NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.

Rosculet M

CURS 4
PREGATIREA PREOPERATORIE A BOLNAVULUI CHIRURGICAL

 Perioada preoperatorie – este intervalul pe care bolnavul îl petrece de la internarea în sectia

de chirurgie pînă la momentul intervenţiei chirurgicale.
 Acest interval de timp este divers în dependenţă de caracterul procesului patologic. În
maladiile grave, ce prezintă un mare pericol pentru viaţa bolnavului perioada preoperatorie este
minimală (operaţia imediată). Dacă nu se prevede un pericol pentru viaţa bolnavului în viitorul
apropiat, perioada preoperatorie este de mai lungă durată.
 Pregătirea preoperatorie este o interventie necesara, obligatorie si se efectueaza in functie de
particularitatile bolii si cerintele interventiei chirurgicale.

SCOP:
 Asigurarea conditiilor necesare suportarii interventiei chirurgicale
 Prevenirea accidentelor, complicatiilor intraoperatorii si postoperatorii. Rolul pregătirii
preoperatorii a pacientului deţine un loc important în prevenirea infecţiilor nosocomiale.

CLASIFICARE
 Pregatirea preoperatorie generala
 Pregătirea preoperatorie specială
 Pregătirea preopertorie de urgenţă

I. PREGATIREA PREOPERATORIE GENERALA

Pregatirea generala preoperatorie, consta in:

 Pregătirea psihică a pacientului
 Pregatirea fizica:
- Examenul clinic
- Examenul paraclinic
- Pregătirea specifica - locala si generala

1.PREGATIREA PSIHICA:
Pregătirea psihologică are ca scop adaptarea bolnavului condiţii de viaţă din spital, precum şi la
neajunsurile perioadei postoperatorii.
a.Informarea si obtinerea consimțământul scris al pacientului
 Bolnavul este informat de medicul chirurg despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul,
eventualele complicații si obtine consimtamantul scris al acestuia.
 Stabilirea datei interventiei o face medicul in functie de starea bolnavului. La fenmi se evita
interventia chirurgicala in timpul menstruatiei
Rolul AM:
 Se asigura că pacientul a înțeles informațiile primite, consolideaza informațiile furnizate de
chirurg.
 Anunța medicul dacă pacientul are nevoie de informații suplimentare
 Se asigura că formularul de consimțământ a fost semnat înainte de administrarea premedicației
psihoactive.
 Cauta ca un membru responsabil al familiei sau un tutore legal să fie disponibil pentru a da
consimțământul atunci când pacientul este minor sau este inconștient sau fara discernamant.
 Aseaza formularul de consimțământ semnat in foaia de observatie.

1
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

b.Combaterea anxietatii, depresiei preoperatorii

 Teama de spital, de anestezie sau de operație fac ca pacienții să fie anxioși și deprimați.
Rolul AM
 Explorează temerile, grijile și preocupările pacientului
 Încurajeaza pacientul sa-si exprime sentimentele.
 Furnizeaza informații care ajută la calmarea temerilor și preocupărilor pacientului.
 Suprimă tot ceea ce ar putea produce bolnavului stare de neliniște. Bolnavului i se creează o
stare de confort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut
 Ofera sprijin empatic - pentru a reduce disconfortul psihic creat de teama de operație sau de
anestezie.
 Asigura legătura cu aparținătorii - vizitarea bolnavilor de către membrii familiei, rude sau
prieteni trebuie să fie permisă în orice spital, dar trebuie organizată astfel incât ca să nu dăuneze
desfăşurării programului medical sau menţinerii igienei spitalului.
 Respectă opiniile pacientului legate de credinţe şi concepţii.
 La indicația medicului, administreaza sedative în seara dinaintea intervenției pentru
diminuarea anxietății și pentru o odihnă adecvată, administreaza medicatia preanestezica cu 30-
60 min inainte de operatie.
 Educa pacientul pentru o buna colaborare, sa respecte indicatiile ce tin de tratament,
investigatii, alimentatie ( restrictii pre si post interventie) pentru a evita apatitia complicatiilor sau
amanarea interventiei.

2.PREGATIREA FIZICA

A. Examenul clinic
 Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar și pune în evidență
starea fiziologică a bolnavului dând totodată posibilitatea depistării unor deficiențe ale
organismului și ale unor boli însoțitoare. El este completat de examinări paraclinice.
Rolul AM:
 Asista medicul la examenul clinic:
- pregateste pacientul, il aseaza in pozitaia corespunzatoare, il dezbraca, imbraca,
- masoara functiile vitale, inaltimea, greutatea,
- pregateste materialele necesare examinarii: tensiometru, termometru, pulsoximetru, stetoscop,
etc.
- identifica problemele de dependenta si stabileste planul de ingrijire

