Facerea Lumii şi Munţii Retezat

Pentru greci, pelasgii erau cei mai vechi oameni de pe pământ (Homer, Ephor, Eschil) ba chiar
sfinţi (Dionisiu din Halicarnas) sau divini (Homer). Ei se aflau în Crecia încă dinaintea celor două potopuri,
unul petrecut pe vreamea regelui Ogyges, celălalt pe vremea lui Deucalion, ambele înainte de Noe. Ba, mai
mult, ei trăiseră înaintea de apariţia Lunii pe cer.
Primul om născut pe pământ se numea Pelasg şi era un exemplar deosebit din toate punctele de
vedere, care i-a civilizat pe sălbaticii care existau deja înaintea lui. Poetul Asini şi Pausanias spun că Pelasg s-a
născut din pământul cel negru pe culmile înalte ale munţilor. Cu el s-a început speţa de oameni muncitori.
Altă personalitate pelasgă a fost Prometeu care era fiul lui Iapet, mamă fiindu-i Geea. Şi el i-a
civilizat pe băştinaşi, printre altele învăţându-i să extragă minereuri şi aurul. Pelasgii se aflau şi în Creta cu
numele de Corgbanţi şi Dactili.
Plasgii au creat divinităţiile şi cultul lor, dar şi influenţa li s-a extins peste toată Europa.
Dodona era centru religios Pelasg unde era adorat Joe. Atena a fost înfiinţată de pelasgi,
Macedonia era pelasgă ca şi Illiria.
Insula Lemnos era închinată lui Velean. Insula Delos se numise înainte Pelasgia ca ş insula
Lesbos. Ionia pe coasta Asiei mici era pelasgă cu oraşe ca Efes şi Milet. Miletul, de unde era Thales şi Herateu,
făcea comerţ cu Dunărea de jos. Eloii aveau Troia care fusese ridicată de Apollo şi de Neptun. Lidienii, din
care o ramură tursenii ajunsesră, erau pelasgi veniţi de la Dunăre. Lycaon era fiul lui Pelasg. Rezultă că
numele acestui popor, a cărui existenţă nu este contestată de nimeni venea de la marele lor rege numit Pelasg,
care a fost o persoană fizică şi nu un concept.
Pelasgii şi populaţiile componente dar cu nume diferite în timp şi spaţiu ca: hiperborei, arimi,
ramani, sciţi (vechi), geţi, valahi, ocupau o suprafaţă foarte mare a Europei a cărui centru de greutate era
spaţiul carpato-danubiano-pontic, spaţiul stabilit de arheologii contemporani (vezi Marija Gimbatos) pe baza
unor probe materiale care nu se găsesc decât în această parte de răsărit a Europei.
Confuzia de identitate între pelasgi şi hiperborei fiind cea mai facilă insistăm asupra întâietăţii
primilor bazându-ne şi pe cronicarul Pindar (sec V î.H.) care în „Olimpicele” III 28 spune că Hiperboreu era
fiul lui Pelasg.
Despre hiperborei există prea multe surse clasice (Diodor Siculus, Pomponius Mela, Pausanias,
Pindar, Strabo, etc) care atestă prezenţa lor la nordul Dunării, ca şi Pelasgii.
Mai precis este Clemens din Alexandria care în Stamateis IV, 213 spune că Zamolxis era
Hiperboreean.
Pământul negru menţionat de Pausanias este evident că se afla la nord de Dunăre (cel din
Basarabia este celebru şi astăzi) din care cauză până nu de mult ţara noastră era considerată grânarul Europei.
Exploatarea minereurilor şi a aurului (vezi Baia de Fier, Baia de Aramă, şi munţii Apuseni) Prometeu nu putea
s-o facă decât tot pe acest teritoriu, deoarece aur în Europa nu se mai găsea decât în Spania, Clemens din
Alexandria în Stomateis IV, 213 spune că Zamolxis era hiperboreean.
Argumente de localizarea centrului arealului pelasg sunt încă numeroase dar evidenţa este atât
de clară încât nu mai trebuie subliniată.
Precizarea în timp a fenomenului pelasg este mai dificilă întrucât reperul dat de cele două
potopuri este foarte labil.
În Geneză 9 şi 10 se arată că primul dintre cei trei fii ai lui Noe a fost SEM. Urmaşii acestuia au
fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram. Din Arpcşad urmaşii sunt Şelah, Eber, Ioctan şi Peleg, şi aşa mai
departe. Ne oprim la acesta pentru că : „în zilele lui s-a împărţit pământul, cuvântul însuşi însemnând
împărţire”.
