SUBSTANTIVUL

Def: substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte (ființe,
lucruri, fenomene, stări sufletești etc.)

FELUL: comune: elefant, casă, veselie

proprii: Andrei, Codlea, Carpați
- substantive comune ce pot deveni substantive proprii:
simple: copac, frunză, copil creangă - Creangă om - (Vârful) Omu
compuse: câine-lup, Marea Neagră, Mircea cel Bătrân

- formarea masculinului de la feminin și invers, cu ajutorul unor sufixe:

GENUL: masculin: (un) copil - (doi) copii lup – lupoaică rață – rățoi MOBILE
feminin: (o) cană - (două) căni
neutru: (un) scaun - (două) scaune - formă comună pentru ființa masculină și cea feminină: EPICENE
leopard, șoim, șopârlă, balenă, focă, țânțar

Defective de plural: au numai forme de singular (singularia tantum)

zahăr, sânge, aur, fotbal
NUMĂRUL: singular: băiat, fată, scaun de singular: au numai forme de plural (pluralia tantum)
plural: băieți, fete, scaune zori, ochelari, șale, plete

substantive numărabile

Colective: la numărul singular au înțeles de plural, denumind grupuri sau

mulțimi alcătuite din mai multe elemente:
echipă, stejăriș, tineret, mulțime, brădet, popor
CATEGORIA DETERMINĂRII: ARTICOLUL

Def: articolul reprezintă categoria gramaticală a determinării, însoțind întotdeauna substantivul și arătând în ce măsură obiectul denumit le este cunoscut
vorbitorilor.

Substantivele pot fi:

 nearticulate: când nu se oferă nicio informație cu privire la cunoașterea obiectului - brad
 articulate: când obiectul este cunoscut vorbitorilor - bradul, un brad

Articolul este: 1. hotărât (enclitic): - când arată că obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor
- se adaugă la sfârșitul substantivului, formând împreună cu acesta o singură unitate sonoră și grafică:
băiatul, fratele băieții, frații fata, steaua fetele, stelele
băiatului, fratelui băieților, fraților fetei, stelei fetelor, stelelor
2. nehotărât: - când arată că obiectul denumit de substantiv este mai puțin cunoscut vorbitorilor
(proclitic) - se așază înaintea substantivului, fiind un cuvânt separat: un băiat niște băieți o fată niște fete
unui băiat unor băieți unei fete unor fete

3. Articolul genitival: are rolul de a marca suplimentar cazul genitiv și de a stabili relația dintre substantivul în genitiv și substantivul
determinat de acesta

Formele articolului genitival: singular plural

Masculin al ai alor caietul galben al băiatului ochii frumoși ai băiatului
Feminin a ale alor cartea galbenă a fetei cărțile galbene ale fetei

!!!! Articolul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul determinat de substantivul în genitiv

!!!! Înaintea substantivelor proprii nume de persoane masculine sau feminine terminate în consoană sau a numelor de origine străină aflate în cazul genitiv, pe
lângă articolul genitival poate să apară și cuvântul lui, ca marcă a cazului.

4. Articolul demonstrativ (adjectival): -este partea de vorbire flexibilă care leagă un adjectiv sau un numeral de un substantiv.
-stă de obicei înaintea adjectivului sau numeraluluiși este despărțit de acesta
Singular Plural
Masculin cel,celui cei, celor
Feminin cea, celei cele, celor
CAZURILE SUBSTANTIVULUI
Cazul: forma pe care o ia substantivul (sau altă parte de vorbire) pentru a exprima raporturile și funcțiile sintactice în cadrul enunțului.

În limba română există cinci cazuri: nominativ (N), acuzativ (Ac), genitiv (G), dativ (D), vocativ (V)

Cazul NOMINATIV - este forma pe care o ia substantivul pentru a îndeplini funcția sintactică de subiect, nume predicativ sau atribut.
- este cazul substantivului aflat în relație cu un verb căruia îi impune acord în număr
- arată cine face acțiunea (S) sau despre cine este vorba în enunț (NP)

Subiect: Cireșul a înflorit. ----> CINE? CE?

