3.5 Rezultatul aplicării criteriilor de sortare

Sortarea datelor permite vizualizarea rapidă a datelor şi o mai bună înţelegere a acestora,
facilitează organizarea şi găsirea datelor dorite după diferite criterii şi, asigură luarea unor
decizii mai eficiente.

87
3.2 Filtrarea bazelor de date

Procesorul de tabele Excel oferă utilizatorilor două metode de filtrare a înregistrărilor

aferente unei baze de date:

  Metoda filtrului standard (automat)

 
Metoda filtrului avansat (elaborat).

3.2.1 Metoda filtrului standard (automat)

Filtrarea automată reprezintă metoda de interogare care permite afişarea anumitor

înregistrări în raport de o restricţie sau un set de restricţii aplicate asupra rubricilor bazei
de date.
Pentru a aplica facilitatea filtrului standard se impune activarea listelor derulante aferente
câmpurilor ce definesc capul de tabel care oferă posibilitatea de a defini criteriile de
selecţie. În acest sens, se plasează cursorul într-o celulă din interiorul bazei de date şi se
poate opta pentru una dintre variantele:

  
din tab-ul Home, grupul de comenzi Editing – Sort & Filter se alege opţiunea

Filter;
  din tab-ul Data, grupul de opţiuni Sort & Filter se activează butonul Filter;


din tab-ul Home, setul de comenzi Styles se alege opţiunea Format as Table
care permite transformarea unei baze de date de tip listă într-un tabel predefinit în
cadrul căruia fiecare câmp din structura capului de tabel va avea asociată o listă
derulantă care prezintă
 aceleaşi opţiuni de sortare şi filtrare ca în cazul activării
comenzii Filter.

88
 Figura nr. 3.6 Afişarea butoanelor de selecţie prin transformarea bazei de date într-un
tabel predefinit

Indiferent de metoda aleasă pentru activarea butoanelor de interogare, listele derulante

aferente câmpurilor din structura bazei de date oferă utilizatorilor mai multe opţiuni de
filtrare a înregistrărilor:

a. filtrarea prin selecţie presupune bifarea/debifarea casetelor de validare de

tip check box corespunzătoare elementelor din lista derulantă asociată câmpului
respectiv care trebuie afişate/ascunse.

Exemplu 1: Având drept sursă baza de date din Figura nr. 3.1, se doreşte afişarea
clienţilor din localităţile Bucuresti şi Sibiu, restul înregistrărilor fiind ascunse vizualizării:

89
Figura nr. 3.7 Exemplu de filtrare prin selecţie a clienţilor din localităţile Bucureşti şi Sibiu
b. filtrarea în funcţie de valori se realizează prin definirea criteriilor de
selecţie pe baza opţiunilor aferente fiecărui câmp din structura bazei de date,
în funcţie de tipul de date (Figura nr. 3.8):

Text Filters – pentru text;

 Number Filters – pentru valori numerice;
 
Date Filters – pentru date calendaristice.
Printre opţiunile predefinite aferente listei derulante asociate fiecărui câmp se
regăseşte şi Custom

Filter care permite personalizarea restricţiilor de filtrare în funcţie de cerinţele

aplicaţiei.

90
 Figura nr. 3.8 Criterii de selecţie pe tipuri de date

În acest sens, în caseta de dialog Custom AutoFilter pot fi utilizate două simboluri
speciale pentru reprezentarea caracterelor: ? – pentru reprezentarea unui singur caracter
şi * - pentru reprezentarea mai multor caractere.

Exemplu 2: Pentru exemplificare, plecând de la aceeaşi bază de date din Figura nr. 3.1
se doreşte afişarea clienţilor din localităţile al căror nume începe cu litera B pentru care
valoarea comenzilor este cuprinsă între 1000 şi 20000 lei (Figura nr. 3.9).

91
 Figura nr. 3.9 Exemplu de filtru automat utilizând opţiunea Custom Filter

C. filtrarea în funcţie de culori – se utilizează pentru afişarea înregistrărilor care sunt

introduse în celule care au fost formatate prin

aplicarea unei culori de fundal sau a unei culori pentru caractere (Figura nr. 3.10). În
situaţia în care în cadrul coloanei pentru care sunt accesate opţiunile de filtare nu au fost
aplicate formatări de acest tip, opţiunea Filter by Color nu este activă.

92
 Figura nr. 3.10 Aplicarea unui filtru automat în funcţie de culori

Anularea filtrului aplicat pentru o anumită coloană

se realizează prin activarea butonului de selecţie
aferent coloanei respective şi selectarea opţiunii
Clear Filter. Pentru coloanele pentru care a fost
aplicat un filtru, pictograma butonului

3.2.2 Metoda filtrului avansat (elaborat)

Metoda de interogare prin filtru elaborat reprezintă acea facilitate de exploatare a

bazelor de date Excel care permite formularea unor criterii complexe de interogare ce

pot conţine formule de calcul şi funcţii predefinite şi oferă opţiuni de amplasare a

înregistrărilor generate în urma acţiunii de interogare a unei surse de date.

Metoda filtrului avansat se aplică prin activarea

tab-ului Data şi acţionarea butonului de comandă
Advanced din grupul de opţiuni Sort&Filter.

La nivelul casetei de dialog Advanced Filter utilizatorul trebuie să ofere detalii în legătură cu:
baza de date propriu-zisă (List Range)
câmpul de criterii (Criteria Range)
zona rezultatelor (Copy to).
a. Baza de date este referită fie prin adresa absolută, fie printr-un nume atribuit acesteia.

93
 b. Câmpul de criterii va conţine numele câmpurilor care restricţionează filtrarea (se
recomandă ca acestea să fie copiate din zona bazei de date pentru eliminarea eventualelor diferenţe
dintre numele câmpurilor) şi poate fi definit în aceeaşi foaie de calcul cu baza de date sau într-o
foaie precizată de utilizator.

Figura nr. 3.11 Caseta de dialog Advanced Filter

Notă: Câmpul de criterii este compus din minim 2 linii şi „n” coloane:

Prima linie va conţine fie numele câmpurilor asupra cărora acţionează restricţiile
cererii de interogare, fie celule vide sau care conţin şiruri de caractere, în cazul în care
restricţiile se construiesc pe bază de formule.
A doua linie a câmpului de criterii conţine restricţiile impuse bazei de date. Atunci
când condiţiile se regăsesc pe o linie, ele vor opera concomitent şi sunt legate prin
operatorul logic ŞI (AND).
Următoarele linii definesc restricţii opţionale, legate prin operatorul logic SAU
(OR).

c. Zona de rezultate reprezintă o zonă din foaia de calcul în care se vor copia
înregistrările ce corespund restricţiilor impuse prin câmpul de criterii. Această zonă poate
fi:

 baza de date însăşi – variantă care nu se recomandă deoarece nu

există posibilitatea efectuării de comparaţii între baza de date sursă şi rezultatul
 filtrării

 altă locaţie a foii de calcul.

94
Notă: Dacă zona câmpului de criterii poate fi construită într-o altă foaie de calcul,
extragerea rezultatelor se face obligatoriu în aceeşi foaie cu baza de date sursă.

Exemplu 1: Având drept sursă tabelul din Figura nr. 3.1 se doreşte interogarea bazei de
date şi afişarea clienţilor din Bucureşti şi Braşov care au efectuat comenzi în ultimele 6
luni astfel încât în zona de rezultate să se obţină doar câmpurile ID Client, Nume Client,
Localitate Client, Nr. Comanda, Data comanda, Valoare.

Notă: câmpul de criterii şi zona rezultatelor (în cadrul căreia se copiază din baza de date
sursă denumirile câmpurilor care se doresc a fi afişate) sunt prezentate în Figura nr. 3.13:

Figura nr. 3.12 Caseta de dialog Advanced Filter aferentă exemplului 1

95
 Figura nr. 3.13 Câmpul de criterii şi zona de afişare a rezultatelor pt. exemplul 1
Exemplu 2: Plecând de la acelaşi tabel de analiză, se doreşte afişarea informaţiilor aferente
clienţilor care au efectuat comenzi în ultimul an (fiecare client va fi afişat o singură dată în zona
de extragere a rezultatelor, chiar dacă acesta a efectuat mai multe comenzi în intervalul de timp
respectiv).

Figura nr. 3.14 Câmpul de criterii , zona de afişare a rezultatelor şi caseta Advanced Filter
pt. exemplul 2

96
3.3 Utilizarea funcţiilor de tip bază de date

Funcţiile de tip bază de date, cunoscute şi sub numele de funcţii de grup, operează
asupra unui ansamblu de date calculând diferite valori (suma, medie, maxim, minim,
numar, etc.) conform unui criteriu de selecţie.

Sintaxa generală a funcţiilor este:

= den_functie(Baza de Date; “Denumire camp”/Numar_ordine_camp; Camp de

criterii)


 
Baza de date poate fi referită prin adresa absolută a bazei de date sau printr-un
nume atribuit acesteia.
  
Denumire camp/Numar de ordine semnifica fie:

 Numele rubricii (plasat între ghilimele) asupra căruia operează calculul

 funcţiei.

 Numărul de ordine câmp (începe cu 1) asupra căruia operează calculul

 funcţiei.

 Adresa absolută aferentă celulei ce conţine numele rubricii asupra

 căreia operează calculul funcţiei.

Câmp de criterii reprezintă
 adresa absolută a câmpului de criterii sau un nume
asociat acestuia.

Principalele funcţii de tip bază de date sunt:

97
 Funcţia Descriere

DSUM Suma valorilor unei rubrici.

DPRODUCT Rezultatul multiplicării valorilor unei rubrici.

DMAX Cea mai mare valoare corespunzătoare unei rubrici.

DMIN Cea mai mică valoare corespunzătoare unei rubrici.

DAVERAGE Media aritmetică corespunzatoare unei rubrici.

DCOUNT Numărul de elemente numerice corespunzatoare

unei rubrici, fără a fi considerate celulele vide.

DCOUNTA Numărul de elemente alfanumerice corespunzătoare

unei rubrici, fără a fi considerate celulele vide.

DGET Conţinutul unei rubrici.

DSTDEV Deviaţia standard a unei populatii statistice pe baza

unui eşantion, corespunzatoare unei rubrici.