Dar, încă mai mult, Peleg prea seamănă cu Peleaga Vârful de 2509 m., cel mai înalt al munţilor
Retezat şi ne reamintim că Asin şi Pausanias au scris că Pelasg s-a născut pe culmile înalte ale munţilor.
1
 Revenind la Geneză se mai poate adăuga că lui Eber i s-a născut Peleg când avea 34 de ani şi că
la rândul lui acesta a devenit tată la 31 de ani fiul său fiind Reu. Peleg a trăit 239 ani, de altfel ca şi Reu.
După cronologia tradiţională sau mistică bazată pe mişcarea Soarelui şi a Terrei pe ecliptică,
Nostradamus şi Tritheme consideră că:
Sem a trăit 600 de ani din care 98 înaintea Potopului
Arpacşad a trăit 438 ani, născându-se în anul 2 după potop.
Şelah a trăit 433 ani, născându-se în anul 37 d.P.
Peleg a trăit între anii 101-340 d.P.
Reu a trăit între anii 131-370 d.P.
Aceeaşi cronologie consideră că de la Adam la Noe s-au scurs 8608 ani, 4304 de la Noe la
Abraham, 2152 de la Abraham la Issus Hristos.
Perioada de la Noe la Abraham de 4304 ani corespunde la două perioade zodiacale în care s-a
aflat Omenirea, respectiv în Gemeni şi Taur. După teoria ciclurilor vieţii pe Terra, fiecare din acestea s-a
terminat cu mari convulsiuni care conduc la pieirea omenirii respective, cu câteva excepţii căci o continuitate a
existat şi va exista. Înaintea ciclului în care ne aflăm acum, omenirea începută de la Adam a fost distrusă prin
Foc pe vremea când se trecea din Zodia Scorpionului în Balanţă. Ciclul de viaţă următor a corespuns zodiilor
Balanţă, Fecioară, Leu şi Rac şi a fost distrusă prin Apă, respectiv Potop. Fixarea în timp ţinând seama de
mersul soarelui pe ecliptică a acestor perioade se poate face ştiind că omenirea se află într-un semn zodiacal
timp de 2152 ani. Ciclul în care ne aflăm şi care cuprinde zodiile: Gemeni, Taur, Berbec şi Peşti se va încheia
în anul 2137 elementul distrugător fiind la data aceea Aerul.
Ţinând seama de cele de mai de sus, înseamnă că începutul actualului ciclu respectiv potpul lui
Noe a avut loc pe la anul 6471 î.H. şi că deci Pelasg, cel care ne interesează pe noi, a trăit între anii 6370 şi
circa 6131 î.H., ceea ce nu înseamnă că populaţia care, de atunci s-a numit pelasgi nu era mult mai veche.
În continoare să încercăm a vedea dacă Pelasg-Pelega nu este o apropiere de nume cu totul
întâmplătoare.

* *

Despre masivul Retezat s-a spus că este un superlativ printre munţii noştri deţinând un număr
mare de recorduri printre care foarte interesant este cel al numărului de lacuri alpine sau tăuri care, pe lângă
frumuseţea pe care o crează, ascund aspecte tainice.
Superlativul Retezatului se referă şi la abundenţa şi varietatea unor manifestări insolite, unele
dintre ele aparţinând Etnografiei (vezi Solomonaşii) dar altele la fel de exotice sunt de domeniul
Parapsihologiei.
Din noianul acestora este suficient de a prezenta unul singur care este foarte aproape de zilele
noastre şi poate fi certificat de numeroşi oameni care pot fi contactaţi. Iată despre ce relatează textual un mare
cunoscător al Retezatului, salvamontistul Martin Domokos: „Întunerecul nopţii de 4 august (1991) ne-a prins
pe munte, însoţind un grup de turişti de la cabana Pietrile spre lacul Bucura. Eram împreună cu colegul meu
George Resiga şi Ioja Petru, Edith, o tânără din Lupeni, împreună cu doi prieteni, era înaintea grupului nostru.