Nume predicativ: Maria este elevă. ----> CINE? CE?
Apoziție: George, colegul tău, a câștigat. ----> CARE?
Atribut: Profesorul Popescu este apreciat de elevi.

Atributul apozițional aduce o completare suplimentară despre substantivul pe care îl determină. Acesta este întotdeauna izolat între virgule.

Cazul ACUZATIV - este cazul la care substantivul îndeplinește funcțiile sintactice de complement și atribut, fiind precedat, în general, de prepoziții.
- este cerut de anumite verbe ( a citi, a scrie, a vinde, a cumpăra) și interjecții (iată, uite, na) care se construiesc cu un complement direct

Complement direct: Am cumpărat varză.------ PE CINE? CE?

Complement prepozițional: Vorbeau despre test.-------LA CINE? LA CE? CU CINE? CU CE?DESPRE CINE? DESPRE CE?
PENTRU CINE? PENTRU CE?
Circumstantial de loc: Au plecat pe cărare.------UNDE? DE UNDE? PÂNĂ UNDE? ÎNCOTRO?
Circumstantial de mod: Se poartă ca un copil.----CUM? ÎN CE MOD? ÎN CE FEL?
Circumstantial de timp: În vacanță mergem la mare.----CÂND? DE CÂND? PÂNĂ CÂND?
Atribut substantival prepozițional: Cartea de gramatică este pe masă.---CARE? CE FEL DE?
Apoziție: O aștept pe Ana, pe prietena mea.

Cazul GENITIV- este cazul la care substantivul îndeplinește funcția de atribut, răspunzând la întrebarea al/a/ai/ale cui? sau de nume predicativ.
- de cele mai multe ori substantivul la G e precedat de articolul genitival: al/a/ai/ale
Atribut substantival genitival: Cărțile elevului sunt în bancă.----A, AL, AI, ALE CUI?
Nume predicativ: Cărțile sunt ale elevului.

Substantivele în cazul G își schimbă forma astfel: substantivele feminine se vor termina în ”ii” sau ”ei”, iar substantivele neutre și masculine se vor termina în
”lui”. Excepție fac substantivele masculine proprii care denumesc nume de persoane și în fața cărora va sta articolul hotărât ”lui”.

Substantivul în G arată posesia și apare, de obicei, însoțit de articolul posesiv genitival: a, al, ai, ale.

Un substantiv în cazul G poate apărea însoțit de prepoziții specifice, și în aceste cazuri poate avea și alte funcții sintactice.

Cazul G poate fi cerut de anumite prepoziții și locuțiuni prepoziționale: asupra, deasupra, dedesubtul, contra, împotriva, înaintea, înapoia, împrejurul,
în fața, în spatele, în susul, în josul, în jurul, în mijlocul, de-a lungul, de-a latul etc.
Atribut substantival prepozițional: lupta împotriva nedreptății
Circumstanțial de loc: în jurul școlii
Circumstanțial de timp: înaintea pauzei

Cazul DATIV -este cazul la care substantivul îndeplinește funcția sintactică de complement, răspunzând la întrebarea CUI?
-cazul poate fi cerut de un verb (i-am dat copilului), un adjectiv (manual util copilului), o interjecție (bravo copiilor..)
!!! Cazul D poate fi impus substantivului de unele prepoziții: grație, mulțumită, datorită și adverbe: conform, contrar, potrivit, asemenea, aidoma, așijderea

Complement indirect: I-am dat fratelui o carte.---CUI?

Atribut substantival: Reușita grație învățăturii mă bucură. Vs. Am reușit datorită Ioanei.
Acordarea de ajutoare sinistraților a fost lăudată.
Circumstanțial de loc: Stai locului! Așterne-te drumului, băiete!
Apoziție: A reușit grație prietenului meu, adică lui Ion.

Cazul VOCATIV - substantivul în V exprimă o strigare, o adresare și se izolează de restul propoziției prin virgulă: Dragi copii, vă felicit!
- nu are de obicei funcție sintactică, însă în mod excepțional poate avea funcția de apoziție

Băiete, frumosule, unde ți-e gândul? Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!