DSTDEVP Deviaţia standard a unei populaţii statistice,

corespunzătoare unei rubrici.

DVAR Varianţa pe baza unui esantion statistic,

corespunzătoare unei rubrici.

DVARP Varianţa pe baza întregii populaţii statistice,

corespunzătoare unei rubrici.

Exemplu 1: Să se afişeze cuantumul valoric al comenzilor efectuate de clienţii din

Bucureşti în anul curent - Figura nr. 3.15.

98
 Figura nr. 3.15 Exemplu de utilizare a funcţiei DSUM

Exemplu 2: Să se afişeze numele clientului care a efectuat comanda cu cea mai mare
valoare.

Figura nr. 3.16 Exemplu de utilizare a funcţiei DGET

3.4 Sintetizarea datelor din bazele de date utilizând tabela pivot
Tabela pivot reprezintă un instrument de sintetizare care permite o analiză
multidimensioală a elementelor dintr-o bază de date, oferind facilităţi avansate de
permutare a informaţiilor distribuite pe linie şi pe coloană în scopul obţinerii unor situaţii
cât mai semnificative pentru procesul de luare a deciziilor la nivelul unei organizaţii.
Un avantaj important al tabelei pivot îl constituie faptul că, odată înţelese conceptele de
bază aferente acestuia, este un instrument relativ uşor de implementat. O altă

99
 caracteristică semnificativă a tabelelor pivot o constituie flexibilitatea acestora, fapt care
le permite utilizatorilor ca, în momentul asocierii câmpurilor bazei de date sursă, să
beneficieze de facilităţi de regrupare şi prezentare a datelor în mod sintetic şi într-o
manieră interactivă.
Excel 2010 oferă utilizatorilor opţiuni suplimentare de utilizare a tabelei pivot prin apariţia
unor modificări atât în ceea ce priveşte design-ul său, cât şi prin introducerea unor
facilităţi noi în gestionarea informaţiilor unei baze de date, fapt care consolidează poziţia
acestuia de instrument de sintetizare cu performanţe deosebite.
3.4.1 Proiectarea şi construirea tabelelor pivot

În procesul de creare a tabelei pivot se parcurg

următoarele etape:
Etapa 1: se selectează sursa de date şi din tab-ul
Insert, grupul de opţiuni Tables - Pivot Table se alege
comanda Pivot Table.
Notă: Exemplificarea modului de construire şi de
utilizare a unui tabel pivot se va realiza pe o bază de
date care gestionează comenzile aferente clienţilor
unei societăţi pentru diferite categorii de produse
(Figura nr. 3.18):

Figura nr. 3.18 Structura bazei de date

Exemplu 1: Pornind de la structura bazei de date specificată anterior, se doreşte afişarea
valorii totale a produselor comandate pe clienţi şi pe categorii de produse, restricţionând
afişarea în mod interactiv pe localităţi.

După declanşarea procedurii de generare a tabelei pivot se afişează fereastra Create

Pivot Table (Figura nr. 3.19) în cadrul căreia se precizează:
 sursa de date care va fi analizată:


100
 
o bază de date Excel, un tabel sau un domeniu de valori (Select a table or
range). Dacă se utilizează o bază de date internă, la rubrica Table/Range se introduce
sau se selectează în mod dinamic adresa bazei de date sursă (pentru exemplul

prezentat, sursa de date este A1:M30).
 
o bază de date externă (Use an external data source).


 locaţia în care seva afişa raportul de
tip Tabela Pivot:

 o nouă foaie 
de calcul (New
Worksheet);


foaia de calcul curentă (Existing
Worksheet), variantă în care la rubrica
Location se specifică adresa celulei
din care să înceapă
 afişarea raportului
de sinteză creat.

Figura nr. 3.19 Caseta de dialog Create Pivot Table

Notă:
După validarea opţiunilor de alegere a sursei de date şi de amplasare a raportului
care va fi va fi generat se afişează macheta tabelei pivot pe baza căreia se realizează
operaţia de sintetizare a datelor (Figura nr. 3.20).

O altă posibilitate de generare a tabelei pivot respectă demersul clasic, compatibil

cu versiunile Excel 97-2003; în această variantă, modul de agregare a rubricilor de
sintetizare se realizează direct într-o machetă a foii de calcul (Figura nr. 3.21).
Afişarea acestei machete se
realizează selectând din meniul
contextual aferent tabelului pivot
opţiunea Pivot Table Options sau
din tab-ul PivotTableTools prin setul
de comenzi Options - Options –
butonul Options; în ambele variante
se afişează caseta de dialog Pivot
Table Options în cadrul căreia se
activează fişa Display şi se
validează opţiunea Classic Pivot
Table layout.
Figura nr. 3.20 Macheta tabelei pivot

101
 Figura nr. 3.21 Macheta tabelei pivot afişată în format clasic
Etapa 2. Proiectarea machetei care va sta la baza obţinerii tabelului pivot se realizează
pornind de la elementele casetei de dialog PivotTable Field List în cadrul căreia sunt
afişate toate câmpurile bazei de date organizate în coloană, fiecare rubrică având
asociată o casetă de validare. Aceste câmpuri vor fi plasate în machetă folosind tehnica
Drag &Drop (glisarea cu mouse-ul) către rubricile afişate în partea inferioară a ferestrei
PivotTable Field List care au următoarele semnificaţii:
  Row Labels – conţine rubrica (rubricile) de sintetizare orientate pe linie;


  Column Labels – destinată câmpurilor de sintetizare orientate pe coloană;




∑ Values – aferentă rubricilor asupra cărora vor opera agregări şi calcule sub
formă de totaluri, medii, număr de elemente,
 minim, maxim etc. (funcţia agregat
 care se aplică în mod implicit este SUM).

Report Filter – permite crearea unui meniu derulant în partea superioară a tabelei
prin intermediul căruia se poate restricţiona afişarea informaţiilor
 din tabela pivot
în mod dinamic, în funcţie de anumite rubrici ale bazei de date.

102
Figura nr. 3.22 Exemplu de proiectare a machetei şi tabela pivot aferentă acesteia
Notă:

După generarea tabelului pivot, Excel 2010 oferă utilizatorului un set de comenzi
pentru afişarea, formatarea şi personalizarea acestuia regrupate în tab-urile contextuale
Options şi Design.

Modificarea operaţiilor de calcul aplicate asupra rubricilor din secţiunea ∑ Values

se poate realiza prin intermediul casetei de dialog Value Field Settings care poate fi
activată în mai multe moduri (Figura nr. 3.23):


fie prin selectarea opţiunii Value Field Settings din meniul contextual aferent
 câmpului din tabela pivot asupra căruia a fost aplicată în mod implicit funcţia SUM;
fie prin alegerea comenzii Value Field Settings din meniul derulant aferent câmpului plasat
în zona ∑ Values din fereastra PivotTable Field List;

 din grupul de comenzi Active Field
fie prin intermediul opţiunii Field Settings
aferent tab-ului contextual Options.

După afişarea ferestrei Value Field Settings, în cadrul fişei de lucru Summarize Values
By, se alege funcţia de calcul dorită şi se validează operaţia cu ajutorul butonului OK.

103
 Figura nr. 3.23 Activarea casetei de dialog Value Field Settings pentru
modificarea funcţiilor agregat
Exemplu 2: Având drept sursă baza de date iniţială (Figura nr. 3.18) se doreşte
calcularea şi afişarea preţului mediu al produselor comandate pe categorii de produse,
restricţionând afişarea în mod interactiv pe fiecare client în parte. În acest caz, macheta
tabelei pivot are următoarea structură:

  Row Labels – câmpul “Categorie produs”, astfel ca datele să fie distribuite pe linie.

  Average pentru
∑Values – câmpul “Pret” asupra căruia se va aplica funcţia agregat
a determina preţul mediu aferent fiecărei categorii de produse.
 
Report Filter – câmpul “Nume client” pentru a restricţiona în mod dinamic

afişarea datelor pe clienţi.

Aşa cum se observă în Figura nr. 3.24, câmpul care restricţionează în mod dinamic
afişarea datelor este prevăzut, în mod automat, cu un simbol de filtrare care ascunde o
listă derulantă cu toate valorile aferente rubricii “Nume client”. Prin această facilitate,
utilizatorul poate obţine rapoarte de sinteză diferite pe fiecare client, acestea fiind
actualizate în mod dinamic în funcţie de clientul selectat de utilizator.

104
 Figura nr. 3.24 Exemplu de modificare a funcţiei agregat cu afişare interactivă pe clienţi
3.4.2 Gruparea informaţiilor aferente tabelei pivot pe mai multe niveluri de
centralizare

O altă facilitate importantă oferită de tabela pivot constă în posibilitatea grupării mai
multor rubrici din baza de date pe linie, pe coloană sau la nivel de raport, fapt care permite
o agregare a informaţiilor „în cascadă” şi asigură o viziune mai sintetică în ceea ce
priveşte analiza şi reprezentarea datelor.

Exemplu 3: Plecând de la baza de date din Figura nr. 3.18 se urmăreşte sintetizarea
informaţiilor prin tabela pivot astfel încât să se obţină valoarea totală a comenzilor pe
categorii de produse, iar în cadrul acestora să se realizeze detalierea pe fiecare produs
în parte.

Rezolvarea aplicaţiei presupune proiectarea machetei de sintetizare prin efectuarea

următoarelor setări (Figura nr. 3.25):


rubricile „Categorie produs” şi „Denumire produs” vor fi plasate în secţiunea Row
Labels (pentru obţinerea unor rapoarte de sinteză semnificative, pe nivelul superior se
va plasa elementul  cu gradul de cuprindere mai mare - „Categorie produs”, urmat de

„Denumire produs”);

105
 

câmpul „Valoare” va fi plasat în zona ∑Values în cadrul căreia se va aplica funcţia
SUM.