Luaseră un avans de aproape un kilometru. Mergeam cu toţii spre baza Salvamont de la Bucura ducând de la
Pietrile (cabana) proviziile necesare următoarelor zile. Pe la ora 2245 – 2305 , ajunşi la baza Curmăturii Bucura
am desluşit primele semne. Grupul Edithei le-a văzut şi mai devreme asemuindu-le cu efectele unei lanterne şi
2
a rămas pe loc în aşteptarea noastră, crezând că ori ei au greşit drumul, ori noi ne-am rătăcit .... La baza
Curmăturii ne-am regrupat. Din acel loc am văzut o lumină, prima venind dinspre valea Rea. Era roşcată şi
semăna cu cea a unei lanterne având bateriile descărcate. Am crezut că este vorba de cineva rătăcit printre
stânci. Crezând că are nevoie de ajutor am început să strigăm şi să semnalizăm cu lanternele noastre. Nu ne-a
răspuns nimeni. După foarte puţin timp lumina a început să se apropie puternic de noi. După viteza ei de
înaintare am dedus că nu poate fi vorba de un turist. Propagarea lină a luminii nu se putea realiza decât în aer,
căci la sol pe traseul ei erau grohotişuri deosebit de mari. Sesizând apropierea rapidă a luminii Edith a început
să strige: „Hai să fugim!” Nu aveam nici un dubiu că în faţa noastră erau vedenii. Reacţia celorlalţi era
instantanee şi identică. Zăream toţi acelaşi fenomen .... Distanţa care separa grupul nostru de lumina roşie era
de câţiva zeci de metri. Acolo ea a staţionat puţin apoi s-a întors de unde pornise iniţial. Speriaţi dar şi curioşi
fiind, am început din nou urcuşul. Curând dinspre Valea Rea am zărit o altă lumină. De data aceasta era intens
albă, vie şi puternică. Apoi, continuând a urca, a apărut o a treia lumină albastră, pal spre gri-alb. Ajungând la
Curmătura Bucurii în faţa noastră se desfăşura un pachet întreg de lumini, o mare multitudine cuprinzând cele
mai diferite culori: verde-albăstrui, care era predominantă, galben-roşietic, roz. Puzderia asta de lumini a luat
mai întâi forma unui cilindru al cărui contur era marcat prin dispunerea ordonată a luminilor. După două-trei
secunde, instantaneu cilindrul s-a transformat în paralelipiped având muchiile toate luminate. Apoi totul a
devenit o inimă uriaşă conturată şi ea luminos. Şi dintr-o dată, o altă mulţime de lumini, apărute tot nu ştiu de
unde, care au format ceva care semăna cu un oraş. Era o imagine asemănătoare aceleia văzută într-un zbor
aviatic de noapte la joasă înălţime, deasupra unei aşezări căreia îi descifrezi străzi, intersecţii ...”
Folosind un binoclu eroii întâmplării au desluşit forma unui disc cu un hublou fluorescent cu
margini metalice. Câte lumini, atâtea hublouri.
În momentul când prin staţia radio au fost contactaţi cei din baza Salvamont ca să urce să vadă
şi ei minunea luminile şi-au schimbat configuraţia, acum apărând ca o rampă de lansare văzută din profil.
Adunându-se toate, aceste lumini s-au transformat într-un glob ovoidal cu diametrul de câţiva zeci de metri,
care s-a ridicat pe verticală, concomitent cu sporirea luminozităţii interne. Imediat, apoi tot spaţiul aerian s-
aumplut brusc de ceaţă deasă impenetrabilă.
Întâmplarea senzaţională relatată de dl. Martin Domokos, şi care a durat 13 minute a fost
consemnată şi publicată de ziarista Constanţa Corpade de la ziarul Adevărul, dar nu s-a bucurat de o
recunoaştere a rarităţii ei pe plan naţional şi chiar mondial. Singura persoană care a manifestat un interes
corespunzător evenimentului a fost d-na Mihaela Muraru Mândra, care în luna octombrie s-a deplasat la faţa
locului în fruntea unei echipe de cercetători de la revista Spring şi a cules date certe inclusiv de la Martin
Domokos.
Se mai poate preciza faţă de relatarea publicată de Constanţa Corpade că grupul era format din
7 persoane şi că luminile zburau nu numai rectiliniu ci şi în zig-zag . De asemenea, că cilindrul care apoi s-a
transformat în inimă a apărut în partea de sus dreapta a Văii Rele.
Ing. Florin Gheorghiţă în cărţile sale, ultima fiind „Revenirea Zeilor” publicată la ed. Obiectiv -
Craiova, arată că asemenea sfere luminoase nu sunt nave spaţiale ci structuri plasmatice radiante şi inteligente
care îşi pot modifica culoarea şi poziţia reciprocă, când sunt mai multe. Alan Watts în „Vizitatorii”, editura
Lucman, arată că asemenea structuri sunt răspândite la începutul spectacolului aerian şi colectate la sfârşitul lui
de mari nave cosmice mamă, pe care el le-a numit Leviatan, gândindu-se la monstrul din mitologie.
