1.

Componentele tubului digestiv

Componentele tubului digestiv sunt:

-cavitatea bucala

-faringele

-esofagul

-stomacul

-intestinul subtire: duoden, jejun, ileon

-intestinul gros: cec, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon
sigmoid, rect,anus.

I.1. Cavitatea bucala este despartita de fosele nazale prin bolta palatina, iar
posterior comunica cu faringele. In cavitatea bucala se gaesec limba si dintii. Limba este
alcatuita din muschi si tesut conjunctiv, fiind acoperita de mucoasa , cu rol in procesele
de masticatie si deglutitie, in vorbire, in perceperea gustului alimentelor. Dintii sunt
alcatuiti din tesut osos implantat in alveolele dentare, cu rol in taierea, zdrobirea si
macinarea alimentelor, in vorbire si in pronuntarea unor consoane.
Formula dentara la dentitia provizorie este : incisivi 2/2, canini 1/1, premolari 2/2; la
cea definitiva
:incisivi 2/2, canini 1/1, premolari 2/2, molari 3/3.

I.2. Faringele realizeaza legatura intre fosele nazale si laringe, precum si intre
cavitatea bucala si esofag. Musculatura faringelui are un rol important in deglutitie.

I.3. Esofagul are o lungime de 25-30 cm la adult; strabate diafragmul si face

legatura inter faringe si stomac.

I.4. Stomacul este situat in abdomen, fiind portiunea cea mai dilatata a tubului
digestiv. Prin orificiul cardia comunica cu esofagul, iar prin pilor – cu intestinul subtire.
Are forma literei J, doua fete (anterioara si posterioara) si doua margini sau curburi
(marea si mica curbura). Portiunea verticala cuprinde fundul stomacului (fornix sau
camera cu aer), care nu se umple cu alimente si corpul stomacului; portiunea orizontala
este alcatuita din antrul sau canalul piloric, care se termina la orificiul piloric. Mucoasa
gastrica prezinta numeroase cute care ii maresc suprafata si are numeroase orificii prin
care se deschid glandele gastrice. Aceste glande secreta mucus, pepsinogen, HCl, cu rol
in digestia principiilor alimentare ajunse pina la acest nivel.

I.5. Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tubului digestiv (peste
4m) si cuprinde trei segmente:duoden, jejun si ileon.

Duodenul are forma de potcoava si coafeaza capul pancreasului. Mucoasa

contine glande care secreta sucul intestinal, cu rol in digestia principiilor alimentare
care ajung pina aici.
 Jejunul si ileonul se intind pina la valva ileo-cecala; mucoasa prezinta un
numar de vilozitati intestinale, care maresc suprafata de absorbtie a principiilor
alimentare.

I.6. Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv. Are o lungime de
aproximativ 1,7 m si cuprinde mai multe portiuni : -cecul, segmentul situat sub valvula
ileo-cecala si terminat intr-un fund de sac, prezentind la acest nivel apendicele
vermiform

