CURSUL 2

PROBLEME DE BAZĂ IN TRASARE

2.1. Trasarea unghiurilor orizontale

În funcţie de precizia necesară trasării, de instrumentele folosite şi de condiţiile locale,
trasarea unghiurilor date prin proiect se realizează cu ajutorul teodolitelor, echerelor topografice
sau prin măsurători de lungimi.

2.1.1. Trasarea unghiurilor orizontale cu ajutorul teodolitelor

Trasarea unghiurilor pe teren se poate face într-o singură poziţie a lunetei, cu luneta în
ambele poziţii şi trasarea cu o precizie ridicată.
În principiu, trasarea unghiurilor orizontale constă în materializarea pe teren a unui
aliniament (spre un punct caracteristic proiectat), care formează cu o direcţie de referinţă (existentă
pe plan şi pe teren), unghiul calculat prin proiect.
După stabilirea direcţiei, sub unghiul orizontal de trasat, operatorul va dirija ajutorul topograf
să se deplaseze pe teren (perpendicular pe direcţia aliniamentului) până când jalonul sau ţăruşul se
va găsi pe linia de viză. Dirijarea ajutorului topograf se va face după un cod prestabilit.
2.1.1.1. Trasarea unghiurilor orizontale cu teodolitul într-o singură poziţie a
lunetei
Pentru trasarea pe teren a unghiului , calculat prin proiect se centrează şi se calează
teodolitul în punctul de staţie A (fig.2.1), se vizează cu luneta spre punctul de staţie B, cu zero al
limbului pe direcţia de viză şi apoi se roteşte teodolitul cu mişcarea înregistratoare, până când la
dispozitivul de lectură se citeşte valoarea unghiului orizontal calculat prin proiect. Pe această
direcţie se marchează punctul C, obţinând astfel cea de-a doua direcţie care formează cu prima
unghiul  dat prin proiect.
În cazul când pe direcţia cunoscută AB se efectuează lectura C A, la cercul orizontal gradat,
pentru trasarea unghiului orizontal , se va roti aparatul cu mişcarea înregistratoare până când se
va obţine la dispozitivul de lectură (micrometru) citirea CC=CA+ . Se obţine astfel direcţia celui
de al doilea aliniament.
La trasarea acestui unghi intervin erorile de centrare n, punctul de staţie, erorile de vizare,
erorile de citire, erorile instrumentale şi erorile datorate condiţiilor de mediu.
B

C


Fig.2.1. Trasarea unghiurilor orizontale cu luneta într-o singură poziţie

2.1.1.2. Trasarea unghiurilor orizontale cu teodolitul în ambele poziţii ale
lunetei
 Pentru trasarea unghiului  calculat sau dat prin proiect, se trasează mai întâi unghiul într-o
primă poziţie a lunetei, materializând poziţia punctului C’ la o distanţă D cunoscută. Cu teodolitul
în poziţia a II-a (cu cerc vertical în dreapta lunetei) se va roti aparatul cu mişcarea înregistratoare
până se obţine citirea (200+). Pe această direcţie se va materializa la distanţa D punctul
C’’(fig.2.2.).

C'
' '' C
 C''

Fig. 2.2 Trasarea unghiurilor orizontale cu luneta în ambele poziţii

Ideal ar trebui ca cele doua puncte sǎ se suprapună, dar datorită erorilor ce apar la trasare,
punctele sunt distincte, mai ales la o distanţă de peste 50m. Se măsoară distanţa C’C’’, iar poziţia
cea mai probabilă a punctului C(care formează cu punctul de staţie direcţia de trasat) se va găsi la
jumătatea distanţei C’C’’.
Utilizând această metodă de trasare a unghiurilor se elimină erorile instrumentale (colimaţie,
înclinare, excentricitatea alidadei, excentricitatea lunetei etc).
2.1.1.3. Trasarea unghiurilor orizontale cu o precizie ridicată
Pentru trasarea unghiului  calculat prin proiect, cu o precizie ridicată (fig.2.3). se va trasa
unghiul  într-o primă poziţie a lunetei, materializând la o distanţă D poziţia punctului C’. Se
măsoară unghiul, format de aliniamentul AB şi AC’, prin metoda reiteraţiilor sau prin metoda
repetiţiei, obţinând valoarea unghiului ‘.
Făcând diferenţa dintre unghiul proiectat  şi cel măsurat ‘ se obţine corecţia unghiulară
=-‘.
Pentru trasarea aliniamentului AC , care formează cu aliniamentul AB unghiul calculat prin
proiect, nu se poate opera cu corecţia unghiulară, întrucât şi la trasarea aliniamentului AC’ s-a
introdus în microscopul de lectură valoarea unghiului proiectat.
Pentru trasare se va opera cu corecţia liniară q corespunzătoare corecţiei unghiulare , care
se calculează cu relaţia :
cc
Δα
q=Dtg α =D⋅
ρ cc (2.1.)
unde:
cc - este factorul de transformare de la secunde la radiani (cc=636620cc);
D - lungimea orizontală.
 B

