Dinu Diana – Liceul Sanitar ,,Antim Ivireanu”, Rm.

Vâlcea

Particularităţi ale unui text poetic studiat aparţinând lui Ion Barbu

Riga Crypto și lapona Enigel - de Ion Barbu

Riga Crypto și Lapona Enigel scrisă de Ion Barbu a fost publicată inițial în 1924 și inclusă apoi în
volumul ,,Joc secund” din 1930.
Deși intitulată ,,baladă”, este o poezie modernistă, un poem alegoric, un ,,Luceafăr întors” ce
evidențiază incompatibilitatea dintre două lumi/regnuri; diferența față de poemul eminescian constă în
faptul că rolurile sunt inversate, ființa superioară fiind cea feminină. Se pune accentul pe problematica
cunoașterii: riga Crypto dorește să-și depășească statutul, dar în final constată că acest lucru este imposibil.
Titlul este alcătuit din numele celor doi protagoniști: riga (rege) Crypto (ascuns / cripogamă) și
lapona (locuitoare a țării ghețurilor) Enigel (nume cu rezonanță nordică, angel, înger) și trimite cu gândul la
marile povești de dragoste din literatura universală ,,Romeo și Julieta”, ,,Tristan și Isolda”. Modernismul
poemului barbian se manifestă prin numele şi ipostaza partenerilor.
Tema ilustrează o dragoste neîmplinită, interzisă, imposibilă deoarece membrii cuplului sunt
antagonici (fac parte din regnuri diferite): Crypto trăiește într-un spațiu umed, răcoros, fiind rege al
ciupercilor, iar Enigel este o ființă ce vine din ținuturi înghețate și aspiră la soare și lumină.
Poezia Riga Crypto şi lapona Enigel este structurată în 27 de strofe, cele mai multe catrene, dar
există şi altele de câte cinci, şase sau şapte versuri.
La nivel formal, poezia este alcătuită din două părți, fiecare dintre ele prezentând o nuntă. Una este
împlinită, cadru al celeilalte nunți, povestită, care nu se va împlini între Riga și Lapona, în final
modificându-se protagoniștii, Riga Crypto căsătorindu-se cu măselărița. Formula compozițională este a
povestirii în ramă, a poveștii în poveste. Există un prolog, povestirea fantastică și un epilog moralizator.
Prologul conturează atmosfera de la ,,spartul nunții”, când menestrelul este rugat de un ,,nuntaș
fruntaș” să cânte povestea tristă, neîmplinită a regelui Crypto și a laponei Enigel: ,,Zi-mi de lapona Enigel/
Şi Crypto, regele-ciupearcă!”. Povestea mai fusese spusă și cu alte ocazii, dar de data aceasta e schimbată
tonalitatea: ,,Cu foc l-ai zis acum o vară/ Azi zi-mi-l stins, încetinel”.
Povestea fantastică debutează cu prezentarea lui Crypto și a lumii din care provine. Regele
ciupercilor trăiește într-un spațiu umed, ,,în pat de râu şi-n humă unsă”, fiind bârfit şi ocărât de supuşi,
pentru că e „sterp”, „nărăvaş” şi „nu voia să înflorească”.
În antiteză cu el este descrisă lapona Enigel, o ființă solară ce pleacă dintr-un spațiu rece, ,,din ţări
de gheaţă urgisită”, în căutarea soarelui și a luminii. Portretul ei exprimă fragilitate, delicatețe, gingășie:
,,Laponă mică, liniştită...”
Ducându-și renii de la iernat la pășunat, Enigel poposește în poiana regelui Crypto unde adoarme : ,,
Pe trei covoare de răcoare/ Lin adormi”, iar în vis îi apare Riga Crypto. Pentru că membrii cuplului fac parte
din regnuri diferite, nu pot comunica în plan real. Întâlnirea are loc în visul fetei, la fel ca în poemul
,,Luceafărul”.
Reprezenant al unui plan inferior, Crypto îi adresează laponei trei chemări la nuntire și este refuzat
de fiecare dată.
În prima chemare-descântec, cu rezonanţe de incantaţie magică, Crypto îşi îmbie aleasa cu
„dulceaţă” şi cu „fragi”, elemente ale împărăției vegetale: ,,- Enigel, Enigel,/ Ţi-am adus dulceaţă, iacă./
Uite fragi, ţie dragi/ Ia-i şi toarnă-i în puiacă.” Darul lui este refuzat categoric de Enigel: „Eu mă duc să
culeg/ Fragii fragezi mai la vale”.
Dinu Diana – Liceul Sanitar ,,Antim Ivireanu”, Rm.Vâlcea

