Tema 1.

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII LA BĂNCI

OBIECTIVE EDUCAŢIONALE

În urma parcurgerii acestei teme veţi şti a:

 defini sistemul bancar al Republicii Moldova şi componentele acestuia;
 recunoaşte organizarea evidenţei şi a lucrului operaţional la bănci;
 aplica planul de conturi al evidenţei contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova;
 distinge conturile sintetice de cele analitice.

CUVINTE CHEIE
Sistem bancar, filială, reprezentanţă, centrala băncii, agenţie, oficii secundare, conturi
condiţionale, conturi memorandum.

Bibliografia:
1. Legea contabilităţii şi raportării financiare nr.287 din 15.12.2017. În: Monitorul Oficial al
R.M., nr.1-6 din 05.01.2018;
2. Legea cu privire la Banca  Naţională a Moldovei nr. 548 – XIII. In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova.  2005, nr.56-57/624 (cu modificările şi completările ulterioare).
3. Legea instituţiilor financiare nr. 550 – XIII din 21 iulie 1995. In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 2011, nr.78-81/199.
4. Planul de conturi al evidenţei contabile în băncile licențiate din Republica Moldova. In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1997, nr. 33-34/54 (cu modificările şi completările ulterioare).
5. Regulamentul privind organizarea contabilităţii în băncile din Republica Moldova. In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2002, nr.144-145/331 (cu modificările şi completările
ulterioare).
6. Şevciuc, T. Contabilitate bancară. Curs de prelegeri pentru studenţii specialităţii 361.1 –
Contabilitate. Chişinău: Centrul editorial al UASM, 2014, 102 p., 5,66 c. a.

CUPRINS
1. Sistemul bancar al Republicii Moldova;
2. Organizarea evidenţei şi a lucrului operaţional la bănci;
3. Planul de conturi. Noţiuni generale privind ţinerea evidenţei sintetice şi analitice.

1. Sistemul bancar al Republicii Moldova

Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care trebuie să asigure mobilizarea
disponibilităţilor monetare ale societăţii şi orientarea lor spre desfăşurarea unei activităţi economice
eficiente.
Sistemul bancar este un ansamblu coerent de instituţii bancare care funcţionează într-o ţară cu
scopul realizării necesităţilor unei etape de dezvoltare social-economică. Importanţa lui constă în
atragerea şi concentrarea economiilor societăţii pentru distribuirea lor sub formă de credite, astfel
asigurând cele mai eficiente investiţii.
În activitatea de colectare a resurselor financiare şi plasarea acestora sub formă de credite şi
alte operaţiuni pe piaţa financiară băncile se prezintă ca intermediar între deţinătorii de capitaluri şi
utilizatorii acestora. La exercitarea operaţiunilor sale băncile acţionează în mod individual, pe cont
propriu, depunătorii şi creditorii neavând nici o legătură de drept între ei.
La baza organizării sistemului bancar autohton se află sistemul clasic de două niveluri şi
anume:
1
  banca centrală (Banca Naţională a Moldovei);
 băncile comerciale.
Banca Naţională a Moldovei (B.N.M.) este o persoană juridică subordonată Parlamentului. Ea
exercită funcţia de bancă centrală şi bancă de emisiune. Activitatea ei este derulată în conformitate cu
legislaţia în vigoare din care rezultă funcţiile ei principale.
Obiectivul esenţial al B.N.M. constă în menţinerea stabilităţii monedei naţionale. Ea determină
politica monetară, creditară, valutară şi supraveghează realizarea ei, totodată asigură un control riguros
asupra activităţii celorlalte bănci.
B.N.M. are următoarele atribuţii de bază:
 stabilirea şi implementarea politicii monetare şi valutare în stat;
 activitatea de bancher şi agent fiscal al statului;
 licenţierea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare;
 supravegherea sistemului de plăţi în Republica Moldova şi facilitarea funcţionării eficiente a
sistemului de plăţi interbancare;
 emisiunea monedei naţionale;
 stabilirea, prin consultări cu Guvernul, a regimului cursului de schimb al monedei naţionale;
 păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare ale statului;
 întocmirea balanţei de plăţi a statului;
 reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova;
 reprezentarea ţării noastre în relaţiile cu băncile centrale ale altor state şi organisme financiare
valutare.
B.N.M. îşi prezintă dările de seamă Parlamentului şi îşi exercită activitatea în corespundere cu
Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Organul ei de conducere este consiliul de
administrație.
Banca comercială este persoană juridică care atrage numerar de la persoanele juridice şi fizice
şi le distribuie în numele său în condiţii de solvabilitate, rambursabilitate şi în termen stabilit.
Activitatea băncilor comerciale este axată pe atragerea depozitelor de la populaţie, agenţi economici
sau bănci, acordarea creditelor, efectuarea operaţiunilor valutare pentru persoanele fizice şi juridice,
activităţilor de consultanţă etc.
Băncile sînt fondate (create) ca societăţi pe acţiuni conform legislaţiei despre societăţile pe
acţiuni. Acestea dispun de independenţă juridică, operaţională, financiară şi administrativă faţă de
orice persoană, inclusiv faţă de Banca Naţională, de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei
publice, dacă legislaţia nu prevede altfel. Nici o persoană nu poate îngrădi independenţa băncilor, nu
poate influenţa administratorii în exercitarea funcţiilor, nu poate interveni în activitatea vreunei bănci,
cu excepţia executării unor obligaţii sau împuterniciri specifice prevăzute de legislaţie.
Conform Legii cu privire la instituţiile financiare băncile pot deschide filiale şi reprezentanţe
pe teritoriul ţării şi al altor state numai cu consimţământul prealabil al Băncii Naţionale, în condiţiile
stabilite de actele normative adoptate de aceasta.
Astfel, structura reţelei de unităţi a băncilor este următoarea: centrala băncii; filiale; agenţii;
reprezentanţe.
Filialele sînt subdiviziuni separate, juridic dependente de bancă, ce desfăşoară toate tipurile de
activităţi financiare sau unele din ele şi acţionează în limitele împuternicirilor acordate de bancă.
Filiala băncii poate avea subdiviziuni structurale interne (agenţii, puncte de schimb valutar) situate în
afara sediului ei, care nu au bilanţ separat (denumite şi oficii secundare).
Agenţiile reprezintă unităţi ale filialelor direct subordonate acestora. Ele pot desfăşura
activităţi (inclusiv cele ale punctului de schimb valutar) determinate de bancă în conformitate cu lista
activităţilor permise acesteia, stabilite în actele normative ale Băncii Naţionale.
Reprezentanţele sînt subdiviziuni separate situate în afara sediului băncii, juridic dependente
de bancă, ce reprezintă şi apără interesele ei. Acestea nu au dreptul să desfăşoare activităţi financiare şi
alte activităţi, cu excepţia celor de informare, reprezentare şi apărare a intereselor băncii.
Băncile comerciale pot fi clasificate după cîteva criterii.
I. După forma de proprietate se disting:
 bănci private, ale căror capital aparţine unei persoane sau unui grup de persoane (de exemplu,
2
B.C. „Victoriabank” S.A., B.C. „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” S.A., B.C.
„Moldova-Agroindbank” S.A. etc.);
 bănci publice (de stat) ale căror capital aparţine statului. Astfel de bănci nu există în
republica noastră;
 bănci mixte care funcţionează sub forma societăţilor pe acţiuni şi statul reprezintă unul din
acţionari. Singura bancă care deţinea capital mixt -„Banca de Economii” S.A.
II. După apartenenţa naţională a capitalului se deosebesc:
 bănci autohtone al căror capital aparţine persoanelor fizice şi juridice din statul unde acestea
funcţionează;
 bănci mixte al căror capital este constituit prin aportul a doi sau mai mulţi parteneri din
diferite ţări şi se supun legislaţiei din ţara unde îşi are sediul.
Cea mai mare pondere din băncile autohtone o deţin băncile cu capital mixt (B.C.
„Victoriabank” S.A., B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A., B.C. „EuroCreditBank” S.A. etc.).