Figura nr. 3.25 Exemplu de tabel pivot cu dublă sintetizare la nivel de linie
3.4.3 Modificarea/ ştergerea rubricilor de sintetizare aferente tabelei pivot

a. Modificarea modului de dispunere a câmpurilor în macheta tabelei pivot se poate

realiza astfel :


fie se poziţionează cursorul în interiorul tabelei pivot şi în cadrul panoului Pivot
Table Field List se dezactivează caseta de validare din dreptul rubricii de modificat şi se
activează cea aferentă noii rubrici de sintetizare. Câmpul respectiv poate fi permutat între
secţiunile Column Labels, Row  Labels, Report Filter aflate în partea inferioară a
ferestrei Pivot Table Field List;
  fie prin simpla permutare a rubricilor de sintetizare între cele trei secţiuni;


fie prin plasarea cursorului pe una din datele sintetizate aferente rubriciide
modificat şi alegerea opţiunii Move... din meniul contextual corespunzător acesteia.

Notă: pentru varianta clasică de afişare a tabelei pivot, modificarea structurii

 machetei se poate realiza direct în foaia de calcul respectivă prin utilizarea tehnicii 
Drag&Drop.

106
 b. Ştergerea unei rubrici de sintetizare din macheta pivot se poate realiza
astfel:
  fie se dezactivează caseta de validare aferentă elementului respectiv;



 fie se elimină câmpul din secţiunea corespunzătoare(Column Labels, Row Labels,
Report Filter) prin intermediul tehnicii Drag&Drop;

 de sintetizare care urmează să
fie prin activarea meniului contextual aferent rubricii
fie ştearsă şi alegerea opţiunii Remove Field.

3.4.4 Regruparea elementelor din structura tabelei pivot pe diferite criterii

Există situaţii în care, în funcţie de necesităţile de informare ale utilizatorilor, se impune
regruparea elementelor disparate aferente tabelei pivot pe diferite criterii. Exemplu 4:
Având drept punct de plecare baza de date din Figura nr. 3.18 se urmăreşte calcularea
şi afişarea numărului total de comenzi realizate de fiecare client în fiecare an,
restricţionând afişarea în mod dinamic pe categorii de produse. Proiectarea machetei
tabelei pivot se va face în mod similar cu următoarele setări:

 
 Row Labels – câmpul “Nume client” (clienţii vor fi afişaţi în tabela pivot pe linie).


 Column Labels – câmpul  “Data comenzii” (astfel încât datele calendaristice să fie
distribuite pe coloană).

  ∑Values – câmpul “Nr. comandă” asupra căruia va acţiona funcţia agregat Count.
 
Report Filter – câmpul “Categorie produs” pentru a restricţiona în mod

dinamic afişarea datelor pe localităţi.

Sintetizarea datelor la nivelul fiecărui an se va realiza prin
selecţia câmpului Data Comenzii din raportul de sinteză şi
apelarea din meniul contextual a comenzii Group sau prin
activarea de pe tabul Pivot Table Tools – Options, setul de
comenzi Group a opţiunii Group Field. Ambele variante au
drept efect afişarea casetei de dialog Grouping (Figura nr. 3.26)
în cadrul căreia utilizatorul va opta pentru gruparea datelor pe ani
(validarea opţiunii Years). În mod automat, la nivelul
raportuluide sinteză

Figura nr. 3.26 Caseta de dialog

107
Figura nr. 3.27) datele calendaristice au fost regrupate pe ani. Anularea grupării
elementelor se realizează selectând setul de valori respectiv şi acţionând comanda
Ungroup din acelaşi meniu.

Figura nr. 3.27 Exemplu de tabel pivot care sintetizează datele cu regruparea
acestora pe ani

108
Notă:

Gruparea datelor nu se poate aplica în mod direct la nivelul unei secţiuni de tip
Report Filter. Dacă cerinţele aplicaţiei impun efectuarea unui astfel de demers, în
prealabil se impune efectuarea grupării la nivel de linie (Row labels) sau de colană
(Column Labels), rubrica respectivă fiind permutată ulterior în zona Report Filter.

Exemplu 5: Plecând de la baza de date privind gestiunea comenzilor aferente clienţilor

unei societăţi prezentată în Figura nr. 3.18, se urmăreşte calcularea şi afişarea valorii
medii a produselor comandate pe fiecare client, restricţionând afişarea în mod dinamic
pe ani.

Figura nr. 3.28 ilustrează rezolvarea acestei aplicaţii, macheta tabelei pivot fiind
proiectată astfel: câmpul „Nume client” a fost plasat pe linie (Row Labels), rubrica „Data
comenzii” a fost plasată în zona Columns Labels unde a foat grupată pe ani, ulterior
fiind permutată prin tehnica „ Drag&Drop” în secţiunea Report Filter, iar pentru
calcularea valorii medii a comenzilor câmpul „Valoare” a fost plasat în zona ∑Values în
cadrul căreia a fost aplicată funcţia agregat Average.

Figura nr. 3.28 Exemplu de tabel pivot cu gruparea datelor pe ani in secţiunea
Report Filter

109
 O altă facilitate a tabelei pivot constă în faptul că oferă posibilitatea extragerii sub
formă tabelară, într-o foaie de calcul nouă, a informaţiilor complete aferente unei valori
din interiorul tabelei pivot, potrivit unuia sau mai multor criterii de selecţie. Extragerea
informaţiilor devine operaţională prin executarea unui dublu-clic pe valoarea unui element
sintetizat.

Figura nr. 3.29 ilustrează un exemplu de extragere a informaţiilor referitoare la media

valorică a comenzilor efectuate de clientul Mandru Ioana în anul 2011. Pentru obţinerea
acestor rezultate, se plasează cursorul în celula B10 situată la intersecţia celor două
elemente (clientul „Mandru Ioana” şi anul 2011) şi se execută dublu-clic succesiv.

Figura nr. 3.29 Extragerea datelor dintr-o tabelă pivot într-o foaie de
calcul nouă
3.4.5 Configurarea opţiunilor tabelei pivot

 
Editarea câmpurilor din tabela pivot

Pentru a realiza diferite setări la nivelul rubricilor de sintetizare sau de calcul se impune
plasarea cursorului în interiorul tabelului pivot pe unul dintre câmpurile de sintetizare sau
pe un element valoric calculat şi se activează setul de comenzi Pivot Table Tools –
Options – grupul de opţiuni Active Field - Field Settings. Caseta de dialog Field

110
Settings (prezentată în Figura nr. 3.30) este structurată pe două fişe de lucru
Subtotals&Filters şi Layout&Print şi permite efectuarea unor operaţii diverse cum ar fi:

 modificarea numelui câmpului din tabelul pivot (fişa de lucru Subtotals&Filters,

 secţiunea Custom name)

 generarea de totaluri parţiale pentru datele dintr-un câmp interior al tabelului prin
Subtotals (în mod implicit se calculează numai suma – opţiunea Automatic, dar
se pot aplica şi alte funcţii selectate din zona Custom în cadrul fişei de lucru
 Subtotals&Filters).

 anularea afişării rezultatelor sintetizate care au valori nule prin marcarea casetei
 Show items with no data din fişa de lucru Layout&Print.

 imprimarea paginilor cu salt de pagină după fiecare grup prin opţiunea Insert
page break after each item din fişa de lucru Layout&Print etc.

Figura nr. 3.30 Caseta de dialog Fields Settings

111
  
Setarea unor opţiuni de afişare a elementelor din structura tabelei pivot
După ce macheta pivot a fost proiectată şi validată se pot stabili anumite opţiuni de afişare
a elementelor aferente unei tabele pivot selectând din tab-ul principal Pivot Table Tools,
tab-ul contextual Options – grupul de opţiuni PivotTable – butonul Options. La nivelul
casetei de dialog Pivot Table Options (Figura nr. 3.31), în cadrul celor 5 fişe de lucru
(Layout&Format, Totals&Filters, Display, Printing, Data) utilizatorul poate realiza
diferite setări:

  stabilirea numelui tabelei pivot (Name)

  setarea unui total general pe coloane (Show grand totals for columns)

  setarea unui total general pe linii (Show grand totals for rows)

 repetarea etichetelor rubricilor pe fiecare pagină imprimată (Repeat rows labels

 on each printing page)

  gestiunea erorilor şi a celulelor vide prin:


 Format: For error values show - permite introducerea unei valori ce va fi
afişată în locul oricăror mesaje de eroare ce apar în celule.

Format: For empty  cells show - permite afişarea unor simboluri sau valori
 pentru celulele vide.

 păstrarea tuturor parametrilor stabiliţi la formatarea unui tabel pivot, chiar şi în

cazul modificării tabelului prin selectarea casetei Preserve cell formatting on
update.

Figura nr. 3.31 Caseta de dialog PivotTable Options

112
Notă:

O altă facilitate importantă oferită de Excel 2010 constă în extinderea setului de opţiuni
din lista aferentă rubricii Show value as din cadrul fişei de lucru cu aceeaşi denumire
activată din caseta de dialog Value Field Settings.
Aceste opţiuni reprezintă modalităţi de afişare care se referă la rubricile de sintetizare ale
tabelei pivot (Base Field) şi se aplică elementelor conţinute de aceste câmpuri (Base
item). Exemplu 7:
Să se calculeze valoarea medie a comenzilor efectuate pe fiecare categorie de produse
în trimestrele I şi III ale anului 2011 ca diferenţă faţă de trimestrul II al aceluiaşi an.
Rezolvarea aplicaţiei se realizează în mai multe etape:

a. Proiectarea machetei pivot cu următoarea structură:


 Row Labels – câmpul “ Categorie produs” (categoriile de produse vor fi afişate în
tabela pivot pe linie).

 Column Labels – câmpul  “Data comenzii” (astfel încât datele calendaristice să fie
distribuite pe coloană).
 
∑Values – câmpul “Valoare” asupra căruia va acţiona funcţia agregat

b. Gruparea rubricii Data comenzii pe ani (Years) şi pe trimestre (Quarters) prin

validarea opţiunilor corespunzătoare în cadrul ferestrei Grouping.

113
 Figura nr. 3.32 Proiectarea machetei pivot aferenta exemplului 7 şi gruparea
datelor pe ani şi trimestre
c. Inhibarea afişării anului 2010.

d. Afişarea datelor raportului de sinteză ca diferenţă între trimestrele I şi III ale

anului 2011 în raport cu trimestrul II.

Plecând de la raportul realizat se doreşte o altă formă de afişare a datelor sintetizate;

acest lucru se poate realiza prin comanda Field Settings din tabul Options – Active
Field. La nivelul casetei de dialog Value Field Settings, în fişa Show value as se
optează pentru afişarea datelor ca diferenţă (Difference From), care se aplică câmpului
Data comenzii (Base Field) pentru trimestrul II aferent anului 2011 (Base item) - Figura
nr. 3.33.

