"Alexandru Lăpușneanul"

Costache Negruzzi
nuvelă istorică
epoca pașoptistă

Particularitățile unei nuvele istorice

Particularitățile de construcție a unui personaj dintr-o nuvela istorică
Temă și viziune despre lume într-o nuvelă istorică

Date despre Costache Negruzzi este un scriitor reprezentativ al perioadei

autor pașoptiste, alături de Vasile Alecsandri și Grigore Alexandrescu.
Capodopera creației sale este nuvela istorică și romantică
Nuvela istorică și
"Alexandru Lapușneanul", care a apărut în anul 1840 în primul număr
romantică
al revistei "Dacia Literară".
Tema acesteia este istoria, nuvela prezentând cea de-a doua domnie
Temă
a lui Alexandru Lăpușneanul.
Titlul nuvelei este sugestiv, fiind reprezentat de numele personajului,
Titlul
care se află în centrul atenției, și anume Alexandru Lăpușneanul.
Structura nuvelei este riguroasă, aceasta fiind alcătuită din patru părți,
Structură
fiecare parte fiind precedată de un motto sugestiv.
Prima parte are drept motto: "Dacă voi nu mă vreti, eu vă vreu..."
sunt cuvintele pe care Lăpușneanul le adresează soliei de boieri, venită
la Dunăre să-i spună că țara nu-l dorește și să se întoarcă din cale.
Prima parte
Lăpușneanul îi refuză spunâdu-le cuvintele menționate mai sus și își
continuă drumul, reușind să ocupe tronul Moldovei pentru a doua oară
fără luptă.
Partea a doua Partea a doua prezintă măsurile drastice pe care Alexandru
Lăpușneanul le ia împotriva boierilor ca domnitor.
O primă măsură o reprezintă arderea tuturor cetăților, cu exceptia
Hotinului, pe care o păstrează din motive strategice.

1
 O altă masură este uciderea boierilor care îl trădaseră în primă
domnie, iar capetele acestora erau așezate în parii din fața palatului,
astfel că nu ajungea un cap să putrezească și altul ii lua locul.
Într-o duminică, văduva unui boier ucis de curând i se adresează
doamnei Ruxandra cu cuvintele: "Ai să dai samă, doamnă!", cuvinte
care devin motto -ul celei de-a doua părti.
Partea a treia Partea a treia are drept motto: "Capul lui Moțoc vrem".
Alexandru Lăpușneanul îi promite doamnei Ruxandra, în momentul în
care aceasta îi spune acele cuvinte ale văduvei, că nu va mai ucide
boieri și-i promite și "un leac de frică".
În ziua următoare, fiind tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul,
îmbrăcat "cu toată pompa domnească, Alexandru Lăpușneanul merge la
biserică, se închină pe la icoane, iar dupa slujbă ține o cuvântare în fața
boierilor aflați la slujbă, prin care își cere iertare și după aceea îi invită la
ospăț la palat.
Pentru ca discursul său să fie cât mai credibil, folosește o serie întreagă
de citate din Biblie. Scriitorul însuși numește discursul domnitorului,
"această desăvârșită cuvântare".
La ospățul de la palat se strâng patruzeci și șapte de boieri. Doar
Spancioc și Stroici nu cred cuvintele prefacute ale lui Alexandru
Lăpușneanul și hotărăsc să nu meargă la palat. Cei patruzeci și șapte
de boieri sunt conduși în sala mare a palatului după ce înainte sunt
dezarmați.
Totodată, în spatele fiecărui boier se află câte un lefegiu înarmat.
În timpul ospățului, Veveriță încearcă să închine în cinstea domnitorului,
dar este oprit de către acesta lovindu-l cu pocalul în frunte.
Apoi, la un semn al domnitorului, lefegii se reped asupra boierilor
dezarmați "ca niste lupi între oi".
Alexandru Lăpușneanul împreună cu Moțoc se retrage la o fereastră
deschisă și cei doi privesc macelul: Alexandru Lăpușneanul cu bucurie
sadică, iar Moțoc cu spaimă.

2
 Câțiva slujitori ai boierilor care reușiseră să escaladeze zidurile
palatului, povestesc ce s-a întamplat, iar mulțimea începe să se adune
în grupuri, în fața palatului, făcând gălăgie.
Alexandru Lăpușneanul trimite un sol să afle ce se întamplă, iar
mulțimea când este întrebată ce vrea, rămâne inițial uimită. Apoi încep
să își spună necazurile iar la un moment dat într-un singur glas toți
strigă: "Capul lui Moțoc vrem...", cuvinte care sunt și motto-ul acestei
părti.
Uciderea celor patruzeci și șapte de boieri și a lui Moțoc reprezintă
punctul culminant al nuvelei.
Din cele patruzeci și șapte de capete, Alexandru Lăpușneanul
realizează o piramidă, în vârful căreia se află capul unui mare logofăt.
Apoi o cheamă pe Ruxandra și îi arată aceată piramidă adică leacul de
frică promis.
Partea a patra are drept motto cuvintele:"De mă voi scula, pre mulți
am să popesc și eu".
Acțiunea acestei părți se petrece la patru ani după uciderea celor
patruzeci și șapte de boieri.
Alexandru Lăpușneanul se retrage la cetatea Hotinului, unde se
îmbolnăvește de friguri, iar călugării hotărăsc să-l călugărească. În
Partea a patra momentul în care își revine, Alexandru Lăpușneanul redevine același
domnitor, crud și sângeros și o amenință pe doamna Ruxandra cât și pe
călugăr cu moartea.
La îndemnul mitropolitului Teofan și al boierilor Spancioc și Stroici care
se întorseseră din Polonia, doamna Ruxandra îl otrăvește pe Alexandru
Lăpușneanul. Acesta moare în chinuri groaznice, fiind privit cu bucurie
de către cei doi boieri, Spancioc și Stroici.
Caracterizare Alexandru Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei cu
Alexandru
același nume.
Lapușneanul
Acesta este un personaj eponim, romantic, excepțional care
acționează în împrejurări excepționale și complex, având calităti cât și

3
 defecte.
Crud și sângeros, Alexandru Lăpușneanul demonstrează aceste
trăsături pe tot parcursul nuvelei.
Reprezentative sunt câteva secvențe precum decapitarea boierilor și
punerea capetelor acestora în parii din fața palatelor și uciderea celor
patruzeci și sapte de boieri.
Arta desimulării este stăpânită de către un domnitor în mod magistral.
Astfel, acesta se căsătorește cu doamna Ruxandra, nu din dragoste, ci
pentru "atrage inimile norodului".
Aceeași artă a manipulării se manifestă și în cunoscuta scenă din
biserică, când prin întregul comportament și prin discursul ținut in fata
boierilor, Alexandru Lăpușneanul reușește să îi facă pe boieri să creadă
că s-a schimbat, și astfel îi convinge să meargă la palat.
Hotărârea și ambiția ieșite din comun, apar în mod deosebit în prima
parte, când domnitorul le răspunde boierilor, care îi cer să se întoarcă
astfel: "Să mă întorc? Mai degrabă își va mai întoarce Dunărea, cursul
îndărăt".
Prin personajul excepțional, care acționează în împrejurări
excepționale, prin structura riguroasă, prin împletirea armonioasă a
elementelor clasice cu cele romantice și realiste, prin tema, prin
Concluzie
folosirea antitezei între personaje sau în prezentarea personajului
principal, nuvela Alexandru Lăpușneanul este o capodoperă a
nuvelisticii românești, inegalabilă până în zilele noastre.