Prin a doua chemare, regele-ciupearcă merge până la sacrificiul de sine și îndeamnă fata să îl
culeagă din universul căruia aparține: „- Enigel, Enigel/ Scade noaptea, ies lumine,/ Dacă pleci să culegi,/
Începi, rogu-te, cu mine.” Al doilea refuz este susţinut de enumerarea atributelor lui Crypto: „blând”,
„plăpând”, „necopt” – „Lasă. Aşteaptă de te coace.”
Crypto, mai face o încercare și îi cere laponei să facă ea însăși un sacrificiu, să-și uite idealul și să
devină parte din lumea lui vegetală: ,,Lasă-l, uită-l, Enigel,/ În somn fraged şi răcoare.”
Cu toate că tentaţia iubirii este copleşitoare: „Rigă Crypto, rigă Crypto, / Ca o lamă de blestem/
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!”, Enigel nu poate accepta ideea rămânerii în ,,umbra de care mult se teme”, dar
nici pe regele Crypto nu-l poate lua cu ea.
Fata își mărturisește aspiraţia spre absolut „Mă-nchin la soarele-nţelept”. Opoziţia „soare - umbră”,
pune în evidenţă incompatibilitatea lor. Soarele este simbolul existenţei spirituale, al împlinirii umane, în
antiteză cu umbra, simbol al existenţei instinctuale, sterile, vegetative. Pentru a-şi continua drumul către
soare şi cunoaştere, lapona refuză descântecul rigăi, deşi regretă şi plânge.
Finalul este trist. Surprins de razele soarelui, Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare și
este obligat să rămână alături de făpturi asemenea lui ,,Laurul-Balaurul” și ,,măsălarița”. El rămâne printre
buruieni otrăvitoare și incapabil de înălțare, se căsătorește cu ,,măsălarița-mireasă”.
Epilogul este moralizator și face trimitere la ființele doborâte de o aspirație mult prea mare față de
mărginita lor putere. Crypto e distrus de propriul său vis pentru că a încercat să intre într-o lume
inaccesibilă lui.
Poetul prezintă drama incompatibilități și legea nemiloasă a iubirii (supraviețuiește cel puternic, iar
cel slab este sacrificat).
Poezia impune o viziune modernă prin încălcarea convențiilor de construcție, este utilizată
povestirea în ramă - formulă specifică epicului în proză - , ambiguitatea, elementele-simbol, limbaj
narativ, caracter alegoric și filosofic, ipostaza măștilor lirice.
Motivele literare prezente sunt: soarele (astrul cunoașterii, al vieții, dar numai pentru laponă, căci
pentru rigă înseamnă moarte), nunta (are dublă ipostază, a împlinirii și a eșecului), ,,sufletul-fântână” (în
care se oglindește însuși soarele, asigură nemurirea), visul.
Prozodia la început este tradițională, dar pe parcurs devine modernă: versurile au măsură
variabilă, de la 5 la 9 silabe, rima este o îmbinare savantă între rimă încrucişată, îmbrăţişată şi monorimă,
strofele sunt inegale.
Imaginarul poetic se particularizează și prin limbajul folosit. Apar cuvinte poulare, deformate
(,,beteli”, ,,funtă”, ,,ciupearcă”, ,, mânătarcă”) ce aduc rezonanţe străvechi, ca şi cum povestea s-ar rosti
din alte timpuri, inversiuni (,,mult-îndaratnic”, ,,zice-l-aș”, ,,rogu-te”, ,,des cercetat”), epitete metaforice
(,,menestrel trist”, ,,vinul vechi”, ,,cântec larg”, ,,laponă mică, liniștită”, vocative (,,- Nuntaș fruntaș”, ,,-
Enigel, Enigel”, ,,Rigă spân”). Repetarea numelui ,,-Enigel, Enigel” sugerează afecțiune, familiaritate și
creează impresia unei invocaţii mistice.
Realțiile de simetrie sunt reprezentate de cele trei chemări-descântec ale rigăi și de cele trei
refuzuri ale fetei. Relațiile de opoziție sunt evidențiate prin prezența antitezei: ființa superioară și cea
inferioară, portretele membrilor cuplului, rațiune (Enigel)/ instinct (Crypto), soare/umbră, vis/realitate,
uman/vegetal, firav/puternic, uman/nonuman, desemnând elementele celor două lumi aflate în contrast.
Viziunea despre lume a lui Barbu se construiește pe idealul atingerii absolutului , iubirea fiind o cale
de acces spre înțelegerea sensului mai adânc al lumii.
Dinu Diana – Liceul Sanitar ,,Antim Ivireanu”, Rm.Vâlcea

Menestrel = muzicant, cântăreț popular

Puiacă = vas, coș
Laur = veninoasă cu miros neplăcut
Măselariță = plantă otrăvitoare