Regimurile totalitare

A. Definiție și caracteristici

I. Totalitarismul = nouă formă de organizare social-politică afirmată în

perioada interbelică; regim politic care aplică dictatura unei minorități,
majoritatea populației fiind lipsită de drepturi; se caracterizează prin controlul
total al statului asupra societății; se instaurează și se consolidează prin
represiune și propagandă.
Originile totalitarismului:
- Vechile guvernări de tip autoritar,
- Primul Război Mondial, prin limitarea treptată a libertăților personale, prin
intermediul unui control accentuat din partea autorităților și a dirijismului economic
- Revizionismul = nemulțumirile provocate de prevederile Păcii de la Versailles (1919-
1920), atât în rândul învinșilor (Germania, Ungaria, Bulgaria) cât și al învingătorilor
(Italia, Japonia);
- Crizele economice dintre anii: 1918-1924 (criza de subproducție), 1929-1933 (criza de
supraproducție);
- Criza liberalismului;
- Amenințarea extremismului politic: Revoluția Bolșevică (Rusia,1917), revoluția
spartakistă (Berlin, 1918), proclamarea Republicii Sovietice Ungară/ a Sfaturilor
(1919).
Trăsături/practici politice totalitare:
- Monopartidismul: Dominația partidului-stat asupra întregii societăți prin
instituționalizarea terorii. Puterea politică aparține unei singure persoane (unui număr
restrâns de persoane) care o exercită prin intermediul partidului unic: Partidele
comuniste, Partidul Național Fascist și Partidul Național-Socialist al Muncitorilor din
Germania ( Nazist).
- Puterea era exercitată prin teroare, folosind poliția politică (CEKA, NKVD, KGB-
Rusia, Securitatea în România postbelică, Gestapo și SS în Germania, OVRA- în
Italia).
- Controlul se realiza și prin propaganda care avea un dublu scop: glorificarea
imaginii conducătorului suprem și atenta supraveghere a tot ceea ce putea influența
modul de gândire al oamenilor: filmul, ziarele, radioul, literatura. Obiectivul era
promovarea imaginii conducătorului, a partidului-stat și a ideologiei oficiale.
- Este admisa o singură ideologie: marxism-leninism (comunism), naționalism agresiv
(fascism, nazism).
Tipuri de totalitarisme
1. Extrema stânga (comunism): Uniunea Sovietică, Mongolia (în perioada
interbelică), iar după 1945: Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, România,
 Iugoslavia, Albania, Germania Răsăriteană (RDG), China, Coreea de Nord,
Vietnam, Cuba.
În perioada interbelică, partidele comuniste formau o organizație politică ”Internaționala
Comunistă”, coordonată de la Moscova.
2. Extrema dreapta (fascism, nazism): Italia, Germania
- Partide cu caracter fascist au fost înființate și în: Ungaria, Bulgaria, România, Spania,
Portugalia, Belgia, Marea Britanie, Franța.
- Caracteristici: naționalism agresiv, antiliberalism, întrebuințau violența, aveau o
componentă paramilitară, antisemite- Partidul Național-Socialist, Germania, Partidul
Apărării Rasei, Ungaria, Legiunea Arhanghelului Mihail, România.
-
II. Ideologii și practici politice totalitare în perioada interbelică:

A. Ideologii și practici politice comuniste (de stânga)

1. Ideologie: marxism-leninismul.
Marx a fost creatorul materialismului dialectic si istoric, al socialismului științific și al
economiei politice socialiste. Idei:
- lupta de clasă între: ”exploatatori” (proprietarii/industriașii) și ”exploatați”
(muncitorii);
- Dictatura proletariatului.
2. Evoluții politice în Rusia
- Oct/nov. 1917, revoluția bolșevică prin care comuniștii lui Lenin au preluat puterea,
instaurând un Consiliu al Comisarilor Poporului, condus de Lenin;
- Război civil 1918-1921;
- Suprimarea libertății presei, rechiziționarea recoltelor, munca obligatorie, constituirea
Armatei Roșii;
- în 1922 este proclamată U.R.S.S.
- 1924, moare Lenin, se declanșează lupta pentru putere între Stalin Troțki și alții;
câștigată de Stalin în 1927 (moare în 1953)
- Reforme: naționalizarea fabricilor și băncilor, colectivizarea pământurilor,
industrializare forțată, eliminarea analfabetismului.
- Represiune: Marea Teroare 1936-1938, elimină elita partidului și pe cea militară;
rolul important al poliției politice: CEKA, NKVD, KGB;
- Sfârșitul regimului: 1991 (desființarea URSS) în timpul lui Gorbaciov (perestroika și
glasnost);

B. Ideologia și practicile politice fasciste

1. Ideologie: Accent pe naționalism, ”onoare națională”, antidemocratic, anticomunist

2. Evoluții politice în Italia:
- Primele ”fascii” create de Mussolini în 1919
- după”Marșului asupra Romei”, Mussolini este numit prim-ministru (29 octombrie
1922)
- treptat, obține putere deplină în stat, iar în urma alegerilor din 6 aprilie 1924, Camera
Deputaților este majoritar fascistă.
 - corporatism: societatea este împărțită în grupuri profesionale (corporații). Din 1926
funcționează Legea corporațiilor și se formează o Adunare a delegaților corporațiilor
în locul Parlamentului.
- Represiunea, realizată prin milițiile fasciste OVRA si prin Tribunalul fascist (1925).
- Adoptă măsuri populare: controlul marelui capital, limitarea corupției, lupta împotriva
Mafiei.
- Mussolini este înlăturat în iulie 1943 și ucis de partizani în 1945.

C. Ideologia și practicile politice naziste

1. Ideologia național-socialistă a fost expusă de Adolf Hitler, în lucrarea „Mein Kampf”,
având ca trasături: naționalismul exacerbat, rasismul, antisemitismul, anticomunismul.
Idei: teoria raselor, teoria spațiului vital
2. Evoluții politice în Germania:
- la începutul perioadei interbelice Hitler a reorganizat Partidul Național-Socialist al
Muncitorilor din Germania (NSDAP)
- La alegerile parlamentare din 1932, NSDAP (Partidul Nazist) a obținut victoria; Hitler este
numit cancelar (30 ianuarie 1933)
- Hitler a obținut puteri dictatoriale în stat pe timp de 4 ani (23 martie 1933).
- NSDAP a devenit partid unic, prin scoaterea celorlalte partide în afara legii
- Sindicatele au fost desființate, fiind creat în locul lor Frontul Muncii
- grevele au fost interzise
- aparatul administrativ a fost epurat
- Gestapo-ul -poliția politică
- Hitler a preluat si atributiile președintelui (după moartea președintelui Hindenburg, 1934),
proclamandu-se „Fuhrer”
- persecuții naziste asupra evreilor, rromilor, persoanelor cu handicap, minorităților religioase
- cultura a fost subordonata scopurilor regimului
- tineretul era educat în spiritul unui devotament fanatic față de regim și înregimentat în
organizații precum „Tineretul hitlerist”.
- Controlul regimului asupra Bisericii, supusa persecuțiilor din cauza valorilor promovate de
creștinism: iubire si toleranță, care erau diferite de ideile promovate de național-socialiști.
Sfârșitul regimului:1945 (înfrângerea Germaniei în război și sinuciderea lui Hitler)
III. Ideologii și practici totalitare în perioada postbelică
Comunismul în perioada postbelică:
- Se extinde în Europa Centrală și de sud-est, Asia și America (Cuba)
- Preluat modelul construit de Stalin în URSS, dar se individualizeaza și variante locale
(titoism, maoism)
 - La sfârșitul anilor ’80 regimurile comuniste din Europa s-au desființat și democrația
s-a consolidat