114
 Figura nr. 3.33 Rezultatul afişării valorii medii a comenzilor ca diferentă în trim. I
şi III ale anului 2011 faţă de trim. II

3.4.6 Utilizarea obiectelor Slicer în cadrul tabelei pivot

Microsot Excel 2010 oferă utilizatorilor o componentă nouă pentru realizarea filtrării în
cadrul unui Pivot Table prin intermediul obiectelor de tip Slicer. De regulă, filtrele furnizate
de tabelul pivot permit doar un nivel de filtrare. Slicer-ele sunt componente de filtrare care
elimină acest inconvenient, oferind posibilitatea de a defini criterii de filtrare în funcţie de
mai multe elemente. Atunci când datele din tabelele pivot sunt modificate , slicer-ul este
actualizat în mod automat.


Crearea unui Slicer se realizează prin plasarea cursorului în interiorul tabelei pivot
şi selectând din tab-ul Options, comanda Insert Slicer care generează fereastra Insert
Slicers în cadrul căreia utilizatorul alege din structura bazei de date câmpurile de filtrare.

115
In foaia de calcul se inserează câte o fereastră etichetată cu numele câmpului de filtrare 

care include toate valorile acelui câmp, utilizatorul selectând criteriul de filtrare dorit.

În Figura nr. 3.34 sunt definite două slicere, acestea fiind asociate criteriilor de filtrare
Categorie produs= „Paste” şi Nume Client= „Mandru Ioana”.

Figura nr. 3.34 Crearea obiectelor Slicer în tabela pivot


Personalizarea unui Slicer presupune modificarea stilului de afişare şi se
poate realiza prin selectarea slicer-ului respectiv şi alegerea unui
stil predefinit din
tab-ul contextual Options, grupul Slicer Styles (Figura nr. 3.35).

116
 Figura nr. 3.35 Modificarea stilului de afişare aferent unui slicer

Modificarea numărului de coloane pe care vor fi afişate datele din slicer se
poate realiza prin selecţia slicer-ului dorit şi din tab-ul Options, grupul de comenzi

Buttons se activează opţiunea Columns în care se specifică numărul de coloane.

Figura nr. 3.36 Modificarea numărului de coloane pe care vor fi afişate datele din slicer

117
  
Anularea opţiunii de redimensionare şi mutare a unui slicer
După inserarea slicer-elor, acestea pot fi redimensionate şi mutate în cadrul foii de calcul;
dacă utilizatorul doreşte să realizeze dezactivarea opţiunii de redimensionare şi mutare
a slicer-elor, din meniul contextual aferent acestuia se alege opţiunea Size and
Properties. În fereastra afişată se activează fişa de lucru Position and Layout şi se
bifează opţiunea Disable resizing and moving.

Figura nr. 3.37 Caseta de dialog Size and Properties

Modificarea sursei de date aferentă unui slicer se poate realiza prin selectarea
acestuia şi activarea butonului PivotTable Connections din tab-ul contextual Options,
grupul de opţiuni Slicer. În fereastra afişată se regăsesc toate tabelele pivot existente
în foaia de calcul; utilizatorul poate modifica sursa de date, iar datele aferente slicer-ului
vor fi actualizate autoamat.

Figura nr. 3.38 Caseta de dialog PivotTable Connections

118
3.4.7 Diagramele pivot

O altă modalitate interesantă de a obţine şi afişa rapoarte de sinteză o reprezintă

construirea diagramelor pivot. Excel oferă această facilitate prin intermediul comenzii
Pivot Chart care poate fi activată prin setul de comenzi Insert – Tables-Pivot Table. În
mod implicit, meniul este extins cu o serie de opţiuni de formatare şi personalizare a
diagramei pivot regrupate în taburile Design, Layout, Format şi Analyze.

Figura nr. 3.39 Exemplu de diagramă pivot

Demersul acţiunilor este identic cu cel prezentat la tabela pivot, cu precizarea că, pe
lângă raportul de sinteză, se generează în mod automat şi diagrama pivot (Figura nr.
3.39). Personalizarea acestei diagrame se realizează în mod similar, prin comenzile
specifice oricărei reprezentări grafice (taburile Design, Layout, Format).

Notă:

Modificările machetei de proiectare a tabelei pivot se pot realiza în orice moment

(ştergere câmpuri, inserare de noi elemente, permutarea câmpurilor distribuite pe linii si
coloane etc.), actualizarea rezultatelor realizându-se în mod automat atât la nivelul
raportului de sinteză, cât şi al diagramei pivot.

119
4 REPREZENTĂRI GRAFICE

Una dintre cele mai importante facilităţi ale procesoarelor de tabele Excel este evidenţiată
de reprezentările grafice. Un grafic ilustrează mai bine datele numerice dintr-o foaie de
calcul. În acest fel, datele sunt mai uşor de vizualizat şi de interpretat decât simpla
prezentare tabelară a valorilor numerice studiate.

Graficele permite o mai bună vizualizare a relaţiilor, tendinţelor sau anomaliilor ce se

stabilesc între date în măsura în care acestea sunt ilustrate prin forme desenate (coloane,
linii, bare, cilindrii, conuri, felii, suprafeţe, etc). O reprezentare grafică este dinamică, se
actualizează automat, ajustându-se la noile valori care au stat la baza construirii
graficului.

4.1 Creare unei reprezentări grafice

Punctul de bază în crearea unei reprezentări grafice sub Excel îl constituie un domeniu
bine precizat şi delimitat al foii de calcul, ce conţine la rândul său date numerice
organizate în serii de date.
Prima etapă în construirea unui grafic o reprezintă editarea şi selecţia sursei de date ce
se doreşte a fi reprezentată grafic. În selecţia domeniului ce va constitui baza generării
graficului se cuprind şi elemente adiţionale de tip text, dar nu numai, ce vor constitui
ulterior legendele diagramei şi etichetele axelor.
Figura nr. 4.1 ilustrează un tabel de analiză pe baza căruia se va genera o reprezentare
grafică. Domeniul selectat (A3:C6) oferă informaţii referitoare la evoluţia numărului de
pasageri pe traficul aerian din România pe perioada 2009-2010.

Figura nr. 4.1 Selecţia sursei de date1 pentru generarea unei reprezentări grafice

120
Selecţia domeniului de definiţie a graficului vizează serii de date ce conţin valori numerice
care se vor reprezenta printr-o diagramă şi elemente adiţionale ce vor explicita diagrama.
Notă: Selecţia discontinuă pe linii sau pe coloane a câmpurilor disparate se face ţinând
activă tasta <Ctrl>.

După selecţia datelor ce se doresc a fi reprezentate din meniul Insert → grupul de

butoane Charts se alege tipul de grafic adecvat reprezentării (Figura nr. 4.2).

Figura nr. 4.2 Inserarea unui tip de grafic

După generarea graficului, trei noi meniuri vor deveni disponibile în Tab-ul Chart Tools
(Figura nr. 4.3): Design, Layout şi Format. Acestea vor permite editarea diagramei cu
instrumente adecvate modificării stilului, tipului de diagramă, poziţionării şi formatului
acesteia, etc.

Figura nr. 4.3 Meniul Chart Tools

Prin intermediul tab-ului Design se pot face modificări legate de tipul graficului realizat,
selecţia datelor, aspectul, stilul şi locaţia acestuia.

O reprezentare grafică apare în foaia de lucru curentă ca o diagramă încorporată (prin

selecţia tastei F11 se va deschide în mod automat o foaie de calcul denumită Chart1
dedicată diagramei curente). De asemenea, cu ajutorul butonului Move Chart, situat în
meniul Design (Figura nr. 4.3) se poate alege destinaţia graficului realizat (fie într-o altă
locaţie a foii de calcul curente, fie într-o nouă foaie de calcul).

121
Cu ajutorul meniului Layout (Figura nr. 4.4) puteţi controla aspecte legate de inserarea
imaginilor, a formelor geometrice şi a casetelor de text, se pot modifica aspecte legate de
etichetele, axele, legenda, culoarea de fundal graficului şi se pot efectua analize pentru
determinarea tendinţelor de previziune, etc.

Figura nr. 4.4 Bara de instrumente aferentă meniului Layout

Prin intermediul meniului Format (Figura nr. 4.5) se pot face modificări legate de
dimensiunea graficului, stilul formelor incluse în grafic, efecte de formatare a caracterelor,
etc.

Figura nr. 4.5 Bara de instrumente aferentă meniului Format

4.2 Tipuri de reprezentări grafice
Procesorul de tabele Excel furnizează o paletă bogată de tipuri de diagrame pentru a
ajuta utilizatorul să realizeze reprezentarea grafică a datelor într-un mod cât mai sugestiv
posibil.

Figura nr. 4.6 Caseta de dialog Change Chart Type

122
Alegerea unui tip corespunzător de diagramă pentru reprezentarea grafică se poate
realiza şi din caseta de dialog Create Chart, aferentă prin acţionarea butonului lansator
plasat în colţul din dreapta al grupului de butoane Charts (Figura nr. 4.6). Întreaga paletă
de tipuri principale de grafice poate fi observată în coloana din stânga a ferestrei Change
Chart Type. Prin selecţia unei categorii principale, în fereastra din dreapta se pot
identifica subcategoriile de diagrame aferente acesteia.
Vom detalia cele mai importante şi mai utilizate tipurile predefinite de grafice, cu
descrierea subtipurilor de diagrame aferente acestora:

1) Graficele cu histograme orientate vertical (Column) sunt diagrame ce ilustrează

grafic modificările suferite în timp de diferitele date de reprezentat, precum şi
comparaţia între anumite elemente analizate. Histogramele sunt reprezentate grafic
sub formă de bare. Diagramele compuse din histograme orientate vertical pot fi:
bidimensionale şi tridimensionale (Figura nr. 4.7).