B. Paraclinic
Completează examenul clinic si permite o apreciere exactă a stării viitorului operat. Consta in:
 examene de rutina obligatorii la orice tip de interventie chirurgicala - analize de sange(
hemoleucograma, coagulograma, examenul sumar de urină, probele renale, hepatice, glicemia,
grup Rh) EKG, radiografia pulmonara, ecografia abdominală, examen cardiologic.
 examene speciale - in functie de organul afectat - Tomografia computerizată (CT) , Rezonanţa
magneto-nucleară (RMN); spirometrie, Explorări biopsice; Examene bacteriologice: urocultură,
sputa, hemoculturi, etc alte examene ale sangelui: cercetarea gazelor din sânge, examene
serologice, etc
Rolul AM:
 Pregateste fizic si psihic pentru investigatii
 Recolteaza produse biologie si patologice (sange, urina, fecale, sputa, etc) pentru examene de
laborator
 Pregateste materialele si asista medicul la realizarea unor tehnici – punctii, endoscopii
 Aseaza in FO rezultatele investigatiilor realizate
2
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

C.Pregatirea specifica locala si generala

Pregatirea constă în câteva măsuri menite să asigure desfăşurarea actului chirurgical în condiţii
optime. Aceste pregatiri se realizeaza in principal in ziua care precede interventia chirurgicala si in
dimineata interventiei.

1. Pregatirea in ziua precedenta interventiei chirurgicale

Se asigura igiena bolnavului
 Se face baie, sau duş, sau toaleta pe regiuni, la pat, în cazul bolnavilor nedeplasabili.
 Se curăţă cu atenţie zonele de flexie şi cea ombilicală pentru a reduce riscul infecţiei prin flora
cutanată,
 Se sterg unghiile lacuite, se indeparteaza unghiile false
 Se schimba pacientul in lenjerie curata

Se pregateste câmpul operator

Are ca scop diminuarea la maxim a florei bacteriene tranzitorii prezente pe pielea viitorului operat
pentru a evita infecţia în timpul inciziei şi contaminarea mediului din blocul operator
 Se depilează zona de intervenţie prin raderea pilozităţilor cu un aparat de ras individual, pe o
suprafaţă largă având grijă să nu se creeze soluţii de continuitate. Se prefera ca raderea sa se realizeze
cât mai aproape posibil de momentul intervenţiei, pentru a evita proliferarea germenilor la nivelul escoriaţiilor
cutanate Se interzice folosirea cremelor depilatoare care pot da reacţii alergice şi iritaţii ale mucoaselor din zonele
intime.
 Se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină (se exclude riscul la alergie prin
anamneză.
 Se acoperă câmpul operator cu un câmp steril la indicatia medicului.
 Se anunta medicul in caz de leziuni cutanate la nivelul interventiei chirurgicale sau daca
pacienta se afla la menstruatie – temporar se contraindică actul operator în aceste cazuri
Se educa pacientul legat de regimul alimentar
 Se scade aportul alimentar cu 24 inainte de interventie, regimul vafi uşor digerabil, consum de
lichide suficient pentru: menţinerea TA, dezintoxicarea şi mărirea diurezei, diminuarea setei
postoperatorii, diminuarea acidozei postoperatorii
 Ultima masa va fi la ora 6 seara , de la ora 24:00 nu vor mai fi premise lichidele peros
 Se poate instala o perfuzie de intretinere cu solutii izotone(30-50ml/h) la indicatia medicului
 Se interzice fumatul cu o seară înainte de operaţie, precum şi consumul de băuturi alcoolice.
Se goleste tubul digestiv
 Se face clisma evacuatoare în seara dinaintea şi în dimineaţa intervenţiei chirurgicale în caz de
intervenţii pe tubul digestiv. cu excepţia intervenţiilor pe rectocolon) NU se face clisma in ocluzii,
sau abdomen acut.
 Se poate administra Fortrans. Acesta este contraindicat in insuficienta cardiaca, deshidratare
severa, ocluzie intestinala, la gravide.
 Se poate administra un laxativ cu 12-24 ore inaintea intervenţiei la indicatia medicului
Se pregateste aparatul aparatul sau organul pe care se face I.O (interventia operatorie)
a) Ap. Respirator
- aspirarea secretiilor bronsice
- administrarea de medicamente : fluidifiante ale secretiilor, expectorante, bronhodilatatoare
- pregatirea unor sonde speciale ( sonda Carlens pt intubatia pe o bronhie) in interventii
pulmonare.
b) Stomac
- Montarea de sonda nazogastrica pentru aspirarea stazei 3 - 4 zile inainte
- Efectuarea de spalatura gastrica pe sonda ,cu o seara inaintea I.O. la indicatia medicului
c) In ocluzii intestinale se monteaza sonda de aspiratie gastrica obligatorie
3
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

