Incompatibilitatea materno-fetala Rh

Factorul Rh(D) este un antigen specific de grupa sanguina prezent atat

pe eritrocitele umane, cat si pe cele ale maimutei Rhesus, de unde si-a
capatat si denumirea. Acest factor nu este prezent la toti indivizii umani,
ci numai la 85% dintre acestia, ei fiind numiti Rh(D) pozitivi (+), restul
de 15% fiind Rh(D) negativi (-). Factorul Rh(D) face parte dintr-un
sistem de antigene Rh, el fiind cel mai puternic din punct de vedere
antigenic si imunogen.
În sarcină, ”incompatibilitate Rh” înseamnă că mama este Rh negativă și
fătul Rh pozitiv. Circulația sanguină fetala este separată de
circulația maternă, astfel încât hematiile fetale nu se întâlnesc niciodată
cu sângele matern, deci cu sitemul imunitar al mamei.
Exista situații- chiuretaj, dezlipire de placentă, sarcină extrauterină,
avorturi spontane, amniocenteză, biopsia corionică – în care se întâlnesc
cele două componente. Cele două tipuri de sânge fiind
incompatibile, sistemul imunitar al mamei va reacționa. Nu recunoaște
hematiile Rh pozitive ale fătului ca fiind proprii, fabrică anticorpi anti-
Rh și distruge hematiile. Când hematiile fetale încep să fie distruse de
către anticorpii materni, transportul de oxigen la nivelul organelor fetale
scade, astfel încât fătul intră în hipoxie.

Incompatibilitatea de grup RH apare prin două mecanisme. Primul

mecansim este reprezentat de hemoragia feto-maternă, care apare la
pacienta RH negativă, purtătoare de făt RH pozitiv, ca urmare a
hemoragiei pe parcursul sarcinii, sau în urma unui avort spontan sau
indus, ca urmare a manevrelor obstetricale invazive, sau a
traumatismului obstetrical din timpul nașterii. Al doilea mecanism
implicat în apariția incompatibilității de grup RH este transfuzia cu
sânge RH pozitiv.

Întrucât cele două circulații sanguine, a mamei și a fătului sunt

interconectate, mama este expusă la eritrocitele fetale, care dețin pe
suprafața lor antigenul D. Sistemul imunitar al mamei percepe
eritrocitele fetale RH pozitive străine, și va încerca să le distrugă (proces
cunoscut sub denumirea de hemoliză), producând anticorpi anti-RH,
aspect care va duce la apariția anemiei fetale.

Încă de la prima vizită antenatală, determinarea grupurilor de sânge

ABO și RH pentru ambii parteneri, este esențială. În situația în care
mama este RH negativă, iar tatăl este RH pozitiv, este necesară
monitorizarea anticorpilor materni anti-RH/D. La pacientele fără istoric
de izoimunizare și cu anticorpi absenți se repetă dozarea anticorpilor
anti-D la 28 de săptămâni, respectiv la 34 de săptămâni de gestație.

În cazul existenței unui istoric de izoimunizare, atunci monitorizarea

sarcinii este mai complexă: dozări seriate de anticorpi, ecografii fetale
efectuate la intervale regulate de timp cu măsurarea velocimetriei de la
nivelul arterei cerebrale medii fetale, dozarea bilirubinei fetale din
lichidul amniotic sau recoltare de sânge fetal prin cordonocenteză.

De asemenea, este extrem de important ca gravida să monitorizeze atent

mișcările fetale. La feții anemici este caracteristică o reducere a
frecvenței miscărilor.

în cazul incompatibilității de grup RH cu izoimunizare, este importantă

anticiparea severității bolii hemolitice fetale (prin detalierea istoricului
obstetrical, dozarea anticorpilor anti-RH, efectuarea de ecografii fetale)
și corectarea anemiei fetale severe prin transfuzii de sânge intravasculare
sau intraperitoneale.

Metoda medicală preferată pentru aprecierea gradului de anemie fetală

este cordonocenteză. Ea se efectuează în cazurile medicale atent
selecționate, în care se suspicionează anemie fetală severă, deoarece se
asociază cu creșterea severității anemiei fetale prin hemoragie feto-
maternă, cu riscul de avort spontan sau de moarte fetală intrauterină.