TRĂSĂTURILE DE PERSONALITATE

Trăsăturile de personalitate reflectă tiparele caracteristice ale oamenilor privința gândurilor,

sentimentelor și comportamentelor. Trăsăturile de personalitate implică consistență și stabilitate –
cineva care are un punctaj ridicat la o trăsătură specifică precum extraversia este de așteptat să fie
sociabil în diferite situații și în diferite perioade de timp. Astfel, psihologia trăsăturilor se bazează pe
ideea că oamenii diferă unii de alții în ceea ce privește pozitiția pe care se află într-un set de dimensiuni
de trăsături de bază care persistă în timp și în diverse contexte.
Cel mai utilizat sistem de trăsături se numește modelul cu cinci factori. Acest sistem include
cinci trăsături ample/generale, care pot fi amintite cu acronimul OCEAN: deschidere, conștiință,
extraversie, agreabilitate și nevrotism. Fiecare dintre trăsăturile majore din Big Five poate fi împărțită
în fațete pentru a oferi o analiză mai precisă a personalității cuiva. În plus, unii teoreticieni a trăsăturilor
susțin că există și alte trăsături care nu pot fi captate complet de Modelul cu cinci factori. Criticii
conceptului de trăsătură susțin că oamenii nu acționează în mod consecvent de la o situație la alta și că
oamenii sunt foarte influențați de forțele situaționale. Astfel, o dezbatere majoră în domeniu se referă la
puterea relativă a trăsăturilor oamenilor față de situațiile în care se află ca predictori ai
comportamentului lor.
Când observăm oamenii din jurul nostru, unul dintre primele lucruri care ne frapează este cât de
diferiți sunt oamenii unul de altul. Unii oameni sunt foarte vorbăreți, în timp ce alții sunt foarte tăcuți.
Unii sunt activi, în timp ce alții sunt leneși. Unii se îngrijorează foarte mult, alții nu sunt anxioși
aproape niciodată. De fiecare dată când folosim unul dintre aceste cuvinte, cuvinte precum „vorbăreț”,
„liniștit”, „activ” sau „anxios”, pentru a-i descrie pe cei din jurul nostru, vorbim despre personalitatea
unei persoane – modurile caracteristice în care oamenii diferă unul de altul.
Deși există multe moduri de a gândi despre personalitățile pe care le au oamenii, Gordon
Allport și alți „personologi” au susținut că putem înțelege cel mai bine diferențele dintre indivizi prin
înțelegerea trăsăturilor lor de personalitate.
Trăsăturile de personalitate reflectă dimensiunile de bază în care oamenii diferă (Matthews,
Deary și Whiteman, 2003). Potrivit psihologilor de trăsături, există un număr limitat de aceste
dimensiuni (dimensiuni precum Extraversia, Conștiința sau Acordabilitatea), iar fiecare individ se
încadrează undeva pe fiecare dimensiune, ceea ce înseamnă că ar putea fi scăzute, medii sau ridicate
pentru orice trăsătură specifică.