d) Colon si rect
- antibiotice per os sau i.m.
- cu 2-3 zile inainte regim alimentar usor, iar cu 24 ore inainte regim hidric
- administrare de purgative usoare
- administrare de solutii hipertone per os = Fortrans=neabsorbabil in intestin,
- cand este contraindicat Fortrans se face clisma evacuatoare
- reechilibrare hidroelectrolitica
e) Interventii ginecologice
- toaleta vaginala cu solutii antiseptice (Septovag), antimicotice (Diflucan),
- antibiotice (Metronidazol) cu o seara inainte
- local mesa cu Betadina
Se suprravegheaza starea generala a pacientului
 Monitorizeaza functiile vitale si vegetative
 Masoara înălţimea şi greutatea in si noteaza in planul de ingrijire
 Supravegheaza starea generala a pacientului, comportamentul, si anunta medicul daca identifica
modificari.
Se diminueaza anxietatea preoperatorie
 Se administrează, la indicaţia medicului sedative, hipnotice în seara dinaintea intervenţiei pentru a
asigura o odihnă adecvată în timpul nopţii
Se face examenul preanestezic
 Medicul anestezist evalueaza medical pacientul si stabileste tipul de anestezie in functie de
interventie. Prescrie medicatia preanestezica si unele investigatii paraclinice daca este nevoie.
 AM asista medicul la examenul preanestezic: pregateste FO, rezultatele investigatiilor, pregateste
pacienrul pentru evaluarea clinica
 Efectueaza investigatii, administreaza medicamente prescrise de medicul anestezist

2.Pregătirea pacientului in ziua operaţiei

Măsuri generale
 Se supraveghează pacientul să rămână nemâncat şi să nu fumeze.
 Se face igiena corporala si se îmbracă cu o pijama curata.
 Se măsoară funcţiile vitale şi vegetative: SpO2, T, P, TA, R, D, Scaun
 Se testeaza sensibilitatea organismului la anestezice si antibiotice
 Se inspecteaza si rebadijonează, cu un antiseptic colorat, regiunea rasă
 Se observa şi să consemneaza aspectul general al pacientului si se comunică medicului eventualele
modificări patologice ale funcţiilor vitale, tusea, coriza, diareea, apariţia menstruaţiei la femei şi
modificări din zona de intervenţie.
 Se îndepărtează bijuteriile, ceasul, peruca, protezele (dentare, membrele artificiale), agrafele de
păr, lentilele de contact, se strânge părul lung într-o bonetă. Se interzice folosirea machiajului, a
lacului de unghii, a rujului, pentru o bună observare a extremităţilor.
 Se predau obiectele de valoare familiei sau asistentului şef.
 Se invită pacientul să-şi golească vezica urinară.
 Se fac alte interventii specifice la indicatisa medicului in functie de patologie si interventie
chirurgicala: spalaturi vaginale, vezicale, sondaj vezical, etc.
 Se rebadijonează, cu un antiseptic colorat, regiunea rasă
 Se pregătesc documentele: F.O., rezultate analize, radiografii, CT, RMN care vor însoţi pacientul
la sala de operatie

Transportul bolnavului la sala de operaţie

 Se transportă bolnavul la sala de operaţie cu un mijloc adecvat stării sale - cu brancarda, patul
rulant, bine acoperit şi însoţit de nursă.
4
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

 Transportul se face numai însoţit de asistenta medicală, care are obligaţia să predea pacientul
asistentei de anestezie, împreună cu toată documentaţia şi alte observaţii survenite ulterior şi
foarte importante pentru intervenţia chirurgicală

Masuri in sala de operaţie- perioada operatorie

 Verificarea identitatii pacientului si a documentelor medicale, postul alimentar, Functii vitale
 Aranjarea bolnavului pe masa de operaţie în poziţia respectivă pentru fiecare intervenţie
chirurgicală.
 Inducerea bolnavului în narcoză sau efectuarea anesteziei locale.
 Pregătirea câmpului operator.
 Efectuarea intervenţiei chirurgicale (accesul, momentul principal, restabilirea integrităţii
ţesuturilor).

II.PREGĂTIREA PREOPERATORIE SPECIALĂ

Pregătirea speciala vizează tratamentul unor tare biologice care pot îngreuna desfăşurarea
intervenţiei sau evoluţia postoperatorie.
Obiective
 Corectarea deficienţelor organismului.
 Restabilirea echilibrului fiziologic pentru a suporta actul operator.
 Evitarea complicaţiilor grave în timpul sau imediat după operaţie.
Indicaţii
 Pacienţi cu risc operator crescut creat de aparatul sau organul pe care se va interveni.
 Pacienţi cu afecţiuni preexistente (taraţi): cardiovasculare, pulmonare, hepatice, renale, diabet
zaharat.

Măsuri specifice:
 Obţinerea avizului de la medicul specialist în domeniu (diabetolog, cardiolog, gastroenterolog,
neurolog, pneumolog etc) cu specificarea riscului anestezico-chirurgical şi eventual a măsurilor
terapeutice necesare atât pre-, cât şi postoperatorii.
 Se vor evita intervenţiile pentru afecţiuni cronice în primele 6-12 luni după un infarct
miocardic acut
 Se converteşte medicaţia cardiacă şi antihipertensivă sau de reglare a glicemiei pe cale orală în
terapie parenterală până la reluarea tranzitului şi alimentaţiei postoperator.
 Se face reechilibrarea hematologică parenterală (transfuzii) în cazul pacienţilor cu anemie
severă, preoperator.
 Se aplică măsuri specifice pentru pacienţii hepatici:
• dieta hipercalorică predominant glucidică
• vitaminoterapie
• reducerea aportului de proteine pentru a scădea riscul de apariţie a encefalopatiei portale (la
cirotici).
 Se aplica profilaxia riscurilor: infecţios, tromboembolic şi al hemoragiilor digestive acute "de
stress" la pacienţii cu risc major.

