Sunteți pe pagina 1din 3

Conflictele dintre adolescenţi si părinţi

STUDENT: *******
PROF. Camelia Stanciu
Conflictele dintre adolescenţi si părinţi

Pornind de la perspectiva tradiţionala că adolescenţa este în mod inevitabil o perioadă de


nelinişte,ar fi de aşteptat ca adolescenţi si părinţi acestora să treacă printr-o perioadă
dificilă,un hiatus intre generaţii,caracterizat printr-o relaţionare.furtunoasă ca urmare
părinţi se gândesc la perioada de adolescenţă a copiilor lor cu o oarecare anexietate.
Cercetările efectuate nu aduc insă dovezi evidente in sprijinul existenţei unui hiatus intre
generaţii.
Adolescenţii au mai multe valori si atitudini comune cu părinţii decăt au cu
prietenii,Chiar dacă işi consultă prieteni de aceaşi vîrstă referitor la diferite domenii ale
culturii adolescenţime,cum ar fi vestimentaţia,preferinţele muzicale,etc. Adolescenţii
continuă să ceară sfatul părinţiilor in probleme importante.Este adevărat totuşi că unele
conflicte familiale sunt mult mai frecvente in timpul adolescenţei comparativ cu orice altă
perioadă a dezvoltării si că sunt mult mai intense in adolescenţa timpurie si de mijloc
comparativ cu etapa târzie.
Pubertatea pare să deţine un rol important in declanşarea acestui conflict;in situaţia
maturizarea fizice precoace,tachinările reciproce vor apărea mai devreme:dacă
maturizarea este mai tîrzie,perioada tensionată se va amăna.
Adolescenţii de ambele sexe au mai multe conflicte cu mama decât cu tata,probabil din
cauza faptului că mama este cea implicată in reglementarea detaliilor zilnice ale vieţii
familiale. In general,conflictele sunt provocate de aspecte banale ale vieţii de zi cu zi,cum
ar fi treburile caşnice,rezultatele şcolare,curăţenia camerei,muzica zgomotoasă etc.
S-a constatat că domeniile enumerate anterior sunt cele pentru care adolescentul solicită
neamestecul părinţilor,considerându-le ca fiind personale;de cealaltă parte părinţii
consideră aceste domenii din perspectivă fragmatică sau convenţională,adică in acord cu
necesităţile familiale sau cu normele sociale. Părinţii se află intr-o dilemă intre
necesitatea menţinerii sistemului familial si necesitatea de a permite adolescentului să fie
stăpânul propriului comportament.Adolescentul este prins intre doua lumi:una a
dependenţei si cealaltă a responsabilităţii. Dorindu-si puterea de decizie in problemele
considerate a fi personale,dar fără a avea certitudinea că doreste asumarea responsabiltăţii
specifice adultului.Părinţii lui cei care de multe ori îi dau bani si îi ridică hainele aruncate
prin cameră solicită ca gradul de independenţă să fie similar celui de responsabilitate.
Majoritatea părinţiilor si adolescenţiilor reusesc să negocieze o nouă formă de relaţie
familială,o nuă formă de independenţă care sa-i confere adolescentului mai multă
autonomie,egalitate in decizile familiale si mai multe responsabilităţi.
Dacă pentru adolescent această negociere specifică adolescentei timpurii,se soldează cu
un eşec,atunci conflictul poate determina apariţia unor severe dificultăţi de relaţionare
către finalul adolescenţei.
Este posibil ca acesta să fie motivul oarecum eronat,al considerări conflictelor părinte-
adolescent ca fiind specifice ultimelor ani de liceu;de fapt permisele acestuia sunt situate
undeva mai devreme la pubertate.Părinţii care îşi explică deciziile,care relaxează
controlul asupra adolescentului si care adoptă o modalitate democratică de luare a
deciziilor familiale,vor reuşi să ofere astfel copiilor lor acel grad de autonomie care
reduce conflictele si uşurează tranziţia către perioada adultă.

Dezvoltarea identităţii

O problemă majoră cu care se confruntă adolescentul este acela a dezvoltării identităţii


individuale a aflări răspunsului la intrebările:”Cine sunt eu?”şi ”Care este drumul meu in
viaţă?” Un asemenea proces presupune evaluarea propriei evaluări şi competente. Cu
toate că dezvoltarea conceptului de sine incepe in copilăria timpurie si cuntinuă pe
parcursul vieţii,adolescenţa deţine o importantă critică.
Simţul identităţii unui adolescent se dezvoltă treptat pe baza identificăriilor din
copilărie;valoriile si standardele morale ale copiilor sunt mai extinse decât cele ale
părinţiilor lor,iar aprecierea de şine este comparată iniţial cu imaginea pe care o au
părinţii faţă de ei.
Odată cu intrarea in lumea mult mai complexă si mai divesificată a scolii,valoriile
grupului de prieteni incep să deţină o importanţă din ce in ce mai mare faţă de cele ale
profesoriilor sau al altor adulţi.Adolescenti incearcă să sintetizeze toate aceste valori şi sa
le reunească intr-un sistem coerent;consistenţa valoriilor promovate de către părinţi si
profesorii lor,pe deoparte,si colegi sau prietenii lor,pe de altă parte,facilitează procesul de
căutare a identităţii.
Inr-o societate simplă in care există doar câteva modele de identificare,iar rolurile sociale
sunt limitate,formarea identităţii este o sarcină relativ usoară,pe cănd intr-o societate
complexă acest proces devine destul de complicat. In ultima situaţie,adolescenţi au la
dispoziţie o mare diversitate de modele de comportament si de stiluri de viaţă si,ca
urmare există o mare varietate de diferenţe intre adolescenţi in cea ce priveste cursul
dezvoltării identităţii. Mai mult decât atât nivelul de dezvoltare a identităţii unui anume
adolescent poate fi destul de eterogen,inegal in diferitele sale aspecte:sexual,ocupaţional,
ideologic etc.

BIBLIOGRAFIE: Introducere în psihologie de Mielu Zlate 2000


Psihologia Vârstelor de Ursula Şchiopu, Emil Verza 1987
Funadamente ale asistenţei sociale de Vasile Miftode 1999