Spectacolul văzut de pe şoseaua Bucurei se încadrează în ideile de mai sus, dar prin
complexitatea lui este deocamdată probabil unic în literatura de specialitate. În privinţa datei când el s-a
produs, Jaques Vallée, în cartea „Provocare pentru ştiinţă” (1967) –arată că apariţia fenomenelor de tip O.Z.N.
(prin obiecte înţelegându-se şi sferele plasmatice inteligente) se produce în valuri şi că în Franţa în anul 1954 a
fost în aceeaşi lună, august.
Este însă de menţionat că în anul următor 1992 nişte salvamontişti au mai văzut tot pe Valea
Rea lumini globulare de culoare roşii, galbene şi verzi.

3
 Din punct de vedere astrologic poziţiile aştrilor la ora respectivă alcătuiau un cer de naştere al
evenimentului foarte interesant, adică:
Soarele şi încă patru planete se înghesuiau într-un sector de 250 care se suprapune peste Leu şi Fecioară
Nodul Nord al lunii şi două planete grele se înghesuiau pe un sector de 80 în Capriocorn
Saturn tocmai trecea la fix peste mijlocul Cerului în timp ce Luna făcea acelaşi lucru dar peste
ascendent
Vom trece peste aspectele O.Z.N.-iste şi astrologice, care fiecare ar putea fi trasate separat,
pentru a evidenţia un alt eveniment colateral deosebit.
Este vorba de tragedia aviatică din ziua de 13 august 1991 ora 2355 sau după o altă apreciere, la
data de 14 august ora 0030, când un avion Ilyuşin 18 s-a ciocnit de o stâncă în zona vârfului Buta, toţi cei 9
membrii ai echipajului decedând. Avionul decolase din Bucureşti şi urma să aterizeze la Timişoara. Concluzia
anchetei instituite a fost că echipajul a pierdut involuntar şi total orientarea abătându-se în mod inexplicabil de
la traseul normal cu circa 20 de Km. în plan orizontal şi neapreciind bine înălţimea în plan vertical. Starea
tehnică a avionului era bună, cerul era senin, experienţa de pilotare a echipajului foarte mare ca şi cunoaşterea
traseului străbătut anterior de mai multe ori.
Nu este greu de observat că ar exista posibilitatea ca să se propună o corelaţie între cele două
evenimente, respectiv spectacolul holografic din Valea Rea şi accidentul de avion din zona Vf. Buta, distanţa
dintre acesta şi Curmătura Bucurii în linie dreaptă nefiind decât de cca. 5 Km. Mai întâi este intervalul strâns
de ore 2300-2355 , când apar ambele evenimente, oricum în preajma imediată a miezului nopţii. Urmează
intervalul de numai 9 zile şi distanţa redusă.
Se pare că acest interval de 9 zile are o semnificaţie oarecare. La 24 iunie 1947 pilotul particular
Kenneth Arnold, fiind în zbor, a observat nouă obiecte în formă de discuri strălucind în lumina soarelui
deasupra muntelui Rainier în U.S.A. . Evenimentul respectiv a deschis epoca ozenologiei moderne şi implicit
un nou capitol în istoria Pământului.
Peste nouă zile, la 3 iulie 1947 a avut loc prăbuşirea celebră de la Rooswellt.
Dereglarea aparatului de bord a avionului 1118 singura explicaţie plauzibilă a devierii traseului
nu poate fi decât de natură electromagnetică. Este bine dovedit că în prezenţa unor O.Z.N.- uri se produc
perturbaţii în aparatura electronică a automobilelor şi conduc chiar la pene de curent pe suprafeţe mari în
reţetele de curent electric. În seara zilei de 9 noiembrie 1965, de exemplu nişte globuri roşietice au fost văzute
deasupra centralei electrice Clay (care foloseşte căderea cascadei Niagara) producând o mare pană de curent
care a afectat o suprafaţă de 128.000Km2 ce acoperă cele mai dens populate regiuni ale estului U.S.A. inclusiv
oraşul New York. Analiza ar putea continua dar ar părăsi firul studiului care este dirijat în altă direcţie.

* *

În deschiderea spectacolului holografic la care a asistat echipa condusă de Martin Domokos în

ziua de 4 august 1991 se poate constata frecventa apariţie a factorului Valea Rea.
Dintre văile nordice ale munţilor Retezat, cea denumită Rea este cea mai sălbatică şi greu de
parcurs din cauza treptelor glaciare şi a cascadelor formate implicit. Căldarea cea mai de sus se află la cota
2120 m şi în ea se găsesc 7 lacuri. Valea se termină în partea superioară sub Şeaua Zănoagele Galeşului
2270m.