III. PREGĂTIREA PREOPERTORIE DE URGENŢĂ

Definiţie
 Pregătirea preoperatorie pentru intervenţia chirurgicală efectuată în primele 2-3 ore de la
internare sau în primele 4-6 ore (în caz de semiurgenţă) la urgentele cu risc vital
5
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

Obiective
 Salvarea vieţii pacientului.
 Prevenirea complicaţiilor intra, şi postoperatorii imediate.

Măsuri preoperatorii de urgenţă

Dat fiind timpul foarte scurt avut la dispoziţie, pregătirea pacientului se face în acelaşi timp cu
pregătirea sălii şi a chirurgilor măsurile se aplică în sala de operaţie şi se referă la:
 toaleta sumară pe regiuni insistându-se pe aseptizarea regiunii pentru operaţie
 monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative
 deşocarea bolnavului şocat
 Investigatii clinice si paraclinice de urgenta: ecografii, radiografii, CT
 recoltarea de urgenţă a sângelui pentru: HLG, HT, glicemie, uree, teste de coagulare, grup sanguin
şi factor Rh
 golirea conţinutului gastric, prin spălătură gastrică (dacă este cazul)
 administrarea premedicaţiei

ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII

Perioada postoperatorie presupune, din partea medicului şi a întregului personal medical, o

atenţie deosebită pentru urmărirea pacientului operat şi tratarea, la timp şi corect, a eventualelor
dezechilibre şi complicaţii ce pot apărea.

Perioada postoperatorie – este intervalul de timp de la terminarea operaţiei până la însănătoşirea

complectă a bolnavului.
Durata acestei perioade este diferită în fiecare caz şi mult depinde de caracterul maladiei,
volumul intervenţiei chirurgicale şi de starea bolnavului.
După intervenția chirurgicală bolnavul poate fi transferat la: serviciul de terapie intensivă; sala
de trezire; salonul de postoperator.

Îngrijirile postoperatorii se acordă în funcție de:

 natura intervenției,
 complicațiile care au survenit intraoperator,
 felul anesteziei și
 starea generală a bolnavului.

Obiectivele generale de ingrijire:

 restabilirea homeostaziei fizice si psihice;
 prevenirea și tratarea complicaților postoperatorii imediate și precoce;
 managementul durerii

Etapa 1.Transportul de la blocul operator si instalarea operatului

 După terminarea intervenţiei, bolnavul este transportat în salonul postoperator sau în secţia
de terapie intensivă.
 Transportul se face dupa ce functiIle vitale si vegetative sunt stabile, insotit de medicul si
asistenta de anestezie.
 Transportul se face targa, indiferent dacă bolnavul a suferit o operaţie mică sub anestezie locală
sau o operaţie mare sub narcoză. Acest lucru evită eventualele lipotimii sau complicaţii
hemodinamice.
6
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

 Poziţia pacientului in timpul transportului este decubit dorsal, cu capul într-o parte, pentru a nu-şi
înghiţi eventualele vomismente la cei cu anestezia generala, decubit dorsal fara perna la cei cu
rahianestezie.
 Se aplică măsuri de protecţie şi de siguranţă a pacientului, mai ales în cazul celor agitaţi. Se
impune atenţie sporită la tuburile de dren, perfuzie, sonda de aspiraţie, plaga operatorie.

Instalarea pacientului în pat

 Camera în care trebuie aşezat pacientul trebuie aerisită, temperatura de confort trebuie să fie între
20-25°C. Se preferă luminozitate redusă, pentru a permite odihna pacientului şi să fie suficient
personal medical pentru a efectua manevrele necesare.
 Patul va fi curat şi încălzit pentru a evita schimbările bruşte de temperatură. Patul va fi accesibil
din toate părţile, va fi prevăzut cu muşama şi aleza bine întinsă, salteaua va fi antiescară ( daca se
poate).
 Mobilizarea pacientului in pat se va face cu blândeţe, evitând manevrele bruşte sau traumatizarea
regiunii operate.Atentie la tuburile de dren!
 Poziţia bolnavilor în pat, în special a celor adormiţi trebuie să fie comoda şi odihnitoare si să
permită cu uşurinţă mişcările respiratorii.
- La pacientii cu anestezie locala nu exista restrictii legate de pozitionare, ea fiind influentata de
locul interventiei si prezenta altor afectiuni, in special respiratorii si cardiace
- Daca pacientul este adormit, se prefera decubit dorsal, cu capul într-o parte, până când îşi
recapătă cunoştiinţa, apoi poziţia Fowler fiind socotită odihnitoare pentru bolnav si
favorizeaza respiratia.
- Decubit dorsal fara perna, cu capul intr-o parte, dupa rahianestezie 24 ore. Pacientul este
educat sa nu ridice capul deoarece va favoriza apatitia cefaleei

