Primavara

Sub razele blânde ale discului auriu, zăpada se topește văzând cu ochii și se retrage în unghere
întunecoase. Pe pârâiele cu apă cristalină și pe ochiurile line de apă ale lacurilor nu mai e nici urmă de
gheață. Dinspre ele, licoarea dulce și incoloră se revarsă spre natura secătuită, insuflând prospețime și
viață. Mantia albă a iernii, cândva întinsă peste întreaga natură, este acum zdrențuită, doar câteva urme
albe din vechile ei haine mai există. Primăvara lucrează zi de zi, neobosită, la alungarea deplină a
anotimpului zăpezilor. Firișoare mici de iarbă ridică brațele firave spre razele delicate ale soarelui, în
încercarea lor de a sorbi cât mai mult din grația luminii. Izbânda noii primăveri este pe punctul să fie
proclamată.

Ceasul deșteptător al naturii a sunat. Primii care deschid ochii sunt somnoroșii ghiocei. Încă buimaci se
grăbesc să ne vestească sosirea primăverii. Arborii se deșteaptă și după ce își verifică pierderile de peste
iarnă încep a gândi primii mugurei. Nu trece mult timp, iar gândacii și albinele ies de prin cotloanele care
le-au servit drept adăpost. După ce gustă din prospețimea noului anotimp, zboară veseli în aer. Încă sunt
nesiguri pe aripile lor diafane, dar sunt bucuroși că somnul friguros de peste iarnă s-a sfârșit.