Imaginea școlii desprinsă din schițele lui I.L.

Caragiale

Este bine cunoscut faptul că I.L. Caragiale a fost și va rămâne unul dintre cei mai
importanți scriitori ai României. El s-a făcut remarcat prin modul în care nu avea nici o reținere
în a pune cărțile pe față, astfel ambalând foarte frumos adevăruri dureroase ale societății.

El a vorbit în repetate rânduri despre sistemul educațional de la acea vreme, integrându-l

în diverse texte. Percepția lui asupra școlii era una realistă, expunând adevăratele probleme ale
acestui sistem. Ceea ce este trist și îngrijorător este faptul că societatea de astăzi se regăsește
destul de mult în remarcile pe care Caragiale le-a făcut. Singura diferență este că în zilele noastre
toate lucrurile pe care autorul le-a prezentat în operele lui se întâmplă „depart de ochii lumii”.
Fie că vrem să acceptăm sau nu, corupția (în dex, o abatere de la moralitate) este prezentă peste
tot, fiind de altfel și principalul motiv al textelor lui Caragiale.

Mă voi referi acum la imaginea școlii desprinsă din schițele lui Caragiale, cele care fac,
bineînțeles referire la sistemul de învățământ. Principalul subiect de discuție prezent în toate
aceste opere îl reprezintă „famiile bune” care au beneficii în detrimentul celor mai puțin
„suspuși”. Referindu-mă la textul „Un pedagog de școală nouă”, aș dori să subliniez faptul că toți
elevi nu erau cei mai străluciți, iar profesorul își bătea joc de ei în fel și chip. În schimb, când a
venit acea doamnă „importantă” pentru societate împreună cu copilul ei, acesta a fost tratat ca în
puf, doar datorită poziții pe care o avea mama lui. De ce? Pentru că este un lanț vicios care va
ține la nesfârșit. Profesorul nu ar fi putut să o refuze pe acea doamnă din cauza faptului că, exact
cum am spus și mai sus, era „importantă” pentru societate, astfel, pedagogul nerespectându-i
dorințele femeii ar putea răspunde cu propriul loc de muncă.

Un alt aspect pe care aș vrea să îl subliniez este lipsa de respect venită din ambele părți în
relația elev-profesor.Toată lumea crede că singuri nerespectuoși suntem noi, elevii, dar țin să vă
contrazic. Bineînțeles că nu există pădure fără uscăciuni, și din păcate în sistemul nostru
educațional există poate prea mulți elevi nerespectuoși, fără niște valori morale și principii bine
instaurate. Există, insă anumiți prfesori, care tratează elevii într-un mod urât, subestimându-i și
făcându-i să creadă că nu sunt destul de buni. Profesori plictisiți de ceea ce fac, care își varsă
frustrările pe elevi. Am menționat acest aspect deoarece și în operele lui Caragiale, unii profesori
se purtau josnic cu elevii. Doar pentru că ești profesor asta nu îți dă dreptul să jignești un elev.
Da, elevii greșesc, unii sunt din păcate ignoranți, dar eu cred că ar ajuta mult mai mult ca un
profesor să nu fie doar un simplu angajat, ci să fie dascăl, iar din păcate și pe vremea lui
Caragiale dar și acum, nu toți profesării sunt și dascăli.

Probabil că adevărul este undeva la mijloc, și că indifernet că profesorii ar vrea să facă

alte lucruri cu copii, mult mai utile și inetractive sunt „legați de sistem”. Da, e adevărat pentru că
din păcate, sistemul de învățământ nu a mai fost schimbat de prea multă vreme fără a mai fii de
actualitate Din păcate, pe lângă faptul că majoritatea dintre noi suntem prea mici pentru a aduce
o schimbare, mai presus nu suntem ascultați sau băgați în seamă de persoanele „importante ale
țării”, care din păcate au multe abateri de la moralitate în scopuri personale.

Ar fi multe de spus, dar concluzia pe care eu, personal am tras-o de ficare dată când
m-am lovit de vreun text al lui Caragiale, fie că a fost la școală, fie că a fost la teatru sau în orice
alt context, este că, din pacate, sau din fericire pentru unii, tot ce spunea atunci Caragiale e
adevărat și în zilele noastre.