Cercetarea nursing în România și străinătate

Cercetarea = activitate sistematică, bazată pe tehnici specifice, care permite

acumularea de noi cunoştinţe prin identificarea unor factori sau relaţii noi
careîmbunătăţesc nivelul actual al cunoaşterii.
Istoric, cercetarea a început cu trei tipuri principale de studii, încă din perioada
Primului Război Mondial. Aceasta se referă la identificarea prin documentare.
a surselor de date; studii descriptive (ex. Studierea somnului); cercetări experimentale
(ca de ex studierea efectelor medicamentelor).
Cercetarea → cercetarea acelor aspecte specifice profesiei de nursing şi
care este realizată de nurse.
Responsabilitatea acestora se referă la aspectele educaţionale, la
managementul şi practica nursing.
Cercetarea nursing poate fi asemănătoare cu cercetarea din alte
specialităţi, de ex. Studierea anxietăţii poate fi studiată şi din perspectiva psihologică.
Cercetarea nu este un lux academic ci un instrument care să crească
calitatea procesului de nursing.
Modificările care au avut loc în activitatea nursing, în educaţia pentru
nurse şi în managementul nursing impun noi cunoştinţe şi evaluări care să permită
adaptarea la noile condiţii precum şi optimizarea acestora.
Ţările în care cercetarea în nursing are baze solide şi fonduri aferente
suficiente, cercetarea continuă să se dezvolte având un impact asupra îngrijirii
sănătăţii în întrega lume.
În ţările în care cercetarea în nursing (C.N.) se află într-un stadiu
incipient, lipsa resurselor umane şi financiare împiedică realizarea de progrese.

Importanţa cercetării în nursing

C.N. – dezvoltă cunoştinţe noi care au darul de a îmbunătăţii practica

nursingului în beneficiul pacienţilor, comunităţilor şi chiar al nurselor.
Prin C.N. poate fi evaluată relevanţa şi eficienţa abordărilor în domeniul îngrijirii
pacientului şi al promovării sănătăţii.
Scopul final al nursingului este să asigure o înaltă calitate a îngrijrii pacienţilor.
Practica clinică fără cercetare este practica bazată pe tradiţii dar fără
validare ştiinţifică. Cercetarea trebuie să identifice modalităţile eficiente de îngrijiri, să
evalueze impactul acestora în starea de sănătate a pacienţilor sau să testeze alte teorii.
Pentru a întâmpina provocările sociale şi nevoile indivizilor, practica
nursing trebuie să aibă la bază cercetarea
Scopurile cercetării în nursing
Scopul cercetării în nursing este la fel de larg ca şi scopul nursingului
focalizându-se în special pe client/pacient şi poate fi prezentat sub următoarea
definiţie: nursingul cuprinde→ promovarea sănătăţii,
→ prevenirea bolii şi
→ îngrijirea persoanelor bolnave fizic, mental sau cu
infirmităţi/deficienţe, de toate vârstele, în toate unităţile de îngrijire a sănătăţii
precum şi în alte unităţi ale comunităţii.
Cercetarea în nursing este focalizată în principal pe dezvoltarea
cunoştinţelor referitoare la nursing şi la practica sa, incluzând îngrijirea persoanelor în
stare de sănătate sau boală.
Cercetarea în nursing (CN) este orientată către capacitatea indivizilor şi a familiilor de a
funcţiona optim şi de a reduce, la minim, efectele negative ale stării de boală.
CN → asigurarea calităţii şi eficienţei îngrijirilor nursing.
CN caută să înţeleagă natura comportamentului uman, în stare de sănătate sau boală şi să
identifice intervenţiile pe care le pot folosi nursele pentru a îmbunătăţii rezultatele (de
ex. auto-îngrijirea) sau pentru a le modera (ex alinarea durerii).
CN poate fi realizată în toate mediile de lucru ale nurselor: spitale,
clinici, cămine, ş.a. Ea este de asemenea o componentă importantă atât a educaţiei cât şi
a managementului în nursing.
În concluzie, CN caută să răspundă întrebărilor sau rezolvă probleme ale
activităţii nursing prin identificare, descriere, explorare, explicare, prdicţie şi control.
Deci scopurile CN sunt :
- înţelegerea propriei profesii,
- înţelegerea problemelor de sănătate,
- sprijinirea deciziilor,
- îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor,
- scăderea costurilor şi utilizarea eficientă a resurselor,
- studiul indivizilor şi al procesului de nursing,
- îmbunătăţirea educaţiei,
- dezvoltarea politicilor de sănătate, protejarea principiilor de etică,
- dezvoltă autonomia nursingului şi întăreşte profesia,
- furnizează informaţii pt nursingul clinic bazat pe dovezi.

CN dă posibilitatea nurselor să:

- descrie situaţiile particulare în nursing care sunt mai puţin cunoscute,
- explice fenomenul care trebuie luat în considerare în planificarea îngrijirilor
nursing.
- Prevadă rezultatele probabile ale deciziilor luate în nursing legate de
îngrijirea individului,
- Controleze producerea unor rezultate nedorite
- Iniţieze activităţi sigure, confidenţiale, capabile să respecte dorinţa
persoanei îngrijite.
Conceptul de îngrijiri comunitare a fost iniţiat de OMS în anul 1980 odată cu reevaluarea
conceptului de sănătate aşa cum a fost menţionat în întâlnirea de la Alma Ata: echilibru 
între factorii biologici, economici, de mediu, sociali şi financiari, de mediu, cultural-
educativi şi politici.
În anul 1988, cu ocazia desfăşurării Conferinţei Europene de Nursing, au fost stabilite
strategiile de îmbunătăţire a funcţiilor şi statutului socio-economic pentru nurse şi au fost
făcute recomandările care favorizează dezvoltarea nursingului comunitar. Prevederile se
referă la: deplasarea nursingului din spital în comunitate; participarea nurselor la
grupurile care susţin dezvoltarea sănătăţii; îndeplinirea funcţiei de resursă pentru pacient
în loc de furnizor de îngrijiri medicale; participarea nurselor în programele de planificare
şi evaluare; creşterea participării nurselor în conducerea şi managementul echipelor de
îngrijiri primare; responsabilitate mai mare în luarea deciziilor în cadrul echipelor de
îngrijiri primare, a echipelor de îngrijiri de sănătate şi analiză cost /eficienţă
transformarea nursei într-un lucrător de primă linie care trăieşte într-o comunitate locală,
cunoaşte oamenii şi familiile lor, vizitează locuinţele, şcolile, locurile de muncă şi
recreere; evaluează sistematic rezultatele în vederea îmbunătăţirii calităţii îngrijirilor;
deplasarea de la modelul biomedical (tratarea pacientului) la modelul holistic al
îngrijirilor (nursing); mai multă activitate şi implicare în căutarea clienţilor în loc de a
aştepta cererile de consult ale acestora; participarea la cercetarea medicală şi la
dezvoltarea programelor de îngrijiri de sănătate; dezvoltarea de standarde comune pentru
controlul eticii şi calităţii în activităţile de nursing; dezvoltarea de asociaţii profesionale
de nursing; promovarea şi menţinerea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor; implicarea
indivizilor, familiilor şi comunităţii în îngrijiri şi crearea posibilităţii acestora de a-şi
asuma responsabilităţi pentru propria sănătate; preocuparea activă de a reduce inechităţile
în accesul la servicii de sănătate şi pentru satisfacerea nevoilor de sănătate ale întregii
populaţii; colaborarea multidisciplinară şi multisectorială; autonomie profesională pentru
managerii din nursing.