1
 O caracteristică importantă a trăsăturilor de personalitate este că ele reflectă distribuții continue
mai degrabă decât tipuri distincte de personalitate. Aceasta înseamnă că atunci când psihologii de
personalitate vorbesc despre introvertiți și extravertiți, ei nu vorbesc cu adevărat despre două tipuri
distincte de oameni care sunt complet și calitativ diferiți unul de celălalt. În schimb, ei vorbesc despre
oameni care au scoruri relativ scăzute sau relativ mari de-a lungul unei distribuții continue.
De fapt, atunci când psihologii de personalitate măsoară trăsături precum Extraversia, de obicei
constată că majoritatea oamenilor au un punctaj undeva la mijloc, cu numere mai mici arătând niveluri
mai extreme. Există trei criterii care caracterizează trăsăturile de personalitate: (1) consistență, (2)
stabilitate și (3) diferențe individuale.
Pentru a avea o trăsătură de personalitate, indivizii trebuie să fie oarecum consecvenți în diferite
situații în comportamentele lor legate de trăsătură. De exemplu, dacă sunt vorbăreți acasă, tind să fie și
la locul de muncă.
Indivizii cu o trăsătură sunt, de asemenea, oarecum stabili în timp în comportamentele legate de
trăsătură. Dacă sunt vorbăreți, de exemplu, la 30 de ani, vor tinde să fie și vorbăreți la 40 de ani.
Oamenii diferă unul de altul în ceea ce privește comportamentele legate de trăsătură. Folosirea
vorbirii nu este o trăsătură de personalitate și nici mersul pe două picioare nu este – practic toți indivizii
fac aceste activități și aproape nu există diferențe individuale. Dar oamenii diferă în ceea ce privește
frecvența cu care vorbesc și cât de activi sunt, și astfel există trăsături de personalitate, cum ar fi
vorbărea și nivelul de activitate.
Oamenii de știință timp de multe decenii au generat sute de trăsături noi, astfel încât a ajuns să
fie dificil să fie ținută o evidență cu sens a acestora. De exemplu, un psiholog s-ar putea concentra pe
diferențele individuale în ceea ce privește „prietenia”, în timp ce altul s-ar putea concentra pe conceptul
extrem de legat de „sociabilitate”. Oamenii de știință au început să caute modalități de a reduce
numărul de trăsături într-un mod sistematic și de a descoperi trăsăturile de bază care descriu cele mai
multe dintre diferențele dintre oameni.
Modul în care Gordon Allport și colegul său Henry Odbert au abordat acest lucru a fost să caute
în dicționar toți descriptorii de personalitate (Allport & Odbert, 1936). Abordarea lor a fost ghidată de
ipoteza lexicală, care afirmă că toate caracteristicile importante de personalitate ar trebui să se reflecte
în limbajul pe care îl folosim pentru a descrie alte persoane. Prin urmare, dacă dorim să înțelegem
modurile fundamentale în care oamenii diferă unii de alții, putem apela la cuvintele pe care oamenii le
folosesc pentru a se descrie unii pe alții. Deci, dacă vrem să știm ce cuvinte folosesc oamenii pentru a
se descrie unii pe alții, unde ar trebui să căutăm? Allport și Odbert s-au uitat în cel mai evident loc, în

2
dicționar. Mai exact, au luat toți descriptorii de personalitate pe care i-au putut găsi în dicționar (au
început cu aproape 18.000 de cuvinte, dar au redus rapid lista la un număr mai ușor de gestionat) și apoi
au folosit tehnici statistice pentru a determina ce cuvinte „au mers împreună”. Cu alte cuvinte, dacă toți
cei care au spus că sunt „prietenosi” ar spune și că sunt „sociabili”, atunci aceasta ar putea însemna că
psihologii personalității ar avea nevoie doar de o singură trăsătură pentru a surprinde diferențele
individuale ale acestor caracteristici. Tehnicile statistice au fost folosite pentru a determina dacă un
număr mic de dimensiuni ar putea sta la baza tuturor miilor de cuvinte pe care le folosim pentru a
descrie oamenii.
Metodele statistice (în special, o tehnică numită analiză factorială) au ajutat la determinarea
dacă un număr mic de dimensiuni stau la baza diversității cuvintelor pe care le-au identificat oameni
precum Allport și Odbert. Cel mai larg acceptat sistem care a apărut din această abordare a fost „The
Big Five” sau „Five-Factor Model” (Goldberg, 1990; McCrae & John, 1992; McCrae & Costa, 1987).
Big Five cuprinde cinci trăsături majore prezentate în Figura 16.3 de mai jos. O modalitate de a ne
aminti aceste cinci este cu acronimul OCEAN (O este pentru Deschidere; C este pentru Conștiință; E
este pentru Extraversie; A este pentru Acordare; N este pentru Neuroticism).