-colonul, ce formeaza un cadru constituit de segmentele ascendent, transvers,

descendent si sigmoid
-rectul, ultima parte a intestinului gros, care se termina prin canalul anal – care se
deschide prin anus.
2. Enumerati glandele salivare
II.1.Glandele salivare :parotide, sublinguale si submandibulare, se afla in vecinatatea cavitatii
bucale, cu care comunica prin canalele excretoare. Rolul secretiei acestora este de lubrefiere a
cavitatii bucale, a bolului alimentar, dar si in digestie,prin secretia unei enzime numita amilaza
salivara.
3 FICATUL structura lobului hepatic, vascularizatia ficatului
Ficatul este cea maimare glande din corpul uman (cantareste aprox. 1,5 kg la adult) si se afla in
cavitatea abdominala, sub bolta diafragmatica. Este alcatuit din patru lobi: drept, stang, anterior si
posterior. Pe fata inferioara a ficatului se gaseste hilul hepatic, prin care intra si ies din ficat artera
hepatica, vena porta, vasele limfatice, nervii si cele doua canale hepatice.
II.2.1.Structura lobulului hepatic
Asemanator cu plamanul si rinichiul, are o structura segmentara. Fiecare lob este alcatuit din
segmente, iar segmentele din lobuli, care reprezinta unitatile structurale si functionale ale
ficatului. Lobulul hepatic are forma de piramida si este constituit din celule hepatice (hepatocite),
capilare si canaliculi biliari. Hepatocitele sunt dispuse sub forma de placi, formind intre ele o
retea tridimensionala, cu dispozitie radiala. Intre hepatocite se gasesc canaliculele biliare, fara
pereti proprii, in care se descarca bila secretata de hepatocite. Spre periferia lobulului canaliculele
incep sa aiba pereti proprii si, iesind din lobul, se unesc intre ele, formind cele doua canale
hepatice (drept si stang), prezente in hilul ficatului. Canalul hepatic comun rezulta prin unirea
celor doua canale drept si stang si se continua cu canalul coledoc, care se deschide in duoden,
impreuna cu canalul pancreatic principal (Wirsung), orificiu prevazut cu sfincterul Oddi.
Din calea biliara principala se desprinde canalul cistic, prin care bile ajunge in perioadele
interdigestive in vezicula biliara.
II.2.2.Vascularizatia ficatului este dubla: nutritiva si functionala. Vascularizatia nutritiva
transporta sange oxigenat, care provine din artera hepatica, ramura a trunchiului celiac , care dupa
ramificatii multiple, se capilarizeaza si formeaza o retea in jurul hepatocitelor. In final aceste
capilare se varsa in capilarele sinusoide ale venei porte.
Vascularizatia functionala este constituita din ramificatiile venei porte, care aduce sange cu
substante nutritive, absorbite din intestin. Porta se ramifica, ultimele ramificatii alcatuind
capilarele sinusoide.
Capilarele sinusoide converg spre sistemul venos hepatic, ce se varsa in venele hepatice,
iar de aici in vena cava inferioara.
4. Pancreasul
Pancreasul este situat retroperitoneal, in spatele stomacului; este alcatuit din cap, situat in
potcoava duodenala, corp si coada. Este o glanda mixta.
Pancreasul exocrin secreta sucul pancreatic care este colectat in doua canale mari: canalul
principal Wirsung, care se deschide in duoden, impreuna cu coledocul (prin orificiul Oddi) si un
canal excretor secundar Santorini, care se deschide in canalul Wirsung sau direct in duoden.
5. Digestia bucala
Digestia bucala cuprinde:
-masticatia;
-impregnarea cu saliva, care contine o singura enzima : ptialina (amilaza salivara);
-deglutitia, cu cei trei timpi: bucal si faringian (voluntari) si esofagian (involuntar)
6. Digestia gastrica
Digestia gastrica consta in :
-secretia sucului gastric, care contine HCl, cu rol in activarea enzimelor, in stimularea evacuarii
gastrice si in apararea antimicrobiana;
-fragmentarea alimentelor, sub actiunea enzimelor; de ex. pepsina;
-secretia mucusului gastric are rolul de a proteja mucoasa gastrica de actiunea acida a HCl si a
pepsinei.
7.Digestia intestinala
Digestia intestinala are loc sub actiunea combinata a sucului pancreatic, a bilei si a sucului
intestinal:
-sucul pancreatic contine enzime ca amilaza pancreatica;
-bila este secretata permanent de catre ficat; intre mese, sfincterul Oddi este inchis, iar bila se
concentreaza la nivelul veziculei biliare, de unde este eliminata in timpul digestiei in duoden; nu
contine nici o enzima, dar are un important rol in digestia lipidelor, prin activarea lipazelor;
-sucul intestinal contine enzime ca:peptidaze, zaharidaze, lipaze.
In urma digestiei se formeaza produsi simpli ca: proteine (aminoacizi), lipide (trigliceride, acizi
grasi) glucide (glucoza, fructoza), care pot fi absorbiti prin mucoasa digestiva.
8. Absorbtia intestinala
Absorbtia intestinala este procesul prin care produsii simpli, rezultati din digestie, strabat
mucoasele digestive, trecind in circulatie (in capilarele ce vor conflua in vena porta). Absorbtia
are loc in cea mai mare parte la nivelul intestinului subtire, care prezinta vilozitati ce maresc mult
suprafata de absorbtie, dar si la nivelul stomacului sau intestinului gros. Vor fi absorbite cu atit
mai multe substante cu cit peristaltismul intestinal va fi mai lent.
9.Caile respiratorii extrapulmonare, intrapulmonare
I.1. Caile respiratorii
Caile prin care aerul patrunde in plamani sunt:
-extrapulmonare (superioare)
-intrapulmonare (inferioare)
Caile extrapulmonare sunt reprezentate de cavitatea nazala (sau bucala), faringe, laringe, trahee
si bronhii principale, iar cele intrapulmonare – de ramificatiile bronhiilor principale, numite:
-bronhii lobare , care se impart la rindul lor in mai multe
-bronhii segmentare, apoi
-bronhii lobulare, din care iau nastere
-bronhiolele terminale; acestea se impart in
-bronhiole respiratorii ce se continua cu canalele alveolare, ai caror pereti prezinta dilatatii in
forma de saci =saci alveolari = in care se deschid alveolele pulmonare. Traheea si bronhiile
principale (cai extrapulmonare) au in peretii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a mentine
deschise caile respiratorii. Aceste inele sunt dispuse in potcoava, inchisa posterior printr-o
portiune musculara. Musculatura are rolul sa elimine secretiile in exces, ajutind la expectoratie
(eliminarea secretiilor prin tuse).
Odata ce arborele bronsic se ramifica, cartilajul devine mai slab reprezentat, iar stratul muscular
neted mai dezvoltat, participind la reglarea circulatiei aerului (bronhoconstrictie, bronhodilatatie).
10. Lobulatia plamanilor , pleura, mediastinul
Plaminul este impartit in:
-lobi
-segmente
-lobuli
-acini pulmonari.
Mai multi acini pulmonari formeaza un lobul, mai multi lobuli formeaza un segment, mai multe
segmente formeaza un lob si mai multi lobi (doi sau trei ) formeaza un plamin.
Lobii pulmonari sunt delimitati prin scizuri. Ei au independenta structurala, functionala si
patologica, adica fiecare lob respira singur si se poate imbolnavi singur.
Lobulul este alcatuit din ramificatii ale bronhiolelor si din vase de singe, inconjurate de tesut
conjunctiv. Lobulul pulmonar este format din acini pulmonari. Un acin pulmonar cuprinde o
bronhiola respiratorie, impreuna cu canalele alveolare care deriva din ea si cu alveolele
pulmonare respective.
In concluzie, va fi o bronhie lobara pentru fiecare lob, o bronhie segmentara pentru fiecare
segment, o bronhiola terminala pentru fiecare lobul si o bronhiola respiratorie pentru fiecare acin
pulmonar.
I.3. Pleura
Pleura inveleste plamanul si este alcatuita din doua foite:
-foita viscerala, care acopera plamanii patrunzand in scizuri si
-foita parietala, ce captuseste peretii cutiei toracice. Intre cele doua foite se gaseste lichidul
pleural, care ajuta la alunecarea acestora in timpul miscarilor respiratorii.
I.4. Mediastinul
Mediastinul reprezinta spatiul dintre cei doi plamani,spatiu in care se gasesc: inima, vasele si
nervii care intra si ies din plaman, esofagul , traheea, o glanda numita timus si ganglioni limfatici
atasati vaselor limfatice care iriga organele toracice.
11. Schimburile gazoase respiratorii etapa pulmonara
1. Schimburile gazoase respiratorii au loc in trei etape:
-pulmonara
-sanguina
-tisulara.
II.1.1. Etapa pulmonara
Consta in trecerea oxigenului din alveole in capilare si a bioxidului de carbon din capilare in
alveole.Alveolele pulmonare reprezinta suprafata de schimb a plaminului. Peretele alveolar este
format din tesut epitelial si inconjurat de tesut conjunctiv, in care se gaseste o retea de capilare
provenite din ramurile terminale ale arterei pulmonare.
Prin unirea peretelui alveolar cu cel capilar, se formeaza un perete despartitor care se numeste
membrana alveolo-capilara. Prin aceasta membrana se realizeaza schimbul gazos: oxigenul este
transportat din alveole in capilar, iar bioxidul de carbon este transportat din capilar in alveole.
Acest schimb gazos are loc prin difuziune, gazele trecind pasiv datorita diferentei de concentratie
(sau de presiune partiala a gazelor) intre cele doua spatii: aerian si sanguin.