2. Organizarea evidenţei şi a lucrului operaţional la bănci

Organizarea evidenţei şi a lucrului operaţional la bănci include trei compartimente.
Primul compartiment ţine de formarea personalului de evidenţă şi operaţional. În componenţa
aparatului de evidenţă şi operaţional intră grupe de specialişti de deservire a conturilor omogene după
conţinutul lor economic. Se formează următoarele grupe de evidenţă a specialiştilor de deservire a
conturilor:
 curente ale clienţilor;
 de credit;
 de depozit;
 valutare etc.
Numărul de grupe şi componenţa lor depinde de activitatea băncii şi mărimea ei (numărul
clienţilor deserviţi).
La încadrarea în serviciu specialiştii de deservire a conturilor sunt informaţi cu toate obligaţiile
sale, una dintre care prezintă păstrarea tainei comerciale a clientului. Astfel, ei n-au dreptul să divulge
date cu privire la rulajele conturilor curente ale clienţilor şi altor lucrători bancari.
Toate conturile curente sunt repartizate între specialiştii responsabili. Repartizarea conturilor o
face contabilul-şef al instituţiei bancare.
Fiecare specialist de deservire conturi are numărul său care se înregistrează în toate
documentele prelucrate de către acesta.
Cel de-al doilea compartiment ţine de organizarea zilei de muncă şi circulaţia documentelor.
Organizarea lucrului la bancă trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor obiective:
 toate documentele primite de la clienţi în timpul zilei operaţionale să se prelucreze şi să se
reflecte în evidenţă în aceiaşi zi;
 documentele prelucrate se transmit la centrul de decontări al băncii în timpul zilei de lucru
conform graficului, apoi la centrul de decontări al B.N.M. indiferent de tipul plăţilor - on-line (plăţile
ajung la beneficiar în aceiaşi zi) sau regim de clearing (plăţile ajung la beneficiar a doua zi).
Cel de-al treilea compartiment se referă la controlul operaţiilor bancare. Acesta este exercitat
de către specialiştii responsabili. De obicei, datele fiecărui document primar (după verificarea de către
specialistul responsabil) se introduc în sistemul de date al computerului, apoi se autorizează de către
contabilul – şef care îşi pune semnătura în registrul „Documentele zilei”. Pentru realizarea acestor
obiective în timp operativ, banca întocmeşte graficul circulaţiei documentelor şi de deservire a
clienţilor. În grafic se prevede:
 timpul necesar pentru prelucrarea documentelor care au intrat la bancă până la începutul zilei
operaţionale (extrasele din conturile corespondente, documentele de încasare a numeralului în casa
serală etc.);
 timpul pentru prelucrarea documentelor primite la sfârşitul zilei operaţionale.
Specialistul de deservire responsabil trebuie să verifice respectarea regulilor de decontare şi de
casă stabilite, corectitudinea completării documentelor, legitimitatea operaţiilor efectuate etc.