Figura nr. 4.7 Subtipuri de diagrame cu histograme vertical

Exemplu: În cazul nostru, pe baza selecţiei realizate în Figura nr. 4.1, plaja de celule
A3:C6, a fost ales pentru exemplificare un grafic simplu cu coloane orientate vertical
(histograme bidimensionale) (Figura nr. 4.8) pentru a reprezenta evoluţia numărului de
pasageri pe cursele aeriene din România în perioada 2009-2010.
Generarea graficului se realizează simplu şi rapid după selecţia surselor de date de
reprezentat şi activarea din meniul Insert a tipului de grafic dorit (cu subtipul de grafic
corespunzător). Se alege categoria Column - 2-D Column – Histograme bidimensionale,
cu subtipul Clustered Column.

123
 Figura nr. 4.8 Exemplu de grafic cu histograme orientate vertical

a) Reprezentările bidimensionale (normale sau în perspectivă) compară

evoluţia fenomenelor studiate pe o singură ordonată (Y) în raport cu diferitele
valori ale abscisei. Sub-tipurile acestei reprezentări grafice sunt:

  histogramele simple

 histograme cumulate - sunt formate din histograme dispuse în stivă (unele

peste altele) şi evidenţiază relaţii stabilite între diferite elemente (serii de
date). Barele unui grafic cumulat reprezintă totaluri, iar segmentele de bară
 semnifică părţi din acest total.

 histograme cumulate 100% - reprezintă ponderea elementelor

 reprezentate grafic într-o stivă ce semnifică întregul.

b) Reprezentările tridimensionale (3D) compară evoluţia datelor în trei

dimensiuni (X, Y şi Z). Graficele tridimensionale sunt mult mai sugestive,
căpătând profunzime prin adâncimea pe care o capătă respectiva
reprezentare.

124
2) Graficele cu histograme orientate orizontal
(Bar) sunt identice din punctul de vedere al
conţinutului şi al semnificaţiei reprezentării cu
diagramele de tip Column (prezentate anterior),
cu deosebirea că histogramele ce reprezintă
evoluţia fenomenelor studiate sunt dispuse
orizontal.

De asemenea, cele şase subtipuri de grafice sunt

identice cu cele ale graficelor cu histograme orientate
vertical (histograme 2D simple, cumulate şi cumulate
100% şi histograme 3D) (fapt ilustrat şi de Figura nr.
4.9).

În această categorie, alături de graficele clasice de tip

Bar, sunt incluse şi subtipurile de graficele:

  Cilindru (Cylinder)

  Con (Cone)

 Piramidă (Pyramid)

Fig. 4.9 Subtipuri de diagrame cu histograme dispuse orizontal

Respectivele prezentări grafice pot fi:

 bidimensionale
 tridimensionale,
 dispuse vertical sau orizontal,
 simple,
 cumulate
 cumulate 100%

125
3) Graficele lineare (Line) sunt reprezentări sub formă de linii frânte sau curbe pentru
a evidenţia evoluţia şi tendinţa fenomenelor analizate.

Astfel, după cum ilustrează şi Figura nr. 4.10 diagramele lineare pot fi simple,
cumulate sau cumulate 100% (cu sau fără marcarea punctelor de intersecţie ale
abscise cu ordonata).
Graficele lineare pot fi reprezentate şi sub formă de suprafeţe, acestea căpătând astfel
un aspect tridimensional. Cele trei axe ale reprezentării 3D: X (axa verticală), Y (axa
orizontală) şi Z (axa de adâncime) pot fi modificate de utilizator.

Figura nr. 4.10 Subtipuri de grafice lineare

4) Graficele sectoriale (Pie) – sunt diagrame de structură ce raportează mărimile
părţilor unui element analizat, la un întreg. Graficele sectoriale mai sunt folosite pentru
a pune în evidenţă un element semnificativ dintr-un întreg.

Notă: Pentru construirea unui grafic sectorial,

se va alege numai o singură serie de date,
deoarece este vorba de disocierea unui element
în părţile sale component.

Figura nr. 4.11 Grafice sectoriale

126
Subtipurile graficului sectorial (Figura nr.

4.11) sunt:
 grafice sectoriale plane (2-D Pie) cu feliile grupate sau cu feliile disociate,
 denumite Exploded Pie

 grafice sectoriale în relief (3-D Pie).

Exemplu: Pe baza tabelului din Figura nr. 4.1, am selectat plaja de celule B4:B5 pentru
a exemplifica un grafic de structură tridimensional (Exploded Pie in 3D).

Figura nr. 4.12 Ponderea curselor externe şi interne în anul 2010 în România
Reprezentarea grafică semnifică ponderea curselor externe şi interne în România
pentru anul 2010, din punct de vedere al numărului de pasageri (Figura nr. 4.12).

Titlul graficului se poate introduce din meniul Layout → grupul de butoane Labels →

Chart Title.
Inserarea pe fiecare felie a diagramei a ponderilor corespunzătoare în locul
valorilor numerice se realizează din meniul Layout → grupul de butoane Labels → Data
Labels → More Data Labels Options.
Se deschide caseta de dialog Format Data Labels şi se modifică opţiunea Value în
Percentage (Figura nr. 4.13).

Figura nr. 4.13 Caseta de dialog Format Data Labels - Label Options

127
5) Graficele în arii (Area) sunt reprezentate prin suprafeţe dispuse în straturi, ce
semnifică mărimea şi evoluţia elementelor reprezentate Principalele subtipuri de grafice
în arii sunt: grafice plane şi grafice în relief 3-D (simple, cumulate şi cumulate 100%).

Figura nr. 4.14 Reprezentări grafice în arii

6) Graficele de tip “nor de puncte” (Scatter) – sunt diagrame statistice de regresie ce

pun în evidenţă gradul de corelaţie între una sau mai multe variabile cantitative
(explicative) şi o variabilă calitativă (de explicat).

Diagramele de tip Scatter (ilustrate în Figura nr. 4.15) sunt cunoscute şi sub numele
de diagrame XY, datorită faptului că fiind adaptate reprezentării fenomenelor continue
pot evidenţia relaţiile între două fenomene ce depind de acelaşi parametru.
Punctele graficului vor putea fi unite în ordinea cuplurilor primei serii calitative cu prima
serie cantitativă, apoi primei serii (calitative) cu a doua serie cantitativă şi aşa mai
departe. Astfel, valorile seriilor de date cantitative pot reprezenta fenomene continue
exprimate în funcţie de seria de date calitativă.

128
 Figura nr. 4.15 Grafice tip nor de puncte

În categoria „Alte tipuri de grafice” (Other Charts) categorii ilustrate în Figura nr.
4.16:

Figura nr. 4.16 Alte tipuri de grafice

129
I. Graficele bursiere (Stock) – reprezentate în Figura nr. 4.17 sunt diagrame ce reprezintă
grafic amplitudinile fenomenelor studiate. Aplicaţiile unor astfel de grafice se regăsesc de
regulă în domeniul financiar unde se analizează amplitudinile şi fluctuaţiile cursului unei
acţiuni la bursă sau variaţia înregistrată de cursul valutar pe o anumită perioadă.

Reprezentarea grafică bursieră a seriilor de date constă în împărţirea acestora în cupluri

reprezentând valorile superioare şi inferioare, unite între ele printr-o bară verticală.

Figura nr. 4.17 Subtipuri de grafice bursiere

Seriile de date utilizate de graficele bursiere pot fi:

  valoarea cotaţiei maxime atinsă de o valoare mobiliară într-o zi (High)

  valoarea cotaţiei minime (Low)

  valoarea cotaţiei la deschiderea sesiunii de licitaţie (Open)

  valoarea cotaţiei la închidere (Close)

 volumul capitalizării bursiere pentru ziua respectivă (Volume).

130
 Potrivit acestor elemente predefinite ale seriilor de date, se pot deosebi patru subtipuri
de grafice bursiere:

 
 HLC: High, Low, Close

 
 OHLC: Open, High, Low, Close

 
 VHLC: Volume, High, Low, Close

 
VOHLC: Volume; Open; High, Low, Close

II. Graficele în suprafeţe (Surface) – sunt diagrame ce încearcă să reprezinte

optimul combinaţiilor între diferitele serii de date. Cele mai uzuale aplicaţii ale
acestor reprezentări grafice sunt în domeniul hărţilor topo-geografice unde diferitele
culori şi motive ale elementelor analizate indică situarea suprafeţelor în aceleaşi
plaje de valori.

III. Graficele concentrice (Doughnut) – sunt similare graficelor sectoriale ca formă şi

semnificaţie cu excepţia faptului că pentru construirea lor pot fi alese mai multe serii
de date. Potrivit unei astfel de abordări multiserie, fiecare cerc concentric (inel)
reprezintă o serie de date.
Notă: În cazul utilizării mai multor serii de date se poate confunda numele seriilor

de date cu categoriile reprezentate de aceste date.

IV. Graficele tip “bule” (Bubble) – sunt grafice statistice de regresie, similare graficelor
Scatter, cu deosebirea că marcatorul “bulină” indică valoarea celei de a treia mărimi
statistice studiate reprezentate sub forma volumului sau dimensiunii acesteia.
Graficele polare (Radar) – reprezintă seriile de date corespunzătoare fenomenelor
studiate pe mai multe axe dispuse radial, faţă de un punct central. Pe fiecare axă în parte
sunt reprezentate seriile de date prin puncte. Pentru că reprezintă datele aflate la o
distanţă faţă de un punct central, graficele polare sunt utile pentru a pune în evidenţă
simetria sau uniformitatea datelor (compararea mărimilor prognozate cu cele realizate).

131
4.3 Diagrame Sparklines
Diagramele Sparklines (diagrame mici care încap într-o singură celulă) sunt utilizate
pentru a rezuma vizual tendinţele unor serii date. Deoarece diagramele Sparklines
afişează tendinţele într-un spaţiu restrâns, ele sunt utile mai ales pentru tablouri de bord,
rapoarte sau situaţii unde este necesar să se afişeze un instantaneu al afacerii curente
într-un format vizual uşor de înţeles.
Inserarea acestora se face prin selecţia datelor ce se doresc a fi
reprezentate, din meniul Insert grupul de butoane Sparklines
tipul de reprezentare vizuală dorită. Tipul diagramelor este
asemănator graficelor clasice de reprezentare a evoluţiei
fenomenelor: grafic linear sau grafic cu histograme şi diagrame
bursiere.
Exemplu: Să se evidenţieze printr-o diagramă Sparkline de tip linear tendinţa de evoluţie
a numărului de pasageri pe aeroporturile din România în perioada 2006-2010 (Figura nr.
4.18).