Etapa 2 Supravegherea postoperatorie

 Se supraveghează funcţiile vitale (respiraţie, puls, temperatură, tensiune arterială, durerea) din
15' în 15' până devin stabile şi se notează în fişa de trezire a operatului.Se raportează imediat
medicului anestezist şi chirurgului orice modificare (cianoză cu transpiraţii, tirajul muşchilor
intercostali, în caz de obstrucţie respiratorie, HTA, tahicardie,de exemplu).
 Se supraveghează starea de conştientă, insomnia sau somnolenţa, tulburări de sensibilitate (care
însoţesc deseori confuzia), delir cu halucinaţii. Bolnavul operat sub anestezie generală trebuie
supravegheat cu toată atenția până la revenirea completă a stării de constienta, cât și în orele care
urmează. Starea de conştienţă a bolnavului va fi evidenţiată prin cercetarea răspunderii acestuia la
întrebări simple, ori stimuli eventuali dureroşi.
 Se spravegheaza comportamentul - La trezire poate să prezinte o stare de agitație- atenție să nu
își smulgă drenurile, perfuzia,să nu se ridice din pat , va fi imobilizat dacă este nevoie.Toropeala
sau agitaţia extremă pot exprima o complicaţie chirurgicală (hemoragie internă, peritonită
postoperatorie etc.)
 Se observă aspectul general al operatului: în mod obişnuit este usor palid, cu extremităţi reci, cu
psihic lent şi sensibil la durere.
- apariția palorii însoțită de transpirații reci și răcirea extremităților indică satrea de șoc.
- apariția cianozei, chiar redusă indică insuficiența respiratorie sau circulatorie; se administrează
oxigen pe sondă endonazală.
- limba uscată denotă o hidratare deficitară;
 Se supraveheaza sensibilitatea - La pacientii cu rahianestezie sensibilitatea in membrele
inferioare reapare treptat de la radăcina nervoasa spre extremități. Se notează ora reapariției
sensibilității în haluce.
 Se combate durerea

7
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

- Durerea postoperatorie se accentuează pe măsura dispariţiei anesteziei, creşte progresiv către

seara zilei în care a fost operat bolnavul, culminează în noaptea ce urmează operaţiei pentru ca,
în ziua următoare, să scadă în intensitate şi să dispară aproape complet după 36—48 de ore.
- Intensificarea ei poate fi cauza apariţiei unor reflexe cu efect negativ asupra evoluţiei
bolnavului.
- Se combate cu ajutorul analgeticelor- paracetamol, algocalmin, ketoprofen, ketorolac, fortral,
mialgin, pentazocin etc.. Se administreaza respectand indicatiile medicului.
- Se supraveghează efectele terapeutice şi nonterapeutice ale analgezicelor (hipoventilaţie,
hipotensiune, risc de aspiraţie a vărsăturilor în căile respiratorii).
- Se aplică măsuri alternative ale durerii: metode fizice, psihoterapie.
- Aparitia cefalei la pacientii cu rahianestezie se combate prin aplicare de comprese reci pe cap.
Apariția grețurilor, redorii cefei, trebuie anunțate medicului.

- Sunt folosite doua tipuri de substante: analgetice majore (opiacee, derivate si succedanee ale morfinei),
analgetice minore (neopiacee).
- Opiaceele asigura, pe lânga analgezie, si o sedare a bolnavului.
- Analgeticele minore nu asigura o analgezie satisfacatoare (lipseste elementul de sedare asigurat de opiacee)

 Se supravegheaza eliminarile si se face bilantul ingesta -excreta

Diureza
- Prima micţiune postoperatorie trebuie sa survină în mod normal pînă în seara de după
intervenţie. In cazul în care operatul nu are micţiune spontană se va sonda. Globul vezical este
mai frecvent intalnit la pacientii cu rahianestezie
- se va măsura cantitatea de urină pe 24 ore şi se va rehidrata bolnavul treptat, pînă ce se va
ajunge la valori normale ale diurezei (1 500 ml/zi).
- Metode pentru stimularea mictiunii spontane: aplicarea pe regiunea pubiană a unei buiote(daca
nu este contraindicat), lasând apa de la robinet să curgă, sau prin introducerea bazinetului
încălzit sub bolnav,
- La cei cu sondă vezicală à demeure se verifică permeabilitatea și racordul sondei; se golește
punga colectoare și se notează cantitatea de urină;
Transpiraţia: se notează dacă apare, deoarece, în cazul când este abundentă, poate antrena
pierderi de apă importante.
Vomismentele:
- se va nota cantitatea, aspectul şi caracterul (bilioasă, alimentară, sanguinolentă).
- Postoperator imediat bolnavul poate prezenta greţuri sau vărsături postanestezice, mai ales în
primele ore de la trezire, care dispar complet după 12 ore odată cu eliminarea totală a
anestezicului din organism.
- Pentru evitarea sau diminuarea lor se va utiliza sonda de aspiratie nazo-gastrica iar bolnavul
nu va ingera lichide în acest timp.
Apariția grețurilor, varsaturilor, redorii cefei la pacientii cu rahianestezie presupune anuntarea
imediata a medicului.
Pierderile prin drenaj: se notează aspectul şi cantitatea pentru fiecare dren în parte
Pierderile prin aspiratia gastrica- se noteaza cantitatea si aspectul
 Se verifică permeabilitatea şi poziţia cateterelor, sondelor, tuburilor de dren.