Alte trăsături dincolo de modelul cu cinci factori

În ciuda popularității modelului cu cinci factori, cu siguranță nu este singurul model care există.
Unii sugerează că există mai mult de cinci trăsături majore, sau poate chiar mai puține. De exemplu,
într-unul dintre primele modele cuprinzătoare care au fost propuse, Hans Eysenck a sugerat că
Extraversia și Nevrotismul sunt cele mai importante. Eysenck credea că, combinând poziția oamenilor
asupra acestor două trăsături majore, am putea explica multe dintre diferențele de personalitate pe care
le vedem la oameni (Eysenck, 1981). Deci, de exemplu, un introvertit nevrotic ar fi timid și nervos, în
timp ce un introvertit stabil ar putea evita situațiile sociale și preferă activități solitare, dar poate face
acest lucru cu o atitudine calmă, constantă și puțină anxietate sau emoție. Interesant este că Eysenck a
încercat să lege aceste două dimensiuni majore cu diferențele care stau la baza biologiei oamenilor. De
exemplu, el a sugerat că introvertiții au experimentat prea multă stimulare senzorială și excitare, ceea
ce i-a făcut să-și dorească să caute locuri liniștite și medii mai puțin stimulatoare.
Mai recent, Jeffrey Gray a sugerat că aceste două trăsături largi sunt legate de sistemele
fundamentale de recompensă și evitare din creier – extravertiții ar putea fi motivați să caute
recompensă și, astfel, să manifeste un comportament asertiv, de căutare a recompensei, în timp ce

3
persoanele cu nevroticism ar putea fi motivate să evite. pedeapsă și astfel pot experimenta anxietate ca
urmare a conștientizării sporite a amenințărilor din lumea din jurul lor (Gray, 1981. Acest model a fost
actualizat de atunci; vezi Gray și McNaughton, 2000). Aceste teorii timpurii au condus la un interes în
creștere pentru identificarea fundamentelor fiziologice ale diferențelor individuale pe care le observăm.
O altă revizuire a celor cinci mari este modelul HEXACO de trăsături (Ashton & Lee, 2007).
Acest model este similar cu Big Five, dar postulează versiuni ușor diferite ale unora dintre trăsături, iar
susținătorii săi susțin că o clasă importantă de diferențe individuale a fost omisă din modelul cu cinci
factori. HEXACO adaugă Onestitate-Umilință ca o a șasea dimensiune a personalității. Oamenii înalți
în această trăsătură sunt sinceri, corecți și modesti, în timp ce cei cu trăsătură scăzută sunt manipulatori,
narcisiști și egocenți. Astfel, teoreticienii trăsăturilor sunt de acord că trăsăturile de personalitate sunt
importante în înțelegerea comportamentului, dar există încă dezbateri cu privire la numărul exact și
compoziția trăsăturilor care sunt cele mai importante.
Există și alte trăsături importante care nu sunt incluse în modelele cuprinzătoare precum Big
Five. Deși cei cinci factori surprind multe lucruri importante despre personalitate, cercetătorii au
sugerat și alte trăsături care surprind aspecte interesante ale comportamentului nostru.

Test

Instrucțiuni: Mai jos sunt fraze care descriu comportamentele oamenilor. Trebuie să utilizăm
scala de evaluare de mai jos pentru a descrie cât de exact ne descrie fiecare afirmație așa cum suntem în
prezent. Deci să fie o descriere sinceră, în relație cu alte persoane pe care le cunoaștem, de același sex
și aproximativ de aceeași vârstă. Pentru fiecare enunț trebuie pus un număr de la 1 la 5 lângă acesta.

1 = foarte inexact
2 = moderat inexact
3 = nici inexact, nici exact
4 = moderat precis
5 = foarte precis

1. _______ Sunt viața petrecerii (E)

2. _______ Simpatizez/empatizez cu sentimentele altora (A)
3. _______ Îmi fac de obicei îndatoririle cu promptitudine (C)

4
 4. _______ Am schimbări frecvente de dispoziție (N)
5. _______ Am o imaginație vie/activă (O)
6. _______Nu vorbesc prea mult (E)
7. _______ Nu sunt interesat/ă de problemele altora (A)
8. _______ Adesea uit să pun lucrurile înapoi la locul lor (C)
9. _______ Sunt relaxat/ă de cele mai multe ori (N)
10. ______ Nu sunt/ă interesat/ă de ideile abstracte (O)
11. ______ Vorbesc cu o mulțime de oameni diferiți la petreceri (E)
12. ______ Simt emoțiile altora (A)
13. ______ Îmi place să primesc ordine (C)
14. ______ Mă supăr ușor (N)
15. ______ Am dificultăți în înțelegerea ideilor abstracte (O)
16. ______ Păstrez ranchiună (E)
17. ______ Nu sunt cu adevărat interesat/ă de ceilalți (A)
18. ______ Nu mențin ordine în lucruri/ Sunt dezordonat/ă (C)
19. ______ Rareori simt tristețe (N)
20. ______ Nu am o imaginație bună (O)