C'
q

'  C


Fig. 2.3 Tasarea unghiurilor orizontale cu o precizie ridicată

În punctul C’ se ridică o perpendiculară, pe direcţia căreia se măsoară lungimea q, găsind
astfel punctul C.
De menţionat că punctul C se materializează în interiorul unghiului BAC’, sau în exteriorul
acestuia, după cum diferenţa  are valori negative sau pozitive.
Pentru controlul trasării, unghiul BAC se măsoară, din nou, cu aparatul în ambele poziţii ale
lunetei .
2. 1.1.4. Precizia de trasare a unghiurilor orizontale
Precizia de trasare a unghiului  din proiect depinde de eroarea de centrare în punctul de
staţie, de eroarea de centrare a mărcii vizate, de erorile de măsurare propriu-zise , de erorile
instrumentale şi de influenţa condiţiilor exterioare (refracţia laterală, vânt, claritatea atmosferei,
intemperii).
Eroarea medie pătratică de trasare a unei direcţii pe teren, cu ajutorul teodolitului este dată de
relaţia:

(2.2)
unde:
me- eroarea de centrare în punct de staţie
mr -eroarea de centrare a mărcii de vizare (eroarea de reducţie);

(2.3.)
unde:
e – excentricitatea de punere în punct de staţie
D- lungimea vizei;
mi - componenta erorilor instrumentale;

(2.4)
în care:
e1 -eroarea de colimaţie;
e2 -eroarea de înclinare a axei verticale (axa principală a aparatului);
e3 - eroarea de înclinare a axei secundare a teodolitului;
e4- eroarea de divizare a cercului orizontal şi a dispozitivului de citire
e5 - eroarea de excentricitate a alidadei;
 mm -eroarea de măsurare propriu-zisă;

(2.5)
mc -eroarea de citire pentru teodolite prevăzute cu două dispozitive de lectură;

(2.6)
P - cea mai mică diviziune a dispozitivului de lectură.
În cazul teodolitelor cu citire centralizată, eroarea de citire se calculează cu relaţia de calcul a
erorii medii pătratice a unei singure măsurători de la măsurătorile directe de aceiaşi precizie:

(2.7)
în care:
v1=C1-C
v2=C2-C
..............
vn=Cn-C
C - valoarea medie a lecturilor;
Ci - valoarea lecturilor pe aceeaşi direcţie
n - numărul lecturilor
mv - eroarea de vizare;
'' cc
60 185
mv =± =±
M M (2.8)

(2.9)
unde:
M -puterea de mărire a lunetei;
b - grosimea firelor reticulare;
fob- distanţa focală a obiectivului.
mCE – erori datorate condiţiilor exterioare

Erorile datorate condiţiilor exterioare se referă la refracţia laterală, încălzirea inegală a

instrumentului, intemperii, claritatea atmosferei etc.
Conform teoriei erorilor şi metodei celor mai mici pătrate eroarea medie pătratică de trasare
a unghiului , va fi:
 (2.10)
Aplicând principiul influenţei egale a erorilor componente, adică:

relaţia (2.2.) devine:

(2.11)
iar relaţia (2.10.) capătă forma:

(2.12)
Din relaţia (2.12.) se determină, într-o primă aproximaţie valoarea fiecărui factor component
ce va permite alegerea sau verificarea procedeului de măsurare şi a caracteristicilor teodolitului ce
va fi folosit la trasare:

(2.13)
Calculul preciziei necesare lucrărilor de trasare, pe teren, a unghiurilor din proiect, porneşte
de la toleranţa admisă la trasarea unei direcţii.
Toleranţa la trasarea unei direcţii se poate exprima fie sub formă de abatere unghiulară
admisă a direcţiei de trasare  (fig.2.3.), fie ca abatere liniară admisă  a poziţiei punctului C
aflat la distanţa D de punctul A.
Abaterea medie transversală a punctului C se deduce din toleranţa admisă, conform teoriei
erorilor, aplicând relaţia:

(2.14)
De asemenea abaterea unghiulară admisă a direcţiei trasate  se poate exprima în funcţie de
valoarea erorii medii pătratice de trasare a unghiului, adică:

= (2 (2.15)
de unde:

(2.16)
Din relaţia (2.13.) şi (2.16) se poate calcula, pentru fiecare componentă, mărimea admisibilă
a erorilor ce intervin la trasarea unghiurilor orizontale. In continuare se va prezenta calculul
acestor mărimi.
În cazul erorii de centrare a teodolitului în punctul de staţie, pentru o latură a unghiului de
lungime “D” se cunoaşte relaţia:

(2.17)
 de unde rezultă:

(2.18)
Aplicând acelaşi raţionament (2.17.), se obţine eroarea de excentricitate a mărcii de vizare:

(2.19)
Eroarea medie pătratică propriu-zisă de măsurare pentru metoda seriilor este:

(2.20)
de unde rezultǎ:

(2.21)
unde:
n - numărul seriilor:
mc -eroarea medie de citire la dispozitivul de lectură;
mv - eroarea medie de vizare cu luneta.