12. Schimburile gazoase respiratorii-etapa sanguina

Etapa sanguina
Reprezinta transportul gazelor prin vasele de singe. Transportul sanguin al oxigenului se face sub
forma unei combinatii labile (care se desface usor) cu hemoglobina (Hb)numita oxihemoglobina
(HbO2).
Transportul sanguin al CO2 se face in cea mai mare parte sub forma unor combinatii chimice
labile: carbonati, carbohemoglobina (HbCO2).
Singele care transporta mai mult oxigen decit bioxid de carbon se numetse singe arterial, iar cel
care transporta mai mult bioxid de carbon - singe venos. Prin aorta si venele pulmonare circula
singe arterial, iar prin venele cave si arterele pulmonare – singe venos.
13. Schimburile gazoase respiratorii etapa tisulara
Etapa tisulara
La nivelul capilarelor tisulare singele arterial cedeaza O 2 necesar activitatilor celulare si se
incarca cu CO2 rezultat din metabolismul celular, transformindu-se in singe venos. Acest schimb
se realizeaza prin peretii capilarelor si ai celulelor. Intre capilare si tesuturi se afla tesut
interstitial, o masa de lichid care se afla printre celule.Pentru eliberarea O 2 catre tesuturi este
nevoie de disocierea (desfacerea) HbO2, rezultind oxigen liber, care intra mai intii in spatiul
interstitial si apoi in celula.
Schimbul de gaze la nivel tisular are loc prin difuziune, ele trecind din tesuturi in singe (si invers)
prin intermediul lichidului interstitial.