Punctajul: primul lucru pe care trebuie să-l facem este să inversăm elementele care sunt
formulate în direcția opusă. Pentru a face acest lucru, scădem din 6 numărul pe care l-am pus pentru
elementul respectiv. Deci, dacă punem un 4, de exemplu, acesta va deveni 2.
Elemente care trebuie inversate în acest fel: 6, 7, 8, 9, 10, 15, 16, 17, 18, 19, 20
Apoi, trebuie să adunăm scorurile pentru fiecare dintre cele cinci scale OCEAN (inclusiv
numerele inversate, acolo unde este cazul). Fiecare scor OCEAN va fi suma a patru itemi. Trebuie pusă
suma lângă fiecare scară de mai jos.

__________ Deschidere: Adăugați elementele 5, 10, 15, 20

__________ Conștiință: Adăugați elementele 3, 8, 13, 18
__________ Extraversie: Adăugați elementele 1, 6, 11, 16
__________ Acordabilitate: Adăugați elementele 2, 7, 12, 17
__________ Nevrotism: Adăugați articolele 4, 9,14, 19

5
 Apoi comparăm scorurile cu normele de mai jos pentru a vedea unde ne situăm pe fiecare scară.
De exemplu dacă ești slab la o trăsătură, înseamnă că ești opusul etichetei pentru respectiva trăsătură.
De exemplu, un nivel scăzut de extraversie este introversie, un nivel scăzut de deschidere este
convențional și un nivel scăzut de agreabilitate este asertiv.

19–20 Extrem de ridicat

17–18 Foarte mare
14–16 Mare,
11–13 Nici ridicat nici scăzut, la mijloc
8–10 Scăzut
6–7 Foarte scăzut
4–5 Extrem de scăzut

BIBLIOGRAFIE

1. Allport, G. W., & Odb℮rt, H. S. (1936). Trait nam℮s: A psychol℮xical study. Psychological
Monographs, 47, 211.
2. Ashton, M. C., & L℮℮, K. (2007). Empirical, th℮or℮tical, and practical advantag℮s of th℮
HEXACO mod℮l of p℮rsonality structur℮. P℮rsonality and Social Psychological R℮vi℮w, 11, 150–166.
3. Caspi, A., Rob℮rts, B. W., & Shin℮r, R. L. (2005). P℮rsonality d℮v℮lopm℮nt: Stability and
chang℮. Annual R℮vi℮ws of Psychology, 56, 453–484.
4. Donn℮llan, M. B., Oswald, F. L., Baird, B. M., & Lucas, R. E. (2006). Th ℮ mini-IPIP scal℮s:
Tiny-y℮t-℮ff℮ctiv℮ m℮asur℮s of th℮ Big Fiv℮ factors of p℮rsonality. Psychological Ass℮ssm℮nt, 18, 192–
203.
5. Eys℮nck, H. J. (1981). A mod℮l for p℮rsonality.N℮w York: Spring℮r V℮rlag.
6. Goldb℮rg, L. R. (1990). An alt ℮rnativ℮ d℮scription of p℮rsonality: Th℮ Big Fiv℮ p℮rsonality
traits. Journal of P℮rsonality and Social Psychology, 59, 1216–1229.
7. Gray, J. A. (1981). A critiqu℮ of Eys℮nck’s th℮ory of p℮rsonality. In H. J. Eys℮nck (Ed.), A
Mod℮l for P℮rsonality (pp. 246-276). N℮w York: Spring℮r V℮rlag.
8. Gray, J. A. & McNaughton, N. (2000). Th℮ n℮uropsychology of anxi℮ty: An ℮nquiry into th℮
functions of th℮ s℮pto-hippocampal syst℮m (s℮cond ℮dition).Oxford: Oxford Univ℮rsity Pr℮ss.
9. McCra℮, R. R., & Costa, P. T. (1987). Validation of th ℮ fiv℮-factor mod℮l of p℮rsonality across
instrum℮nts and obs℮rv℮rs. Journal of P℮rsonality and Social Psychology, 52, 81–90.
10. McCra℮, R. R. & John, O. P. (1992). An introduction to th ℮ fiv℮-factor mod℮l and its
applications. Journal of P℮rsonality, 60, 175–215.
11. Misch℮l, W. (1968). P℮rsonality and ass℮ssm℮nt. N℮w York: John Wil℮y.