Se supravegheaza tranzitul intestinal

 Restabilirea tranzitului intestinal la un operat reprezintă o problemă esenţiala a chirurgiei. După
trecerea perioadei de pareză intestinală postoperatorie, bolnavul începe să emită gaze, semn că s-a
restabilit peristaltismul intestinal.
 reluarea tranzitului intestinal pentru gaze, are loc în a 2 zi p.o. şi în a 3 - a 4 zi p.o., pentru
materii fecale

8
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

 Meteorismul abdominal - datorită parezei intestinale postoperatorii şi încetinirii tranzitului, se

produce acumularea de gaze în tractul intestinal. Combaterea balonarii se face prin mobilizare
precoce a bolnavului, prin aspiraţie nazo-gastrică şi aplicarea unui tub de gaze intrarectal ( 15 - 20
minute, maxim 1 oră ) se face masaj abdominal sau se pun supozitoare cu glicerină; microclisme.
 Această balonare postoperatorie imediată trebuie diferenţiată de balonarea care poate apărea
datorită unei peritonite sau unei ocluzii intestinale, care apare mai tîrziu si starea generala este
intens alterata.

Supravegherea plăgii
 Se observă pansamentul: în mod normal este curat, fără secreţii seroase sau sanguinolente.
 În absenţa secreţiilor, durerii, a tumefacţiei locale şi a temperaturii, pansamentul va fi controlat şi
schimbat initial după 1-2 zile şi apoi după 6—7 zile odată cu scoaterea firelor. Orice schimbare a
lui făcută fără a avea o indicaţie netă, reprezintă un pericol de contaminare a plăgii.
 În cazul în care plaga secretă sau este drenată, precum şi în cazul în care bolnavul are temperatură
neexplicată de alte cauze se va face o explorare a plăgii, iar pansamentul va fi schimbat mai des.
 Plăgile drenate din timpul operaţiei, vor fi controlate zilnic pentru a se urmări eficacitatea şi
calitatea drenajului, permeabilitatea tubului, cantitatea secreţiilor drenate. Când secreţiile se reduc,
tuburile vor fi mobilizate, scurte şi fixate cu ace de siguranţă.

Mobilizarea operatului
 Se recomandă mobilizarea precoce a operatului exceptând cazurile cu intervenţii ortopedice la
nivelul membrelor inferioare, coloanei vertebrale, intervenţii pe cord, pacienţi adinamici, cu
complicaţii p.o. imediate.
 mobilizarea precoce are o influentă favorabilă asupra întregului organism: activează circulaţia
sangvină şi grăbeşte reluarea tranzitului favorizând astfel schimburile nutritive, previne tromboza
venoasa profundă a membrelor inferioare, previne atelectaziile pulmonare si pneumoniile,
favorizează reluarea micţiunilor la cei cu disurie sau retentie urinara etc.
 După operaţiile mici şi mijlocii, mobilizarea începe în pat, chiar din ziua intervenţiei, iar
coborârea din pat se face a doua zi postoperator, în mod progresiv, până când bolnavul capătă
încredere în forţele sale.
 Pacienţii cu intervenţii mari, complexe, cu capacitate de efort fizic mult redusă, vor beneficia
iniţial de mobilizare pasivă în pat, gimnastică respiratorie asistată şi ulterior, progresiv, de
kinetoterapie activă. Condiţia de bază este ca plaga să fie bine cusută.
 Se efectuează frecții cu alcool la nivelul regiunii dorsale și a călcâielor,se evită umezeala, se
schimbă des poziția din oră în oră în primele 24 de ore p.o. pentru a favoriza expansiunea
plămânilor şi pentru a preveni pneumonia hipostatică sau atelectazia (colabarea alveolelor)
 Se solicită pacientului să execute mişcări active ale membrelor inferioare din oră în oră sau se fac
mişcări pasive ale articulaţiilor de la membre, masaje în sensul circulaţiei venoase, să se ridice în
poziţie semişezând pentru a pregăti sculatul din pat precoce, în prima zi după operaţie, exceptând
cazurile în care este contraindicat

Supravegherea alimentaţiei
 Imediat postoperator poate sa apara senzaţia de sete datorită pierderii de lichide din timpul actului
operator sau unei rehidratări incorecte. Reluarea hidratarii se face la 2-3 ore dupa operatie cu
anestezie generala daca nu sunt prezente greata si varsaturile si la 6 ore dupa rahianestezie. Daca
exista varsaturi se face hidratare parenterala.
 se va ţine cont de următoarele principii: bolnavul va bea atunci când nu vomită si va mânca după
ce a avut scaun precoce sau după emisia de gaze, nu va consuma fructe crude sau glucide în
exces.
 Se recomandă reluarea alimentaţiei în prima zi p.o., dacă intervenţia chirurgicală nu este la nivelul
aparatului digestiv sau pe abdomen; alimentele vor fi uşor digerabile, neflatulente.
9
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