Bazinul îngust al Văii Rele este limitat la Vest de Creasta (culmea) Pietrile şi la Est de Creasta
Valea Rea al cărui vârf cu acelaşi nume are cota 2311m.
Cu toată frumuseţea ei sălbatică, marţiană, Valea Rea a fost ocolită şi de ciobani şi de către
turişti. Primii acuzau unele dispoziţii neexplicabile la animale şi chiar la oameni şi o senzaţie nedefinită,

4
neplăcută. Turiştii, deşi aveau în apropiere pe latura vestică a bazinului Cabana Pietrile şi refugiul Genţiana, nu
beneficiau până acum circa 10 ani de un traseu turistic care de abea atunci a apărut cu însemnul triunghi
galben.
Nici cabana Pietrile (cota 1480) nu a scăpat de ciudăţenii. După ce iniţial fusese canton silvic la
1 august 1933 a devenit cabană inaugurată oficial şi cu oarecare fast.
Dar nu a trecut mult şi în noiembrie 1935, din senin, cabana a ars până la temelie. A fost
probabil cel mai violent incendiu al unei cabane din muniţii noştri. Amplasamentul ei a fost păstrat şi o nouă
cabană Pietrile a fost inaugurată la 15 august 1937.
Acelaşi Martin Domokos a declarat că cineva văzuse o lumină globulară portocalie care se
deplasa pe creasta muntelui Stânişoara, plecând de la cabana Pietrile. O altă lumină galbenă fusese văzută zig-
zagând chiar pe platoul din faţa cabanei, semnalările fiind la date diferite.
Faţă de cele arătate apare evident că în această microzonă a Retezatului şi a Carpaţilor
Meridionali în ansamblul lor se întâmplă ceva nebănuit, ceva care într-o exprimare ştiinţifică s-ar putea numi:
anomalie neprevizibilă a forţei gravimetrice sau concentrare de câmpuri electrostatice şi forţe
electromagnetice, sau toate la un loc, plus încă ceva nedescoperit. Referirea la Carpaţii Meridionali în
ansambul lor a fost făcută pentru că parapsihologul american David Lean în publicaţia „Paranormal Bulletin”
susţine că această ramură a munţilor noştri corespunde, pe globul Terrei, opusului Triunghiului Bermudelor.
Se ştie că toponimele exprimă în general o situaţie reală constatată de a lungul multor generaţii. Valea au
denumit-o Rea pentru că ciobanii efectiv au fost incomodaţi de unele întâmplări pe care nu le înţelegeau.
Un rol deosebit în profilul hermeneutic al Văii Rele îl au lacurile (tăurile) deja menţionate.
Dintre acestea cel mai mare este lacul Valea Rea I care se află la cota 2190, de formă ovală având: l=135m,
bmax =85m, hmax 4,0m şi S= 0,80 ha . Celelalte lacuri au adâncime de sub 1,00 metrii, unele din ele chiar secând
în cursul verii.
Apa acestor lacuri de munte apare cu nuanţe de roşu din culoarea pietrelor de pe maluri.
Se mai poate spune despre aceste lacuri că sunt ochii albaştrii cu care Terra priveşte cerul,
stelele şi soarele dar şi că ele sunt ochii prin care înţelepciunea Cosmosului pătrunde în Terra, deci că ele sunt
porţi de trecere în alte dimensiuni (Portaluri, în literatura de specialitate). Suprafeţele de apă lucii ca şi
cristalele ajută la stabilizarea conştiinţei, cu atât mai mult cele de la mare înălţime şi în special acelea din
Retezat, unde şi farmecul luminii irizate şi reflectate din pereţii de piatră şi blocurile oxidate de pe maluri, este
în anumite momente copleşitor.
Stând lângă un asemenea lac măcar două zile devii mai puternic mai înţelept, mai limpede.
Acolo află fiecare cine este şi înţelege ce-i spune Cerul dar şi Pământul.
Această hermeneutică a lacurilor alpine fusese înţeleasă de strămoşii noştri care încă în sec.
XVI făceau nedei în preajma lor din care cea mai celebră era cea de la lacul Bucura (în preajma căruia s-a
desfăşurat spectacolul holografic aerian din noaptea de 4 august 1991). Nedeile mari de la Bucura se făceau în
anii bisecţi şi durau trei zile. În ziua a doua se făcea marea horă în jurul lacului care are un perimetru de circa
1420 m. ceea ce arată numărul mare de participanţi care veneau la această cotă de 2040m, cât are cota lacului
de pe un areal de colectare extins. Hora începea pe 22 iunie. În ziua de 23 iunie, prima zi de scădere a duratei
luminii, hora se învârtea în permanenţă toată ziua, în jurul orei 21 când soarele apunând spre munţii Ţarcului
lasă o umbră pe lac care urca încet spre Vf. Peleaga şi se realiza astfel un spectacol feeric de culoare în
permanentă schimbare predominant roşietică.
