Sunteți pe pagina 1din 3

Nume: Data:

Prezentarea capitolului de carte

Titlul capitolului: <<'SUPERSTITION' IN THE PIGEON>>

Numele autorului: B. F. Skinner

Bibliografie: Skinner, B.F. Superstition in the pigeon. Journal of Experimental


Psychology, 38, 168-172.

Rezumat

Pentru a spune că o consolidare este condiţionată de un răspuns poate însemna doar că


urmează răspunsul. Acesta poate urma datorita unor conexiuni mecanice sau din cauza
medierii de către un alt organism, dar condiţionarea are loc probabil din cauza relației
temporale. Evenimentele care urmează răspunsului au o influenţă majoră în frecvenţa
ulterioară a răspunsurilor.

Cuvinte-cheie: condiționare, stimul, răspuns

Idei principale, Idei Secundare

Un experiment simplu demonstrează această condiționare. Un porumbel este adus la o stare


stabilă a foametei prin reducerea la 75 la sută din greutatea sa atunci când era bine hrănit.
Acesta este pus într-o cuşcă experimentală pentru câteva minute în fiecare zi. O pâlnie de
alimentare a fost atașată la cuşcă, astfel încât porumbel putea mânca din ea. Un sistem de
sincronizare ţinea pâlnia în loc timp de cinci secunde la fiecare întărire.

Dacă ceasul este setat să prezinte mâncarea porumbelului la intervale regulate, fără referiri la
comportamentul păsării, condiționarea operantă de obicei are loc. O pasăre a fost condiționată
să se întoarcă invers acelor de ceas în cușcă, făcând 2-3 ture înainte să primească întărirea.
Altă pasăre trebuia să se împingă cu capul în colţul de sus al cuștii. O a treia pasăre trebuia să
răspundă prin clătinarea capului, iar alte păsări au fost învăţate să facă alte lucruri, însă
condiționarea operantă nu era prezentă. Skinner a sugerat că porumbeii se comportau ca şi
cum ar fi fost influențați de un mecanism automat cu „ritualurile” lor, care poate fi aplicat şi
pe oameni.
Procesul de condiționare este de obicei evident. Dacă pasărea execută anumite mişcări, apare
şi întărirea, mâncarea în acest caz.

Efectul apare conform ratei de întărire. In general, cu cât intervalul de întărire este mai scurt,
cu atât mai repede apare condiționarea operantă, iar armarea ocazională anulează
condiţionarea. Conform acestei interpretări, intervalul de efect depinde de rata condiţionării şi
de cea a stingerii, care poate varia însă în funcţie de specie. Intervalul de 15 secunde este unul
foarte eficient în cazul de faţă, iar un minut reprezintă prea mult. Când răspunsul a fost setat,
intervalul între întăriri poate fi uşor mărit, fără ca rata de răspuns să dea semne de slăbire.

În alt caz, răspunsul porumbelului a început să se manifeste cu o mişcare a capului spre


stânga, urmând ca întreg corpul să fie mişcat. Peste câteva ore, săritul porumbelului
reprezenta elementul predominant. Când acest element a devenit puternic, a fost posibilă o
înregistrare mecanică, iar porumbelul primea un mic şoc electric atunci când sărea,
condiţionând şocul cu un zgomot.

Experimentul poate fi văzut ca şi demonstrarea unei superstiții. Porumbelul se comportă ca şi


când ar exista o relație cauză-efect între comportamentul acestuia şi prezentarea mâncării.
Există multe analogii şi în comportamentul uman. Ritualurile pentru schimbarea averii la cărţi
sunt niște exemple bune. Câteva conexiuni accidentale între un ritual şi niște consecințe
favorabile sunt suficiente pentru menținerea comportamentului şi întărirea acestuia.

Concluzii

Condiţionarea operantă poate fi descrisă fără vreo referinţă la un stimul declanşator, dar aceşti
stimuli nu sunt deloc lipsiţi de importanţă. Stimulii care preced răspunsurile pot avea un
control considerabil asupra lor. Skinner recompensa un porumbel de fiecare dată când acesta
își întindea gâtul. În prima fază, Skinner nu cunoştea vreun stimul iniţial, el a aşteptat pur şi
simplu ca porumbelul să emită răspunsul şi apoi l-a recompensat. Ulterior, a recompensat
răspunsul numai la apariţia unui semnal luminos. După câteva încercări, porumbelul îşi
întindea gâtul mult mai frecvent la apariţia semnalului luminos decât în lipsa acestuia.
Semnalul luminos a devenit stimul discriminativ, lumina controla comportamentul deoarece
semnala momentul în care comportamentul era recompensat.
Alte lucrări cu o tematica similara:

1. Pavlov, I. P. (1928). Lectures on Conditioned Reflexes: Twenty-five Years of Objective


Study of the High Nervous Activity (Behavior) of Animals. New York: International.

2. Thorndike, E. L. (1911). Animal Intelligence: An Experimental Study of the


Associative Processes in Animals. New York: Macmillan.

3. Watson, J.B., Rayner, R. (1920). Conditioned emotional reactions.


Journal of Experimental Psychology, 3(1), 1-14.