 În cazurile obişnuite, de chirurgie curentă, schema reluării alimentaţiei este următoarea:

 dietă hidrică - în prima zi p.o., dacă bolnavul nu varsă.
 dietă uşor digerabilă - în a doua zi p.o.
 dietă obişnuită - după ce bolnavul a avut scaun.
 Lichidele ce se vor administra, în prima zi, constau în apă plată sau ceai neîndulcit. După reluarea
tranzitului pentru gaze, de regula în ziua a 2-a sau a 3-a, se poate servi ceai îndulcit, zeamă de
compot zeamă de supă (strecurată) şi iaurt iar ulterior se diversifică meniul cu biscuiţi, budinci,
piureuri de legume şi cartofi, rasol, carne fiartă etc.
 Odată cu reluarea tranzitului intestinal pentru materii fecale se poate reveni la o alimentaţie
complexă, cu regimuri specifice pentru diferitele tipuri de patologii şi intervenţii chirurgicale.
Cantitatea de alimente va creşte treptat, astfel ca la reluarea completă a alimentaţiei să se ajungă şi
la cantitatea suficientă de alimente care să asigure necesarul zilnic de calorii.
 În cazul intervenţiilor pe esofag şi stomac, pentru a se proteja anastomozele, rehidratarea per os,
se începe după 5-7 zile, in acest răstimp iniţiindu-se alimentaţia enterala pe sonda introdusa
intraoperator transanastomotic până în jejun.

Se asigura conditii de igiena si confort

 va asigura confortul patului
 toaleta zilnică , toaleta cavităţii bucale, de 3-4 ori în 24 de ore
 lenjeria de corp va fi schimbată zilnic, sau imediat după ce a transpirat şi de câte ori este nevoie
 bazinetul sau urinarul vor fi puse cu blândeţe, iar după folosirea lor se va face toaleta perineală
 atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă, să fie linişte, fără conversaţii zgomotoase, fără
vizitatori mulţi
 va căuta să respecte micile obişnuinţe ale fiecărui pacient

Examene de laborator şi explorări imagistice

 Postoperator se recolteaza analize sau pacientii vor trebui sa faca anumite investigatii pentru
urmarirea evolutiei bolii. Sunt recomandate postoperator de către medic la bolnavii:
• cu pierderi mari de sânge în timpul intervenţiei chirurgicale
• cu risc de hemoragie postoperatorie (ex. bolnavi taraţi, cu ciroza hepatică, cu tulburări de
coagulare, cu hemostaza precară)
• care au suferit intervenţii chirurgicale de mare amploare
• aflaţi în stare critică
 Se efectuează obligatoriu în perioada postoperatorie imediată, conform indicaţiei medicale,
următoarele examene: hemograma completă, coagulograma, biochimie sanguină , gazele sanguine
, radiografia pulmonară la pat
 Se pot indica radiografii, CT, RMN a doua zi postoperator

COMPLICATII POSTOPERATORII

1. COMPLICATIILE IMEDIATE

A. Complicatii respiratorii:
 hipoxia din cauze multiple;
- masuri de prevenire: oxigenoterapie, stimularea expectoratiei
 stop respirator din cauza supradozarii opiaceelor( Fentanyl);
- se administreaza Narcan;
 obstructia cailor aeriene superioare prin caderea limbii
- se previne prin pipa nasofaringiana sau orofaringiana;
 varsaturi
10
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

- se aseaza bolnavul in decubit lateral;