La 24 iunie, când este Drăgaica, hora se relua dar ţinea numai până la prânz. Esenţa manifestării
era înfrăţirea omului cu Natura şi Cosmosul, într-o perioadă deosebită a anului, o încărcare cu energie de mare
valoare calitativă, care de altfel dădea şi posibilitatea participanţilor de a hori atâta vreme. Sub aceste aspecte
cosmice aveau loc şi găsirea perechilor în vederea logodnei care se puteau face chiar atunci pe munte sau
toamna, jos la câmpie.
Se poate pune întrebarea de ce atâta lume se urca la aşa o înălţime pentru a hori în jurul unui lac
şi nu o făceau la unul, dacă nu de şes, măcar la o cotă mai mică?
5
 *

* *

Urmărind pe o hartă, această, deja celebră acum, Vale Rea constatăm că axul albiei prelungit
imaginar ar trece exact pe sub vf. Peleaga de la baza nordică a căruia se nasc şi lacurile deja arătate.
Vârful de granit Peleaga 2509 m, situat pe o culme principală a masivului Retezat, este decanul
de altitudine a acestuia. Izolat ca poziţie de celelalte vârfuri, din care cel mai aproipiat este Vf. Păpuşa 2508
m , vârful Peleaga oferă o panoramă ieşită din comun, cea mai frumoasă probabil din toţi munţii noştri, şi care
ocupă o poziţie dominantă pe mari întinderi , care cuprinde spre vest munţii Ţarcu şi Godeanu, un nod
magistral în scheletul Carpaţilor Româneşti, un centru esenţial într-o geografie sacră regională.
Vf. Peleaga este înconjurat de lacuri. La Vest de el, la 1,5 Km. în linie dreaptă, se află lacul
Bucura, care este, fără îndoială cel mai impunător lac alpin din munţii noştri şi în acelaşi timp cel mai cunoscut
de turiştii montani încă din cele mai vechi timpuri (Paul Decei).
Interesant este faptul că lacul se află la altitudinea de 2040 m. la care se află şi lacul Bâlea, cel
mai mare la rândul lui din munţii Făgăraş, dar a cărui suprafaţă este de 4,65 ha, ufaţă de 8,90 ha cât are
Bucura.
S-a arătat deja excepţinal importanţa concretă dar şi subtilă a nedeii, care se derula acolo în
jurul lacului şi contactul eteric care se realizează prin intermediul umbrei între acest lac şi Vf. Peleaga la
apusul soarelui. Pe de altă parte trebuie arătat că scriitoarea şi marea iubitoare a munţilor româneşti Bucura
Dumbravă de la acest loc de nedeie şi-a luat cele două nume literare, căci civil se numea Fany Seculici. În
sfârşit trebuie menţionat faptul, semnalat prima dată de Mihai Haret, că privit de la înălţime sau chiar de la
Curmătura Bucurei, conturul lacului desenează aproape perfect profilul unui bărbat, ciudăţenie care ar putea
avea semnificaţia ei absconsă.
La sud-est se află lacul Peleguţa de forma unui rinichi şi având o adâncime maximă de 5,0 m.
La est se află lacul Peleaga numit şi lacul Ghimpele sau Păpuşa aflat la cota 2112 m. de 1,70 ha
suprafaţă şi populat şi el de păstrăvi.
La nord, tot cam la 1,5 Km. se află lacurile montane din partea superioară a Văii Rele, dintre
care deja s-a arătat că cel mai mare este Valea Rea I.
Vf. Peleaga are câteva specificităţi interesante. El are aspectul unei piramide clădite din
bolovani (Em. Iliescu), al cărei vârf se află în ceaţă într-o întinsă perioadă de timp a anului. Această structură a
vârfului nu-l împiedică de a oferi trasee de alpinism foarte interesante şi de mare dificultate. Cel mai
spectaculos dintre acestea este „Muchia Mare a Pelegii” de grad IV B care are 8 lungimi de coardă de mare
lungime situaţii rar întâlnite în ţara noastră.