2.2. Trasarea pe teren a lungimilor

În teren, lungimile din proiect se trasează cu ajutorul ruletelor, panglicilor şi firelor de oţel
sau invar, aşezate pe pămînt sau în stare suspendată, cu ajutorul tahimetrelor autoreductoare de
precizie (Redta 002), prin măsurători paralactice, şi prin măsurarea cu telemetre electro-optice.
Trasarea lungimilor cu ajutorul panglicilor (ruletelor), aşezate la sol, se execută în două
moduri:
– se transformă lungimea orizontală (D), dată în proiect, în lungime înclinată (L), care
apoi se aplică pe teren, pe o direcţie stabilitǎ;
– se trasează provizoriu valoarea dată în proiect şi apoi se aplică corecţia liniară D
obţinută din compararea valorii proiectate a lungimii cu valoarea ce mai probabilă a
lungimii trasate provizoriu.

2.2.1. Procedeul 1.
Constă în transformarea lungimii orizontale (D), dată prin proiect, în lungime înclinată (L),
care urmează a se trasa pe teren. La calculul lungimii înclinate se va ţine seama de corecţiile de
etalonare, temperatură şi înclinare, care vor avea semn schimbat faţă de cele utilizate la măsurare:

(2.22)
 în care:
- corecţia de etalonare a panglicii;
- corecţia de temperatură ;
- corecţia datorată diferenţei de nivel între capetele ruletei.
Înainte de trasarea lungimii trebuie să existe profilul terenului în lungul direcţiei pe care se
va aplica lungimea (D) din proiect. Profilul se obţine după planul topografic sau după rezultatele
nivelmentului geometric executat pe teren de-a lungul direcţiei.
Corecţia de etalonare se calculează cu relaţia :

(2.23)
în care:
l0 - lungimea instrumentului la etalonare;
l - lungimea nominală a instrumentului.
Corecţia de temperatură se calculează cu relaţia:

(2.24)
unde:
- coeficient de dilataţie liniară a oţelului; (a = 0,0115 mm/m°C);
t0 - temperatura la etalonare (20°C);
t - temperatura în timpul lucrului.

Dacă înclinarea terenului este uniformă, atunci lungimea înclinată ce trebuie aplicată pe teren
se calculează cu relaţia:

(2.25)
unde:
- este unghiul de înclinare al terenului;
h - este diferenţa de nivel între capetele lungimii L';
Practica a arătat că este mai bine să se calculeze corecţia care se introduce în mărimea
D, pentru a obţine lungimea înclinată L', adică:

(2.26)
Dacă în lungul liniei, terenul prezintă mai multe înclinări se vor însuma corecţiile pentru
fiecare tronson de aceeaşi pantă, adică:

(2.27)

- suma lungimii tronsoanelor de aceeaşi pantă.

 - suma diferenţelor de nivel a tronsoanelor de aceeaşi pantă

2.2.2. Procedeul 2
Pentru trasarea pe teren a unei linii (AB) din proiect (fig.2.7), faţă de un punct fix (A) se
procedează astfel:
– Se trasează în mod provizoriu, pe înclinare, lungimea dată în proiect, materializând
poziţia punctului B'.
D

B' B

A
D
D'
D
Fig.2.7 Trasarea lungimilor

– Se calculează valoarea distanţei orizontale D' corespunzătoare lungimii înclinate L',

trasată provizoriu, adică:
(2.28)
în care mărimrea corecţiei este:

(2.29)
unde valorile corecţiilor componente sunt cele de la măsurare:

(2.30)
Se determină mărimea corecţiei ΔD=D-D' care se aplică pe teren prin metoda cultelatiei (cu
ruleta orizontală), materializând punctul B.
Pentru control se măsoară lungimea AB, iar valoarea obţinută D" trebuie să se încadreze în
toleranţa trasării T, adică:
(2.31)

2.2.3.Trasarea distanţelor prin măsurători indirecte

Pentru trasarea lungimilor pe cale indirectă se utilizează tahimetrele autoreducătoare de precizie,
metoda paralactică, tahimetrele electrooptice şi radio-tahimetrele.
Indiferent de tipul aparatului, utilizat la trasarea distanţelor pe cale indirectă, se procedează
astfel:
 sub unghiul de direcţie α, se măsoară aproximativ cu pasul distanţa proiectată D,
obţinând poziţia punctului C’ (fig.2.8);
 se măsoară de ( 2 - 5 ) ori distanţa de la aparat la miră, obţinând valoarea cea mai
probabilă a distanţei trasate (D');
 se aplică cu ruleta sau panglica, corecţia ΔD = D - D', materializând pe teren poziţia
punctului C.

Fig. 2.8 Trasarea distanţelor prin măsurători indirecte

În funcţie de semnul corecţiei ΔD, punctul C se materializează în exteriorul segmentului AC’
sau în interiorul acestuia.
Pentru verificare se măsoară distanţa (AC),care trebuie să fie egală cu distanţa dată în proiect.