IPOTEZA

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult (publicat in Convorbiri literare, 1877).

FORMULAREA ARGUMENTELOR

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice,
cu actiune implicand fabulosul/ supranaturalul şi supusa unor stereotipii/ actiuni con-ventionale, care
infatiţeaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine şi rau se incheie prin
victoria forţelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonistul,
ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare şi prin
limbaj. Reperele temporale şi spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente clişeele compozitionale,
numerele şi obiectele magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul şi cu
descrierea.

DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR

Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu şi obiectiv, deoarece
intervine adesea prin comentarii sau reflectii.

Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult presupune imbinarea
naratiunii cu dialogul şi cu descrierea. „Creangă nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice, ci
topeşte povestirea in dialog, reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor
dialogul personajelor" (Tudor Vianu). Naraţiunea este dramatizata prin dialog, are ritm rapid, realizat prin
reducerea digresiunilor şi a descrierilor, iar individualizarea actiunilor şi a personajelor se realizeaza prin
amanunte (limbaj, gesturi, detalii de portret fizic). Dialogul are o dubla funcţie, ca in teatru: sustine
evolutia actiunii şi caracterizarea personajelor. Prezenta dialogului sustine realizarea scenica a
secventelor narative, „spectatori" ai maturizarii feciorului de crai fiind atat celelalte personaje, cat şi
cititorii.

Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice sunt: superioritatea
mezinului, calatoria, supunerea prin vicleşug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa,
casatoria.

Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat intr-o altă ţară, mai depărtată. [...] Ţara în
care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăiia istuilalt la altă
margine”. Fuziunea dintre real şi fabulos se realizează încă din incipit. Reperele spaţiale sugerează
dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii (in plan simbolic: de
la imaturitate la maturitate). El paraseşte lumea aceasta, cunoscuta, şi trece dincolo, in lumea
necunoscuta.
Formulele tipice

În basm, sunt prezente clişeele compozitionale/ formule tipice. Formula iniţială: „Amu cică era odată!” Şi
formula finală: „Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo be şi mănâncă, Iar
pe la noi? cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă." sunt convenţii care marcheaza
intrarea şi ieşirea din fabulos. Însă naratorul inovează formula iniţiala, punând povestea pe seama
spuselor altcuiva: cică, adică se spune, fără a nega ca în basmul popular (a fast odată ca niciodată), iar
formula finală include o reflecţie asupra realităţii sociale, alta decât în lumea basmului.

Formulele mediane, „Şi merg ei o zi, şi merg două, şi merg patruzeci şi nouă", „şi mai merge el cât mai
merge", „Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este", realizează trecerea de la o
secvenţă narativă la alta şi întreţin suspansul/ curiozitatea cititorului.

CONSTRUCŢIA SUBIECTULUI – MOMENTELE SUBIECTULUI

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lanţ de acţiuni convenţionale/ momentele
subiectului (modelul structural al basmului): o situaţie iniţială de echilibru (expoziţiunea), o parte
pregătitoare, un eveniment care dereglează echilibrul iniţial (intriga), apariţia donatorilor şi a ajutoarelor,
acţiunea reparatorie/ trecerea probelor, refacerea echilibrului şi răsplata eroului (dezno-dământul).

Autorul porneşte de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulaţie universale, dar le organizează
conform propriei viziuni, într-un text narativ mai complex decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze
ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic:
etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului - „fiul craiului, „mezinul (naivul), parcurgerea
drumului initiatic - Harap-Alb (novicele/ cel supus iniţierii), rasplata - impăratul (initiatul). Caracterul de
bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale (concretizat in
trecerea probelor) şi modificarea statutului social al protagonistului.