De pe vf. Peleaga, în zilele senine, privind către vf. Retezat (2482 m.) acesta se vede ascuţit ( ca
şi de la Custura Bucurii) deşi acest vârf este efectiv retezat aşa cum de altfel se vede de nord şi de la sud de el.
Dar mai sunt şi alte aspecte. În noaptea de 27 septembrie 1987 la o altitudine aproximată de
15000 m dinspre sud-est faţă de Cheile Butei, a zburat cu mare viteză, dar silenţios, o cruce luminoasă care s-a
oprit brusc aproximativ deasupra vf. Peleaga. Acolo a coborât până la 5000 m, unde după circa 15 secunde a
dispărut, tot aşa de brusc. La scurt timp din aceeaşi direcţie au apărut două avioane supersonice care parcă
căutau crucea luminoasă.
Această semnalare a făcut-o ziaristul N. Giorgi în publicaţia zilnică „Gorjeanul” ( care apare la
Tg. Jiu) din ziua de 25-V-1997. De ce această cruce deplasându-se pe o distanţă mare venind dinspre Oltenia
şi-a încheiat cursa tocmai deasupra Vf. Peleaga unde a mai şi coborât pe verticală 10.000 m2 . Dacă Retezatul
ţinta acestui traseu, care putea fi de mii de Km lungime, de ce Crucea nu s-a oprit deasupra Vf. Retezat, care
este mult mai cunoscut şi care a dat numele acestor munţi, ce la început se numea Munţii Codrului?

6
 În sfârşit un ultim aspect legat de Vf. Peleaga este corelat cu marea eclipsă de soare din 11 VIII
1999 a cărei bandă de totalitate a înglobat munţii Retezat. Dorind a se specula financiar această situaţie
privilegiată autorităţiile au făcut pregătiri speciale pentru camparea a 300 de turişti exact la Poiana Pelegii.
Duhul muntelui nu a fost de acord cu acest aflux de vizitatori ale căror urme de trecere s-ar fi cunoscut multă
vrema. În noaptea de 12 iulie 1999 s-a declanşat deci o rupere de nori catastrofală care a distrus toate
amenajările şi în mod neobişnuit chiar drumul de acces în totalitatea lui pe lungimi mari.

* *

Din cele arătate până acum rezultă că dintre Carpaţii noştri cei meridionali prezintă un interes
deosebit din punct de vedere istoric şi ezoteric.
La rândul lor dintre aceştia interesul major a fost focalizat pe munţii Retezat şi anume ramura
nordică.
În continuare demersul a precizat că vf. Peleaga şi Valea Rea pe care acest vârf o domină
necesită o atenţie specială şi nu de exemplu vârfurile Retezat sau Păpuşa 2508 m sau oricare altă vale din acest
masiv. Problematica specială a lacului Bucura este legată tot de vf. Peleaga, unde şi lacul este înconjurat şi de
alţi munţi, legătura fiind realizată prin umbra care cuprinde acest vârf la apusul soarelui de vară.
Reţinând că marele popor pelasg îşi avea centrul geometric de răspândire tocmai aproximativ
actualul judeţ Hunedoara şi mai la sud pe valea Cernei incluzând Clisura Dunării, şi ştiind că cei care
conduceau destinele oamenilor locuiau zonele înalte ale munţilor, este aproape firesc ca Vf. Peleaga să poarte
numele regelui sacerdot Peleg (sau Pelasg) al pelasgilor. Probail că în poiana Pelegii era reşedinţa lui
obişnuită, pe vârf sau pe Valea Rea retrăgându-se doar periodic conform obiceiului consemnat mai târziu la
Zalmoxe.
În momentul istoric în care, în expansiunea lor, pelasgii au ajuns şi în Orient Mijlociu respectiv
în Mesopotamia, ei au lăsat amprenta numelui regelui atât în Vechiul Testament cât şi în toponimia locală. Din
cartea Genezei s-a văzut că genealogia după Noe apare şi Peleg care a trăit 239 de ani şi care la 31 de ani l-a
avut ca fiu pe Reu.
Pe de altă parte după cronologia tradiţională aprofundată de Nostradamus, Peleg a trăit între anii
101-340 şi fiul său Reu între 131-370 în ambele cazuri anii menţionaţi fiind după Potop.
Dar personalitatea lui Peleg a fost atât de mare, şi nu este de mirare căci atunci s-a împărţit
pământul, încât numele lui a rămas şi în toponimie. Săpăturiule arheologice terminate în anul 1939 în
localitatea Horan (menţionată şi în Biblie) au dat peste 25 000 tăbliţe de lut ars din care s-a descifrat printre
oraşele menţionate şi unul numit Peleg, oraşe situate în nordul Mesopotamiei (Vladimir Teleoacă).
