Subiect LA

1.Identificați, în cazul bisericii date:

a)un exemplu de repetiție (numiți elementele care îl compun)

b)un exemplu de ritm (numți elementele care îl compun)

c)spațiul dominant (cu argumente)

d)ordinea ierarhică a spațiilor (utilizând ordinea din schemă)

a)repetiția portalelor, repetiția unității formate din coloane structurale și statui

b)ritmul dat de alternarea coloanelor angajate cu arcadele; deși acest ritm este și o repetiție, ,,pauza”
dintre elementele construite (pilele cu coloane angajate) este considerată un elemente sau, mai degrabă,
un ,,non-element”, vorbind de o alternanță la nivelul interiorului, ce creează un ritm în cadrul navei
bisericii

c)spațiul dominant în planul bisericii este dat de spațiul central care reprezintă transeptul acesteia;
consider că acesta este spațiul dominant având în vedere atât rezolvarea în plan, cât și în secțiune-
vorbim despre un spațiu central, aflat la intersecția dintre axul longitudinal și cel transversal al bisericii,
rezolvat cu o acoperire în cupolă, acesta devenind, așadar, reper al divinității, având în vedere teoria lui
Cusanus potrivit căreia Dumnezeu ,,este un cerc cu centrul pretutindeni și circumferința nicăieri”. Astfel,
spațiul acesta devine reper al divinității și, prin urmare, cel mai important din cadrul compoziției

d).....

II analizați următoarea piață după argumentele:

-compoziția ansamblului și ce pe ce reguli se bazează

-relația între volumul construit (identificând elementul dominant și accentul)

-spațiul urbansi cladirile ansamblului

-efectele formei arhitecturale (efectele gravitationale a minim 2 fatade+efectele de delimitare si

directionare ale spatiului)

Ansamblul Piazza Grande din Livorno este o compoziție care se bazează, în primul rând, pe o simetrie
relativă, monoaxială (considerată după axul longitudinal), ce guvernează întregul spațiu urban al pieței.
Schema de alcătuire este una ...

Elementul dominant al volumului construit este reprezentat de către dom, acesta dominând spațiul
pieței, fiind perceput ca un capăt de perspectivă. De asemenea, vorbim despre un echilibru perfect între
volumul construit și spațiul pieței, stabilindu-se o relație de egalitate între cele două. La nivelul
construitului, vorbim despre o subordonare a clădirilor poziționate pe flancurile pieței față de domul
principal, subordonare dată atât de poziționarea celui din urmă (capăt de perspectivă, în zona de cel mai
mare interes al pieței), cât și de perceperea domului mai degrabă ca obiect sculptural, rupt de ori altă
legătură cu vreo clădire vecină, nefiind parte dintr-un complex. Acest ultim aspect definește o trăsătură
foarte importantă a volumului principal (domul), observabilă în plan, anume că acesta influențează
relația dintre construit și neconstruit, ,,cioplind” parcă, în masa construitului, propria sa poziție.

În ceea ce privește efectele formei arhitecturale, identificăm, în primă instanță efectul gravitațional
manifestat la nivel de fațadă prin intermediul bosajului rustic, ce ne duce cu gândul la o ancorare solidă a
clădirii în context, dar și la o introvertire a acesteia față de spațiul public al pieței. În antiteză cu această
primă variantă de tratare a fațadei, observăm un efect gravitațional dat de fațadele clădirilor ce
flanchează lateral domul, parterul acestora fiind rezolvat prin intermediul unei alternări de coloane și
arcade, dând impresia că nivelul superior plutește, levitează, clădirea exprimând o lejeritate contrastantă
cu duritatea dată de finisajul rustic al bosajului.

De asemenea, la nivelul pieței vorbim despre existența unui efect de direcționare al spațiului, pe de o
parte prin tratarea padimentului și marcarea unor direcții în cadrul acestuia și pe de altă parte prin
trasarea unor axe de circulație în planul pieței (după cum se vede în imaginea aeriană propusă). Nu în
ultimul rând, identificăm și un efect de delimitare la nivelul pieței, dat tocmai de contrastul tratărilor
soclurilor clădirii; continuitatea spațială a parterului închis, protejat de tăria pietrei de bosaj este
întreruptă prin lejeritatea oferită de portic, de alternanța dintre plin și gol.