Figura nr. 4.18 Sursa de date a diagramei Sparklines

Se plasează cursorul în celula în care se doreşte a fi generată diagrama Sparkline, în

cazul nostrum celula H2. Din grupul de butoane Sparklines se selectează Line.
Se va deschide caseta de dialog Create Sparklines unde se solicită selecţia sursei de
date care va fi reprezentată (Data Range - plaja B2:F2 evidenţiată în Figura nr. 4.18).

132
 Figura nr. 4.19 Caseta de dialog Create Sparklines

Graficul de tip Sparkline poate fi copiat asemenea seriilor de date prin selecţia primului
grafic generat, poziţionarea mouse-ului în colţul din dreapta jos al celulei (celula H2 în
exemplul nostru) şi glisarea acestuia pe linie sau coloană în funcţie de modul de plasare
al sursei de date sau din meniul contextual şi opţiunea Copy Cells (Figura nr. 4.20).
Notă: Există posibilitatea de a crea diagrame Sparkline pentru rânduri de date pe care le
adăugaţi mai târziu utilizând instrumentul de umplere într-o celulă adiacentă care conţine
o diagramă sparkline.

Figura nr. 4.20 Generarea diagramelor Sparklines şi posibilităţi de editare a acestora

133
Asociat fiecărui grafic Sparkline se găseşte bara de instrumente Sparklines Tools, cu
meniul Design:

 Sursa de date a graficului poate fi editată prin selecţia butonului Edit Data din
grupul de opţiuni Sparkline.

 Tipul diagramei poate fi modificat din grupul de opţiuni Type.

 Stilul reprezentării se poate edita din punct de vedere visual pe baza grupului de
opţiuni Style. Se pot adăuga markeri pentru a evidenţia cele mai mari sau cele mai
mici valori ale seriei, valorile negative, etc.

 Eliminarea unei diagrame de tip Sparklines se realizează prin selecţia acesteia
iar din grupul de butoane Group se alege opţiunea Clear.

Notă: Deoarece o diagramă Sparkline este o diagramă încorporată într-o celulă, aveţi
posibilitatea să introduce şi text în celula respectivă şi să utilizaţi diagrama Sparkline ca
fundal.

5. UTILIZAREA EXCEL ÎN ASISTAREA DECIZIEI PRIN

TEHNICI DE SIMULARE SI OPTIMIZARE
Tehnici de simulare

Aplicaţia Microsoft Excel prezintă, alături de capacitatea de a efectua calcule tabelare complexe,
o altă abilitate foarte importantă cu aplicabilitate mai ales în domeniul economic: aceea de a crea
modele dinamice. Un model dinamic se bazează pe o logică relativ simplă: observarea
modificărilor rezultatelor unei anumite situaţii, generate de modificarea valorilor unor celule ce
stau la baza calculului de formule. Modelele dinamice au la bază un tip particular de analiză a
datelor, denumită, generic, analiză „What-If” (Ce s-ar întâmpla dacă…?). Aceste modele
generează posibilitatea efectuării de simulări, optimizări şi analize avansate a datelor utilizând
instrumente specifice adresate, în special, managementului organizaţional. Instrumentele de
simulare şi optimizare cuprind facilităţi puternice de modelare a unor probleme formulate în sensul
găsirii unor soluţii care să răspundă unui ansamblu de restricţii impuse. Metodele şi tehnicile
„What-If” de analiză a datelor pot fi grupate, în funcţie de principiul după care funcţionează, în
două mari categorii:

134
  tehnici de analiză în sens direct: constau în observarea implicaţiilor pe care le-ar
putea avea modificările datelor de intrare pentru o anumită situaţie (de exemplu:
Cum s-ar modifica cifra de afaceri dacă numărul de produse vândute dintr-un anumit
 sortiment ar scădea cu 5%?)

 tehnici de analiză în sens invers: observă care ar fi trebuit să fie cuantumul valoric
al unei date de intrare pentru ca rezultatul generat de aceasta să atingă un anumit
prag (absolut sau relativ). Exemplu: care ar trebui să fie numărul de produse
vândute pentru a ajunge la o cifră de afaceri de 5000 Euro?
Excel asociază fiecărei tehnici din aceste două categorii anumite instrumente de simulare
şi optimizare specifice, prin care poate gestiona modele foarte sofisticate, ce îşi găsesc
suportul în analiza statistică sau matematică a datelor. Dintre cele mai uzuale instrumente
Excel pentru analiza „What-If” în sens direct, vom prezenta, cu titlu de exemplu, tehnica
scenariilor (Scenarios), iar pentru analiza în sens invers, se vor prezenta tehnica de
căutare a scopului (Goal Seek) şi instrumentul de simulare şi optimizare Solver.

5.1 Scenariile

Scenariile reprezintă instrumente de asistare a deciziei ce se utilizează pentru a compara

anumite valori care generează rezultate diferite. Astfel, se pot modela diverse strategii
pentru a analiza avantajele şi dezavantajele diferitelor moduri de abordare pentru anumite
probleme date. Tehnica scenariilor examinează modul în care variaţia anumitor valori de
intrare afectează rezultatele care depind de acestea. Scenariile sunt, de fapt, diferite
versiuni ale aceleiaşi situaţii de calcul, fiecare dintre acestea conţinând valori schimbate
ale unor date de intrare pentru situaţia dată.
Fiecare set de valori care se presupune a constitui un anumit scenariu poate fi stocat
separat în cadrul registrului de lucru, astfel încât să permită, la un moment dat, generarea
de rapoarte comparative. Pentru adăugarea, modificarea, ştergerea scenariilor definite şi
afişarea de rapoarte concluzive, aplicaţia Microsoft Excel deţine Gestionarul de Scenarii
(Scenario Manager), însărcinat cu toate aceste operaţiuni.

Aplicabilitatea tehnicii de analiză a scenariilor pentru domeniul economic, s-ar preta, spre
exemplu, unor serii de simulări ale unui model economic ce a fost construit pentru a pune
în evidenţă mai multe variante de proiect sau de buget. Modelul de simulare conţine mai
multe ipotezele ce conduc la rezultate diferite prin intermediul valorilor luate de anumiţi
parametrii.

135
Înainte de a crea un anumit scenariu, trebuie să existe un model pentru care vor fi stabilite
diverse prezumţii legate de valorile de intrare. Propunem drept exemplu situaţia veniturilor
din vânzări şi a cheltuielilor specifice unei societăţi comerciale cu profil de producţie:

Figura nr. 5.1 Situaţia privind calculul ratei rentabilităţii comerciale, utilizată în stabilirea
scenariilor
Modul de calcul al ratei rentabilităţii comerciale nete cumulate, din situaţia aferentă figurii
precedente, este explicat prin formulele de calcul utilizate afişate în Figura nr. 5.2.

136
 Figura nr. 5.2 Explicarea modului de calcul al ratei rentabilităţii comerciale
specific situaţiei propuse spre analiză

Analiza îşi propune să observe cum se modifică rata rentabilităţii comerciale prin
modificarea ratelor preconizate de creştere a veniturilor şi a cheltuielilor variabile.
Întrucât bugetul preconizat pentru luna 2 depinde de situaţia analizată aferente lunii 1,
firma îşi propune analiza cumulată a ratei rentabilităţii comerciale nete, calculată ca
raport între profitul net cumulat pe cele două luni şi cifra de afaceri cumulată. Analiza
prezumtivă porneşte de la ideea că ratele preconizate de creştere a veniturilor şi
cheltuielilor influenţează rata rentabilităţii comerciale. Tot un factor de influenţă este şi
mărimea cheltuielilor fixe din fiecare lună supuse analizei. Astfel, pot fi considerate
variabile de intrare (legate de modul de calcul al ratei de rentabilitate) rata de creştere
a veniturilor şi cea a cheltuielilor variabile de la o lună la alta şi cheltuielile fixe pentru
fiecare lună. Tehnica scenariilor presupune ca una sau mai multe celule de intrare
(Changing Cells) să prezinte valori schimbate faţă de situaţia iniţială, pentru a observa
impactul acestor modificări asupra celulei (celulelor) rezultat (Result cells). În vederea
analizei variaţiei ratei de rentabilitate, vom defini două scenarii privind variabilele de
intrare specificate:

137
 Variabilă de intrare Scenariu optimist Scenariu pesimist
Rata de creştere a veniturilor 20% 5%
Rata de creştere a cheltuielilor variabile 8% 15%
Cheltuieli fixe pe luna 1 1600 1500
Cheltuieli fixe pe luna 2 1200 1600

Tabelul nr. 5.1 Definirea valorilor specifice variabilelor de intrare pentru două scenarii
propuse spre analiză
Scenariile formulate au rolul de a oferi răspuns la întrebările: Cum ar putea afecta aceste
modificări profitul obţinut? Care ar fi, pentru fiecare situaţie în parte, nivelul ratei
rentabilităţii comerciale cumulate nete? Ca răspuns la aceste probleme există soluţia
generării unui raport care să releve situaţia curentă, situaţia generată în cazul confirmării
primului scenariu, şi cea aferentă celui de-al doilea scenariu.

Pentru a vizualiza coerent efectele generate de cele două ipoteze supuse analizei, se
recomandă ca atât celulele considerate de intrare (sau celule modificabile) (Changing
Cells) cât şi celulele considerate rezultat al scenariului (Target Cells) să fie denumite prin

nume sugestive (atribuirea de nume se realizează prin opţiunea Formulas Defined

Names Define Name şi stabilirea a câte unui nume pentru fiecare dintre celulele
amintite) deoarece în raportul scenariilor este relevant să apară numele celulei simulate
şi nu adresa absolută a acesteia. Astfel, în demersul realizării scenariilor propuse, o etapă
preliminară (nu neapărat obligatorie, dar care oferă un rezultat final mai sugestiv) este
aceea de a atribui celulelor implicate în simulare denumiri sugestive, după cum pot fi
observate şi în cadrul ferestrei de gestionare a numelor apelabilă prin
Formulas→Defined names→Name manager (Figura nr. 5.3):

138
 Figura nr. 5.3 Fereastra Excel pentru gestionarea numelor atribuite diferitelor zone ale
unui registru de calcul

O regulă intrinsecă a tehnicii de simulare prin scenarii este aceea ca celulele modificabile
să nu conţină formule, ci doar constante numerice care să conducă la rezultatul pentru
care se face simularea.