 spasmul sau edemul laringian - se adm HHC iv , oxigenoterapie

B. Complicatii cardiace;
 tahicardia cauzata de hipovolemie, sangerare, insuficienta cardiaca;
- masuri aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica, reinterventie, tonice cardiace;
 HTA din cauza hipervolemiei, durerii;
- interventii aplicate- se administreaza - diuretice, antihipertensive, calmante ale durerii;
 tulburari de ritm cauzate de tulburari hidroelectrolitice, insuficienta cardiaca ;
- masuri aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica, antiaritmice
C. Complicatii hemoragice:
 Hemoragii postoperatorii, care pot fi :
 a) Hemoragiile intraperitoneale se produc ca urmare a desfacerii unor ligaturi vasculare, leziuni
vasculare sau a unor viscere parenchimatoase. Se impune reintervenţia chirurgicală pentru
hemostază şi reechilibrarea hematologică.
 b) Hemoragiile digestive se produc prin ulcere de stres, sângerări din tranşele de secţiune digestivă
etc.
 Semne - hipoTA, tahicardie, cresterea volumului abdominal; paloare.
 masurile aplicate sunt stabilite de medic: reinterventie; medicamente hemostatice,
 D. Hipotermia si frisonul postoperator pot aparea prin pierdere de caldura, administrare de
vasodilatatoare, temperatura scazuta in sala de operatie ;
 interventii: se combate prin invelirea bolnavului, incalzirea patului; in frison se dau sedative sau
neuroleptice.
 E. Confuzia postoperatorie manifestata prin: o delir, tulburari de constienta, de memorie, apare
mai frecvent la varstnicii cu ateroscleroza;
 se previne informand permanent bolnavul atunci cand este lucid despre situatia sa, locul unde se
afla, ce tuburi de dren are;
 supravegherea atenta a drenurilor, perfuziilor
 F.Retenţia acută de urină este o complicaţie relativ frecventă. Se întâlneşte mai ales după
rahianestezie, după operaţii anorectale, perianale ş.a.
 Bolnavul acuză dureri în hipocondru, este agitat, are senzaţii de micţiune, face efort să urineze dar
se scurg câteva picături. La palpare se constată o tumoră hipogastrică ovoidală, regulată, netedă,
renitentă, foarte dureroasă, mată la percuţie.
 Tratamentul constă în cateterism (sondaj) uretro-vezical.În situaţii extreme, când nu se poate face
sondajul, se practică puncţia vezicii urinare cu un trocar, la 1cm deasupra simfizei pubiene
 G. Alte complicatii: tromboemboliile, infectii pulmonare, infectii ale plagilor
Prevenirea tromboemboliilor
 Tromboemboliile sunt complicatii cu risc maxim de aparitie in primele 10 zile de la interventie
 Categorii de bolnavi predispusi sunt bolnavii:
- cu insuficienta cardiaca, cu varice, obezitate;
- cu interventii pe bazin, sold, membre inferioare;
- cu varsta inaintata;
- !! Embolia pulmonara se instaleaza rapid cu evolutie severa uneori chiar exitus.
 Masuri de prevenire:
- mobilizare precoce;
- folosirea ciorapilor elastici sau fese elastice care se vor aplica chiar din ziua interventiei de la
sala;
- antinticoagulante in doze mici, dintre care derivatele de heparina sub supravegherea Timpului
de protrombina sau Timpului Quick.
Prevenirea infectiilor pulmonare
11
NURSING CHIR.GEN.I Profesor instructor: AS.med.Rosculet M

 Pneumoniile sunt complicatii care pot aparea numai la anumite categorii de bolnavi. Pacienti cu
risc: varstnicii, fumatorii, pacienti cu afectiuni cronice pulmonare, obezii, pacientii cu interventii
pe torace care nu respira eficient din cauza durerii; imobilizarea la pat
 respiratia superficiala produce atelectazie. Atelectazia reprezinta excluderea din circuitul aerian a
unui anumit teritoriu pulmonar prin obturarea conductului aerian ; in functie de calibrul bronhiei
blocate se intalnesc atelectazii masive lobare, lobulare; acestea pot aparea in primele 3 zile
postoperator, bolnavul prezentand febra, tahicardie, clanoza cu tuse si expectoratie.
 Masuri de prevenire:
- gimnastica respiratorie, se fac respiratii profunde, 4 - 5 la un sfert de ora;
- pacientul este sfatuit sa se ridice in pozitie sezanda, sa tusesca si sa expectoreze;
- masajul de stimulare a respiratiei prin miscari circulare cu mainile exercitand presiune de la
ceafa pana in zona lombara de o parte si alta a coloanei vertebrale;
- inhalatii;
- tapotarea cutiei toracice dorsale (aplicarea de lovituri scurte cu palma);
- aspiratia secretiilor bronsice cu sonda endobronsica
- farmacoterapie- antibiotice, expectorante, bronhodilatatoare; Oxigen pe sonda sau masca;
Prevenirea infectiilor plagii
 Infectiile plagii fi cauzate de:
- Germeni patogeni din aer (praf) sau de pe tegumentele bolnavului;
- Nerespectarea regulilor de asepsie;
- Focare septice pe tegument langa plaga operatorie;
 Tratament:
- local - scoaterea firelor, eliminarea colectiilor, schimbarea pansametului cat mai des pana la
vindecare;
- general cu antibiotice conform antibiogramei.

2. COMPLICATII TARDIVE:
Aderentele
 reprezinta benzi fibroase care apar intre diferite organe abdominale sau intre organe si peretele
abdominal in locul unde s-a efecuat operatia.
 Simptome: dureri abdominale postoperatorii si tulburari de tranzit, in stadiul extrem - ocluzii
mecanice;
 interventii- tratament chirurgical de urgenta.
Eventratiile
 sunt iesiri ale organelor abdominale acoperite de un sac peritoneal la nivelul unei cicatrici
postoperatorii cauzate de cresterea presiunii intraabdominale, intinderea peretelui abdominal,
obezitate, eforturi fizice mari in perioada postoperatorie.
 Profilaxie - evitarea tusei, a constipatiei si a eforturilor fizice mari postoperator.
 Tratamentul - interventie chirurgicala.
Escarele
 sunt leziuni de decubit.
 Predispusi sunt bolnavii cu hemiplegie, paraplegie, comatosi.

 Prevenire: igiena tegumentelor si mucoaselor, schimbarea lenjeriei corp si de pat, schimbarea

pozitiei in pat din 2 in 2 ore, examinarea zilnica si protejarea regiunilor predispuse cu colaci de
cauciuc, pernute de vata.

12