Dar „coincidenţe” toponimice în cronologia tradiţională se mai găsesc. Peleg este un urmaş al
lui Arpacşad care trimite direct la Arpaş, localitate aflată în linie dreaptă la 140 km de vf. Peleaga.
Dar încă se mai pot observa şi alte „coincidenţe”. Iafet al treilea fiu al lui Noe, a avut 7 fii dintre
care ultimul se numea Tiras, exact ca Nistrul nostru.
Ham, care era al doilea fiu al lui Noe, l-a avut ca urmaş pe Canaan care ar putea să provină de la
Câineni, care se află numai la 111 km de vf. Peleaga, şi unde de asemenea se întâmplă unele evenimente
ciudate inclusiv, în ultima vreme, a unei frecvenţe mai ridicate de accidente auto.
Investigaţia poate cuprinde şi nume de localităţi ca Gherar (Geneza 10,19) care poate fi foarte
bine Ghelar, care cu 40 Km este încă şi mai aproape de vf. Peleaga. Celebra Gomora poate fi la fel de bine
Govora aflată la 105 km. distanţă, şi periclitată şi zona ei dealungul mai multor ani, cu dispariţia prin gaze
toxice care se fabricau în apropiere.
Altă localitate Leşa poate fi foarte bine Lisa la 175 km dealungul munţilor.

7
 Se poate observa că toate aceste nume de localităţi şi de oameni se regăsesc numai în Carpaţii
Meridionali şi la o distanţă maximă în linie dreaptă de maxim 175 km de vf. Peleaga.
Vladimir Teleoacă atrage atenţia asupra numelui Avram (urmaş al lui Reu, pe filiaţia Serug,
Nohar şi Terah) şi antroponimele şi toponimele asemănătoare aflate pe teritoriul nostru în număr foarte mare.
Pe de altă parte nu este greu de remarcat că filiaţia Peleg-Reu se găseşte în orografia Retezatului
de nord unde s-a văzut că Valea Rea se naşte din muntele cu vf. Peleaga. Se aduce aminte că şi la începutul
sec. XX rău se scria reu.
Având în vedere că s-a demonstrat expansiunea pelasgă şi în zona Orientului Apropiat şi
Mijlociu, adică Palestina şi Mesopotamia, este evident că „Coincidenţa” de nume nu s-a datorat venirii unor
popoare din aceste zone ale Orientului, în Carpaţii Meridionali, mai precis în Retezat.
Prioritatea istorică a acestei zone : vf. Peleaga, Valea Rea, o încarcă cu un potenţial energetic
ocult care se manifestă diferit şi pe care încă nu-l înţelegem. Acest potenţial manifestă inteligenţă. El apără
locurile scare de intruşi nepoftiţi cantitativ şi calitativ. Din prima speţă se poate cita salvarea poenii Pelegii de
prea mulţi interesaţi de eclipsa din 1999. din a doua categorie fac parte dispariţii definitive sau parţiale ale unor
turişti a căror vibraţie nu corespunde locului sau din alte motive karmice. La această activitate de autoprotejare
participă efectiv o serie de sculpturi megalitice de mari dimensiuni din care vreo trei se află în zona Peleaga,
cea mai frumoasă fiind Sfinxul Peleguţii. Aceste sculpturi nu au fost realizate de strămoşi numai de frumuseţea
lor ci se comportă ca nişte cristale care primesc, triază, amplifică şi retransmit câmpuri de vibraţii, după un
program prestabilit.
Acelaşi potenţial se manifestă şi premonitoriu. Sarabanda de lumini din Valea Rea, atenţiona
asupra unui accident (de avion) care urma să se întâmple curând. Totul este să înţelegem aceste semne şi
implicit forţele inteligente care le generează.
Potenţialul energetic remonent după atâtea zeci de mii de ani provine de la contactul unei
civilizaţii energetice, venită din spaţiu cu Terra, contact care a avut loc tocmai aici în Retezat. Urmare acestui
contact s-a nascut o rasă viguroasă (vezi guganii) care a expandat pe un areal imens şi a creat civilizaţia actuală
mai ales după ce populaţiile nou născute au ajuns în Orientul Apropiat şi cei Mijlociu.
Românii sunt urmaşii direcţi ai acestor populaţii primordiale şi spaţiul în care a avut loc
contactul cu o civilizaţie mai avansată şi binevoitoare trebuie respectat şi venerat, căci ar mai putea revenii în
actualitate prin alte evenimente majore nebănuite.