Generarea scenariilor este posibilă prin intermediul comenzii DataData Tools What-

If Analysis Scenario Manager… În fereastra de gestionare a scenariilor se va adăuga
fiecare scenariu prin apăsarea butonului Add. (Figura nr. 5.4)

139
 Figura nr. 5.4 Crearea unui scenariu în Excel
Fereastra Scenario Manager afişează, la un moment dat, toate scenariile definite până
în momentul respectiv, permiţând operaţii de adăugare, modificare şi ştergere a fiecărui
scenariu în parte, dar şi operaţii de vizualizare a datelor modificate (Show), de fuzionare
(Merge) sau de raportare a rezultatelor (Summary).

Pentru construirea efectivă a unui scenariu se selectează celulele care conţin valori
modificabile (Changing Cells) ce participă la formarea unui rezultat final şi care pe
parcursul simulării admit valori diferite care generează variante de rezultate. Apăsarea
opţiunii Add din cadrul ferestrei Managerului de Scenarii permite definirea scenariului,
după următorul exemplu:

140
 Figura nr. 5.5 Procedura de încărcare a valorilor unui scenariu

1. Precizarea numelui noului scenariu creat.

2. Precizarea celulelor modificabile (Changing Cells) specifice variabilelor de intrare

ale scenariului creat. Selecţia mai multor celule se poate realiza prin selectarea
primei zone de celule modificabile urmată de apăsarea tastei CTRL pentru
selectarea altor zone neadiacente.

3. Apăsarea butonului OK care salvează scenariul şi deschide fereastra de stabilire

a valorilor variabilelor de intrare ce vor fi luate în considerare la simulare.

4. Pentru fiecare variabilă de intrare specificată în caseta Changing Cells (de la pasul
2) se va preciza care este valoarea pe care această celulă o va prezenta în
simularea care va avea loc. În funcţie de aceste valori prezente aici, Excel reuşeşte
să prezinte valori noi ale variabilelor de ieşire (Celulele rezultat). Dacă celulelor
care stochează variabile de intrare li s-au atribuit în prealabil nume specifice (a se
vedea Figura nr. 5.3) aceste denumiri

înlocuiesc adresele absolute ale celulelor în cauză, fiind mult mai sugestive în
construirea analizei pe bază de scenarii.

141
Secvenţa de etape precizată mai sus se va repeta pentru fiecare scenariu nou creat. În
exemplul dat, un nou scenariu cu numele Pesimist va fi creat în vederea analizei
comparative prin simulare. Valorile variabilelor de intrare pentru acest al doilea scenariu
sunt precizate în Tabelul nr. 5.1.

Revenirea la managerul de scenarii se face prin activarea butonului OK, iar adăugarea
unor noi variante de buget se operează prin butonul Add. După specificarea condiţiilor
necesare pentru afişarea rezultatelor scenariilor, se va apăsa butonul Summary din
cadrul ferestrei principale Scenario Manager.
Aplicaţia Excel va afişa o fereastră prin care va întreba utilizatorul care este celula
(celulele) rezultat, precum şi prin ce tip de raport se vor afişa soluţiile găsite (Figura nr.
5.6). În caseta de dialog Scenario Summary utilizatorul poate preciza un tip de raport ce
se doreşte a fi generat (Report type): tip sinteză a scenariilor (Scenario summary) sau
tip tabelă pivot (Scenario Pivot Table report).

Figura nr. 5.6 Generarea unui sumar al scenariilor analizate

În urma colectării acestor informaţii, managerul de scenarii este capabil să afişeze o

analiză de sinteză în cadrul unei foi de calcul noi, prin care se poate vizualiza impactul
pe care aceste modificări prezumtive pot afecta rezultatele specificate (Profitul net total
şi Rata rentabilităţii comerciale cumulate). relevă modul de sintetizare, pentru fiecare
scenariu în parte, a valorilor celulelor modificabile (Changing Cells) şi valorile rezultat
(Result Cells). Aceste valori sunt dispuse pe coloană, pentru fiecare scenariu în parte. În
plus, raportul de sinteză a scenariilor (Scenario Summary) afişează în prima sa coloană
cu date, valorile iniţiale ale modelului de simulare (Current Value). Aceste valori ce
reflectă starea iniţială a modelului de simulare, nu sunt afectate de valorile
corespunzătoare celulelor modificabile ale scenariilor definite.

142
Pentru ca valorile iniţiale ale parametrilor simulării să se păstreze, este necesar a nu se
valida opţiunea Prevent Changes (aferentă casetei de dialog Add / Edit Scenario) în
momentul definirii unui scenariu. Dacă această opţiune a fost activată, atunci valorile
scenariului (atât la nivelul celulelor modificabile, cât şi la nivelul celulelor rezultat) vor
înlocui valorile curente în raportul de sinteză a scenariilor.

Figura nr. 5.7 Sumarul scenariilor definite şi analiza de sinteză a rezultatului

Se observă, prin urmare, că valorile prezumtive ale variabilelor de intrare analizate

conduc la valorile afişate ale celor doi indicatori rezultat analizaţi (totalul profitului net şi
rata rentabilităţii comerciale).

În noua foaie de calcul (prezentată în Figura nr. 5.7) apar în stânga raportului, butoane
de afişare (+) sau de inhibare (-) a unor detalii:

 butonul “+” (plus) în linia de antet (Scenario Summary) determină afişarea

comentariilor declarate în caseta de dialog Add Scenario, numele autorului
 scenariului şi data sistem când a fost creat scenariul;

 butonul “-“ (minus) în zona Changing Cells inhibă afişarea celulelor modificabile,
 adică a parametrilor simulării;

 butonul “-“ în zona de rezultate (Results Cells) inhibă afişarea rezultatelor

simulării.

143
5.2 Tehnica valorii scop (Goal Seek)

Tehnica valorii scop permite calcularea unei valori finale (numite scop sau obiectiv) ce
este returnată de o formulă, pentru care se modifică un parametru de care depinde
valoarea formulei respective. Utilizarea instrumentul Goal Seek se pretează la situaţii în
care se doreşte aducerea la o anumită valoare a unui rezultat prin modificarea (în plus
sau în minus) a unei variabile de intrare de care depinde rezultatul respectiv (din punctul
de vedere al aplicaţiei Excel, dependenţa se exprimă printr-o formulă sau înlănţuiri de
formule care porneşte de la celula de intrare). Identificăm, astfel, două celule a căror
definire este absolut necesară pentru aplicarea tehnicii valorii scop: celula scop (Target
Cell - celula rezultat pe care instrumentul Goal Seek va căuta să o aducă la o valoare
precizată) şi celula care trebuie modificată (Changing Cell) pentru obţinerea rezultatului
dorit.

Tehnica valorii scop poate fi folosită în orice domeniu, dar se pretează cel mai bine unor
situaţii de calcul economice. Utilizând căutarea tip “rezultat” se poate ajusta o estimare
pentru a se ajunge la o concluzie referitoare la o expresie relativă sau absolută (procentaj
sau valoare) pentru un buget sau o variantă de simulat.

Pentru exemplificare facem apel la situaţia prezentată la simularea prin scenarii. Vom
utiliza doar situaţia veniturilor, cheltuielilor şi rezultatului aferent primei luni luate în
considerare.

Figura nr. 5.8 Situaţia calculului ratei rentabilităţii comerciale

144
În exemplul expus, dorim să oferim un răspuns următoarei probleme: Ce valoare ar trebui să
prezinte cheltuielile fixe pentru ca rata rentabilităţii comerciale nete să fie de 10%? Se observă
că se cunoaşte o ţintă a ratei rentabilităţii pe care conducerea organizaţiei doreşte să o atingă prin
reducerea cheltuielilor fixe. Rata rentabilităţii se calculează pe baza unei formule în care intră şi
valoarea cheltuielilor fixe (a cărei valoare influenţează profitului net). Se încearcă, prin urmare, o
estimare a unei variabile de intrare (în această situaţie fiind vorba de cheltuielile fixe) al cărei
conţinut se va modifica pentru a se atinge scopul de a aduce rata rentabilităţii la valoarea de 10%.
Celula al cărei conţinut va fi ajustat la o nouă valoare este supusă anumitor restricţii: trebuie să
conţină o valoare numerică constantă, şi să participe în mod nemijlocit la formarea rezultatului;
de asemenea, celula ce conţine valoarea scop sau obiectiv trebuie să conţină în mod obligatoriu o
formulă ale cărei argumente depend funcţional direct sau indirect (prin intermediul unor alte
formule) de celula ce urmează a fi modificată


Căutarea valorii scop are loc prin comanda Data Data ToolsWhat-If


Analysis Goal Seek...

Figura nr. 5.9 Procedura de apelare a tehnicii valorii scop

145
Prin caseta de dialog Goal Seek se stabilesc (Figura nr. 5.9):

 celula ce conţine scopul sau obiectivul (rubrica Set cell:). Valoarea acestei celule este
dată de o formulă care va ajusta automat valoarea iniţială la o valoare finală (scop)
 precizată de utilizator printr-un parametru;

 un parametru care desemnează mărimea valorii finale care se doreşte a se obţine în

 urma simulării (rubrica To value:);

 celula ce conţine o valoare constantă ce trebuie modificată (rubrica By changing

cell:) pentru a se atinge obiectivul propus în rubrica Set cell.

Formularea unei cereri pentru a identifica o valoare scop sau obiectiv, ar fi

următoarea: „cu cât (sau la cât) ar trebui modificată o valoare iniţială (By changing cell)
pentru ca o valoare scop (Set cell) să atingă un prag specificat (To value)?”
Se observă că în urma introducerii datelor de calcul pentru instrumentul Goal Seek se
caută valoarea celulei modificabile care poate conduce la obţinerea valorii scop propuse
şi se afişează fereastra Goal Seek Status ce anunţă dacă operaţiunea de găsire a unei
valori corespunzătoare s-a încheiat cu succes sau cu un

Figura nr. 5.10 Mesajul primit în urma finalizării căutării scopului

146
 Figura nr. 5.11 Rezultatul simulării prin tehnica valorii scop

Aşa cum se poate observa în Figura nr. 5.11 Excel a găsit soluţia căutată prin modificarea
valorii cheltuielilor fixe pentru a se atinge scopul propus de a obţine o rată de rentabilitate
de 10%. Prin urmare, este nevoie de o valoare de 1.464 lei a cheltuielilor fixe pentru a se
ajunge la acest prag.