3
 3. Planul de conturi. Noţiuni generale privind ţinerea evidenţei sintetice şi analitice
Planul de conturi al evidenței contabile în băncile licențiate din Republica Moldova a fost
aprobat prin hotărîrea consiliului de administraţie al B.N.M. din 26 martie 1997 şi ulterior a fost
modificat de mai multe ori. El conţine 7 clase şi anume:
1. Active;
2. Obligaţiuni;
3. Capital şi rezerve;
4. Venituri;
5. Cheltuieli;
6. Conturi condiţionale;
7. Conturi memorandum.
Conturile claselor 1 şi 5 sînt conturi de activ, iar conturile claselor 2, 3 şi 4 sînt conturi de
pasiv. În limita fiecărei clase conturile sînt reunite în grupe după destinaţia lor economică. În clasa 1
„Active” conturile sînt repartizate în ordinea descreşterii lichidităţii.
La elaborarea planului de conturi s-a folosit principiul ierarhic, şi anume: clasă – grupă – cont
aparte.
Pentru simbolizarea conturilor se folosesc numere din 4 cifre. Prima cifră indică clasa (1),
următoarele 2 cifre reflectă grupa (00), iar ultima cifră indică obiectul concret al evidenţei (1, 3, 5).
De exemplu, grupa de conturi 1000 „Numerar în casă şi alte valori monetare” include 7
conturi, cum ar fi: 1001 „Numerar în casierie”, 1002 “Numerar în drum”, 1003 „Numerar în
punctul de schimb valutar al băncii licenţiate”, 1004 “numerar în subdiviziuni”, 1005 „Numerar
în bancomate şi alte dispozitive” etc.
În cadrul acestei structuri fiecare grupă poate include până la 9 conturi (de la 1 până la 9).
Aceasta se face cu scopul evitării divizării conturilor care au un conţinut economic comun. Cu toate
acestea, unele grupe includ un număr mai mare de conturi. De exemplu, grupa 1700 „Dobânda
calculată şi alte venituri ce urmează să fie primite” include 37 de conturi.
Soldurile conturilor din clasele 1, 2 şi 3 se folosesc pentru întocmirea bilanţului, iar din
clasele 4 şi 5 - pentru întocmirea situaţiei de profit şi pierdere.
Conturile condiţionale sînt destinate evidenţei obligaţiunilor ce depind de anumite
circumstanţe eventuale (de exemplu, obligaţiunea de cumpărare a valutei străine pentru client), iar
conturile memorandum - evidenţei valorilor şi documentelor importante în activitatea băncii (de
exemplu, a formularelor cu regim special).
Evidenţa în conturile din primele cinci clase se ţine conform procedeului dublei înregistrări, iar
în conturile din clasele 6 şi 7 – după metoda partidei simple care reprezintă reflectarea unilaterală a
operaţiunilor economice în conturile contabile.
Contabilitatea la bănci se ţine cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice.
Conturile sintetice conţin indicatori generalizatori privind activitatea băncii, iar conturile
analitice - dezvăluie aceşti indicatori.
Evidenţa sintetică se ţine în baza conturilor sintetice şi reflectă fluxul monetar financiar al
titularilor de cont. Conturile sintetice sînt aprobate de B.N.M. şi sînt unice pentru toate băncile
comerciale.
Evidenţa analitică înregistrează detaliat, în mod cronologic toate operaţiunile bancare. Ea se
ţine în baza conturilor personale. Conturile personale se deschid în cadrul conturilor sintetice, iar
numărul lor poate fi nelimitat (de exemplu, în componenţa contului sintetic 2225 „Conturi curente
ale persoanelor fizice” se deschid conturi personale pentru fiecare persoană fizică - client al băncii).
Numărul contului personal include un număr din 13 cifre. La formarea numărului contului
personal se respectă regula potrivit căreia primele 4 cifre trebuie să corespundă numărului contului
sintetic. De exemplu, numerele de identificare ale conturilor personale deschise în desfăşurarea
contului sintetic 2371 „Depozite pe termen scurt ale persoanelor juridice (1 an şi mai puţin)” va
începe cu 2371.
Codificarea conturilor analitice facilitează identificarea informaţiei din conturile sintetice şi

4
elaborarea periodică a rapoartelor de uz intern, precum şi a celor prezentate B.N.M.