Prin tehnica valorii scop noile valori calculate ale formulelor vor înlocui vechile valori
corespunzătoare modelul de simulare. Aceste valori noi se vor găsi ilustrate şi în caseta
de dialog Goal Seek Status. La activarea butonului de comandă OK celula modificabilă a
modelului de simulare va conţine o nouă valoare, plecând de la care se propagă prin
intermediul formulelor noile valori calculate pentru obiectivul fixat. Dacă se activează
butonul Cancel, modelul va reveni la valorile iniţiale de la care s-a pornit.

147
5.3 Utilizarea instrumentului Solver

Solver-ul este un instrument informatic de optimizare care generalizează tehnica valorii scop,
oferind mai multe posibilităţi de simulare a unor parametrii ce generează

o situaţie de optim. Tehnica Goal Seek este utilă pentru rezolvarea problemelor care implică o
valoare obiectiv exactă ce depinde de o singură valoare necunoscută. Solver-ul poate gestiona
probleme mult mai complexe ce implică mai multe variabile de intrare şi poate ajuta la găsirea de
combinaţii ale acestor variabile în vederea atingerii unui anumit obiectiv propus. Spre deosebire
de tehnica valorii scop, prin utilizarea instrumentului Solver pot fi specificate şi anumite condiţii
definite drept constrângeri ce trebuie îndeplinite pentru ca soluţia rezultat să fie considerată validă.

Ca principiu, utilizarea instrumentului Solver din Excel presupune rezolvarea unei probleme de
optimizare şi anume ajungerea la o soluţie optimă în sensul maximizării unor rezultate, minimizării
unor eforturi sau de atingere a unei valori-scop considerate ca fiind de referinţă. Atingerea situaţiei
de optim se face prin modificarea automată a unor parametrii ce conduc la atingerea scopului
propus, în condiţiile precizării restricţiilor (constrângerilor) impuse modelului, astfel încât situaţia
optimală să ia în considerare aceste restricţii.
Pentru transpunerea unei probleme de optimizare într-un model apt a fi rezolvat prin
tehnica Solver-ului în Excel, se impune:

  stabilirea informaţiei ce urmează a fi optimizată (celula obiectiv);

  stabilirea tipului de optim (maximizare, minimizare, atingerea unei valori);

 stabilirea parametrilor modificabili, care prin variaţia lor să producă optimul

 (celule ce urmează a se modifica în vederea atingerii obiectivului);

 stabilirea unor restricţii aplicate parametrilor modificabili sau oricăror informaţii

legate de generarea stării de optim.

Problemele rezolvate prin instrumentul Solver din Excel îşi au sorgintea în modelele
matematice aplicate în economie ce utilizează algoritmi de optimizare (programare liniară
– algoritmul SIMPLEX, sau metode non-liniare de optimizare).
Pentru a înţelege principiul de funcţionare a instrumentului Solver vom lua drept exemplu
următoarea problemă ce are un caracter simplist, dar care permite înţelegerea unei
situaţii de optimizare:

148
Se cunosc 3 variabile de intrare x,y şi z care dau valoarea unei variabile obiectiv t potrivit
formulei:

t=x+2y+4z

x, y şi z trebuie să răspundă unor constrângeri:

  x ia valori între 1 şi 5;

  y ia valori între 3 şi 7;

  z ia valori între 2 şi 4;

 x,y,z sunt numere întregi.

Care ar trebui să fie valorile lui x, y şi z în condiţiile impuse de constrângeri pentru ca

valoarea lui t să fie maximă?

Pentru rezolvare utilizând instrumentul Solver din Excel vom crea următoarea situaţie:

Figura nr. 5.12 Transpunerea problemei de optimizare în Excel

149
Solver-ul va trebui să modifice valorile celulelor C3:C5 (a se înţelege ca fiind soluţii ale
variabilelor de intrare x, y şi z) pentru ca valoarea celulei rezultat (C6) să fie maximă în
condiţiile impuse de constrângeri. C3, C4 şi C5 se numesc, prin urmare, celule
modificabile, iar C6 poartă denumirea de celulă obiectiv.

Instrumentul Solver poate fi apelat prin comanda Data→ grupul Analysis→Solver. Dacă
această opţiune nu poate fi găsită pe bara de meniuri Excel înseamnă că utilitarul Solver
nu a fost instalat odată cu instalarea aplicaţiei Microsoft Excel. Instalarea sa se poate
realiza (în versiunea Office 2010) prin apelarea meniului File

→ Options pentru a deschide fereastra de opţiuni a aplicaţiei Excel (Excel options) în

care se va selecta grupul de opţiuni Add-Ins. În partea inferioară a ferestrei se va apăsa
butonul Go… situat în dreapta opţiunii Manage→Excel Add-ins. În fereastra care se va
deschide (Add-ins) trebuie bifată opţiunea Solver Add-in.

Pentru rezolvarea problemei propuse se va apela instrumentul Solver şi se vor specifica

datele problemei în fereastra specifică acestuia:

Figura nr. 5.13 Explicarea ferestrei de introducere a parametrilor problemei de

optimizare

150
Fereastra Solver Parameters (Figura nr. 5.13) include opţiuni pentru definirea tuturor
etapelor prin care se vor specifica datele problemei de rezolvat.

Optimizarea modelului presupune în primul rând stabilirea unui obiectiv. În

exemplul propus, obiectivul vizează maximizarea valorii variabilei rezultat (celula
C6) calculată potrivit formulei prezentate în Figura nr. 5.12. Precizarea variabilei
obiectiv se va realiza prin selectarea celulei C6 din cadrul foii de calcul după ce
cursorul a fost poziţionat în rubrica Set objective din cadrul ferestrei Solver
parameters.

2. Se va preciza sensul optimizării. În exemplul dat se cere maximizarea valorii

variabilei obiectiv t, prin urmare se va selecta opţiunea Max) în rubrica Equal

To.

3. Se vor preciza celulele care definesc variabilele de intrare ce vor fi modificate.

În acest sens, în rubrica By changing variable cells se vor trece adresele

celulelor $C$3:$C$5, aferente valorilor lui x, y şi z din problema propusă.

4. Se vor adăuga, pe rând, restricţiile impuse asupra modelului de optimizare.

Restricţiile pot influenţa atât celulele modificabile, cât şi alte celule ce conţin
formule cu incidenţă directă sau indirectă asupra celulei obiectiv. Declararea
restricţiilor presupune deci, compararea celulelor ce influenţează rezultatul cu
parametrii constanţi sau cu formule. Fiecare restricţie va apărea în caseta Subject
to the constraints. Pentru adăugarea, modificarea sau ştergerea lor se vor utiliza
butoanele Add, Change şi Delete. Adăugarea unei restricţii presupune precizarea
unei comparaţii în forma următoare:

Figura nr. 5.14 Modalitatea de adăugare a unei restricţii specifice problemei de

optimizare

151
 Operatorii ce pot fi utilizaţi în expresiile ce definesc constrângerile sunt operatorii
de comparaţie cunoscuţi (<=,>=,=) şi operatori pentru definirea tipului variabilelor
modificabile (int, bin, diff). Tipul int defineşte faptul că toate celulele precizate în
caseta Cell Reference trebuie să ia valori întregi, bin precizează obligativitatea
valorilor binare (adevărat sau fals) iar diff desemnează că toate valorile celulelor
precizate în Cell Refference să fie diferite între ele. Toate constrângerile impuse
pot fi vizualizate în Figura nr. 5.13.

5. Se apasă butonul Solve pentru a permite instrumentului Solver căutarea unei

soluţii cu respectarea parametrilor precizaţi.

La găsirea unei soluţii pentru problema formulată, solver-ul va afişa fereastra prin care va
întreba utilizatorul cum trebuie să afişeze rezultatul: prin păstrarea valorilor iniţiale sau
prin păstrarea valorilor care conduc la rezultatul găsit (Figura nr. 5.15). Aceeaşi fereastră
propune şi afişarea unor tipuri de rapoarte de sinteză care să prezinte situaţiile care au
condus la găsirea rezultatului căutat.

Figura nr. 5.15 Fereastra Solver Results ce afişează mesajul privind succesul găsirii soluţiei
la problema formulate, modul de afişare a soluţiei găsite şi generarea de rapoarte
suplimentare

152
Dacă se va bifa opţiunea Keep Solver Solution (Păstrează soluţia dată de Solver)
observăm că valoarea maximă a celulei obiectiv este calculată şi afişată în cadrul situaţiei
foii de calcul (Figura nr. 5.16), prin modificarea valorilor celulelor de intrare aferente
problemei specificate (x,y şi z).

Figura nr. 5.16 Soluţia la problema de optimizare propusă

Dacă în fereastra Solver Results se selectează un tip de raport (în secţiunea Reports)
acesta fa fi afişat sub forma unei foi de calcul noi, creată special pentru această situaţie
(Figura nr. 5.17). Raportul de tip “Answer” afişează valoarea celulei obiectiv, celulele
variabile cu valorile lor iniţiale şi finale, restricţiile modelului de optimizat, precum şi
informaţiile legate de aceste restricţii. Raportul de tip “Sensitivity” furnizează informaţii
asupra sensibilităţii sau elasticităţii modelului de optimizare, adică variaţia soluţiei faţă de
cele mai mici modificări aduse formulei din zona Set Target Cell. Altfel spus, cu cât se
modifică soluţia la schimbarea cu o unitate a parametrilor ce conduc la obiectivul fixat.
Raportul tip “Limits” afişează şi limitele superioare şi inferioare ale modelului.

Figura nr. 5.17 Raportul de tip răspuns al Solver-ului la problema de optimizare

rezolvată

153
Bibliografie

John Walkenbach, et al.,(2007), Office 2007 Bible, Wiley Publishing, Inc., Indianapolis,
Indiana

154